Diagnosis of Taxa     

    In catalogul Lichenilor din România tratãm din punct de vedere sistematic, taxonomic, ecologic si sociologic 1202 specii: 1 specie apartine clasei DEUTEROMYCOTINA, 1 specie clasei BASIDIOMYCOTINA si 1200 clasei ASCOMYCOTINA.  La fiecare ordin, familie, gen, dupã indicarea literaturii dãm diagnoza. La fiecare specie indicãm: autorul, sinonimiile, diagnoza, ecologia , sociologia, elementul floristic, rãspândirea în tarã .  
    In anexele 1-4 dãm explicatii referitoare la: termenologia stiintificã specificã (anexa 1;  Fig. 1-25), factorii ecologici (anexa 2), principalele regiuni, zone, elemente floristice (anexa 3; fig. 26), zonele hidrologice din România cu relieful si judetele administrativ- teritoriale apartinãtoare (anexa 4; Fig. 27).
    Pentru indicarea literaturii de specialitate si pentru rãspândirea în tarã precizãm nr. din lista bibliografiei iar la Ascomycotina: pyrenocarpeae si la “Lichenii din România” vol. I / 1998.  
    Semne si abrevieri frecvent folosite în lucrare:
      marcheazã pozitia taxonilor în cheile de d&erminare;
    { }  marcheazã nr. speciei din cadrul unui gen;
    ? = îndoelnic;
    ± = mai mult sau mai putin;
    - .... = pânã la; cca.= în jur de;
    alt. = altitudine;
    nr.= numãr; mm. = milim&ru; cm.= centim&ru; µm= micron.
    [A.Z.C.L.]= Catalogus Lichenum Universalis [826];
    [61/ nr.]= Catalogul lichenilor din România, 1967;
    [89/ nr.]= Catalogul lichenilor din România, 2004;
    [88]= Lichenii din România, Ascomycotyna: pyrenocarpi, 1998.
    [H.U.C.]= Herbarul Universitãtii "Babes-Bolyai” Cluj-Napoca;
    l.c.= lucrarea curentã;
    Lit.: publicatii de specialitate cuprinse în lista bibliografiei.
    Ch.= chimism, continutul în substante chimice; .... - S= acid, sare;
    R - = cu reactivii specifici nu se coloreazã;
    R + , J +, K +, C +, P. + &c.= reactioneazã pozitiv prin colorare cu iod, potasiu, calciu &c.;
    fãrã indic. loc.= neprecizarea “statiunii” de colectare a materialului lichenologic (se specificã numai regiunea administrativ- teritorialã sau masivul muntos de unde s-a publicat);
    col. = colectionat;

DIAGNOZA , ECOLOGIA, SOCIOLOGIA, AREALUL DE RASPANDIRE.

    A. BASIDIOMYCOTINA
    Carpospor bazidiomat; myceta galben-alburie.
    A. 1. AGARICALES Clem. (1909)
    A. 1. 1. Tricholomataceae Heim ex Pouzar (1983)
    A. 1. 1. 1. Omphalina Quélet (Coriscium Vain.)
    1. Omphalina hudsoniana (Jenn.) Bigelow
    (Coriscium viride (Ach.) Vain.; Normandina laetevirens Nyl.; Normandina viridis Nyl.; Omphalina luteolilacina (Favre) Henderson)
    Tal format la început din scvame izolate, verzi, mici, de 0,5- 1 mm.  , cu marginea rãsfrântã putin în sus lãsând sã se vadã de jur împrejur marginea fetei inferioare albe. Mai târziu scvamele ajung pânã la 2-3 mm. lãtime, plate, rotunde sau de formã neregulatã. Fotobiont: Polycoccus. Carposporul are pedicel de - 3 cm. înãltime, la început usor liliachiu apoi alburiu, terminat cu pãlãrie, pe partea inferioarã a ei cu lamele putin decurente; basidiospori de 6-7,5 x 3-3,5 µm. Pe muschi si sol; me. ex. acidoph, (ex. schioph.) mo.- ex. acidoph., anitroph. - arkt.- mieur. h'mo/alp.

    B. DEUTEROMYCOTINA: AGONOMYCetES
Tal filamentos. Carposporul lipseste însã are propagule vegetative nai ales isidii sau soredii.

B. 1. Racodium Pers.

    2. Racodium rupestre Pers. (Fig. 1 b).
    Tal filamentos, negru pânã la brun-negru, format din hife alungite si împletite ca o retea cu ochiuri dreptunghiulare care împrejmuieste si aderã intim în jurul fiecãrui filament al fotobiontei (Fig. 1 b.). Fotobiont: Trentepohlia. Ascomata si conidiomata nu se cunosc. Pe roci silicioase (rar pe trunchiuri de copaci), în locuri în care aerul este în mod normal persistent umed dar care nu sunt udate direct de ploaie; caract. Cystocoleo- Racodietum Schade 1932 ex. Klem. 1955. - bor. atl.- s'bor.- mieur.

C. ASCOMYCOTINA  SERIA Pyrenocarpeae

                        Tal de la imers pânã la emers crustos (fig. 3), scvamulos (Fig. 7 e) sau folios cu structurã anatomicã homeo sau heteromerã (Fig. 2);  carpospor: periteciu (Fig. 4, 5, 6).

    C. 1. DOTHIDEALES  Lindau (1897)
    Tal lipsã sau imers si indinstinct pânã la crustos ± areolat, uneori placodioid la margini. Fotobiont lipsã sau uneori se asociazã cu alge trentepohlioide, chlorococcoide, în cazuri particulare Cyanobacterii. Ascoma: periteciu circular, elipsoid sau neregulat, cu una sau mai multe locule asemãnãtoare periteciilor. Involucrelã izolatã sau peritecioidã împrãstiatã din loc în loc, uneori confluentã, imersã sau superficialã, hemisfericã pânã la boltitã, uneori în formã ostiolatã pânã la elipsoidã; excipulul propriu pseudoparenchimatos, dezvoltat în interiorul involucrelei. Hamateciu: pseudoparafize ± moniliforme sau subtiri, ramificate si anastomozate, celule pseudoparenchimatice sau pseudoparafize celulare ramificate. Asce obpiriforme, obclavate, ± cilindrice, clavate, învelisul cu 1 strat sau 2 (fisitunicate), cu 8(-16) spori. Ascospori clavati, oblongi sau fusiformi, 1-3 septati, de obicei strangulati median, soleiformi, incolori, netezi, ocazional bruni si cu negi mici în stadiul matur. Perisporul (în K) distinct sau nu. Conidioma: lipseste sau picnidie imersã, sfericã pânã la hemisfericã uneori cu involucrelã asemãnãtoare ascomei. Celulele conidiogene neramificate, enteroblastice, adesea pot fi proliferate, ± cilindrice, în formã de doagã sau ± globoase. Conidia variazã ca formã de la baciliformã, oblongã, ovoidã sau fusiformã, neseptatã pânã la 1-3 septatã, unele specii au câte 2 feluri de conidii (anamorfe).

    C. 1. 1. Arthopyreniaceae W. Watson (1929)
    Tal imers si indinstinct sau lipseste, rar superficial argintiu sau alburiu cu o bordurã care-l delimiteazã; fotobiont lipsã sau alge Trentepohlioide. Ascoma periteciu sau peritecioid, izolatã sau compusã din câteva pânã la numeroase locule în formã de peritecii fiecare având propria ostiolã, sferoid, hemisferic, mameloniform pânã la elipsoidal, uneori cu contur neregulat; involucrelã ± hemisfericã pânã la mediu boltitã, închisã la culoare "clipeatã" (constituitã din hife compacte si celule ale scoartei) si adesea împrãstiatã lateral sau la baza periteciului revãrsatã orizontal, uneori formeazã o bordurã distinctã în jurul periteciului; excipulul propriu incolor si înconjoarã partea centralã a periteciului. Hamateciu: pseudoparafize ramificate si anastomozate. Asce fisitunicate, cu 8 (-16) spori, obpiriforme, obclavate sau ± cilindrice, J -; ascospori clavati, oblongi, soleiformi, fusiformi, acicular- fusiformi, simpli sau 1-3, 5-7 (uneori 9) septati, incolori sau brunii, ocazional bruni, perisporul distinct sau nu; conidia baciliformã, oblongã, ovoidã, acicular- fusiformã, firoasã, neseptatã pânã la 1-3 septatã.

    C. 1. 1. 1. Arthopyrenia Mass (1852)
    Tal imers si indistinct sau produce decolorarea scoartei, uneori negricios datoritã dezvoltãrii puternice a hifelor brune; talul lichenizat de obicei albicios pânã la brun deschis, adesea roz (când este tânãr), larg extins (risipit) sau ocazional bine delimitat la speciile lichenizate. Fotobiont lipsã sau Trentepohlia. Ascoma: periteciu de formã circularã pânã la elipsoidalã, (privitã de sus), în sectiune cuprinzând o involucrelã închisã la culoare, "clipeatã", (constituitã din hife compacte si celule ale scoartei) si adesea împrãstiatã lateral; excipulul propriu de obicei incolor si înconjoarã partea centralã a periteciului. Hamateciu de obicei format din pseudoparafize ± moniliforme, sau subtiri, ramificate si anastomozate, J –; hamateciu: perifisoide, rareori filamente interascale. Asca cu 2 straturi ale peretelui functionale (fisitunicate), obpiriforme, obclavate, sau ± cilindrice, cu 8 spori, J –. Ascospori clavati, oblongi sau fusiformi, 1-3 septati, de obicei strangulati median, soleiformi, incolori, netezi, ocazional bruni si cu negi mici, în stadiu matur. Perisporul (în K) distinct sau nu. Conidioma: picnidie, de culoare negricioasã, are peretele concolor, si se aseamãnã cu involucrela de la ascomã. Celulele conidiogene neramificate, enteroblastice, adesea proliferate, ± cilindrice, în formã de doagã sau ± globoase. Conidia variazã ca formã: baciliformã, oblongã, ovoidã, sau în formã de fir, neseptatã pânã la 1-3 septatã; unele specii au câte 2 feluri de conidii (anamorfe). Ch. -.

    3. Arthopyrenia cerasi (Schrad.) A. Massal.
    (Verrucaria cerasi Schrad; Verrucaria epidermidis v. cerasi Ach.; Pyrenula cerasi Trevis.; Arthopyrenia epidermidis v. cerasi Boist; Melasphaeria cerasi Vain; Melasphaeria cerasi v. elliptica Vain.; Melasphaeria cerasi v. populi Vain.; Arthopyrenia cerasi f. populicola Zahlbr.)
    Tal inaparent sau foarte fragil, usor alburiu la nivelul scoartei, nelichenizat. Peritecii mici, rare, negre lucioase, circulare sau eliptice, adesea de formã neregulatã, de 0,3-0,5 × 0,25-0,4 mm. Involucrela brunã, K + (verzui). Pseudoparafize de 1,5-2 µm lãtime, persistente, subtiri, cu celule de cca. 14 µm lungime. Asce de 60-75 × 14-18 µm, cilindric-clavate. Ascospori de 17-22 × 5-7 µm, 3- septati, îngust- elipsoizi, cu capetele rotunjite, constrânsi în dreptul septelor, în special în al celui median; perispor distinct în K, de cca. 2 µm grosime. Picnidia de 80-120 µm, cu una din douã: macro sau microconidie; macroconidia de 11-13 × 2-2,5 µm, oblongã, 3- septatã; microconidia de 9-14 × 0,8 µm. Pe scoartã netedã, subtire, cu capacitatea de a absorbi apã: mo-me. acidoph. mieur-med.

    4. Arthopyrenia cinereopruinosa Schäer.
    (Verrucaria cinereopruinosa Schaer.; Arthopyrenia cinereopruinosa f. hederae Mass; Didymella cinereopruinosa Szatala; Arthopyrenia pinicola (Hepp) A. Massal.; Arthopyrenia cinereopruinosa f. pinicola Bausch.; Arthopyrenia abieticola Zahlbr.; Arthopyrenia punctiformis v. cinereopruionosa f. pinicola Hepp, Schaer. et Hepp; Arthopyrenia fallax f. pinicola Arnold)
    Tal hipofloidic (în scoarta arborilor foiosi), sau epifloidic usor alburiu, nelichenizat. Peritecii în tinerete imerse în peridermul scoartei arborilor mai târziu superficiale, adeseori dispuse câte 3-4 într-un loc, la început pruinoase, mai târziu negre, adesea elipsoide, de  (0,2-) 0,3-0,45 × 0,2-0,3 mm. Pseudoparafize de 1-1,5 µm grosime, persistente, subtiri, celulele de 8-16 µm lungime. Asce cilindrice, clavate, de 55-77 × 12-19 µm. Ascospori clavati, cu capetele rotunjite, 1- septati, usor strangulati în dreptul septului median, de (12) 15-22×(3) 5-8 µm, perispor distinct, de cca. 2 µm grosime (în K). Picnidia de 60-100 µm  , cu una din douã: macroconidie sau microconidie; macroconidia baciliformã, de 8-11 × 1,8-2,2 µm; microconidia baciliformã, de 4,7-6 × 1 µm. Pe ritidom neted sau usor crãpat de foioase; mo.(me.) acidoph., subneutroph., mo. photoph., me-f. hygroph., anitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur-subatl.-med.

    5. Arthopyrenia fraxini A. Massal.
    (Pyrenula punctiformis y. vera a. fraxini Hepp; Arthopyrenia fraxini f. rufidula A. Massal.).
    Tal hipofloidic, nelichenizat, inobservabil sau dacã este vizibil atunci apare sub forma unei pete cenusii alburii (când este tânãr), sau brun palã. Ascoma de 0,25-0,5 × 0,2-0,4 mm., circularã sau elipsoidã, involucrela brunã (în K). Pseudoparafize de 1-1,5 µm lãtime, persistente, bogat ramificate (fiecare element de 6-12  m lungime). Asce îngust-obpiriforme, de 60-90 (100) × 16-25  m. Ascospori 1 (-3) septati, ± constrânsi în dreptul septelor si la capete ± rotunjiti, perispor distinct, de (17-) 18-24 (26) × (4,5) 5-7  m. Picnidia de 100  m  ; conidia baciliformã, de 4-6×0,8  m. Pe scoartã netedã de foioase, în mod obisnuit pe ramuri de frasin dar si alti arbori; me.-acidoph., subneutropoh., ex. photoph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - s'bor-med.

    6. Arthopyrenia inconspicua J. Lahm.
    (Verrucaria inconspicua Nyl.; Verrucaria leptotera f. inconspicua Nyl.; Arthopyrenia litoralis v. inconspicua Boistel)
    Tal de la îndistinct pânã la crustos si bine dezvoltat, cenusiu- brun. Peritecii foarte mici, abia se observã cu lupa. Ascele contin 6-8 spori. Ascospori de 6-8 (-9) × 2-3 µm, nedistinct 1-3 septati, incolori. pe roci calcaroase; în Gyalectetum jenesis Klem. 1955.
    Obs.: pozitia sistematicã a acestei specii este neclarã.

    7. Arthopyrenia lapponina Anzi
    (Arthopyrenia fallax (Nyl.) Arnold; Arthopyrenia fallax v. sublimitata Nyl.; Verrucaria fallax Nyl. Arthopyrenia analepta v. crataegi Mass; Pyrenula punctiformis v. fallax Willey; Arthopyrenia analepta v. mespili Trevis.)
    Tal hipofloidic, se distinge de scoartã prin culoarea mai întunecatã. Periteciu de (0,28-) 0,4-0,6 × 0,22-0,55 mm., de obicei elipsoid si cu margine platã formatã din extinderea involucrelei. Involucrela brunã, K + (verzui). Pseudoparafizele de 1,5-2 µm grosime, persistente, subtiri, distant furcate, celulele de 8-15 (-18)  m lungime. Asce ± cilindrice, de 65-100 × 12-16 (-20) µm. Ascospori de 15-23 × 5,5-8 (-9) µm, 1-septati (unii spori bãtrâni ocazional pot fi 3-septati), clavati, capetele rotunjite, usor strangulati în dreptul septelor, (adesea loculele bigutulate dar lipsite de constrictie medianã), uneori locula inferioarã mai micã), perispor distinct, de 2 µm grosime. Picnidia (când este prezentã) de 60-100 µm  ; conidia de de 7-11 × 0,8-1 µm, filamentoasã, ± dreaptã. Lichenizeazã facultativ pe scoarta netedã de foioase, rar de rãsinoase; mo.-me. acidoph. (subneutroph.); în Graphidion scriptae Ochsner 1928, Xanthorion parietinae Ochsner 1928. - bor.- smed.

              9. Arthopyrenia persoonii A. Massal.
       (Arhopyrenia persoonii v. juglandis Mass; Arthopyrenia pluriseptata (Nyl.) Arnold; Verrucaria pluriseptata Nyl.).
              Tal hipofloidic, indistinct sau foarte subtire observabil la exterior prin niste câmpuri mai deschise sau ± întunecate la culoare, necorticat (lichenizare facultativã), fotobiont: Trentepohlia. Peritecii de 0,1-0,2 mm., dispuse împrãstiat, semiimerse, neîmbrãcate în tal, de formã conicã, apexul plat si prevãzut cu o ostiolã centralã; excipulul propriu negru; asce saciform clavate, cu câte 6-8 spori asezati ± regulat pe 2-3 rânduri. Ascospori lung lineari, bruni, paralel 3-5 (-7-9) septati, de 12-23 (26) × 4-8 µm. Pe scoartã netedã de foioase care are capacitatea de a mentine apa; se lichenizeazã facultativ; me. acidoph; subneutroph.; ex. photoph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur.- med.

           10. Arthopyrenia punctiformis (Pers.) A. Massal.
    (Lejophloea punctiformis S. Gray; Verrucaria punctiformis Sommerft. (Non Ach.); Arthopyrenia punctiformis f. analepta (G. Gray) Keissler; Arthopyrenia analepta A. Massal.; Verrucaria analepta Ach.).
    Tal hipofloidic, hifele abundente, brune dând la exterior pete cenusii pânã la brun-negre; nelichenizat. Peritecii de 0,1-0,23 mm.  , ± circulare, împrãstiate sau aglomerate, negre, lucioase, bombate, semiimerse, sau la urmã pot deveni superficiale. Involucrela rãmâne brunã în K; pseudoparafize de (1-) 1,5-2,5 (-3) µm grosime, cu celulele de 3-8 µm lungime, persistente, multiramificate, ± moniliforme. Asce de 40-55 (60) × 15-22 µm, piriforme. Ascospori de (14-) 18-23 × (4-) 5-6 µm, 1- septati si incolori (uneori, la bãtrânete, galbeni bruni si 3 septati), vizibil strangulati (când sunt strangulati median, loculele capãtã o formã umflatã ca o cupolã), de obicei perispor distinct (de 1 µm grosime în K). Picnidia nu se cunoaste. Pe scoartã netedã si subtire de foioase, pionier; me. acidoph.- subneutroph.; ex. photoph.; în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928, în stadiul initial în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - bor.-med.
    11. Arthopyrenia rhyponta (Ach.) A. Massal.
    (Verrucaria rhyponta Ach.)
    Tal la început hipofloidic, apoi format din hifele brune de Torula formând la suprafata substratului o crustã subtire, cenusie pânã la brun negricioasã. Peritecii foarte mici, de 0,1 mm., asezate la suprafata substratului, neacoperite de acesta având carcasã proprie neagrã si cu ostiolã centralã. Ascospori 8/ ascã, 3- septati, cu învelis mucos, de 14-20 × (3) 4,5-6 µm. Pseudoparafize indistincte, mucilaginos confluente. Pe scoartã netedã de foioase, în special pe ramuri. - bor-med.

    12. Arthopyrenia socialis Körb.
    Tal abia perceptibil, foarte mic, formând câmpuri negre, bruniu-verzi (în herbar) iar în stadiu proaspãt galben sau rosu, J + (brun), fotobiont Trentepohlioid. Peritecii risipite sau asezate in grupe mici (unite sau mai multe împreunã) apropae rotunde. Asce clavate, cu câte 8 spori. Ascospori mici, fusiformi, 1- septati, incolori, de 8-11 × 4-5 µm. Parafize rãmuroase, sub formã de retea, curând devin mucilaginoase. Pe calcar.
    Observatii: pozitia sistematicã a acestei specii este neclarã.

    C. 1. 1. 1. 10. Fungus
    13. Mycarthopyrenia pyrenastrella Keissler
    (Arthopyrenia pyrenastrella Vain.; Arthopyrenia punctiformis v. pyrenastrella Mig.).
    Peritecii câte 2- 4, uneori pânã la 7 într-o vatrã comunã; ascospori 1- septati, incolori, la mijloc puternic strangulati, loculele inegale si capetele diferite.

    14. Mycarthopyrenia stenospora Keissler
    (Arthopyrenia stenospora Körb.).
    Talul nu este lichenizat, hifele dezvoltându-se numai endofloidic; peritecii superficiale, de 0,2- 0,3 mm.  .

    15. Stigmidium microspilum (Körb.) D. Hawksw.
    (Arthopyrenia microspila Körb.; Pharcidia microspila Körb.; Pyrenula rhyponta Hepp non Ach; Arthopyrenia rhyponta A. Massal.; Pyrenula rhyponta Trevis non Ach. Vera! Hepp; Arthopyrenia rhyponthella Lojka).
    Paraziteazã pe talul de Graphis scripta (care habiteazã endostratal pe scoarta netedã a arborilor foiosi); se prezintã sub forma unor pete cenusii sau negre de - 5 mm. extindere. Ascospori 1- septati, la mijloc strangulati, cu septe subtiri si învelis mucos subtire, adesea cu 4 picãturi de ulei, de (13) 14-19(-20) x (3-) 4-5 µm.

    C. 1. 1. 2. Cresporhaphis Aguirre (1991)  
    Talul lipseste sau este imers, alb cenusiu pânã la verzui, neted, continuu, nu este bine delimitat. Fotobiont lipsã, uneori se asociazã cu alge chlorococcoide. Ascomata: peritecii, izolate, uneori confluente, circulare, negre, imerse  pânã la superficiale, sferice, ostiolate central. Involucrela lipsã. Excipulul propriu incolor pânã la bruniu, format din straturi colorate deosebit. Hamateciu: parafize; asce cu pereti subtiri, cu învelisul format dintr-un singur strat omogen, contin 8 spori; ascospori acicular- fusiformi, incolori, simpli, uneori 1- septati, netezi, cu pereti subtiri, usor curbati.

    16. Cresporhaphis wienkampii (J. Lahm ex. Hazsl) Aguirre (1991)
    (Leptorhaphis wienkampii J. Lahm ex Hazsl.; Leptorhaphis wienkampii v. aggregata Keissler; Leptorhaphis aggregata Eitn.)  
    Tal alb- cenusiu, indistinct, se asociazã facultativ cu alge chlorococcoide. Peritecii în mod obisnuit izolate sau câte 3 într-un învelis comun, prin ruperea carcasei în partea inferioarã rãmâne ca un ring în substrat, sferice, de - 0,15-0,3 mm., negre, lucioase, cu ostiola centralã, fãrã involucrelã. Excipulul propriu format din douã straturi colorate diferit; excipulul exterior brun închis. Asce cu pereti subtiri, înveisul format dintr-un singur strat omogen. Parafize persistente. Gelatina himenialã J + (albastru- verzui). Ascospori de (20) 25-30 (35) × 3-3,5 µm, predominant neseptati, în interior cu mai multe particule (uneori 1- septati) usor curbati. Pe ritidom solzos de foioase (Quercus, Robinia, Salix).

    C. 1. 1. 3. Leptorhaphis Körb.  
    Tal lipsã sau imers, alb cenusiu pânã la verzui, neted, uniform, nu este bine delimitat. Fotobiont lipsã, uneori se asociazã cu alge Trentepohlioide. Ascoma peritecioidã, împrãstiatã din loc în loc, izolatã, uneori confluentã, circularã pânã la elipsoidã, imersã dar poate deveni superficialã, hemisfericã pânã la mameloniformã, ostiolatã. Involucrela brunã pânã la verzui- neagrã, ± hemisfericã pânã la mediu convexã, la bazã revãrsatã orizontal, hifele K –, clipeatã, formeazã o texturã epidermoidee pânã la intricatã, hifele dispuse radiar uneori extinzându-se si formând o bordurã bazalã. Excipulul propriu dezvoltat în interiorul involucrelei, pseudoparenchimatos, sub asce indistinct sau incontinuu. Hamateciu: pseudoparafize celulare ramificate si anastomozate (perifizele si perifisoidele lipsesc), gelatina himenialã J + (gãlbui–oranj pânã la albãstrui- verde, niciodatã albastru închis). Asce cilindrice, clavate, bitunicate, fisitunicate, cu un apex lat si trunchiat, în mod exceptional apexul scurt si ascutit, contin 8 (-16) spori. Ascospori acicular-fusiformi, arcuati sau sigmoizi, incolori, simpli sau 1-3-5-7 (uneori 9)- septati, netezi, cu pereti subtiri. Conidiomata picnidialã, imersã pânã la semisuperficialã, hemisfericã pânã la sfericã. Celulele conidiogene enteroblastice, ampuliforme pânã la formã de doagã. Macroconidia incolorã, acicular-fusiformã, arcuatã, netedã, cu pereti subtiri, oarecum o reminiscentã a ascosporilor. Microconidia incolorã, baciliformã.

    17. Leptorhaphis atomaria (Ach.) Szatala
    (Arthopyrenia punctiformis v. atomaria Anzi; Pyrenula punctiformis v. atomaria (Ach.) Hepp.; Verrucaria punctiformis v. atomaria Ach.; Lichen atomarius Ach.; Arthopyrenia atomaria Müll.-Arg.; Didymella atomaria Szatala).
    Tal imers, alb cenusiu, neted, uniform, nu este bine delimitat, spre nivelul superior asociindu-se cu alge Trentepohlioide. Peritecii de 0,13-0,2 mm.  , izolate, superficiale, sferice (cu ostiola centralã), negre. La disparitia periteciilor, rãmâne dedesubt un ring îngust, brun-întunecat. Involucrela verzui –brunie (cu celule ale leptodermului); excipulul propriu incolor pânã la brun întunecat, în partea de dedesubt continuându-se cu himeniu; gelatina himenialã J + (albãstrui). Asce de (30-) 40-55×10-15 µm, scurt- clavate pânã la piriforme, cu (6-) 8 (-16) spori, cu apexul larg, truncat. Ascospori de (13-) 25-32 × 2-3,5 (-4,5) µm, fusiformi, usor curbati (putin sigmoizi), 1 pânã la 3-septati, cu apexul rotunjit. Conidiomata nu se cunoaste. Pe ritidom de frasin, salcie si în special de plop, lichenizeazã facultativ; subneutroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928. : - bor.-smed.

    18. Leptorhaphis epidermidis (Ach.) Th. Fr.
    (Verrucaria epidermidis Ach.; Lichen epidermidis Ach.; Arthopyrenia epidermidis Ach.; Leptorhapis oxyspora (Nyl.) Körb.; Arthopyrenia oxyspora H. Olivier; Verrucaria oxyspora Nyl.).
    Talul în general lipseste, ocazional cu alge trentepohlioide în jurul ascocarpului. Periteciu de (0,14-) 0,25-0,45 mm.  , circular pânã la elipsoid, imers, la început superficial, cu ostiola centralã; involucrela brunã, la bazã cu o bordurã întunecatã. Excipulul propriu incolor pânã la palid brun, prelungindu-se pânã dedesubtul ascomei. Gelatina himenialã J + (oranj-chihlimbariu). Asce de 40-65 (70)×10,5-15,5 µm, scurt pedicelate, larg clavate, cu câte 8 spori, cãtre apex largi si truncate. Ascospori de 24,5-35,5 × 2-3,5 µm, fusiformi, curbati, 1- septati, cãtre vârf ascutiti. Conidiomata de cca. 75 µm  , împrãstiatã printre peritecii, imersã; celulele conidiogene de 7,5 × 1,5-2 µm; macroconidia de 24,5 × 1,5 µm, fusiformã, arcuatã, neseptatã; microconidia de cca. 4 µm lungime, baciliformã. Pe scoartã de mesteacãn, probabil saprobiont, la început adesea se asociazã liber cu Trentepohlia; photoph., anitroph.; în Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926. - bor.-mieur.

    19. Leptorhaphis quercus (Beltram) Körb.
    (Campylacia quercus Beltram).
    Tal imers, alb sau putin vizibil. Fotobiont: Trentepohlia. Peritecii negre, mate, semiimerse, fãrã câmp areloar în jur, rotund piriforme, cu ostiola bine delimitatã, de cca. 0,15-0,25 mm  , 0,3-0,4 mm. înaltime. Carcasa periteciului brun- neagrã, destul de groasã, de jur împrejur unitarã, completã. Asce cilindric- clavate, în partea superioarã rotunjite, cu un scurt peduncul, cu 8 spori, de 40-60×10-20 µm. Parafize firoase, rigide, ramificate, numeroase, ceva mai lungi decât ascele. Ascospori în formã de nuia, hialini, ascutiti la capete, cu 5-7 (câteodatã pânã la 9) septe transversale subtiri, de 30-45 × 1,5-2,5 µm. Pe ritidom de Quercus, Betula; în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928 (caract. Rinodinetum exiguae Klem. 1951), Physcietalia ascendentis Hada  1944 em. Barkm. 1958 (în Physcietum ascendentis Ochsner 1928).

    20. Leptorhaphis tremulae Körb.
    Tal inobservabil, în substrat, nu este lichenizat; peritecii de 0,14-0,25 mm., negre, mate, cu involucrelã. Gelatina himenialã J - sau + (culoarea chihlimbarului). Ascospori 8-16/ ascã, la maturitate 1-septati, de 13-25,5 x 3-4,5 µm. Pe scoarta speciilor de Populus. - bor.- s’med.

     C. 1. 1. 4. Mycomicrothelia Keissler
    Tal crustos, imers, rar superficial, argintiu sau alburiu, uneori ± lipsã, alteori cu o bordurã neagrã care-l delimiteazã. Fotobiont Trentepohlia sau lipseste (la majoritatea speciilor). Ascoma: periteciu ± globos pânã la turtit, de obicei lipsit de peretele inferior, de culoare neagrã. Involucrela de culoare brun-închisã, adesea mãslinie, extinsã lateral si uneori formeazã o bordurã distinctã în jurul periteciului, formatã din hife si încorporate celule ale scoartei (structurã clipeatã). Excipulul propriu ± globos pânã la turtit, adesea slab dezvoltat pânã la lipsã în partea inferioarã, format din hife întretesute brunii pânã la brune. Hamateciu: pseudoparafize ramificate si anastomozate, septate, gelatina J – sau + (violet), (nu albastru). Asce cu 8 spori, alungit- clavate sau lat- clavate pânã la subcilindrice, cu o camerã ocularã internã, peretele cu 2 straturi functionale (golite de spori, fisitunicate). Ascospori elipsoizi, soleiformi, bruni, 1-3 septati, celula superioarã de obicei mai mare, (mai umflatã), adesea au o teacã gelatinoasã subtire care de obicei se bombeazã în K. Conidioma: picnidie care are structurã asemãnãtoare cu ascoma. Celule conidiogene enteroblastice, alungit-ampuliforme, neramificate si acrogene. Conidia baciliformã, simplã, incolorã sau elipsoidalã; mai poate fi 1- septatã, elipsoidalã, simplã cu pereti îngrosati central si brunã.
    Observatii. Speciile acestui gen în majoritate sunt ± specifice fatã de o anumitã gazdã si nu sunt lichenizate; este un gen apropiat de Arthopyrenia de care diferã prin aceea cã ascosporii devin bruni în interiorul ascei (când este maturã si îi eliminã) si de asemenea au pereti bombati.

    21. Mycomycrothelia melanospora (Hepp.) D. Hawksw.
    (Mycomycrothelia atomaria Keissler; Mycrothelia atomaria Körb.; Pyrenula melanospora Hepp; Microthelia körberi Trevis; Didimosphaeria atomaria Rehm. Apud Sacc.; Didimosphaeria melanospora Vain.)
    Tal alburiu, aproape lipseste, lipsit de fotobiont; specie reprezentatã numai prin ascocarp. Peritecii dispuse împrãstiat, negre, putin lucioase, la început imerse, apoi ies din peridermul scoartei si sunt sferice, partea inferioarã unghiularã si pãtrunde prin peridermul scoartei arborilor gazdã. Carcasa periteciilor bãtrâne se rupe si rãmâne în substrat numai partea inferioarã care are forma unui ring. Asca de cca. 40-50 × 15-18 µm, uniform clavatã, cu pereti grosi, în partea superioarã rotunjitã, cu 8 spori. Parafize incolore, firoase, numeroase, mai târziu mai lungi decât ascele, usor mucilaginoase. Ascospori 1-septati, ovali, bruni, la mijloc strangulati, de cca. 12 × 5-6 µm. Pe scoarta netedã a arbustilor foiosi; în Pyrenuletum nitidae Hil. 1925 si Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926.

    22. Mycomicrothelia walrothii (Hepp.) D. Hawksw.
    (Pyrenula walrothii Hepp., Schäer. et Hepp; Microthelia betulina J. Lahm.).
    Tal indistinct, nedelimitat, cu celule algale ocazional rãspândite înspre suprafatã, însã nu lichenizeazã. Peritecii de 0,15-0,25 (0,3) mm.  , rare, situate într-o bordurã elipsoidalã, care la bazã este cenusiu întunecatã; himeniu J –. Asce de 35-60 × 14-16 (-20) µm, elongat- clavate. Ascospori de (12-) 14-18 (-20) × 6-8 (-8,5) µm, elipsoizi, 1- septati, aproape neobservabil constrânsi în dreptul septului, cu capetele rotunjite. Picnidiile de 50-100 (-120) µm diametru, izolate sau amestecate cu ascomate. Conidia de (9-) 11-12,5 (14) × 4-6,5 µm, elipsoidã pânã la butelieformã, brunã. Pe trunchiuri de Betula.

    C. 1. 1. 5. Tomasellia A. Massal. (1856)
    Tal indistinct sau imers, decolorând usor scoarta. Fotobiont probabil lipsã. Ascoma circularã, elipsoidã sau cu contur neregulat, neagrã, ± turtitã, compusã din câteva pânã la numeroase locule în formã de peritecii fiecare având propria ostiolã, uneori proeminentã (se observã mai bine umedã), peretele acoperitor brun-închis, compus din hife compacte si celule ale scoartei, loculele separate între ele de hife compacte, incolore pânã la brun închise.  Hamateciu: pseudoparafize ramificate, J –. Ascele obpiriforme pânã la obclavate, cu 8 spori peretele cu 2 straturi functionale, golite de spori devin fisitunicate, J –. Ascospori clavati sau soleiformi, 1-3 septati, strangulati la nivelul septului median, jumãtatea superioarã cel putin usor mai groasã decât cea inferioarã, incolori sau brunii si usor bombati, perispor subtire sau indistinct. Conidioma: picnidie neagrã; celule conidiogene ± cilindrice; conidia baciliformã.
    Observatii. Diferã de Arthopyrenia prin ascoma multilocularã si de Mycoporum  prin ascosporii submuriformi.

    23. Tomasellia arthonioides (Trev.) A. Massal.
    (Tomasellia arthonioides v. pinastri Rehm. Apud Hazsl.; Tomasellia pinastri (Rehm.) Cretz.; Tomasellia blastodesmioides Hazsl; Melanotheca  arthonioides Nyl.; Pyrenula arthonioides Trevis.; Arthopyrenia  arthonioides A. Massal.).
    Tal hipofloidic, apare ca pete palide sau usor cenusii la suprafata scoartei, delimitate sau nu de o linie marginalã neagrã. Ascoma neagrã, elipsoidã, ± turtitã, compusã din 3-12 locule în formã de peritecii (fiecare având ostiolã proprie). Asca obpiriformã pânã la obclavatã cu 8 spori, dispusi pe douã rânduri, de 30-35 × 12-15  m. Ascospori mai ales 1- septati însã pot fi si 3- septati, incolori, eliptici pânã la forma unui clin, mai ales cu celule neegal de groase, de 7-9×3-4 (-6) µm. Pe scoarta arboilor foiosi (Fraxinus ornus, Fagus) sau a coniferelor (v. pinastri).

    C. 1. 2. Lichenotheliaceae Henssen (1986)
    C. 1. 2. 1. Lichenothelia D. Hawksw. (1981)
    Tal crustos, brun închis pânã la negru, sub formã de umflãturi convexe sau ± areolate, uneori placodioid la margini. In sectiune cortex subtire, peretii celulari ± angulari, celule pseudoparenchimatoase, dispuse în siruri ± verticale, în special în partea inferioarã, unele specii producând propagule microtaline pe suprafata talului, neintegrate în tal; prototal negru. Fotobiont lipsã sau chlorococcoid, în cazuri particulare cyanobacterii. Ascoma: periteciu, la început în formã de pernã, în final în formã de apotecii cu un disc concav, negru, sesil sau ± pedicelat. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu si hipoteciu au structurã asemãnãtoare talului; epiteciu slab diferentiat; himeniu J – sau + (albastru); hamateciu: celule pseudoparenchimatoase sau pseodoparafize celulare alungite, neregulat ramificate si anastomozate; asce cu 8 spori, clavate pânã la subcilindrice, fisitunicate cu pereti grosi, în special la nivelul apexului (au un cioc apical intern); stratul exterior J + (albastru), apexul J –. Ascospori elipsoizi sau soleiformi, cu pereti grosi, netezi sau verucosi, 1-3 septati pânã la submuriformi, bruni, adesea cu un perispor gelatinos evident si care se umflã cu K. Conidioma este fie hifomiceticã, se ridicã de pe suprafata talului formând macroconidii ± pedicelate, subgloboase, multicelulare, brunii si ± verucoase, fie picnidie imersã si aproape incolorã, simplã; microconidii baciliforme.
    Ecologie: pe stânci si ocazional pe licheni, mai ales în statiuni expuse si în medii extreme.

    24. Lichenothelia scopularia (Nyl.) D. Hawksw.
    (Microthelia aterrima Kremp. ex Anzi; Rinodina aterrima (Kremp.) Anzi; Microthelia anthracina Arnold; Microthelia metzleri J. Lahm. Ex Körb.).
    Tal la început risipit, ca niste pete, mai apoi devine ansamblat si distribuit ca tartru, deseori devenind slab areolat, negru, în profunzime negru sau cenusiu negru, la microscop: stratul cortexului brun, negru, paraplectenchimatic, cu celule pânã la cca 3-5 µm   si cu pereti subtiri; fotobiont: chlorococcoid, situat pe suprafata talului, neintegrat în acesta. Peritecii împrãstiate pânã la grupate, câteodatã atingându-se, în cea mai mare parte negre, mate, cu baza imersã, sferice, mai târziu cu discul usor adâncit, concav, de cca. 0,2 mm.; apexul mic, mai târziu usor dezvoltat, si ± formã de apoteciu. Asce clavate pânã la subcilindrice, cu 8 spori, de 50-55 (-65) × 15-16 µm. Parafize subtiri, ramificate si anastomozate, se topesc destul de curând. Ascospori rotunzi pânã la soleiformi, bruni, 1 sau uneori 3- septati, strangulati în dreptul septului, uneori cu un perispor gelatinos, de 16-22 × 7-11  m. In zona submontanã pânã în cea alpinã, pe roci silicioase; subneutroph., me. xeroph., mo.-f. photoph.; în Aspicilietum cinereae Frey 1922; - bor.-mieur.

    C. 1. 3. Mycoporaceae Zahlbr. (1903)
    C. 1. 3. 1. Mycoporum Flotow. ex. Nyl (1855)
    (Dermatina Almgq.)
    Tal imers, indistinct sau decoloreazã usor substratul. Fotobiont lipsã si probabil speciile acestui gen sunt nelichenizate. Ascoma circularã sau cu contur neregulat, cu una sau mai multe locule asemãnãtoare periteciilor, fiecare cu o ostiolã. Involucrela acoperã loculele, este brunã, clipeatã (compusã din hife compacte amestecate cu celulele scoartei), pãrtile externe si inferioare ale loculelor nu au un excipul propriu distinct. Hamateciu format din pseudoparafize moniliforme, cu celule scurte, ramificate si ± gelatinizate si indistincte când ascele sunt complet mature, J –. Asce cu 8 spori, fisitunicate, larg-elipsoide, obpiriforme sau subgloboase, J –; ascospori multiseptati pânã la submuriformi, incolori, în majoritate ± ovoid-oblongi, strangulati la nivelul septului median, cu jumãtatea superioarã mai largã si mai rotunjitã decât cea inferioarã, perisporul nu este aparent. Conidiomata nu este cunoscutã.

    25. Mycoporum elabens Flotow. ex. Nyl.
    (Dermatina elabens (Schäer.) Zahlbr.; Arthothelium flotowianum Körb; Lecidea elabens Schäer.).
    Tal imers, indistinct sau usor fãinos uneori decoloreazã usor substratul. Fotobiont lipsã sau se aflã la suprafatã gonidii de tip Palmella fãrã sã fie lichenizate. Ascocarp circular, cu mai multe locule, fiecare loculã cu câte o regiune himenialã. Involucrela acoperã loculele, este brun închisã, clipeatã (compusã din hife compacte amestecate cu celulele scoartei); pãrtile externe si inferioare ale loculelor nu au excipul propriu distinct. Hipoteciu brun. Hamateciu: pseudoparafize moniliforme cu celule scurte; acestea sunt ramificate si devin ± gelatinizate si indistincte când ascele sunt complet mature. Asce cu 8 spori, fisitunicate, larg-elipsoide, obpiriforme sau subgloboase, de 100-120 × 25-30  m. Ascospori ± ovoid-oblongi, incolori, submuriformi, cu jumãtatea superioarã mai largã si mai rotunjitã decât cea inferioarã, de 22-40 × 8-12 µm. Pe scoarta arborilor foiosi si rãsinosi (mai ales pin); me. acidoph.; mo. photoph., ex. schioph., anitroph. - mieur.- prealp.

    26. Mycoporum perexiguum Arnold (1882).
    (Dermatina perexigua Zahlbr.).
    Specie parazitã pe talul de Psorotichia. Ascoma ca la Discothecium gemmiferum, sub învelitoarea comunã aflându-se mai multe regiuni himeniale. Ascospori submuriformi, elipsoizi, cu jumãtatea superioarã mai largã si mai rotundã decât cea inferioarã (soleiformi), de 13 x 6 µm. Pe roci necalcaroase.

    27. Mycoporum quercus (A. Massal.) Müll. Arg.
    (Dermatina quercus (A. Massal.) Zahlbr.; Arthopyrenia quercus A. Massal.).
    Tal abia vizibil, foarte subtire, ca o patã palidã, sericeu- lucioasã. Ascoma de 0,1-0,4 × 0,1-0,2 mm., în principal are aspect neregulat, este 1-6 locularã. Asce de 25-31 × 19-22  m. Ascospori de (10) 12-18 × 4,5-7 µm, muriformi, (3-) 4 (-5)- septati transversale si 1-4 locule cu sept longitudinal. Pe scoartã netedã, pe ramurile si trunchiurile arborilor tineri de stejar, rar pe arbusti; pionier, adesea fãrã însotitoare; mo. acidoph., ex. photoph., anitroph. - mieur-smed.

        C. 1. 4. Fungus
    28. Discothecium gemmiferum (Taylor) Vouaux
    (Microthelia scabrida J. Lahm.; Mycoporum gemmiferum Jatta; Microthelia gemmifera Mudd.; Verrucaria gemmiferum Taylor; Thychothecium gemmiferum Taylor)
    Peritecii foarte mici, rotunde, sesile, negre; asce în formã de morcov, cu 8 spori. Ascospori soleiformi, 1- septati, bruni, de 8-12 × 5-6 mm. Saxicol; acidoph.- neutroph.- mo. basiph., photoph.- schioph., mesoph.- hygroph.; în Porpidietum crustulatae Klem. 1950, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Aspicilietum calcareae (Du Rietz 1925) Klem. 1955.

    29. Endococcus propinquus (Körb.) D. Hawskw.
    (Microthelia ploseliana J. Steiner)
    Parazit; peritecii foarte mici, de 0,1 mm, negre, lucioase, adâncite în substrat. Ascospori elipsoizi, rotunjiti la capete, 1- septati, la mijloc nestrangulati, bruni-negri, de 8-11 × 5-6 µm.

    30. Peridiothelia fuliguncta (Norman) D. Hawksv.
    (Microthelia micula Körb.)
        Peritecii de 0,2-0,4 mm., sesile, negre; parafize  distincte; ascospori elipsoizi, 1- septati, la mijloc strangulati (partea superioarã mai scurtã decât groasã, rosu-bruni, de 12-25 × 4-7 µm. Corticol (pe ramuri de arbori tineri cu frunze cãzãtoare); me. acidoph., me. xeroph.-mesoph., mo. nitroph.; în Buellietum punctatae Barkm. 1958, Pleurococcetum vulgaris Hil. 1925, Pyrenuletum nitidae Hil. 1925. - s'bor.-smed. (-med.).

    31. Polycoccum marmoratum (Kremp.) D. Hawskw. James et Copins
    (Microthelia marmorata Hepp; Microthelia marmorata f. minor (Kernst.) Keissler).
    Peritecii  foarte mici, rotunde, la început imerse, la urmã superficiale. Asce cu câte 4-8 spori. Ascospori soleiformi, 1- septati, la mijloc strangulati, oliv-bruni, de 22-31×12-17 µm.
Saxicol (habiteazã pe talul unor licheni sterili sau pe Polyblastia); mo. acidoph.- neutroph.- basiph., photoneutroph., mesoph.; în Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Lecanoretum agardhianae (Motyka 1925) Klem. 1955, Aspicilietum calcareae (Du Rietz 1925) Klem. 1955, Placynthietum nigri (DR 1925) Klem. 1955, Gyalectetum jenesis Kaiser em. Cl. Roux et Wirth 1978, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955, Aspicilietum cinereae Frey 1922.

        C. 2. PYRENULALES Fink ex D. Hawksw. et O. Eriksson
        C. 2. 1. Pyrenulaceae (1870)
    Tal imers sau superficial, granulos, crustos. Fotobiont: Trentepohlia, o cyanobacterie sau lipseste. Ascoma: periteciu în întregime imers pânã la sesil. Asce cu (4) 8 spori, cilindrice, fisitunicate. Ascospori elipsoizi, 1-3- septati, 1- septati când sunt fusiformi, incolori sau numai foarte usor colorati sau puternic colorati, mai ales bruni. Hamateciu: parafize simple, libere, persistente sau parafisoide numeroase, simple sau usor ramificate sau anastomozate.

    C. 2. 1. 1. Acrocordia A. Massal. (1852)
    Tal crustos, împrãstiat, alb sau palid, superficial si subtire sau imers; cortexul lipseste.  Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: periteciu care poate fi în întregime imers pânã la ± sesil, negru (rar roz sau albicios), compus, cu o involucrelã hemisfericã pânã la globoasã, brun-neagrã, care înconjoarã excipulul ± globos, incolor sau palid-bruniu. Hamateciu: parafisoide cu celule lungi, persistente, subtiri, usor ramificate sau anastomozate; perifizele lipsesc. Asce cu câte (4) 8 spori, cilindrice, fisitunicate, domul apical are o camerã ocularã largã, acoperitã de o structurã hemisfericã în formã de menisc. Ascospori dispusi uniserial, incolori, elipsoizi pânã la oblong- elipsoizi, cu capetele de obicei rotunjite, 1 (-3)- septati, septul median gros si loculele ± egale, deloc sau foarte slab strangulate la nivelul septului; septul aditional subtire (dacã este prezent), episporul ornamentat cu proeminente mici care dispar la tratarea cu K. Conidioma: picnidie; celulele conidiogene cilindrice, alungite; conidia acrogenã, elipsoidã pânã la îngust elipsoidã, simplã, incolorã.

    32. Acrocordia conoidea (Fr.) Körb.
    (Verrucaria conoidea Fr.; Arthopyrenia conoidea (Fr.) Zahlbr.; Arthopyrenia epipolaea (Borrer) A. Massal.; Verrucaria epipolaea Borrer (Non Ach.); Arthopyrenia conoidea f. dimorpha Zahlbr.; Verrucaria conoidea Nyl.).
    Tal mai ales imers, neted sau cu granule fine, împrãstiat, cenusiu-maroniu, adesea cu o tentã roz (când este proaspãt). Fotobiont: Trentepohlia. Peritecii de 0,5-1 mm  , ¼ sau semiimerse, conic- sferice, adesea plate si cu ostiole papilate; involucrela împrãstiatã în afarã, distantatã de excipul la partea inferioarã. Asce cilindrice, fisitunicate, contin 8 ascospori dispusi uniserial, domul apical cu o camerã ocularã largã acoperitã cu o structurã hemisfericã în formã de menisc. Ascospori de 12-19 × 6-9 µm, 1- septati si cel mai adesea cu capetele  rotunjite, uneori cu vârf, ocazional pot avea un sept secundar divizând fiecare loculã. Picnidii adesea numeroase, de 0,14-0,2 µm  . Pe roci calcaroase sau pereti calcarosi, în statiuni ± umbroase si umede; basiph., mo.-photoph.- ex. schioph., anitroph.; caract. Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978, în Placocarpetum schaereri Klem. 1955 em. Cl. Roux 1978, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Aspicilietum calcareae (Du Rietz 1925) Klem. 1955, Caloplacetum elegantis Motyka 1925. - mieur.- med.

    33. Acrocordia gemmata  (Ach.) A. Massal.
    (Verrucaria gemmata Ach.; Arthopyrenia gemmata (Ach.) A. Massal.; Lichen gemmatus Ach.; Arthopyrenia alba (Schrad.) Zahlbr.; Verrucaria alba Schrad.; Acrocordia alba (Schrad.) B. de Lesd.; Arthopyrenia sphaeroides (Wallr.) Zahlbr.; Verrucaria sphaeroides Wallr.; Verrucaria gemmata v. minor Malbr.; Arthopyrenia sphaeroides f. minor Nyl.; Arthopyrenia alba f. minor (Nyl.) Malbr.; Acrocordia gemmata v. minor H. Olivier; Arthopyrenia glauca Zschacke; Lecidea alba Schleich; Acrocordia tarsa Körb.).
    Tal imers, alb sau cenusiu- pal. Peritecii de 0,5-1 mm.  , negre (rar roz), ¼ sau în întregime imerse, cu ostiola adesea excentrica si uneori papilatã. Asca cilindricã, cu 8 spori dispusi uniserial. Hamateciu: parafisoide celulate, ramificate. Ascospori 1-septati, incolori, elipsoizi, cu capetele rotunjite. Picnidii frecvent întâlnite, rareori numeroase, de 0,1-0,25 mm.  ; conidii de 3-5 × 0,8-1 µm. În pãduri sau în "statiuni" deschise, pe ritidom solzos al copacilor maturi, în special pe frasin, stejar, ulm, mai rar pe scoarta netedã a alunului; me. hygroph., ex-mo. photoph., ex. schioph., anitroph.; caract. Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958, în Pyrenuletum nitidae Hil 1925, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955. - s'bor. (subatl.)-med.

    C. 2. 1. 2. Blastodesmia A. Massal. (1852)
    34. Blastodesmia nitida A. Massal.
    (Blastodesmia nitida f. umbrosa Zahlbr.; Polyblastia nitida Trevis; Verrucaria circumfusa Nyl.; Sagedia circumfusa Hazsl.; Verrucaria massalongi Garov.).
    Tal crustos, endofloidic, necorticat, cu fotobiont Trentepohlia. Peritecii dispersate, nude, superficiale, cu zona ostiolarã platã. Asce sacat-clavate, cu 8 spori. Ascospori alungit-lineari, paralel 5-9- septati, celula mijlocie ceva mai umflatã, bruni, cu lumenul loculelor cilindric. Conidioma: picnidie scurtã si groasã; conidii drepte. Corticol; în Lecanoretum subfuscae Ochsner 1928. s'med.

C. 2. 1. 3. Eopyrenula R.C. Harris

    Tal imers, indistinct sau împrãstiat si albicios (nelichenizat). Fotobiont: Trentepohlia sau lipseste. Ascoma: periteciu, ± globos sau hemisferic, cu o involucrelã brun-închisã, care fie cã se apropie de peretii periteciului în partea centralã, fie cã se îndepãrteazã lateral de acestia.  Excipulul propriu bruniu iar în partea inferioarã incolor sau aproape inaparent. Hamateciu: parafisoide numeroase, simple sau usor ramificate sau anastomozate si perifize scurte, uneori evidente în apropierea ostiolei; gelul himenial J + (gãlbui sau palid albãstrui), în special în jurul ascelor. Asce subcilindrice, fãrã structuri apicale inelare sau cu o camerã ocularã distinctã, peretele J/K – sau + (albastru), în special în partea inferioarã, cu 8 spori dar adesea sunt eliminati pânã la 6 spori. Ascospori (1-) 3 (-5-7)- septati, bruni, cu extremitãtile loculelor adesea pale, fãrã perispor sau ornamentatii distincte. Conidioma:  picnidie neagrã. Celule conidiogene ± cilindrice sau în formã de doagã, enteroblastice. Conidia este de douã tipuri: macroconidie elipsoidã, oblongã sau cilindricã, brunã, 1- septatã sau multi- septatã; microconidia baciliformã pânã la filiformã, incolorã, simplã.
    Observatii. Acest gen se deosebeste de Pyrenula prin ascosporii fãrã lumen lenticular, prin microconidia dreaptã si prin macroconidia septatã, brunã.

       35. Eopyrenula leucoplaca (Wallr.) R.C. Harris (1973)
    (Pyrenula leucoplaca (Wallr.) Körb.; Verrucaria leucoplaca Wallr.; Pyrenula farrea Branth. et Rostr.; Pyrenula farrea f. umbrosa Zahlbr.; Pyrenula leucoplaca f. umbrosa Mig.; Pyrenula leucoplaca f. chrysoleuca Mig., Körb.).
    Tal sbârcit pânã la neted, alburiu. Fotobiont: Trentepohlia sau lipseste. Periteciu de 0,2-0,35 mm.  , ± globos, cu o involucrelã brunã. Excipulul propriu bruniu iar în partea inferioarã incolor sau aproape indistinct. Parafisoide numeroase, simple sau usor ramificate sau anastomozate; perifizele uneori evidente în apropierea ostiolei; asce subcilindrice, cu 8 spori, dar adesea se eliminã pânã la 6 spori. Ascospori de (13-) 16-26 (-32) × 6-10 (-12) µm, elipsoizi pânã la fusiformi, 3-5 (-7)- septati, bruni, cu extremitãtile loculelor adesea pale, fãrã perispor sau ornamentatii distincte, de obicei aranjati pe un rând în ascã. Macroconidia de 6,5-9,5 × 3-4 µm, elipsoidalã, ovoidã sau piriformã, (0-) 1- septatã, cu septul pal; microconidia de 0-10 × 0,5-0,7 µm, filiformã. Pe ritidom solzos, rar pe cel neted, al foioaselor din interiorul pãdurilor; mo.-me. acidoph. - s'bor.- mieur.

    C. 2. 1. 4. Pyrenocollema Reinke
    Tal crustos, imers sau superficial, de obicei subgelatinos, cu hifele în general orientate vertical. Fotobiont: cyanobacterie (Gloeocapsa, Hyellia sau Nostoc), cu celule oranj sau albastru verzui. Ascoma peritecioidã, de obicei unicelularã; excipulul propriu brun închis; peretele ± celular, în mod normal puternic melanizat (colorat). Involucrela de obicei lipseste.  Hamateciu: pseudoparafize usor pânã la bogat ramificate si anastomozate, septate, J –.    Ascele ovate pânã la subcilindrice, de obicei lung pedicelate, au peretele cu douã straturi functionale si un cioc intern apical, golite de spori sunt fisitunicate, J –, contin câte 8 spori.  Ascospori incolori, oblongi pânã la ovoizi-fusiformi, 1-septati, de obicei cu celula superioarã mai scurtã si mai latã decât cea inferioarã, fãrã sau numai uneori prezent un perispor slab definit si gelatinos. Conidioma: picnidie; celulele conidiogene ± cilindrice sau ca o fiolã. Conidia baciliformã sau elipsoidã.
    Observatii. Acest gen se distinge de Arthopyrenia prin structura peretelui ascomei, absenta generalã a involucrelei, asocierea cu cyanobaterii, habitatele noncorticole pe care le ocupã; se distinge de Acrocordia prin structura ascei, prin ascomã care este mai micã si prin ascospori care sunt ± ovoizi si nu au epispor.

    36. Pyrenocollema caesium (Nyl.) R.C. Harris (1987)
    (Arthopyrenia caesia (Nyl.) Zahlbr.; Verrucaria caesia Nyl.; Arthopyrenia tichothecioides (Arnold) Bachm.)
    Tal subtire, cenusiu spãlãcit sau rosietic-brun, imers sau superficial, prãfos, uneori înconjurat de o linie prototalinã subtire. Fotobiont: cyanobacterie cu celule gãlbui sau albastru-verzi. Peritecii de 0,25-0,4 mm.  , subconice pânã la globoase, mai ales semiimerse. Pseudoparafize bogat ramificate si anastomozate. Asce elongat clavate pânã la obpiriforme. Ascospori ovoizi pânã la ovoid-fusiformi, 1- septati, uneori cu un pseudosept aditional, de 20-30 × 9-12 µm. Pe roci calcaroase sau sisturi calcaroase, în Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926.

    37. Pyrenocollema saxicola (A. Massal.) Coppins
    (Arthopyrenia saxicola A. Massal.).
    Tal endolitic, alburiu, roz-cenusiu, rosu-bruniu, subtire, uneori clar delimitat, formând niste pete pe substrat (roci calcaroase). Culoarea închisã este accentuatã de hifele de Torula care se aflã în cortexul talului. Celulele fotobiontei sunt cyanobacteriale (?Gloeocapsa); pot fi si de Trentepohlia. Periteciu de 0,1-0,2 mm.  , globos, semiimers, fãrã involucrelã, cu excipulul propriu brun-închis. Pseudoparafize bogat ramificate devin mucilaginoase. Asce de 65-85 × 17-23 µm, clavate, obclavate pânã la subcilindrice. Ascospori de (18-) 20-25 × 4-5 (-7) µm, ± alungiti, celula de sus este numai usor mai latã decât cea de jos, sunt 1 (uneori 3) septati, fãrã perispor. Picnidii frecvente, de 60-80 µm  ; conidia are 4-5 × 0,5-1 µm. Pe substrat calcaros, în statiuni umede (rar pe alte roci); baziph.(-neutroph.), mezo-ex. higroph., anitroph.-(mo.) nitroph.; caract. Arthopyrenietum saxicolae Clauz et Cl. Roux 1975 ex Cl. Roux 1978, în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980 si Collematetea cristati Wirth 1980.

    C. 2. 1. 5 Pyrenula A. Massal.
    Tal crustos, endosubstratal sau mai rar superficial, ± continuu, areolat; la unele specii uneori delimitat de o margine ± neagrã, ± pseudocifelat. Fotobiont: Trentepohlia.  Ascoma imersã pânã la iesitã la suprafatã, ± globoasã pânã la turtitã, de obicei întreagã dar dimidiatã, la unele specii neagrã; ostiola dispusã central sau la unele specii lateral. Involucrela brun închisã pânã la neagrã, împrãstiatã lateral sau în jurul excipulului si aderând strâns de acesta, fiind astfel indistinctã de excipul, formatã din hife fungice amestecate cu celulele ritidomului si adesea cu cristale, K ± roscat sau violet. Excipulul propriu brun pânã la brun-deschis, întreg sau nedezvoltat sub cavitatea peritecialã, cu cristale adesea dense la marginea peretelui loculei; cristalele sunt de douã tipuri: unele incolore (oxalat de Ca?) si cu K – si al doilea tip oranj (antrachinonã?) si K ± (oranj sau roscat purpuriu). Himenium în parte cu picãturi de ulei sau cristale; gelatina himenialã J – sau + (verzui- albastru). Hamateciu în stadiile primare format din parafisoide slab septate, ramificate si anastomozate; parafize ± ramificate, dezvoltate ulterior de la bazã si care înlocuiesc parafisoidele, perifize dezvoltate în canalul ostiolelor. Asce cilindrice, lung pedicelate, cu structurã multistratificatã, îngrosându-se spre apex cu un “cioc” intern situat apical si cu o calotã subapicalã, J –, golite de ascospori sunt fisitunicate, straturile peretilor având lungimi diferite. Ascospori elipsoizi pânã la îngust elipsoizi sau lat fusiformi, cu vârfurile rotunjite pânã la apiculate, 3- septati, cu peretii foarte grosi, discoseptati (cu celulele de formã lenticularã pânã la angularã), cu vârfurile uneori atenuate, mãslinii pânã la brun închisi, cu pereti netezi, fãrã perispor. Conidiomata picnidie, ± globoasã, neagrã. Conidia ± filiformã pânã la în formã de cârlig (rãsucitã), simplã, incolorã.
    Ecologie: pe ritidom ± neted, în statiuni umede.
    Observatii: Se deosebeste prin caracteristicile acosporilor (3-5 (-7-9) septati, bruni) de: Eopyrenula leucoplaca (ascospori 3 distoseptati, cu pereti foarte grosi si cu celulele de formã lenticularã pânã la angularã, mãslinii pânã la întunecat-bruni, cu pereti netezi, fãrã perispor) si de Blastodesmia nitida (ascospori alungiti, lineari, paralel 5-9 septati, celula mijlocie ceva mai umflatã, bruni, cu lumenul celulelor cilindric).

    38. Pyrenula coryli A. Massal.
    (Verrucaria coryli Nyl.; Arthopyrenia coryli Müll.-Arg.; Arthopyrenia glabrata v. coryli Boistel; Mycopyrenia coryli Vain.).
    Tal endofloidic, indistinct, palid cenusiu, fãrã alge sau facultativ cu gonidii de Trentepohlia (nelichenizat); pseudocifelele lipsesc ±. Peritecii de 0,2-0,3 mm. lãtime si de cca. 0,1 mm. înãltime, au involucrela împrãstiatã lateral; excipulul sub cavitatea peritecialã nu este continuu, are numai lateral delimitare marginalã, K –. Ascospori de 10-17 (-20) × 4-6 µm, 3-septati, deseori numai târziu devin bruni. Picnidii împrãstiate printre peritecii; conidia de 20 × 0,5 µm, în formã de filament, incolorã. Pe ritidom neted; În locuri colinare si submontane, statiuni moderat-mediu bogat luminoase; mo-acidoph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928, Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926, Opegraphetum viridis Almborn 1948. - s'bor.- mieur, subatl.
    Observatii. Unii lichenologi exclud aceastã specie din genul Pyrenula si o trateazã la Mycopyrenula coryli (A. Massal.) Vain. (1921).

    39. Pyrenula laevigata (Pers.) Arnold
    (Pyrenula laevigata f. microcarpa Arnold; Pyrenula laevigata f. pachyderma Zahlbr.; Pyrenula glabrata A. Massal.; Arthopyrenia glabrata H. Olivier; Microthelia glabrata Boist; Porina glabrata Sandst.; Pyrenula glabrata f. pachyderma Hazsl.; Pyrenula glabrata f. microcarpa Arnold).
    Tal argintiu pânã la culoarea untului, fãrã pseudocifele. Fotobiont: Trentepohlia, tal K + (galben), în general prototalul lipseste. Peritecii de 0,2-0,3 (-0,35) mm.  , cu apexul aplatizat; involucrela nu este sau este foarte putin dezvoltatã si îndepãratatã lateral de excipul, K + (rosu purpuriu); are cristale dense la marginea peretelui loculei, ostiola este dispusã central, iar carcasa periteciului se continuã în interiorul loculei cu o columelã. Ascospori de (12) 14-26 × 7-11 µm, 3- septati. Picnidiile adesea se aflã între peritecii; conidia de 10 × 1 µm. Pe scoarta netedã a arborilor cu capacitate neînsemnatã în retinerea apei; în Graphidion scriptae Ochsner 1928 (mai ales în Pyrenuletum nitidae Hil. 1925), în Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926. - mieur. (-subatl.).

40. Pyrenula nitida (Weig.) Ach.

    (Sphaeria nitida Weig.; Verrucaria nitida Schrad.).

Tal endofloidic, oliv-brun pânã la brun închis sau galben-brun; pseudocifelele, în mod obisnuit, lipsesc, când sunt prezente au în general 50-75 µm   si frecvent sunt albe. Peritecii imerse, de 0,6-0,8 (-1) mm.  ; au pereti încrustati cu cristale care cu K + (rosu purpuriu); hamateciu fãrã sau cu picãturi de ulei împrãstiate, parafize simple. Asce cu 8 spori, clavate. Ascospori de (17-) 19-24 (-26) × 6-8 (-9) µm, 3- septati. Tal Pd –, K + (oranj-rosu), KC + (rosietic), C –, UV – (antrachinoze neidentificate). Pe ritidomul neted al arborilor bãtrâni, în locuri umbroase (inclusiv Carpinus si Fagus); (subneutroph.-) mo. acidoph., me. ombroph., anitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928 (caract. Pyrenuletum nitidae Hil. 1925, în Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex. Klem. 1955 si Opegraphetum viridis Almborn 1948), în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928. - med.-mo.

41. Pyrenula nitidella (Flörke) Müll.-Arg.

    (Pyrenula nitida v. nitidella Schaer.; Verrucaria nitida v. nitidella Flörke apud Schaer.).
    Tal imers, oliv brun încã din tinerete, cu pseudocifele de 50-75 µm  , adesea risipite si albe. Peritecii de  0,2-0,3 (-0,35) mm., izolate sau alipite, de la imerse în tinerete pânã la ± iesite la suprafatã, ± globoase, negre, cu ostiola centralã. Involucrela dezvoltatã si aderentã strâns în jurul excipulului, fiind astfel indistinctã de excipul. Cristalele din interiorul carcasei periteciului K + (rosu-purpuriu); picãturile de ulei din hamateciu dispersate sau lipsesc. Ascospori de (20-) 22-26 × (8-) 8,5-11 (-12) µm, 3-septati. Talul Pd –, K + (galben în parte pânã la oranj pal), KC –, C –, UV – (nu s-au identificat antrachinoze). Pe ritidom neted sau crãpat; în zonele colinare si submontane (rar montane); subneutroph., mo. acidoph.; în Pyrenuletum nitidae Hil. 1925, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex. Klem. 1955, Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926 . - mieur.-smed.: (-med.).

C. 3. TRICHOTHELIALES Haffelner et Kalb (1995)

C. 3. 1. Trichotheliaceae (Müll.-Arg.) Bitter et Schill. (1927)

C. 3. 1. 1. Porina Müll.-Arg. (1883)

    Tal crustos, imers pânã la superficial, adesea indistinct. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: periteciu, superficial sau imers, liber sau înconjurat ± de un excipul talin. Involucrela poate fi prezentã sau nu. Excipulul propriu colorat sau nu. Hamateciu: parafize de cca. 1 µm grosime, simple sau furcate, perifizele lipsesc. Asce cu 8 spori, 2 pânã la 3 seriate, cilindric-clavate, cu pereti subtiri. Ascospori transversal-septati rar si cu (1) 3 septe longitudinale, incolori. Conidioma: picnidie ± sesilã. Conidia scurtã, cilindricã, pot fi prezente atât micro cât si macroconidii. Excipulul si peretii picnidiali au pigmenti variat colorati: bruni, roscati, purpurii sau verzui.
    Ecologia: mai ales pe roci, mai rar pe scoartã, sol si plante în descompunere.

42. Porina aenea (Wallr.) Zahlbr.

    (Verrucaria aenea Wallr.; Porina carpinea (Pers. Ex Ach.) Zahlbr.; Sagedia carpinea (Pers.) A. Massal.; Verrucaria carpinea (Pers.) Nyl.; Porina chlorotiva v. carpinea (Ach.) Keissler; Porina carpinea f. fraxinea Zahlbr.).
    Tal mai ales superficial, subtire, formând mici petice ± delimitate, câteodatã aproape disipat (împrãstiat), rosu-brun sau întunecat-brun, devine ± olivaceu la umbrã; prototalul lipseste. Peritecii de 0,1-0,3 mm.  , globoase, emergente, în majoritate împrãstiate, rar contigui; involucrela este prezentã, neagrã, vizibilã, lucioasã; excipulul propriu semiopac, ± incolor, cu incluziuni brunii, ostiola inobservabilã. Ascospori de 13-17 (-24) × 4,5-5 µm, 3-septati, elipsoizi, rotunjiti sau în parte ascutiti la unul sau la ambele capete. Parafize simple, aproximativ de aceeasi lungime cu asca; asce clavate, contin câte 8 spori dispusi 2 sau 3 seriat. Macroconidia de 12-16 × 4,5 µm, 1-septatã; microconidia este mai micã, de 2 × 0,5 µm, dreaptã sau usor curbatã, elipsoidã, cu capetele rotunjite. Ecologie, sociologie. Pe scoarta netedã a foioaselor (rar pe conifere), arbori si arbusti (ex. Stellario-Carpinetum, Pruno-Fraxinetum, Aceri-Fraxinetum); în statiuni ex. (-f.) luminoase, cu atmosferã umedã, cu substrat (subneutroph.-) mo. acidoph., anitroph.; în  Graphidion scriptae Ochsner 1928 (în Pyrenuletum nitidae Hil. 1925), Lecanorion subfuscae Ochsner 1928 (în Lecanoretum subfuscae Hil. 1925). - (s'bor.-) mieur. (subatl.) – med. (mo).

43. Porina ahlesiana (Körb.) Zahlbr.

    (Segestrella ahlesiana Körb.; Sagedia septemseptata Hepp; Porina septemseptata (Hepp ex Zwackh.) Swinscow.).
    Tal superficial, ± subtire, galben-verde-pal, olivaceu sau verde-cenusiu, neted, inegal, ocazional încretit, exfoliat sau ± rimos, continuu, formând pete; ± prezent prototalul pal sau albicios; ocazional cu loculi continând cristale de forma unor plãci. Periteciu de 0,3-0,5 (-0,7) mm.  , simplu sau ocazional sunt doi învecinati, în partea inferioarã convex pânã la semisferic, acoperit de un excipul talin; involucrela roz sau cenusiu-rozã, translucidã când este umedã; straturile exterioare ale excipulului adevãrat sunt rozalii pale sau incolore spre interior; ostiolele nu sunt evidente, au culoare rozaliu-pal sau rosu-maro pal. Ascospori de 30-50 (-70) × 6-15 µm, (6-) 7 septati, ± clavat fusiformi. Picnidia cenusiu-rozã- pal, partial emergentã, minusculã; microconidia de 6-7 × 0,5 µm. Pe roci silicioase adãpostite, umbrite, umede; subneutroph., hidroph., mo. photoph. –ex. schioph., anisotroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - mieur. (atl.).

    44. Porina austriaca (Körb.) Arnold
    (Sagedia austriaca Körb.; Porina arenaria Körb.; Segestria austriaca Zahlbr.; Porina muscorum v. transgrediens Arnold; Verrucaria austriaca (Körb) Zwackh.).
    Tal crustos, în majoritate cu aspect de tartru, cenusiu ca piatra pânã la cenusiu-verzui (uneori aproape negru), la multe exemplare cu o margine albã, când este bãtrân este brãzdat, destul de gros, de cca. 0,2-0,3 mm. Fotobiont: Trentepohlia. Periteciu imers, sferic, de 0,25 pânã la 0,4 mm.  , cu apexul usor ridicat, de cca. 10-20 µm lãtime. Carcasa periteciului brunã-neagrã. Asce cu 6-8 spori, de (60-) 75 pânã la 100 × 10-12 (-15) µm. Parafize firoase, neramificate, subtiri, numeroase, incolore. Ascospori fusiformi, câteodatã aproape naviculari, drepti sau foarte usor curbati, incolori pânã la verzui, 5-7 septati (mai rar numai 3 septe), au (18-) 23-35 (-40) × 6-9 µm. Pe roci silicioase, umede; mo. acidoph., f. higroph., ex. schioph., substrat higroph.; în Porpidietum tuberculosae Klem. 1946 ex 1955.
    Observatii. Se aseamãnã cu Strigula stigmatella, deosebindu-se de aceasta prin lipsa involucrelei; studiile asupra hamateciului si ascelor întreprinse recent nu exclud includerea acestei specii la genul Strigula.

    45. Porina borreri (Trevis.) D. Hawksw.et P. James
    (Spermatodium borreri Trevis.; Porina borreri v. leptospora (Nyl.) D. Hawksw.; Porina olivacea v. leptospora (Nyl.) Keissler; Verrucaria leptospora Nyl.; Porina leptospora A.L.Smith.; Porina olivacea A.L.Smith; Sagedia olivacea Lojka; Verrucaria olivacea Borrer; Arthopyrenia chlorotica v. olivacea Boistel; Sagedia obsoleta Krempelh.; Sagedia consociata (Hepp) Müll.-Arg.).
    Tal mai ales superficial, efuz, împrãstiat ca niste petice sau adunat, subtire, de la cenusiu-verzui (rar alb-cenusiu) pânã la negru-oliv, ocazional bruniu, neted sau uneori ± granular, neregulat, rimos. Peritecii de (0,2) 0,3-0,5 mm.  , ¼ pânã la ½ imerse, izolate sau rar contigui; involucrela lucioasã sau matã, neagrã, întinsã pânã la jumãtatea de jos a excipulului; excipulul propriu de la palid pânã la întunecat- purpuriu- brun; ostiola nu este distinctã. Ascospori de 25-40 × 3-5 µm, (-6) 7-septati, fusiformi. Picnidia de cca. 150 µm  ; macroconidia de 15-18 × 3-4 µm, 1-septatã, cilindric-fusiformã, gutulatã; microconidia de 2-2,5 × 0,7 µm, are capetele ± rotunde.
Pe scoarta rugoasã a arborilor bãtrâni – îndeosebi Quercus si Fraxinus – însã poate fi si pe trunchiurile arborilor tineri si a celor cu scoartã netedã – de obicei Fagus – rar se instaleazã pe briofite; în Pyrenuletum nitidae Hil. 1925, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955.
    Observatii. Ecologia si diagnoza sunt asemãnãtoare la Strigula stigmatella.

    46. Porina byssophila (Körb.) Zahlbr.
    (Verrucaria praemiscens Nyl.; Porina praemiscens (Nyl.) Zahlbr.; Verrucaria byssophila Nyl.).
    Tal imers sau partial superficial, cenusiu-verzui pânã la oliv-brun, uneori cu nuantã ruginiu brunie: Peritecii de 0,2-0,4 mm  , negre, imerse în adâncituri sau ± superficiale. Involucrela neagrã-violet-purpurie, K + (albastru-cenusiu). Excipulul propriu ± palid brun sau incolor. Ascospori de 17-25 (-28) × (4-) 5-7 µm, 3 (-7)-septati. Pe roci calcaroase; basiph., mo-photoph.-ex. schioph., anitroph.; în Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - mieur.- med.

47. Porina chlorotica (Ach.) Müll.-Arg.

    (Verrucaria chlorotica Ach.; Sagedia macularis (Wallr.) Körb.; Sagedia macularis v. chlorotica Körb.; Pyrenula chlorotica Trevis.).
    Tal superficial, subtire sau dispare, de obicei bine definit, continuu, ± neted sau crãpat, oliv, cenusiu, verde închis, brun sau albicios. Periteciu de 0,2-0,3 mm.  , de la semiimers pânã la sesil. Involucrela strãlucitoare, neagrã, întinzându-se pânã la ± jumãtatea pãrtii de jos a excipulului; excipulul propriu are straturile externe brun-negre, pe cele interne ± incolore. Ascospori de 16-25 (-32 -35) × (3-) 4-6 µm, 3-septati, fusiformi, rotunjiti sau ascutiti la unul sau la ambele capete. Picnidia are cca. 100 µm  ; microconidia 2-4 × 1 µm. Pe roci acide pânã la moderat bazice, pe pietre libere si cremene (silex), în locuri expuse în parte sau total sau în locuri umbrite, ± permanent inundate; rar se instraleazã pe scoarta netedã a copacilor, în locuri umbrite; în Acarosporetum sinopicae (Hil. 1923) Schade 1932, Porpidietum crustulatae Klem. 1950, Porpidietum tuberculosae Klem 1946 ex 1955, Pertusarietum corallinae Frey 1922, Lecideetum lucidae Schade 1934 ex Klem. 1950, Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992.
    Observatii. Caracterizat prin talul subtire olivaceu-maroniu sau negru-verzui, prin periteciu mic, strãlucitor, negru si ascospori 3- septati se aseamãnã cu Porina lectissima de care se deosebeste prin culoarea rozalie a involucrelei si prin dimensiunile ascosporilor.
    48. Porina guentheri (Flot.) Zahlbr.
    (Porina guentheri v. lutescens (Taylor) Swinscow; Verrucaria guentheri Fw.; Porina körberi Lettau; Sagedia körberi Fw. apud Körb.).
    Tal superficial, subtire, neted, continuu sau ± fin crãpat, cenusiu pal, adesea cu o nuantã violetã, pânã la cenusiu-purpuriu-negricios. Peritecii de 0,4-0,7 mm.  , ¼ pânã la  ½ imerse, împrãstiate sau conflueazã 2 pânã la 5, ocazional fuzioneazã si formeazã clusteri (închisori) deformati; involucrela este netedã, ± strãlucitoare, ocazional ± cu noduli, neagrã, ± purpurie sau cu nuantã violetã; excipulul propriu incolor sau de culoarea paiului, ostiole minuscule sau usor papilate. Asce cilindric-clavate, de 100-140 × 10-20 µm. Ascospori fusiformi-clavati, de (30-) 34-45 × 5-6 µm, în stadiul primar neseptati apoi (3),5,(7) septati (cu 1 (-2) septe longitudinale v. lutescens). Picnidia de obicei este prezentã, uneori predominant neagrã, opacã deasupra, mai palã dedesubt; microconidia de 4,5 × 0,7-1 µm, dreaptã sau usor curbatã. Saxicol: mai ales pe roci silicioase, în statiuni montane; în Umbilicarietum deustae Hil. 1925.

    49. Porina lectissima (Fr.) Zahlbr.
    (Segestria lectissima Fr.; Verrucaria lectissima Nyl.; Segestrella lectissima Mudd.; Porina lectissima f. erysiboda Zahlbr.; Segestrella lectissima v. erysiboda Körb.; Porina lectissima f. inodora Zahlbr.; Segestrella lectissima a. inodora Körb.).
    Tal superficial, continuu, uneori încretit si ± crãpat neregulat (adesea formând pete extinse), ocru-pal pânã la brun sau verde-bruniu. Periteciu de 0,4-0,5 mm.  , hemisferic, în partea de jos convex pânã la ± conic, ca un neg, acoperit ± în totalitate de excipulul talin; involucrela roz sau brun-roscat-deschis si când este umedã roscat strãlucitor; excipulul propriu roz-galben-pal. Asce cilindrice, cu 8 spori, cu pereti subtiri. Ascospori de 20-30 (-40) × 5-8 µm, 3-septati, fusiformi. Picnidia portocalie-roz, ± imersã; microconidia de 3-4 × 0,7-1 µm, elipsoidal-alungitã sau ± cilindricã. Pe roci silicioase umede, în zonele montane; subneutroph.-mo. acidoph., hidroph., anitroph.; caract. Porinion lectissimae Wirth 1980, în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - s'bor.- subatl.- smed.-mo.

    50. Porina linearis (Leight.) Zahlbr.
    (Verrucaria linearis Leight.; Verrucaria persicina Hepp apud Müll.-Arg.; Porina persicina (Körb) Zahlbr.; Sagedia persicina Körb.; Porina calciseda (Bagl. & Carestia) Lettau; Sagedia calciseda Bagl. & Carestia).
    Tal imers sau partial superficial, subtire, efuz, brun pânã la roscat si brun-ruginiu, uneori tãrcat. Periteciu de 0,2-0,4 mm.  , negru, imers sau ± superficial; involucrela neagrã-violet-purpurie, K + (albastru-verde); excipulul propriu ± brun- pal sau incolor ca si hipoteciu. Parafize simple, neseptate, neramificate. Asce cu 8 spori, clavate. Ascospori de 18-22 × 6-7 µm, 3-septati, elongat-fusiformi, drepti sau usor curbati. Picnidia ± imersã, neagrã; microconidia de 4-4,5 × 1 µm, cilindricã sau ± curbatã. Pe roci calcaroase; basiph., mo. photoph.- ex. schioph, anitroph.; în Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - mieur.- med.

51. Porina mammillosa (Th.Fr.) Vain.

    (Segestria mammilosa Th.Fr.; Sagedia trechalea Arnold; Porina mammilosa v. trechalea Vain.).
    Tal neted sau granular, mai degrabã gros, nodular, negos, efuz, gri-negricios, verde-cenusiu adesea cu tentã brun-purpurie. Peritecii de 0,3-0,5 mm.  , proeminent globoase, învecinate sau împrãstiate, ocazional confluente, partial acoperite de excipulul talin; involucrela groasã, cu straturile interioare portocaliu-rozalii; excipulul propriu galben pânã la portocaliu pal. Asce clavate, cu 8 spori; parafize simple; ascospori 3-septati, fusiformi, de 25-40 × 4-6 µm. Picnidia nu se cunoaste. Pe muschi, pe lemnul plantelor pitice si solul din crãpãturile rocilor ± ocrotit.

    C. 4. VERRUCARIALES Mattick ex D. Hawskw. et O. Eriksson
    C. 4. 1. Verrucariaceae Zenker
    Tal imers (Fig. 3) pânã la superficial, crustos- granulos sau areolat, placodioid, subscvamulos, scvamulos (Fig. 2) pânã la folios. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: periteciu imers sau emers (Fig. 4, 5, 6); excipulul propriu subimers sau imers, sferic pânã la piriform sau ca o smochinã, incolor pânã la întunecat la culoare. Involucrela lipseste sau este prezentã si bine dezvoltatã, uneori apicalã si în formã de capac (Fig. 4: 3). Hamateciu: perifize si pseudoparafize uneori gelatinizate, parafizele lipsesc. Asce clavate pânã la alungit- elipsoidale, învelis cu 2 straturi celulare, de tip Verrucaria. Ascospori subglobosi pânã la elipsoizi, incolori pânã la bruni, simpli, septati sau muriformi, uneori cu perispor gelatinizat. Conidioma: picnidie.

    C. 4. 1. 1. Bagliettoa A. Massal.
    (Protobagliettoa Servit 1955).
    Tal crustos uniform, putin fãinos si împrejmuit de o linie prototalinã neagrã sau areolat, în general profund scrobicular (cu gropite în substrat rezultate în urma golirii carcasei periteciilor de continutul lor. Ascoma: periteciu imers, cu apexul deasupra talului prevãzut cu crãpãturi ca niste linii radiale iar prin golirea locului în care a fost, lasã în substrat niste gropite. Excipulul propriu subimers, sferic pânã la piriform sau ca o smochinã, incolor pânã la întunecat la culoare. Involucrela apicalã, în formã de capac si apare la suprafata talului cu crãpãturi radiale. Hamateciu: perifize care cãptusesc ostiola si pseudparafize gelatinizate care în stadiile primare lasã mucilagii si picãturi de ulei, fiind absente în ascoma maturã. Asce clavate pânã la alungit elipsoidale, cu peretele format din douã straturi celulare, cu alcãtuire adesea stearsã, întunecatã (de tip Verrucaria). Ascopori subglobosi pânã la elipsoizi, incolori cu pereti subtiri, netezi, simpli (de tip Verrucaria). Conidioma nu se cunoaste
    Ecologie: pe roci calcaroase, mai rar pe dolomit si alte roci (niciodatã pe materiale de constructii sau alte substraturi).
    Observatii: Speciile acestui gen se deosebesc de Verrucaria calciseda prin aspectul apexului periteciului (apexul nu are linii radiale însã din jurul periteciului pornesc linii radiale în tal.

    52. Bagliettoa baldensis (A. Massal.) Vezda
    (Verrucaria baldensis A. Massal.; Verrucaria sphinctrina f. baldensis J. Steiner; Amphoridium baldense A.Massal.; Verrucaria baldensis v. canicii Servit; Protobagliettoa baldensis f. incavatula Servit; Verrucaria baldensis v. cretzoiui Servit).
    Tal imers, alb pânã la cenusiu pal, continuu, neted de obicei mat, delicat gãurit (foveolele nu sunt profunde), are prototal negru care delimiteazã ca o linie talul sau gãurile. Peritecii complet imerse în substratul calcaros. Involucrela ca un capac de 0,2-0,25 mm.  , neagrã, se întinde lateral si putin în jos, este platã pânã la usor convexã, de obicei cu 3-6 fisuri fine radiare de la ostiolã; centrum are 200-400 µm  , este sferic pânã la piriform. Excipulul propriu incolor pânã la brun. Ascospori de 14-21 × 6-10  m. Pe roci calcaroase, în regiunile montane, în locuri umbrite sau semiumbrite, ploioase; baziph., mo. photoph. – ex. schioph., anitroph.; caract. Verrucarietalia parmigerae Cl. Roux 1978. - mieur.- med.

    53. Bagliettoa parmigera (Stnr.) Vezda et Poelt.
    (Protobagliettoa parmigera (J. Steiner) Servit; Verrucaria parmigera J. Steiner; Verrucaria parmigera f. subconcentrica J. Steiner; Verrucaria subconcentrica v. eumacrosphaeroidea Servit; Protobagliettoa subconcentrica (J. Steiner) Servit; Verrucaria subconcentrica v. saxivora Servit; Verrucaria parmigera f. subcomposita Servit; Verrucaria subconcentrica f. lapadensis Servit; Verrucaria parmigera v. lapadensis f. subcomposita Servit; Verrucaria parmigera f. alocyza J. Steiner; Verrucaria parmigera f. circumarata J. Steiner; Verrucaria parmigera f. Hazsl.i Servit).
    Tal uniform, alburiu sau galben-cenusiu, nu este înconjurat de o linie neagrã, are însã prototalul negru si poate fi divizat prin fose concolore sau prin linii hipotaline negre. Celulele macrosferoide au - 15-22 µm  . Peritecii adâncite în tal. Prin golirea locului periteciilor, în substratul calcaros rãmân gropite, talul dobândind astfel aspect scrobicular; excipul propriu aproape sferic sau la bazã putin turtit, rareori aproape cordiform, la interior de culoare palidã, la exterior negru-brun, de 0,19-0,3 mm.  . Involucrela are între 0,15 si 0,3 mm. lãtime si este în formã de capac. Ascospori elipsoizi, de 12,5-19 (-23) × 7,5-11  m. Himeniu J + (albastru apoi se îngãlbeneste). Pe stânci calcaroase din zona montanã, în locuri umbrite (rar expuse total soarelui), ± ploiase; baziph., xeroph.- me. hygroph.; caract. Verrucarietalia parmigerae Cl. Roux 1979. - mieur.- med.

    54. Bagliettoa parmigerella (Zahlbr.) Vezda et Poelt.
    (Verrucaria parmigerella Zahlbr.; Verrucaria sphinctrinella Zschacke; Verrucaria pinguis J. Steiner; Verrucaria pinguis f. dealbata (J. Steiner) Zschacke; Verrucaria pinguis f. alocizodes J. Steiner; Verrucaria murina Arnold; Verrucaria sphinctrinella f. herculana Servit; Verrucaria sphinctrinella f. domogledensis Servit; Verrucaria sphinctrinella v. expallida Servit).
    Tal alburiu, cu numeroase puncte si linii negre (f. herculina) sau de culoare palidã sau albastru-verzui murdar, neted, fãrã linii prototaline negre sau este format din taluri numeroase si mici, dispuse aglomerat sau solitare, late de 2-3 mm., despãrtite între ele de fose profunde (v. alocizoides). Peritecii imerse, capãtul cu linii radiale; involucrela mai îngustã decât excipulul, latã de 0,1-0,22 mm. (în centru groasã de 40  m, cãtre margini mai subtire); excipulul propriu de 0,3-0,37 mm.  , mai întâi în partea bazalã negricios si în cea superioarã incolor, mai apoi devine în întregime murdar maculat-negricios; perifize articulate, de - 30  m lungime si 3  m lãtime. Asce clavate, în partea superioarã adesea subacuminate. Ascospori de (10-) 15-27 × (4) 7-12  m. Pe roci calcaroase si dolomit si mai rar pe alte roci; baziph., mezoph., me. higroph., anitroph.- (mo.nitroph.); în Verrucarion sphinctrinae  ern et Hada  in Klika 1948 si Acrocodion conoideae Cl. Roux 1978. - s'mieur.- med.

    55. Bagliettoa steineri (Kusãn) Vezda in Poelt et Vezda
    (Bagliettoa steineri f. microsticta Zschacke; Protobagliettoa steineri (Kusan) Servit; Verrucaria steineri Kusan; Verrucaria bagliettoaeformis (Hazsl.) Servit; Verrucaria calciseda f. bagliettoaeformis Haszl.; Bagliettoa limborioides A. Massal.; Bagliettoa sphinctrina Körb.; Polyblastia sphinctrina (Dufour) Servit; Verrucaria sphinctrina Ach.; Verrucaria calciseda v. lactea Arnold; Verrucaria steineri v. lactea (Arnold) Servit; Verrucaria steineri v. croatica Servit; Verrucaria steineri v. tismanensis Servit; Verrucaria steineri v. inaequata Servit; Verrucaria inaequata Servit; Verrucaria inaequata v. berchtesgadensis Servit; Verrucaria steineri v. rechingeri Servit; Verrucaria inaequata v. transsilvanica Servit; Verrucaria calciseda f. insculptoides J. Steiner; Verrucaria steineri f. insculptoides (J. Steiner) Servit).
    Tal alb, cenusiu-verde, cenusiu sau roziu (v. tismanensis), adeseori intersectat de fose prototaline profunde, uneori mic si format din mai multe câmpuri ± bombate (f. insculptoides), cortexul gros de 0,15-0,4 mm. iar stratul algal de 0,8 - 1 mm., hifele hipotaline la vârf slab ramificate, formate din celule lungi de 3-7 µm, rareori cu celule subfusiforme si celule globuloase; celulele macrosferoidale late de 8-12 (16) - 20 µm. Peritecii de 0,2-0,3 × 0,16-0,18 mm. (v. rechingeri), imerse, prin moartea lor rãmân în substrat gropite; rareori sunt rânduite în siruri liniare sau circulare (v. inaequata). Involucrela în formã de capac, latã de 0,1-0,25 mm., mai întâi platã apoi neregulatã, groasã de 30-40 µm, cu marginea deflexã. Excipulul propriu când este tânãr este globos si incolor. Asce clavate, cu 8 spori dispusi multiserial. Perifize lungi de 30 µm si groase de 3 µm. Ascospori elipsoidali, de 15-27 × 8-15 µm. Himeniu J + (albastru). Pe roci calcaroase în regiunile montane, locuri umbrite sau semiumbrite, ploioase; basiph., mo. photoph.- ex. schioph., anitroph.; în Lecanoretum agardhianae  (Motyka 1925) Klem. 1955, Hymenelio coeruleae-Farnoldietum juranae Kaiser 1926 em. Klem. 1955., Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955. - mieur - med.

    C. 4. 1. 2. Catapyrenium Flot (1850)
    (Endopyrenium Flot., Placidium A. Massal., Involucrocarpon Servit)
    Lit.: Breus O. 1990 [264]; Hawksworth D.L., James P. et Coppins B., Lichenologist 12 (1980); Purvis O. W. et al. 1992 [696]; Wirth V. 1995 [822]; Ciurchea M. 1998 [88], 2004 [98/ C.4.1.2.].
    Tal scvamulos, atasat de substrat prin intricate (hife rizoidale incolore sau brunii). În structurã (microscopic) se observã cortexul superior paraplectenchimatos, cortexul inferior compus din celule rotunjite pânã la angulare (Fig. 2) sau lipseste. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: periteciu, imers sau emergent între scvamule. Involucrela poate fi prezentã sau lipseste. Excipulul propriu alcãtuit din celule ± alungite, aranjate tangential, pigmentate în jurul ostiolei, în partea inferioarã palide sau ± închise la culoare. Hamateciu: perifize; parafizele lipsesc. Asce cu 8 spori, cu pereti subtiri, clavate sau cilindrice. Ascospori dispusi uniseriat sau biseriat, incolori, simpli, elipsoizi sau ± ovoid-clavati. Conidioma: picnidie laminalã, imersã în fata superioarã a scvamulelor sau formeazã proiectii sferice la marginea acestora; conidia oblongã sau scurt baciliformã.
    Ecologie: majoritatea speciilor se dezvoltã pe sol sau pe muschi în putrefactie ori pe resturi de plante, unele specii preferând substrat calcaros, foarte rar se dezvoltã pe ritidom.

    56. Catapyrenium cinereum (Pers.) Körb.
    (Endocarpon cinereum Pers.; Dermatocarpon cinereum Th.Fr.; Sagedia cinerea Fr. Dematocarpon tephroides (Ach.) Mann.; Endocarpon tephroides Ach.).
    Tal cu scvamule mici, brun cenusii, ± dens îngrãmãdite, pânã la 0,3 mm lãtime, în centru putin aparente, aproape adprese si subgranulare, cele de la periferie fin incizate, de obicei albicios pruinoase, rar netede si brune, adesea cu marginea mai întunecatã; cortexul inferior paraplectenchimatic, negricios; hipotalusul este negru, spongios, cu intricate (hife rizoidale) de cca 4  m  . Peritecii numeroase, imerse în scvamulele talului, cu ostiola usor ridicatã. Excipulul propriu palid când este tânãr apoi devine brun si chiar negru. Asce clavate. Ascospori de 17-23 × 6-9  m, simpli dispusi biseriat în ascã. Pe sol, humus si muschi, în special pe terenuri calcaroase, neutroph., (mo.) basiph., photoph., xeroph.; în Toninion sedifoliae (Toninion coeruleonigricantis) Hada  1948, Lecidomatetum demissae Frey 1923 si alte as. ale cl. Ceratodonto-Polytrichetea piliferi din "statiuni" acoperite cu zãpadã timp îndelungat. - arkt. - med.- alp.

    57. Catapyrenium daedaleum (Kremp.) J. Steiner
    (Dermatocarpon daedaleum Krempelh.; Endocarpon daedaleum Krempelh.; Dermatocarpon cartilagineum f. daedaleum Zahlbr.; Dermatocarpon cartilagineum Nyl.; Verrucaria cinerea v. cartilaginea Nyl.; Placidium cartilagineum Nyl.).
    Scvamule de - 4 mm.  , dispuse în aglomerãri sub formã de rozetã, la mijloc verucoase si la margine lobate, adprese si cu marginile vizibil ridicate; fata superioarã matã, brunã, nepruinoasã sau în tinerete poate fi pruinos alb-cenusie; fata inferioarã nu este corticatã; tesutul medular pãtrunde prin hipotalusul sub formã de hife rizoidale întunecate. Peritecii de obicei numeroase, imerse. Excipulul propriu, cu exceptia ostiolei, palid când este tânãr, apoi devine bruniu. Asce clavate. Ascospori de 17-22 × 6-9  m, oblong-elipsoizi pânã la îngust clavati, biseriati. Pe sol, humus sau briofite moarte, în locuri calcaroase; neutroph.- (mo.) basiph., photoph., xeroph. - arkt.- mieur. (alp.)- (med.-alp.).

    58. Catapyrenium lachneum (Ach.) R. Sant.
    (Dermatocarpon hepaticum v. lachneum Zahlbr.; Endocarpon lachneum Ach.; Dermatocarpon lachneum Ach.; Dermatocarpon hepaticum (Ach.) Th.Fr.; Endocarpon hepaticum Körb; Placidium hepaticum Arnold)
    Tal scvamulos, fixat prin intricate (Fig. 2: 1); scvamule de - 8 mm.  , împrãstiate sau mai adesea îngrãmãdite pânã la imbricate, ± rotunde sau lobate, partial ascendente, fata superioarã brunã pânã la întunecat rosu-brunã, matã, fata inferioarã neagrã, cu picnidii evidente, globulare ajungând pânã la 0,4 mm.  ; cortexul inferior paraplectenchimatos, cu hife orizoidale incolore; stratul medular central cu hifele întretesute (Fig. 2). Periteciu laminal, complet imers. Excipulul propriu, cu exceptia ostiolei, incolor. Asce cilindrice. Ascospori de 14-18 × 6-8  m, elipsoizi, dispusi uniseriat în ascã. Conidia baciliformã (lungã de 5-7  m). Pe sol calcifer sau pe muschii de pe stânci, pe resturi de plante instalate pe roci calcifere sau silicioase; neutroph.- basiph., photoph.
- arkt.- mieur. alp. (-med.alp.).

    59. Catapyrenium michelii (A. Massal.) R. Sant.
    (Dermatocarpon michelii (A. Massal.) Zwach.; Placidium michelii A. Massal.)
    Scvamulele de 2-4 mm.  , de obicei dispersate, rar învecinate, puternic atasate de substrat, au usoare incizii rotunde, sunt palide la mijloc, brunii întunecate pe fata superioarã, fata inferioarã negricioasã, cu cortex subtire paraplectenchimatos; hifele rizoidale incolore. Peritecii imerse; excipulul propriu la ascomata maturã brun. Asce cilindrice. Ascospori de 11-15 × 5-6  m, elipsoizi, simpli, uniseriati. Picnidia nu se cunoaste. Pe sol nisipos si löes; subneutroph.- basiph., xeroph. - mieur.- s'med.

    60. Catapyrenium rufescens (Ach.) Breuss
    (Dermatocarpon rufescens (Ach.) Th.Fr.; Endopyrenium rufescens Körb.; Endocarpon rufescens Ach.; Placodium rufescens A. Massal.; Endocarpon hedwigii v. rufescens Schaer.).
    Scvamule de - 10 mm.  , aglomerate pânã la imbricate, ± lobate, pieloase, dense, de obicei ondulate, fata superioarã de la palid pânã la întunecat brunã, adesea cu nuantã rosie întunecatã sau putin lucioasã; cortexul inferior paraplectenchimatos, cu celule rotunde pânã la angulare; hifele rizoidale incolore; tesutul medular când este dezvoltat are hife dens întretesute. Peritecii complet imerse. Excipulul propriu, cu exceptia ostiolei, incolor. Asce cilindrice. Ascospori de 15-20 × 7,5-9  m, simpli, dispusi uniseriat în ascã, elipsoizi. Picnidii marginale, împrãstiate si abundente; conidia de 3-5  m lungime, oblongã. Pe sol sau roci; basiph., ex.-f. photoph., me. xeroph., (subhydroph.); în Collemation fuscovirentis Klem. 1955, Parmelion conspersae  ern. et Hada .
- bor.- med.

    C. 4. 1. 3. Dermatocarpon Eschw. (1824)
    Tal folios, unilobat si atasat de substrat de obicei printr-un holdfast central (peltat sau umbilicat), sau multilobat si atasat de substrat prin mai multe holdfaste împrãstiate, fata superioarã cenusie pânã la brun întunecatã, ± albicios pruinoasã, în cea mai mare parte netedã dar cu punctele ostiolelor ascomatei si conidiomatei usor ridicate producând mici ridicãturi punctiforme ale ostiolelor acestora, fata inferioarã netedã, verucoasã sau cu vinisoare; În structurã (microscopic) cortexul superior pseudo-parenchimatos, format din hife aderente orientate vertical si celule ± globoase, cortexul inferior format din numeroase siruri de celule cu pereti grosi, de formã rotunjitã pânã la aproape cubicã, aliniate vertical, medula formatã din hife filamentoase subtiri. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: periteciu unilocular, imers, globos si fãrã involucrelã. Excipulul propriu incolor, în partea superioarã prezentând un gât ostiolar care iese la suprafata talului si este pigmentat brun. Hamateciu: perifize numeroase; gelul himenial J + (rosu sau albastru). Asce cu 8 spori, cilindric  clavate pânã la saciforme, cu pereti grosi, de tip Verrucaria, domul apical distinct la ascele tinere si prezintã camerã ocularã, dar devine redus si aproape lipseste la ascele mature. Ascospori globosi pânã la îngust elipsoizi sau ovoizi, incolori si netezi, simpli sau rar cu 1-3 septe subtiri. Conidioma: picnidie, imersã, similarã ca mãrime cu periteciu, are pereti incolori, la interior este pseudo-parenchimatoasã, cu locule neregulat încretite si cu celule conidiogene slab diferentiate; conidia baciliformã, simplã, incolorã.
    Ecologie: pe roci calcaroase sau puternic acide, adesea pe malurile râurilor sau lacurilor; cosmopolit, rãspândit mai ales în zonele temperate si reci.

    61. Dermatocarpon bucekii Nádvorn. et Servit
    Se aseamãnã cu Placopyenium trachyticum având însã ascospori ceva mai lungi; tal cenusiu, alb-cenusiu sau alb-cãrãmiziu, umezit nu-si schimbã culoarea, scvamule colturoase si cu suprafata netedã sau usor convexã, cele centrale cu marginile bine delimitate de substrat. Saxicol.
smed.

    62. Dermatocarpon intestinforme (Körb.) Hasse
           (Endocarpon intestiniforme Körb.; Dermatocarpon polyphyllum (Wulfen) Dalla Torre et Sarnth.; Lichen polyphyllus Wulfen; Dermatocarpon fluviatile f. intestiniformis Vain.; Dermatocarpon decipiens f. intestiniformis Szatala).
    Tal multilobat, cu lobii îngrãmãditi, cei mai multi au 3-10 mm. lungime si 0,15-0,3 (0,4) mm. lãtime, fata superioarã cenusiu-brunã pânã la brun întunecatã, nu este schimbatã când este umedã, unii lobi în tinerete usor albastru-alb pruinosi; lobii marginali la început ascendenti, numai mai târziu cei de la centru devin rãsuciti având forma asemãnãtoare unor intestine; pe fata inferioarã talul are culoarea aramei sau negru- brunie. Holdfastul se aflã de regulã la mijlocul lobilor dar poate ajunge uneori pânã la margine. Periteciu de 0,2-0,25 mm.  . Asce clavate, de 35-50 × 13-16  m. Ascospori de 9-12 (15) × 4,5-6-7 (9)  m, larg elipsoizi, elipsoizi sau ovoizi.
Saxicol; mo.- me. acidoph, ex. photoph., anitroph./mo. nitroph; în Umbilicarion cylindricae Gams 1927, Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923 si Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955. - arkt.- h'mo/alp.

    63. Dermatocarpon luridum (With.) J.R. Laudon
    (Dermatocarpon webei (Ach.) W. Mann; Endocarpon weberi (Ach.) Funk; Lichen weberi Ach.; Dermatocarpon aquaticum (Weis) Zahlbr.; Endocarpon fluviatile (Web) DC.; Endocarpon miniatum v. aquaticum Schaer.; Lichen aquaticus Weis.; Endocarpon aquaticum Gärtn.; Dermatocarpon fluviatile (Weber) Th.Fr.; Lichen fluviatilis Weber (non L.); Dermatocarpon aquaticum v. decipiens Zahlbr.; Dermatocarpon decipiens Dalla Torre et Sarnth.).
    Tal multilobat, adesea convex, flasc, lobii de 5-15 mm. lãtime, 0,15-0,4 mm. grosime, îngrãmãditi în special spre centru, fata superioarã cenusiu- brunie pânã la negru- brunie, devine verde strãlucitoare când este umedã (nu este pruinoasã), fata inferioarã neagrã- brunie. Periteciu de 0,2-0,3 mm.  . Asce de 60-70 × 14-17  m, clavate; ascospori de (10) 12-19 (23) × 5-8 µm, elipsoizi, pânã la îngust elipsoizi. Pe roci si pietre silicioase în statiuni amfibii (partial sau total inundate); subneutroph., ex. schioph., anitroph.- mo. nitroph.; în Verrucarion praetermisae  ern. et Hada  1944. s'bor. - mieur. - s'med.

           64. Dermatocarpon miniatum (L.) W. Mann.
           (Dermatocarpon miniatum v. typicum f. adventicolum Gyeln.; Dermatocarpon miniatum v. vulgare Körb.; Lichen miniatus L. ; Dermatocarpon miniatum v. umbilicatum Vain.; Endocarpon miniatum (Gartn.) Mey et Schaer.; Dermatocarpon miniatum f. adventicolum Gyeln.; Dermatocarpon miniatum v. aetneum Zahlbr.; Dermatocarpon miniatum v. cenum Dalla Torre et Sarnth.; Dermatocarpon miniatum v. complicatum Hellb.; Endocarpon miniatum v. complicatum Schaer.; Dermatocarpon complicatum (Sm.) Fr.; Dermatocarpon miniatum v. crispum Zahlbr.; Endocarpon miniatum v. crispum A. Massal.; Dermatocarpon miniatum v. imbricatum Vain.; Dermatocarpon miniatum v. papillosum Müll.-Arg.; Dermatocarpon moulingii Zahlbr.; Dermatocarpon miniatum v. pruinosum Müll.-Arg.).
    Tal format dintr-un singur lob, ± rotund, plat sau usor concav, cu marginea usor îndoitã, crestatã sau sfâsiatã, de 10-70 mm.  , de (0,2) 0,3-0,5 (0,7) mm. grosime, uneori apare multilobat (v. complicatum) sau cu aspect asemãnãtor tiglelor de pe casã, lobii din mijloc ridicati în sus (v. crispum), fata superioarã rosu brunã pânã la cenusiu-brunã, cenusiu-alburiu pruinoasã (mai accentuat la f. pruinosum), fata inferioarã pal- brunã uneori cu pete de culoare cenusiu-brun-întunecat, netedã sau cu verucozitãti, rar riduratã sau nervuratã. Peritecii 0,2-0,3 mm.  , imerse; involucrela lipseste; excipulul propriu  pal. Asce de 50-67 × 9-12  m,  cilindrice. Ascospori de (8-) 9-12 (-14) × (4,5) 5-6 (7)  m, elipsoizi sau ovoid-elipsoizi. pe roci calcaroase; ex. euryon., subneutroph.-basiph., xeroph.- (mesoph.), mo.-f. photoph., mo.- ex. nitroph.; caract. Dermatocarpetea miniati Wirth 1995, în Collemation fuscovirentis Klem. 1955 cor. Wirth 1980, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Gyalectetum jenesis Kaiser em. Cl. Roux et Wirth 1978. - arkt.-med.

    65. Dermatocarpon rivulorum (Arnold) Dalla Torre et Sarnth
    (Endocarpon rivulorum Arnold).
    Tal format dintr-un singur lob, de 30-50 mm.  , de 0,1-0,3 mm. grosime, fixându-se prin holdfast central, fata superioarã neagrã- cenusiu- brunie, oliv-neagrã-brunie când este umedã, nu este pruinoasã, fata inferioarã neagrã-cenusiu-brunã, riduratã sau nervuratã; celule din cortexul inferior de cca. 6,5  m. Periteciu de 0,2-0,35 mm.  . Asce de 50-60 × 10-15  m, subcilindrice. Ascospori de (13) 15-21 (23) × 6,5-8,5  m, îngust elipsoizi, uneori apãrând septe subtiri (1 sau 3 septati). Pe roci silicioase si pietre din locuri umede; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - bor.- alp./ arkt. alp.

    C. 4. 1. 4. Endocarpon Hedw. (1789)
    Tal scvamulos rar folios, adpres pânã la ascendent, în structurã (microscopic)  cortexul superior pseudo-parenchimatos, cortexul inferior prezent numai ocazional; fotobiont: Sticochoccus, prezent atât în tal cât si în himeniu. Ascoma: periteciu imers  cu o ostiolã usor proeminentã; excipulul propriu negru în întregime (Fig. 6). Himeniu  J + (roscat sau albãstrui), J, J/K + (albastru). Hamateciu: perifize numeroase si 1-2 celule algale himeniale, nu are parafize. Asce clavate sau sacate, fisitunicate, cu pereti grosi, apexul cu un "dop" chitinoid care se coloreazã cu Rosu de Congo în rosu. Ascospori de la multiseptati pânã la muriformi, de la incolori pânã la gãlbui- bruni. Conidioma: picnidie imersã si fãrã involucrelã; celulele conidiogene alungite, ampuliforme si enteroblastice; conidia în formã de nuia, simplã si incolorã. Pe soluri calcaroase.
    Observatii: diferã de Catapyrenium, Dermatocarpon si de Placidiopsis prin prezenta  algalor în interiorul periteciului.     

    66. Endocarpon pulvinatum Th. Fr.
    (Dermatocarpon pulvinatum Körb.).
    Tal multiscvamulos, pielos cartilaginos, formând o tufã micã din scvamule de 6 mm. lungime, ± verticale, brunii sau brunii- negrii, umezite devin verzui. Prototal negru, numai la început vizibil. Peritecii mici, imerse, numai apexul ridicat, carcasa periteciului de 0,2 mm lãtime, împrejmuitã de verucozitatea scvamulei, spre apex brunã pânã la rosieticã, neagrã, în rest palidã sau incolorã. Alge alungite sau elipsoide, de 6-12 × 4,5  m iar cele himeniale de 4-12 × 2-4  m. Asce umflat mãciucate, cu câte 2 spori; ascospori alungit- elipsoizi, muriformi - pluriseptati, mai târziu devin rosii, brunii pânã la fumurii, de 35 - (42) 65 × (12) 14-30  m., cortexul J + (albastru), ascele (metaplasma) J + (rosu). Pe solul de pe rocile calcaroase. - arkt.-alp.

    67. Endocarpon pusillum Hedw.
    (Dermatocarpon pusillum Anzi; Dermatocarpon pusillum v. sorediatum Schaer.; Endocarpon sorediatum Hook.; Endocarpon pusillum v. pallidum Körb.; Endopyrenium pusillum v. pallidum Körb.; Endocarpon pallidum Ach.; Endocarpon ascendens Vain.; Endocarpon glomeruliferum Trev.; Endocarpon hedwigii v. pallidum Schaer.).
    Tal folios, solzos-pielos cu solzii împrãstiati sau constrânsi (adesea format dintr-o singurã scvamã), bine alipit de substrat, la margine usor ridicat în sus si crestat, fata superioarã cenusie sau rosu- brunie când este uscatã, devine verde când este umezitã, fata inferioarã neagrã. Peritecii de 0,25-0,4 mm., globoase, cu o ostiolã micã, imerse (Fig. 6); ascospori de (25) 45-55 (58) × 14-19 (23)  m, câte (1) 2 într-o ascã, bruni, muriformi, uneori la mijloc putin strangulati. Tericol: pe teren calcaros acoperit de muschi; mo. basiph., ex.-f. photoph., xeroph., anitroph. - ex. nitroph.; caract. Endocarpetum pusilli Galle 1964, Toninietum sedifoliae Hada  1948, Psorotalia decipientis Mattick ex Follm. 1974, Psorotea decipientis Mattick em Follm. 1974. - bor. - med.

    C. 4. 1. 6. Placocarpus Trevisan
    68. Placocarpus schaereri (Fr.) O. Breus
    (Endocarpon schaereri Fink; Dermatocarpon monstrosum Vain.; Verrucaria schaereri (Fr.) Nyl.; Parmelia schaereri Fries; Placodium monstrosum (Ach.) Körb.; Endopyrenium monstrosum Hazsl.; Verrucaria monstrosa Jatta; Endocarpon monstrosum A. Massal.).
    Tal crustos, adânc brãzdat areolat, se dezvoltã pe prototalul negru care este talul initial al lui Lecanora muralis, pe care paraziteazã în tinerete. Areolele, de 1,5 mm. grosime si 2-7 mm. lãtime, alb cenusii sau albãstrui-cenusii, dens pruinoase, plate, cu muchii ascutite, în partea inferioarã mãrginite de paraplectenchim. Peritecii imerse, cu discul de 0,25 mm.  . Excipulul propriu incolor numai în partea ostiolarã pigmentat brun; zona subhimenialã incolorã. Hamateciu format din numeroase perifize situate în zona ostiolarã; parafizele lipsesc în periteciul matur; gelul himenial J + (roscat sau albastru). Asce clavate pânã la sacate, de 85 × 25  m, cu pereti grosi, K/J –; sunt de tip Verrucaria; dom apical distinct la ascele tinere si prezintã camerã ocularã, devine redus si aproape absent la ascele mature. Ascospori îngust elipsoizi, incolori sau putin verzui, de 15-25 (30) × 7-10  m, simpli; himeniu J + (albastru). Conidioma: picnidie imersã, similarã ca mãrime cu periteciu; are pereti incolori, în interior pseudoparenchimatoasã, cu locule neregulat încretite, cu celule conidiogene slab diferentiate; conidia baciliformã, simplã si incolorã. Pe roci calcaroase, rar dolomitice, înclinate, însorite, relativ încãlzite, în locuri ploioase si bogate în materie nutritivã sau pe roci orizontale formate din conglomerate si în alte locuri libere, uscate si calcaroase, în tinerete parazit pe Lecanora muralis; basiph., f. photoph., mo-ex.- nitroph.; caract.  Placocarpetum schaereri  Klem. 1955 em. Cl. Roux 1978 (Dermatocarpetum monstrosi), în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - s'mieur.- med.

    C. 4. 1. 7. Placopyrenium O. Breuss
    69. Placopyrenium trachyticum (Hazsl.) Breuss
    (Endocarpon trachyticum Garov.; Endopyrenium trachyticum Hazsl.; Dermatocarpon trachytocum (Hazsl.) Vain.).
    Tal ca o crustã aparent areolatã, format din scvamule înghesuite sau chiar imbricate, uneori negru marginat, fixat de substrat prin holdfast de 0,25-0,6 mm., situat de cele mai multe ori lateral, mai rar central; suprafata areolelor de cele mai multe ori putin bombatã, albãstrie-alb-brumatã, umezitã devine brun-verzuie, fata inferioarã neagrã, putin verucoasã; la periferia falselor areole, ca si la periferia întregului tal, scamulele sunt mai bine dezvoltate, slab concave sau slab convexe, lungi de 1,5 mm. si tot atât de late, pe margini ondulate, crenulate sau slab lobulate; în structurã scvamulele au - 0,4 mm. grosime, cortexul superior de 10-20 µm, stratul algal de cca 80 µm grosime, gonidiile de 6-12 µm, dispuse în rânduri ± distincte, întrerupte de siruri de hife cu celule de 6-9 × 4-6 µm. Peritecii câte 1-5 pe o scvamulã, complet imerse, numai apexul, mic, negru, iesit în afarã, sferice sau putin mai înalte decât late (250 µm lãtime). Carcasa periteciului de 0,2-0,3 mm. lãtime, sfericã, cu învelisul intern palid la culoare iar cel extern pânã aproape la jumãtatea superioarã negru. Asce clavate, de cca 70 × 18-20  m. Ascospori alungit elipsoizi, simpli, foarte rar 1-septati, de 13-20 × 5-7  m. Picnidii asemãnãtoare periteciilor, late de 180 µm, înalte de 250 µm; picnoconidii de 3,5-5 × 0,6 µm. Pe roci calcaroase sau calcifere, mortar sau roci silicioase. s'med.
.
    C. 4. 1. 8. Polyblastia A. Massal. (1852)
    Tal crustos, imers sau superficial, adesea putin observabil si neted sau verucos pânã la subscvamulos. Sorediile rar sunt prezente. Fotobiont: chlorococcoid printre care din Oocystaceae, genul Trochiscia (cu un cloroplast stelat). Ascoma: periteciu. Periteciil superficiale sau imerse în verucozitãtile talului, formând scobituri în rocile calcaroase. Involucrela poate fi sau nu prezentã (excipulul talin este prezent la câteva specii). Excipulul propriu  complet negru si friabil sau palid în partea inferioarã. Hamateciu: perifize; parafizele la maturitate lipsesc. Asce cu pereti subtiri, de tip Verrucaria, clavate si contin (1) 2 sau 8 spori. Ascospori muriformi sau submuriformi, ± elipsoizi sau ovati, rar reniformi, de la incolori sau colorati pânã la brun închis; uneori acestia prezintã un perispor gelatinos. Conidioma: picnidii rare si imerse; Conidii baciliforme, se produc terminal din celule conidiogene scurte. Himeniu nu contine celule algale,  J + (rosu sau albastru).
    Ecologie: pe calcar, micasisturi, epidiorit, piatrã de cretã, mortar, cãrãmidã sau sol, muschi, roci silicioase (mai ales în regiunile submontane si montane), rar pe scoartã.

    70. Polyblastia abscondita (Nyl.) Arnold
    (Verrucaria abscondita (Hepp) Nyl.; Polyblastia abscondita f. rodnensis Zschacke; Polyblastia rodnensis Zschacke; Amphoroblastia rodnensis (Zschacke) Servit).
    Tal subtire, slab dezvoltat, uneori aproape sub forma unei pete brunii. Scoarta are pânã la 40  m grosime; peritecii imerse, de - 0,1 mm. lãtime, devenind vizibile numai prin apex; asce sacate, de 120 × 50-70  m, cu câte 6-8 spori; ascospori elipsoizi, la ambele capete trunchiat-rotunjiti, incolori, la urmã bruni, cu 4-8 septe transversale si pânã la 4 septe longitudinale, de 30-45 × 16-22 (-35)  m.; himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase si pe dolomit; în Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955 si Verrucario - Placynthietum nigri Kaiser 1926.

    71. Polyblastia albida Arnold
    (Poliblastia obsoleta Arnold; Amphoroblastia obsoleta (Arnold) Servit; Polyblastia albida v. alpina Zschacke).
    Tal de forma unei pete, de la slab dezvoltat pânã la bine dezvoltat, cornos pânã la crustos verucos, cenusiu alb, brun murdar pânã la ocru, iar spre interior verde alburiu sau cenusiu, cu un prototal bine dezvoltat, verde bruniu; cortexul este format din hife bine întretesute, pânã la 70  m grosime, iar algele au între 7-10  m  . Peritecii numeroase, complet imerse, în tal au formã de ulcior, numai partea superioarã iese la suprafatã, negre, de 0,25-0,5 mm.; asce clavate, de 120 × 45  m si cu câte 8 spori. Ascospori de formã elipticã, muriform-pluricelulari (cu 6-8 septe transversale si 2-4 septe longitudinale), de 21-45 × 12-25  m, la început incolori, la urmã bruni. Himeniu J + (albastru, iar la urmã rosu). Pe roci calcaroase si dolomit; basiph., mo. photoph., f. schioph., subhydroph.; caract. Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978, în Gyalectetum jenensis Klem. 1951, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955, Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926. - arkt.- med.

    72. Polyblastia biharica Servit
    (Amphoroblastia biharica Servit).
    Tal epilitic bine dezvoltat, alb, inegal verucos, verucozitãtile sterile de - 0,5 mm. lãtime, pe când cele cu peritecii au - 0,7 mm. lãtime; prototal indistinct; stratul cortical inexistent sau poate avea pânã la 40  m grosime. Stratul fotobiontei are 150  m grosime, iar cel medular pânã la 300  m; excipulul de 400 µm înãltime si 600  m grosime, în formã de urnã. Asce clavate, de 100-110 × 35-38  m, iar perifizele de 40  m lungime. Ascospori incolori, de 30-40 × 13-18  m, prevãzuti cu pânã la 4 septe transversale si 1-2 septe longitudinale; himenium J + (rosu). Pe roci calcaroase.
smed. co.

    73. Polyblastia butschetschensis Zschacke
    Tal destul de gros, cartilaginos, confluent, întins pe pãmânt împânzit de muschi, având culoarea cenusiu deschis pânã la alburiu, grosimea talului în apropierea periteciului este de 0,2 mm. În structurã microscopicã talul are: un cortex lipsit de alge si grosime de cca. 0,1 mm., medula formatã din celule rotunde cu perete incolor si corpul plasmatic de 0,5 mm. grosime, stratul algal de obicei are o grosime de 0,067 mm., scãzând pe alocuri la 0,021 mm si în alte locuri (dar mai rar) creste pânã la 0,132 mm. Sub peritecii care sunt puternic adâncite în tal, algele de obicei sunt înlãturate. Peritecii corticogene, dacã mai târziu se adâncesc pânã la baza stratului algal sau cresc difuz prin acest strat, algele pot fi resorbite în întregime. Carcasa periteciului este aproape de formã rotundã, cu un perete exterior de culoare brunie, de 0,006-0,008 mm. grosime si al doilea perete interior, incolor, aproximativ tot de aceeasi grosime cu cel exterior. Excipulul talin bine dezvoltat extinzându-se pânã la baza periteciului sau are forma unui cãpãcel de culoare brunã spre neagrã. Acest cãpãcel nu este altceva decât o îngrosare puternicã a stratului extern al periteciului, care acoperã învelisul interior al ascomei. Excipulul propriu spre partea bazalã este mai deschis la culoare, iar spre partea superioarã are pete de culoare mai închisã. Stratul purtãtor de asce (himenium) are o grosime de pânã la 0,001 mm. iar înãltimea periteciului de - 0,163 mm. Ascele contin 2-3 spori, de 62-105  m lungime si o grosime de 14-35  m. Ascospori elipsoizi, cu pereti grosi, rotunjiti la ambele capete sau usor acuminati, incolori, (plasma prin colorare cu hematoxilinã se coloreazã în albastru negricios), de (25-) 40-50(-60) × (8-) 10-11 (16) µm. smed. co. (România.)
    Observatii. Diagnoza asemãnãtoare cu Thelidium bucegiensis Serv = Amphoroblastia bucegiensis Servit Pe sol împânzit de muschi si pe pernitele de muschi din zonele montane (asemãnãtoare cu Microglaena butschetsensis Zsch ).

    74. Polyblastia calcivora Crozales
    (Amphoroblastia calcivora (Crozales) Servit; Thelidium calcivorum Zschacke; Amphoroblastia calcivoroides (Crozales) Servit; Polyblastia calcivoroides Servit).
    Tal endolitic, alb, prevãzut cu puncte negre, dese; nu are prototal distinct. Stratul algal are între 40-80  m lãtime, iar celulele algale între 7-10  m  . Peritecii imerse, cu partea superioarã iesitã la suprafatã. Excipulul globulos, în partea superioarã trunchiat, de 300-400  m   si cu involucrelã de 70  m grosime. Asce de 75-90 × 20-25  m, iar perifizele de - 25  m lungime si 3  m lãtime. Ascospori câte 8 într-o ascã, submuriformi (prezintã pânã la 3 septe transversale si mai rar una longitudinalã), si au 28-32 × 10-12  m. Pe roci calcaroase. smed. co.

    75. Polyblastia cibinica (Servit)
    (Amphoroblastia cibinica Servit; Thelidium cibinicum Servit).
    Tal întunecat la culoare, mai rar ocru, cu stratul algal de 100  m lãtime; algele au între 6-13 µm  . Peritecii sferice, la început complet imerse, apoi iesite la suprafatã. Perifize de 30-100  m lungime, asce de 85-100 × 27-35  m. Ascospori elipsoizi, incolori, prevãzuti cu câte 7 septe transversale si 2 longitudinale, de 24-36 × 17-18  m. Himeniu J + (galben închis). Pe roci calcaroase. smed. co. (România).

    76. Polyblastia cinerea Jatta
    (Amphoroblastia cinerea (Jatta) Servit; Amphoridium cinereum A. Massal.; Verrucaria cinerea Trevis; Verrucaria lariana v. cinerea Garov.).
    Tal fãinos (sub lupã se prezintã ca o patã cu puncte negre), cenusiu-albãstrui, înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Peritecii imerse, în formã de ulcior, de (0,4) 0,5-0,6 mm. Asce de 30-40  m. Ascospori de 18-30 (32) × 12-16  m, la început simpli si galbeni, mai târziu devin bruni si muriformi. Pe roci calcaroase. - mieur- smed.co.

    77. Polyblastia cupularis A. Massal.
    (Polyblastia cupularis v. crepaturae Zschacke; Polyblastia cupularis v. umbilicaria Zschacke; Polyblastia intercedens (Nyl.) Lönnr.; Verrucaria intercedens Nyl.; Polyblastia turicensis Zschacke; Polyblastia hyperborea v. nuda Th. Fr.; Verrucaria intercedens v. pallescens Garov; Verrucaria intercedens v. fuscoargillacea Garov.; Polyblastia  fuscoargillacea Anzi; Verrucaria pallescens Nyl.; Verrucaria pallescens v. cupularis Stizenb.; Polyblastia pallescens Anzi; Verrucaria acrocordiaeformis Stizenb.; Polyblastia lojkana Zschacke).  
    Tal putin dezvoltat, compact-fãinos, verucos si areolat, oliv- cenusiu, cenusiu-brun, cenusiu- albicios uneori aproape lipseste, pe un prototal nu întotdeauna bine distinct. Peritecii imerse, numeroase, negre, rar putin lucioase, de 0,2-0,8 mm. lãtime, apoi rãmân pe jumãtate adâncite în tal, jumãtatea iesitã la suprafatã are un apex cu o ostiolã distinctã, umbilicatã. Involucrela foarte bine dezvoltatã, acoperã periteciul mai mult de jumãtate, la bazã îndepãrtându-se de peretele lui. Perifize moi si lungi. Asce clavate, de 105-118 × 40-60  m., cu câte 6-8 spori. Ascospori elipsoizi, la ambele capete trunchiati, incolori pânã la galbeni, muriformi, de 22-45 (-49) × 14-(22) 24  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase, dolomit si rar pe alte roci; basiph.- subneutroph., ex. schioph., mo. (f.) photoph., anitroph.; în Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926,  Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Verrucario - Placynthietum nigri Kaiser 1926. - bor.- med., alp./pralp.

    78. Polyblastia deminuta Arnold
    (Amphoroblastia deminuta (Arnold) Servit).
    Tal endolitic, subtire, cenusiu, cenusiu- alburiu sau alb, cu hifele din stratul algal de obicei strâns unite. Peritecii numeroase, foarte mici, de obicei imerse, au involucrela sub forma unui capac. Asce de 70-85 × 35-45  m. Ascospori elipsoizi, 4-5 septati transversal si cu 2-3 septe longitudinale, la început incolori, mai târziu bruni si muriformi, de 20-30 (42) × 8-16 (18)  m. Himeniu J + (rosu deschis). Pe roci calcaroase si dolomit; basiph., anitroph.; în Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978, Gyalectetum jenensis Klem. 1951, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978. - bor.- mieur.- mo.

    79. Polyblastia dermatodes A. Massal.
    (Amphoroblastia dermatodes (A. Massal.) Servit; Polyblastia dermatodes f. exesa Arnold; Amphoroblastia dermatodes f. exesa (Arnold) Servit).
    Tal sub formã de crustã cartilaginoasã, cenusiu sau alb- cenusiu, pe partea inferioarã alb; hifele sunt puternic ramificate, întretesute, sub forma unei retele. Algele, de 7-9  m sunt asezate perpendicular sau adunate în grupe sub forma unui ghem. Peritecii imerse (numai vârful iesit în afarã), de 0,45-0,7 mm.  . Asce de 135-152  m. Ascospori de (33) 38-60 × 12-25  m, la început simpli, incolori, apoi gãlbui pânã la bruni, 1- septati pânã la multiseptati (4-7 septe transversale). Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase. - bor. med. (alp.).

    80. Polyblastia dominans (Arnold) Zschacke
    (Thelidium dominans Arnold; Verrucaria dominans Stizenb.; Amphoroblastia incavata f. dominans (Arnold) Servit).
    Tal subtire, alb, galben sau cenusiu pal, înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Peritecii complet imerse. Asce de 125 × 45  m. Ascospori 3, rar 4- septati, cu una, douã segmente de la mijloc prevãzute cu un sept longitudinal, la un capãt mai lãtiti decât la celãlalt, de 39-54 × 15-18  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase. smed.co.

    81. Polyblastia epomphala (Nyl.) Zschacke
    (Verrucaria epomphala Nyl.; Thelidium epomphalum Zschacke).
    Tal slab dezvoltat, compact, albicios, uneori înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Hifele în partea superioarã a talului puternic ramificate, în partea inferioarã au forma unei retele, (unele din celule au picãturi de ulei). Peritecii putin boltite, de 0,4 mm., cu partea superioarã umbilicatã si iesite la suprafata talului. Asce clavate, de 90 × 38  m, cu câte 8 spori. Ascospori de formã alungitã, multiseptati, de 34-40 × 14-16  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase. smed.co.

    82. Polyblastia erumpens (Servit)
    (Amphoroblastia erumpens Servit).
    Tal endolitic, alb, în apropierea periteciilor fãinos. Fotobiont de 3-8  m  ; stratul algal de 100 µm grosime. Peritecii iesite putin la suprafata talului; perifize de 30 × 1,5  m. Asce de 55-80 × 20-25  m. Ascospori de 20-30 × 14-19  m, asezati pe douã rânduri în ascã, prezintã 3 septe transversale si rar unul din segmente are un sept longitudinal. Himeniu J + (albastru apoi rosu).
Pe roci calcaroase. smed.co.

    83. Polyblastia gyelnikiana Servit
    Tal uniform, ocru pal. Peritecii convexe, asezate la suprafata talului, cu exoteciu de 0,4-0,6 mm. grosime; asce de 130 × 40  m. Ascospori muriformi, de 20-34 × 15-19  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase. smed.

    84. Polyblastia herculana (Servit)
    (Amphoroblastia herculana Servit).
    Tal semiendolitic, alb. Stratul algal are ± 100 µm lãtime. Ascospori incolori, în cea mai mare parte prevãzuti cu un sept transversal, mai rar cu 2-3 septe, iar unul din segmente prezintã un sept longitudinal; au 21-28 × 10-12  m; asce de 80 × 25  m. Pe roci calcaroase. smed.co.

    85. Polyblastia lavata Zschacke
    (Amphoroblastia lavata (Zschacke) Servit).
    Tal foarte subtire, compact, oliv- cenusiu, adesea înconjurat de o linie neagrã dintatã. Peritecii imerse, de 0,12-0,15 mm. Ascospori la început simpli, apoi prevãzuti cu 1-3 septe transversale, unul din segmente având un sept longitudinal, de 32-35 × 14-15  m; himenium J + (rosu). Pe roci calcaroase. - mieur.- smed.co.

    86. Polyblastia maculata Zschacke
    (Amphoroblastia maculata (Zschacke) Servit).
    Tal cenusiu- verzui, subtire, aproape complet endolitic. Peritecii imerse, de 0,4-0,6 mm. Ascospori la început sunt 3 apoi 5-7 septati, parte din segmente fiind strãbãtute de o linie longitudinalã, rar douã, au 50-68 × 14-21  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase. - mieur.- smed.co.

    87. Polyblastia melanospora (Taylor) Zahlbr.
    (Polyblastia scotinospora (Nyl.) Hellb.; Verrucaria melanospora Taylor; Verrucaria scotinospora Nyl.).
    Tal subtire, din loc în loc întrerupt sau aproape lipseste, alb sau rosietic, pe un prototal albicios. Peritecii mari, iesite la suprafata talului, de - la 1 mm., aproape sferice de culoare neagrã strãlucitoare si cu deschidere putin presatã. Involucrela foarte bine dezvoltatã, neagrã înconjurând excipulul propriu mai mult de jumãtate. Perifize bine distincte iar parafizele abia se observã. Ascele cuprind câte 8 spori. Ascospori de formã elipticã sau alungit elipticã, la ambele capete rotunjiti, muriformi, de culoare brunã, de (25) 30-45 × (12) 15-25  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci silicioase si calcifere; în Gyalectetum jenensis Klem. 1951. - mieur.- smed.-co.

    88. Polyblastia peminosa (Nyl.) Zahlbr.
    (Verrucaria peminosa Nyl.; Polyblastia anziana f. peminosa (Nyl.) Servit).
    Tal crustos, neted, areolat sau areolat lobat, rosu sau cenusiu brun (umezit devine verde). Peritecii negre si lucioase, numeroase, semiimerse. Involucrela înconjoarã periteciul pânã la jumãtatea superioarã a lui (dimidiatã). Excipulul este rotund, în întregime brun întunecat sau în partea din profunzime este mai deshis la culoare, are 0,3-0,4 mm. lãtime. Asce clavate, de (60) 80-90 × (25) 26-35  m. Ascospori elipsoizi, incolori, în tinerete de la simpli pânã la 1- septati si mai târziu muriformi (4-5 septe transversale si 1-2 longitudinale), de 25-36 × 10-16  m. Himeniu J + (rosu deschis pânã la brun gãlbui). Pe roci silicioase inundate; acidoph., neutroph., fotoneutroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992.

    89. Polyblastia sekelica Servit
    (Amphoroblastia sekelica Servit).
    Tal semiendolitic, alb. Stratul algal are ± 50 µm. lãtime. Excipulul propriu al periteciilor este de 350 µm grosime; asce de 120 × 38 µm. Ascospori 8/ ascã, 1-3 septati tranversale, iar una din locule cu un sept longitudial, de 20-33 × 14-20  m. Pe roci calcaroase. smed.co.

    90. Polyblastia sepulta A. Massal.
    (Amphoroblastia sepulta (A. Massal.) Servit; Verrucaria sepulta Wedd.; Thelotrema sepultum (A. Massal.) Hepp; Thelotrema quinqueseptatum Hepp, Schaer. et Hepp; Polyblastia quinqueseptatum (Hepp) Zschacke; Thelidium quinqueseptatum Arnold; Amphoroblastia quinqueseptata (Hepp) Servit; Polyblastia bavarica Zschacke; Polyblastia bavarica f. verruculosum Zschacke; Thelidium bavaricum Dalla Torre et Sarnth.; Thelidium epipolaeum Arnold; Amphoroblastia bavarica (Dalla Torre et Sarnth.) Servit; Polyblastia leptospora Zschacke; Amphoroblastia leptospora (Zschacke) Servit; Thelidium bavaricum v. verruculosum Szatala; Thelidium epipolaeum f. verruculosum Zschacke).
    Tal endolitic, uneori bine dezvoltat, neted cornos, verucos sau areolat verucos, brun ocru, spre interior alb verzui sau cenusiu (alteori talul lipseste). Stratul algal de 20-35  m lãtime. Peritecii numeroase, de 0,25-0,5 mm., complet imerse, numai partea superioarã iesitã la suprafatã. Asce de (90-) 100-140 × (20-) 35-40  m, clavate, contin câte 8 spori. Ascospori elipsoizi, la mijloc usor stangulati, au câte 3-6 septe transversale si 1 sau 2 longitudinale, 21-40 (50) × (9-) 11-25  m, la început incolori si simpli, apoi septati si bruni. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase si dolomit; basiph., mo. photoph.- f. schioph., anitroph.; în Hymenelio coeruleae-Farnoldietum juranae Kaiser 1926, Gyalectetum jenesis Klem. 1951, Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955,  Aspicilietum calcareae  Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955.      - bor.- med.(alp).

    91. Polyblastia verrucosa (Ach.) Lönnr.
    (Pyrenula verrucosa Ach.; Verrucaria verrucosa Nyl.; Urceolaria calcarea v. verrucosa Schaer.; Thelidium verrucosum Zschacke; Involucrothele verrucosa (Zschacke) Servit; Polyblastia verrucosa v. hegetschweileri Arnold)
    Tal epilitic, crustos si slab granuloas- verucoas sau endolitic, alb pânã la alb- cenusiu. Medula formatã din hife des întretesute iar algele asezate în grupe verticale. Peritecii destul de mari (de - 0,6 mm.), închise în verucozitãtile talului, numai partea superioarã iesitã în afarã. Involucrela bine dezvoltatã; perifize moi; asce de 120 × 50  m, cu 8 spori. Ascospori elipsoizi, multiseptati, galben bruni, de 30-68 × 15-22  m, în tinerete pot fi simpli sau 3- septati. Himeniu J + (albastru sau albastru trecãtor apoi rosu). Pe roci calcaroase si micasisturi. smed.co.

    C. 4. 1. 5. Fungus: Merismatium Zapf.
    Lichen fãrã tal propriu (parazit pe speciile de Protoblastenia) si cu carposporul periteciu. Ascospori 3-septati, rar 5- septati, în tinerete incolori, mai târziu bruni.

    92. Merismatium discrepans (J. J. Lahm) Triebel
        (Polyblastia discrepans J. J. Lahm.; Arthopyrenia subdiscrepans Zahlbr.; Verrucaria subdiscrepans Nyl.; Polyblastia subdiscrepans (Nyl.) Lettau).
    Fãrã tal propriu. Periteciile paraziteazã pe talul sau discul oranj al apoteciului de Protoblastenia. Ascospori 3 (rar 5)- septati, de 10-20 x 7-14  m, în tinerete incolori, mai târziu bruni. Pe roci calcaroase; în Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955. bor.

    C. 4. 1. 9. Staurothele Norman
    Tal crustos, imers sau superficial, adesea indistinct, neted pânã la verucos, rar subscvamulos. Fotobiont: Stichococcus (întotdeauna), prezent si în stratul himenial sub forma a numeroase celule himeniale cubice-globoase sau cilindrice aflate între asce. Celulele algale himeniale desi considerabil mai mici decât cele din partea vegetativã a talului, fac parte din aceeasi specie de alge. Ascoma: periteciu, superficial sau imers în adânciturile talului, formând gropite în calcar. Involucrela poate fi sau nu prezentã. Excipulul propriu poate fi negru de jur împrejur sau mai deschis la culoare în partea inferioarã a periteciului. Hamateciu format din perifize. Parafizele lipsesc. Ascele contin între 2 pânã la 8 spori, fãrã camerã ocularã distinctã dar uneori prezintã un "dop" apical care cu Rosu de Congo + (rosu). Ascospori muriformi, de la incolori pânã la bruni. Conidioma: picnidie imersã; conidii baciliforme, simple si incolore.
    Ecologie: pe roci calcaroase, micasisturi, epidiorite, cremene, mortar, cãrãmidã si pe roci silicioase, în si pe malurile râurilor si ale lacurilor.
    Observatii. Staurothele diferã de Polyblastia prin prezenta celulelor algale în regiunea himenialã.

    93. Staurothele bacilligera Arnold
    (Polyblastia bacilligera Arnold).
    Tal imers, cenusiu deschis, acoperit de "mãtreatã", sau indistinct. Peritecii de 200-350  m  , ± adânc scufundate în scobiturile talului; partea inferioarã a excipulului de la incolorã pânã la brun deschisã, partea superioarã neagrã; involucrela absentã. Asce cu (2) 6 pânã la 8 spori. Ascospori de (25) 28-40 × 12 (15)-18 (22)  m, incolori sau devin gãlbui pânã la bruni. Celulele algale himeniale cilindrice, de 3-10 × 2-3  m. Pe roci calcaroase si dolomite dure din etajul montan si alpin, în locuri expuse luminii soarelui; în Gyalectetum jenensis Klem. 1951. mieur.

    94. Staurothele caesia Arnold
    (Polyblastia caesia Arnold; Verrucaria caesia (Arnold) Hepp; Staurothele caesia f. insculpta Zschacke).
    Tal endolitic, cenusiu- deschis pânã la albãstrui- cenusiu, acoperit de "mãtreatã" pânã la indistinct, uneori cu un prototal negru. Peritecii de 0,3-0,7 mm.  , ± adânc imerse; involucrela lipseste iar excipulul are partea externã neagrã - rosieticã iar partea internã deschisã la culoare. Asce cu 8 spori. Ascospori de (25-) 30-(40) 48 × (5) 18- (23-) 25  m, incolori sau de culoarea firelor de paie. Celule algale himeniale  globuloase (poliedrice), de 2,5-5  m  . Pe roci calcaroase, dolomitice si sistoase în etajul submontan si montan; basiph., photoph., xeroph.; în Aspicilion calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Parmelion conspersae   ern et Hada  si Collemation fuscovirentis Klem. 1955, cor. Wirth 1980, Gyalectetum jenensis Kaiser em. Cl. Roux et Wirth 1978, Aspicilietum cinereae Frey 1922. mieur.
    Observatii. Se aseamãnã cu Staurothele immersa, deosebindu-se prin mãrimea sporilor.

    95. Staurothele clopima (Wahlenb.) Th. Fr.
    (Stigmatomma clopimum Körb.; Staurothele clopima f. catalepta Zahlbr.; Staurothele catalepta Blombg. et Forss.; Stigmatomma cataleptum (Ach.) Körb; Verrucaria clopima Wahlbg.)
    Tal superficial, verucos, brun- întunecat sau roscat- brun- întunecat, de la subtire pânã la gros, adânc crãpat areolat pânã la subscvamulos, efuz. Peritecii de 0,2-0,4 mm.  , imerse în scvamulele sau areolele talului si subglobuloase; involucrela slab dezvoltatã, brunã pânã la neagrã; excipulul incolor pânã la brun deschis. Asce cu 2 spori. Ascospori de 30-50 × 15-25  m, întunecat- bruni, muriformi; celule algale himeniale de 6-10 × 3-4  m, cilindrice. In regiunile subalpine si alpine în statiuni umede pe stânci diferite; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992.
- bor.-alp.

    96. Staurothele clopimoides (Arnold) J. Steiner
    (Polyblastia clopimoides Anzi; Sphaeromphale clopimoides Arn; Sphaeromphale fissa f. clopimoides Arnold; Sphaeromphale areolata f. clopimoides Dalla Torre et Sarnth.).
    Tal epilitic (superficial), tare, crãpat, adânc areolat, granulos areolat, verde-castaniu-brun pânã la negru-brun. Peritecii imerse, împrejmuite de verucozitãti areolate, hemisferice ale talului, cu partea superioarã aplatizatã si ± iesitã la suprafata talului, uneori ocrotit de o margine talinã. Excipulul propriu palid- brun, cu partea superioarã închisã la culoare. Involucrela unitã cu excipulul în treimea superioarã a acestuia; de asemenea, are culoare închisã. Ascele contin 2 spori. Ascospori de 38-50 × 14-21  m, bruni, elipsoizi sau alungiti. Celule algale himeniale cilindrice.
Pe roci silicioase, sisturi cristaline, granite si gneisuri; me.-ombroph., me-hydroph., subneutroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - bor.-alp.
    Observatii. Se aseamãnã cu Staurothele fissa, de care se deosebeste prin celulele algale himeniale si cu Staurothele areolata (Ach.) Lettau, de care se deosebeste prin ecologie.

    97. Staurothele fissa (Taylor) Zwach.
    (Staurothele lithina Zahlbr.; Verrucaria fissa Taylor apud Neck.; Sphaeromphale fissa Körb.; Thelotrema fissum (Taylor) Hepp.; Sphaeromphale umbrina Hellb.; Polyblastia umbrina Wahlenb.; Verrucaria umbrina Ach.; Staurothele silesiaca Zschacke; Staurothele fissa f. elegans Wallr.; Verrucaria fuscoatra Wallr.; Staurothele elegans Zwach.; Sphaeromphale elegans Körb.; Staurothele fissa f. contigua Vain.; Staurothele fissa f. rimulosa Zahlbr.; Staurothele lithina f. rimulosa Zahlbr.; Staurothele lithina f. continua Zahlbr.).
    Tal superficial, verzui- brun- întunecat sau roscat- brun- întunecat, subtire, cu crãpãturi fine, neted pânã la verucos, adânc crãpat, areolat rar subscvamulos. Peritecii de 0,2-0,6 mm.  , imerse în scobiturile talului; involucrela slab dezvoltatã, brun- neagrã; excipul propriu incolor pânã la brun deschis. Asce cu 2 spori; ascospori de (25) 35-50 × 14-22 (25)  m, muriformi si bruni. Celule algale himeniale de 2-3  m   , globos-cubice; uneori celulele sunt împerecheate. Picnidii imerse; conidii de 3,5-4 × 1  m. Pe roci silicioase din etajul montan pânã în etajul alpin; me. ombroph., me. hydroph., subneutroph.; caract. Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992, în Sporostatietum polisporeae Frey 1923, Umbilicarietalia cylindricae Frey 1922, Umbilicarietum deustae Hil 1925. - (arkt.) - bor. - smed. - mo. (med. mo.).

    98. Staurothele frustulenta Vain.
    (Staurothele catalepta f. spadicea Zschacke; Staurothele clopima f. spadicea Zahlbr.; Stigmatomma spadicea Körb.).
    Tal tare, crãpat- areolat, scvamulos- areolat si de asemenea granulos areolat, cenusiu pânã la castaniu brun, rar brun închis, cel mai mult deschis cenusiu brumat. Peritecii în jur de 0,3 mm., imerse în verucozitãtile hemisferice ale areolelor talului, cu apexul discului iesit în afarã, câteodatã ocrotit de o margine talinã. Ascele contin câte 2 spori. Ascospori de 33-48 × 12-22 µm, mai târziu devin bruni. Excipulul propriu incolor pânã la brun deschis. Involucrela slab dezvoltatã, brun- întunecatã pânã la neagrã. Algele himeniale ± sferice (poliedrice), de 2-5 µm. Pe diferite roci, în regiunile subalpine si alpine. - bor.-alp.

    99. Staurothele fuscocuprea (Nyl.) Zschacke
    (Verrucaria fuscocuprea Nyl.; Verrucaria cuprea v. fuscocuprea Nyl.; Staurothele fuscocuprea f. rimosior Zschacke).
    Tal subtire, risipit, brun-negricios sau negricios, uniform sau crãpat, putin lucios sau lipsit de luciu. Peritecii de aceeasi culoare, de 0,4-0,6 mm. lãtime, subgloboase, imerse în verucozitãtile taline si mai târziu cu apexul discului superficial. Involucrela slab dezvoltatã si împrejmuieste periteciul pânã aproape la bazã, brunã sau neagrã. Excipulul propriu de la incolor pânã la brun deschis. Asce sacate, cu 2 spori. Ascospori muriformi, bruni, elipsoizi sau alungiti, de 35-48 × 14-21 µm. Algele himeniale cilindrice, de 5-14 × 2,5-3 µm. Pe roci silicioase. - bor. alp.- (Carpati, Alpi, Norvegia) - mieur. (Austria, România).
    Obs.: Se aseamãnã cu Staurothele clopima (Wahlemb.) Th. Fr., diferentele constând în mãrimea ascosporilor si a algelor himeniale.

    100. Staurothele guestphalica (J. Lahm ex. Körb) Arnold
    (Polyblastia guestphalica J. Lahm. apud Körb.; Staurothele orbicularis v. guestphalica Lettau; Staurothele orbicularis (A. Massal.) Th. Fr.; Dermatocarpon ambrosianum v. orbiculare A. Massal.; Dermatocarpon ambrosianum v. effusum A. Massal.; Dermatocarpon ambrosianum A. Massal.; Porphyriospora orbicularis A. Massal.; Polyblastia orbicularis Trevis.).
    Tal imers, cenusiu sau nu se distinge. Peritecii negre, de 0,2-0,4 mm.  , adânc imerse, ulterior se desprind si prin cãdere lasã adâncituri în tal. Excipulul propriu  (brun) negru, la început rotunjit apoi în formã de urnã. Involucrela lipseste. Asce elipsoidale, cu 1, rar cu 2 spori; ascospori de 55-88 × 18-24  m (când sunt 2 atunci sunt mai mici, de 40 × 15  m), incolori, mai târziu devin brun- gãlbui pânã la rosietici, muriformi. Celulele algale himeniale globos-cuboide, de 2-3,5  m  . Pe roci calcaroase; basiph., me. xeroph.; în Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955. - (s'bor-) mieur.

    101. Staurothele hymenogonia (Nyl.) Th. Fr.
    (Verrucaria hymenogonia Nyl.; Polyblastia hymenogonia H. Olivier; Staurothele hymenogonia f. ecrustacea Zahlbr.; Staurothele hymenogonia f. minor Zahlbr.).
    Tal imers, cenusiu, acoperit de "mãtreatã", extins sau indistinct. Peritecii de 0,4-0,7 mm.  , semiimerse în scobituri putin adânci. Involucrela brun-neagrã, bine dezvoltatã, cu suprafata netedã sau asprã, ± alb pruinoasã; excipulul brun- întunecat spre negru. Asce cu 8 spori. Ascospori de (20) 25-32 (47) × 15-25  m, incolori si muriformi. Celulele algale himeniale de 3-10 × 2-3  m, cilindrice. În etajul alpin pe roci calcaroase, dolomite, mortar; mo-f. photoph., basiph.; în Parmelion conspersae  ern. et Hada  1944, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926. - (bor.) mieur. (-med).

    102. Staurothele immersa (A. Massal.) Dalla Torre et Sarnth.
    Tal endolitic, cenusiu-brun, uneori aproape lipseste. Peritecii de 0,5-0,58 mm.  , imerse, în formã de urnã. Excipulul propriu negru. Asce sacate cu 4-8 spori. Ascospori de 30-49 (-59) × (14-) 16-24 µm, la început incolori, mai târziu devin rosietici. Celulele algale himeniale globoase.
Pe roci calcaroase, dolomit sau sistoase; basiph., photoph., xeroph. s'med.

    103. Staurothele rugulosa (A. Massal.) Arnold
    (Polyblastia rugulosa A. Massal.; Thelotrema rugulosa A. Massal. ex Hepp; Verrucaria amphiboloides Nyl.; Polyblastia amphiboloides Nyl.).
    Tal gros de 0,4-0,6 mm., la suprafatã deschis la culoare, ocru gãlbui pânã la verzui- cenusiu, adânc crãpat areolat cu areole fin fisurate, ± cutate, extins sau împrãstiat în "petice". Peritecii de 0,4-0,6 mm.  , imerse, una sau douã într-o areolã; involucrela bine dezvoltatã, excipulul propriu are partea externã de culoare brun- închis si cea internã incolorã. Asce cu 8 spori. Ascospori de 25-35 × 12-19  m, incolori. Celulele algale himeniale de 3-6 × 3-4  m, globoase sau cubice pânã la usor alungite. Pe roci calcaroase, dolomite, mortar în etajul montan; neutroph., basiph., mo- me. photoph. - mieur-med.

    104. Staurothele rupifraga (A. Massal.) Arnold
    (Polyblastia rupifraga A. Massal.; Verrucaria rupifraga Garov.).
    Tal endolitic sau acoperit de "mãtreatã" (adesea indistinct), cenusiu deschis pânã la albastru- brun- deschis, extins. Peritecii de 0,2-0,4 mm.  , imerse în scobiturile substratului; involucrela lipseste; excipulul propriu are partea internã incolorã si cea externã brunã pânã la neagrã. Ascele contin 2-4 spori. Ascospori de 30-50 (-52) × 15-25  m, muriformi, bruni. Celulele algale himeniale globoase sau cubice, de 2-3 (-4,5)  m  . Pe roci calcaroase dure, în statiuni expuse la soare; în Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926, Gyalectetum jenesis Klem. 1951, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955. - bor.- mieur. h'mo.

    C. 4. 1. 10.  Thelidium  A. Massal. (1855) (Involucrothele Servit)
    Tal crustos, imers sau superficial, uniform sau rimos, palid, cenusiu-verde pânã la brun întunecat. Soralia rar este prezentã (Thelidium papulare). Fotobiont: chlorococcoid. Excipulul propriu incolor si friabil în partea superioarã iar în cea inferioarã brun întunecat, format din celule înclinate periclinal. Hymeniu J + (rosu). Involucrela poate lipsi sau poate fi prezentã si foarte bine dezvoltatã, dimidiatã. Hamateciu format din perifize, parafizele lipsesc. Asca are perete îngrosat în partea superioarã când este tânãrã, cu camerã ocularã micã, J -, lipsitã de aparat apical, si descãrcare fisitunicatã,  cu 8 spori uniserial septati. Ascospori elipsoizi pânã la oblong elipsoizi, incolori, netezi, lipsiti de perispor gros, cu 1-3 (-5) septe transversale, rareori si într-o micã proportie, cu 1-2 septe longitudinale. Pe calcar, gresie, micasist si alte roci, rar pe sol.

    105. Thelidium aeneovinosum (Anzi.) Arnold
    (Sagedia (Thelidium) aeneovinosa Anzi; Verrucaria aeneovinosa Anzi; Involucrothele aeneovinosa (Anzi) Servit; Thelidium methorium Hellb.).
    Tal subtire, uniform sau fin areolat, brun-negru, cenusiu-brun sau întunecat mãsliniu. Peritecii numeroase, de 0,2-0,6 mm.  , superficiale. Involucrela de 0,5-0,7 mm. lãtime, în partea inferioarã a periteciului se îndepãrteazã de excipul; perifize de 40  m lungime. Asce de 65-85 (-105) × 30-35 (40)  m. Ascospori simpli pânã la 1- septati, la ambele capete trunchiati sau rotunjiti si la mijloc strangulati, de (24-) 28-44 × (13) 14-20  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci silicioase inundate; subneutroph./f-mo. acidoph., hydroph., f.- ex. photoph., anitroph.; caract. Ionaspidetum chrysophanae Frey 1922. - arkt.- mieur. mo/alp.

    107. Thelidium circumspersellum (Nyl.) Zschacke
    (Verrucaria circumspersella Nyl.; Thelidium circumspersellum f. lojkanum Szatala; Thelidium lojkanum Szatala; Involucrothele lojkana (Szatala) Servit)
    Talul lipseste aproape complet sau este ca o crustã uniformã, albã pânã la cenusie. Peritecii numeroase, mici, de 0,2 mm.  , cu excipulul propriu de ± 130 µm grosime; involucrela ajunge pânã la jumãtate. Perifize de pânã la 20 µm lungime iar ascele de 43-75 × 15-25  m. Ascospori 1 sau 3-septati în amestec cu simpli, de 18-24 × 8-9  m; himeniu J + rosu. Pe roci calcaroase umede: subneutroph.- mo. basiph., substrathygroph., anitroph./mo. nitroph. - s'bor.- mieur.
      Obs.: se aseamãnã cu Thelidium zwackhii A. Massal. Se deosebeste prin caracteristicile sporilor.

    nr. 108. Thelidium decipiens (Nyl.) Kremp.
    (Verrucaria decipiens (Hepp) Nyl.; Sagedia decipiens Hepp; Thelidium crassum A. Massal.; Thelidium decipiens f. hymenelioides Körb.; Thelidium hymenelioides Körb.; Thelidium exile Arnold; Thelidium decipiens f. scrobiculare Arnold apud Glawacki; Thelidium immersum (Leight.) Mudd.; Verrucaria immersa Leight.; Sagedia nigrella v. abscondita (Kremphbr.) Hepp; Polyblastia nigrella f. abscondita Kremphbr.; Thelidium immersum v. amylaceum (A. Massal.) Servit; Thelidium leightonii Choisy; Thelidium leightonii v. amylaceum (A. Massal.) Grummann; Thelidium amylaceum A. Massal.; Sagedia umbrosa vera (A. Massal.) Hepp; Verrucaria umbrosa Stitzbg.; Thelidium absconditum (Hepp) Rabenh.; Thelidium absconditum f. brachysporum Zschacke; Thelidium brachysporum (Zschacke) Servit; Thelidium absconditum f. juvenile Arnold; Thelidium gibbosum Zschacke).
    Tal foarte subtire, endolitic, formând o crustã uniformã sau cu crãpãturi fine cenusii, cenusiu- verzui, galben- murdar, sau albastru- cenusiu, înconjuratã de o linie prototalinã neagrã. Peritecii imerse, mai târziu numai apexul iese la suprafatã, de (0,22) 0,3-0,45 mm. lãtime, de obicei înconjurate de o cutã a verucozitãtii talului sub forma unui inel. Excipulul propriu la partea superioarã îngrosat si negru - bruniu, iar la partea inferioarã mai subtire si mai deschis la culoare. Involucrela lipseste. Ascele clavate de 75-90 × 31-42  m. Ascospori 1-septati, uneori în amestec cu simpli, incolori, de formã elipticã, de diferite lungimi: (12)-41 × 6-18  m cel mai adesea 24-30 × 10-14  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase; basiph., mesoph.- ex. hygroph., anitroph.- (mo.) nitroph.; caract. Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1979, Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978 si prezent în Verrucarietea nigrescentis Wirth. 1980 si Collematetea cristati Wirth 1980. - bor. med., mo/alp.

    109. Thelidium decussatum Zschacke
    (Involucrothele decussata (Kremph.) Servit; Acrocordia decussata Kremph.)
    Tal slab dezvoltat, din loc în loc areolat, de culoare murdar cenusie, nelucios, ± înconjurat de o linie neagrã. Peritecii usor convexe, de 0,3-0,4 mm. Excipulul propriu ± sferic, de 0,2-0,25 mm., negru, acoperit pânã la jumãtate de involucrelã. Asce de 65-70 × 30-35  m. Ascospori, câte 8 într-o ascã, incolori, 1- septati, la ambele capete rotunjiti, de 21-27 × 8-11  m. Himeniu J + (albastru- verzui, apoi rosu). Pe diferite roci; schioph., mezoph., ombroph.; în Pertusarietum corallinae Frey 1922, Cystocoleao-Racodietum Schade 1932 ex Klem. 1955. smed.co.

    110. Thelidium fumidum (Nyl.) Hazsl.
    (Verrucaria fumida Nyl.; Involucrothele fumida (Hazsl.) Servit).
    Tal crustos, superficial, întunecat- brun pânã la negru-brun, cu crãpãturi, de - 200 µm grosime, cu un strat bazal puternic îngrosat. Peritecii de 2,6-6,5 mm.  , cu o formatiune protectoare, adesea fiind acoperite de un strat talin negru, liber spre apex. Involucrela bine dezvoltatã, înconjurând periteciile si continuându-se pânã la stratul bazal întunecat al talului, pigmenti purpurii sau rosu brunii, K + (cenusiu). Ascospori 1-septati, la ambele capete rotuniti, incolori, câte 8 într-o ascã, de 24-34 × (8) 9,5-15  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci micasistoase umede. -mieur.- smed.co.

    111. Thelidium gyelnikii Servit
    (Involucrothele gyelnikii Servit)
    Tal negru - mãsliniu; periteciile la bazã acoperite de tal; exoteciul de 0,25-0,4 mm. lãtime. Asce de 60-120  m lungime. Ascospori, câte 8 într-o ascã, sunt incolori, 3 septati, de 18-22 × 7-11  m. Pe roci calcaroase. smed. co.

    112. Thelidium impressum (Stizenb.) Zschacke
    (Sagedia (Thelidium) impressa Müll.-Arg.; Thelidium impressulum Zschacke; Involucrothele impressula (Zschacke) Servit; Verrucaria impressa Stizenb.).
    Tal foarte subtire, endolitic, cenusiu pânã la bruniu- cenusiu, (asemãnãtor la culoare cu substratul), uniform sau cu crãpãturi fine, de cele mai multe ori mãrginit de o linie întunecatã. Peritecii de 0,2 - (0,3) - 0,45 mm. lãtime, semiimerse, partea de la suprafata talului având forma unor hemisfere înalte, putin presate la partea superioarã si de culoare neagrã. Ostiola adesea ca o depresiune. Involucrela îngrosatã în partea superioarã a periteciului ajunge pânã la jumãtate, adesea pânã aproape de baza acestuia, prezintã numerosi pigmenti purpurii sau roscati brunii. Excipulul de 0,18-0,20 mm lãtime, sferic, 1/2 imers. Parafizele lipsesc sau foarte  putin dezvoltate. Ascospori 1- septati, câte 8 într-o ascã, incolori, de (9-) 10-15 × 6-9  m. Pe roci calcaroase. -mieur- smed.co.

    113. Thelidium incavatum Mudd.
    (Amphoroblastia incavata (Nyl.) Servit; Verrucaria incavata Nyl.; Thelidium aphanes J. Lahm.; Thelidium incavatum f. aphanes Zschacke; Thelidium incavatum v. umbrosum (A. Massal.) Servit; Thelidium umbrosum A. Massal.; Sagedia umbrosa vera (A. Massal.) Hepp; Verrucaria pyrenophora v. incavata Nyl.).
    Tal subtire, neted sau uneori din loc în loc verucos, compact fãinos, cenusiu- alburiu. Stratul algal are pânã la 140-240  m grosime. Peritecii de 0,4-0,5 mm., negre, imerse, numai vârfurile iesite în afarã si înconjurate de tal sub forma unei cute. Asce de (85) 110 × (23) 30-40  m, contin câte 8 spori. Ascospori de 32-46 × (9-) 14-16  m, elipsoizi, la un capãt mai lãtiti decât la celãlalt, 3-septati, uneori una din celule prezintã un sept longitudinal. Himeniu J + (albastru sau rosietic). Pe roci calcaroase; basiph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.- (mo.) nitroph.; în Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978 si Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - bor.- med.

    114. Thelidium inundatum Zschacke
    Tal subtire sau aproape lipseste; poate fi extins sau limitat, albicios sau gãlbui – cenusiu, ici colo strãbãtut de linii negre. Stratul algal are cca 90  m grosime cu gonidii aglomerate. Peritecii mici, numeroase, apropiate între ele, se observã numai apexul punctiform, foarte fin, restul complet imerse. Excipulul propriu brun sau negru- brun, sferic, de 0,14-0,23 mm. grosime. Asce clavate si svelte. Ascospori 3- septati, de formã eliptic-alungitã, la unul din capete ceva mai lãtiti, la celãlalt putin îngustati, de 32-36 × 10-14  m. Pe roci calcaroase netede, temporar inundate. smed.co.

    115. Thelidium kolcvarense Zschacke
    Tal foarte subtire, uniform, ca niste macule ruginii, nedelimitate. Peritecii mici, sferice, negre, de 0,2-0,25 mm.  , numeroase, stând în substrat în mici adâncituri, dupã moarte si cãderea lor rãmânând în acesta din urmã numai gropitele. Asce sacate, de 60-75 × 36-40  m. Ascospori câte 8 într-o ascã, elipsoizi, incolori, 1-septati, adesea alungiti la un capãt, de 27-30 × 9-12  m.
Pe micasist. - mieur.- smed.co.

    116. Thelidium minimum (A. Massal.) Arnold
    (Involucrothele minima (A. Massal.) Servit; Verrucaria minima A. Massal.; Sagedia minima (A. Massal.) Hepp).
    Tal crustos areolat, brun-murdar, stratul medular de - 7  m lãtime. Peritecii foarte mici, putin peste 0,1 mm., negre, nelucioase, cu o ivolucrelã de 0,14 mm. lãtime, neagrã, înconjurând pânã la jumãtate periteciu. Ascele de 28-35 × 6-18  m.  Ascospori putin curbati, de 9-15 × 5-6  m, 1-septati (rar pot fi întâlniti si spori simpli în amestec cu 1-septati), la ambele capete rotunjiti sau la unul din capete ascutiti, câte 8 într-o ascã, incolori. Himeniu J + (rosu). Saxicol; mesoph. (-me. hygroph.), anitroph. (mo.)nitroph. - bor.- med.
    Observatie: diagnoza si ecologia sunt asemãnãtoare cu cele de la Verrucaria pinguicola A. Massal.

    117. Thelidium minutulum Körb.
    (Thelidium acrotellum Arnold; Thelidium hospitum Arnold;  Thelidium aethioboloides (Nyl.) Vain.; Thelidium margaceum (Leight.) Zschacke; Thelidium circumvallatum Zschacke).
    Tal foarte subtire, apoape pielos, crustos, brun- cenusiu, umezit devine verde, nu se deosebeste de substrat decât prin prezenta gonidiilor verzi, care sunt împrãstiate. Prototalul aproape nu se recunoaste. Fotobiont: chlorococcoid. Peritecii numeroase, foarte mici, de 0,1-0,6 mm., semiimerse, cu partea superioarã iesitã la suprafata substratului. Excipulul propriu în întregime negru sau cu baza de culoare mai deschisã. Involucrela lipseste. Asce clavate, fisitunicate, de (54-) 60-70 × 21-24  m. Ascospori îngust elipsoizi, de 15-21 × 6-8  m, 1- septati sau în amestec cu simpli, însã acestia au câte douã picãturi mari de ulei. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase si sol, pe tigle si pietre cu silicati bazici. - mieur - smed.

    118. Thelidium olivaceum Körb.,
    (Involucrothele olivacea (Schaer.) Servit; Pyrenula olivacea Schaer.; Verrucaria olivacea Fr.; Sagedia olivacea (Fr.) Naeg.; Verrucaria psudolivacea Nyl.).
    Tal compact, mucilaginos, putin areolat, verzui-murdar sau brun- mãsliniu, iar stratul medular negricios. Peritecii de - 0,4 mm.  , mici, numeroase, brun-negricioase, acoperite de tal, înconjurate de involucrelã pânã la jumãtate sau mai mult. Asce clavate, de 60 × 20  m, cu câte 8 spori. Ascospori de formã elipsoidã, incolori, de 16-22 (34) × 7-12 (14)  m, 1-septati, rar simpli sau 3-septati. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase. - mieur.- med. mo.

    119. Thelidium papulare(Fr.)  Arnold
    (Thelidium papulare f. algovicum Rehm.; Thelidium papulare f. genuinum Zschacke;  Thelidium pyrenophorum v. genuinum Zschacke; Pyrenula papularis Schaer.; Thelidium rubellum A. Massal.; Polyblastia papularis (Fr.) Servit; Verrucaria papularis Fr.; Polyblastia papularis f. genuina (Zschacke) Servit; Polyblastia papularis f. algovica (Rehm.) Servit; Thelidium austriacum  Zschacke; Verrucaria pertundens Nyl.; Thelidium cataractarum (Hepp.) Lönnr.; Thelidium rodnense Zschacke; Thelidium nigricans Zschacke; Amphoroblastia austriaca Servit).
    Tal slab dezvoltat sau aproape lipseste, mai ales semiendolitic, alb-gãlbui murdar, cenusiudeschis, cenusiu-verzui sau bruniu, uneori cu nuantã de galben sau rosu, neted pânã la fin granulos, înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Peritecii de 0,3-0,6 (0,8) mm., negre, semiimerse. Involucrela bine dezvoltatã, de 0,4-0,8 mm. lãtime, se aflã spre partea superioarã a periteciului spre bazã îndepãrtându-se de peretii acestuia. Excipulul propriu incolor, numai în partea superioarã întunecat la culoare. Parafizele ± mucilaginoase. Asce de 90-110 × 36-43  m; în zona ostiolarã perifize lungi si moi. Ascospori 6-8/ ascã, incolori sau gãlbui, 1- sau 3-septati (uneori unul dintre segmente are un sept longitudinal), au (15) 20-36 (42) × (7) 10-17  m; himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase, dolomit si mai rar pe roci silicioase; basiph. (netroph.), ex. schioph.- ex.photoph., mo-me. hygroph., anitroph./mo. nitroph.; în Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - arkt.- med.mo.

    120. Thelidium pyrenophorum Mudd.
    (Thelidium pyrenophorum v. ungeri Zschacke; Involucrathele pyrenophora (Ach.) Servit; Thelidium pyrenophorum f. acrustaceum Dalla Torre et Sarnth.; Thelidium galbanum Körb.; Thelidium auruntii (A. Massal.) Krmph.; Sagedia auruntii f. emergens Müll. Arg.; Verrucaria auruntii A. Massal.; Involucrothele auruntii (A. Massal.) Servit; Thelidium ungeri Fw.; Arthopyrenia ungeri Boistel; Involucrathele ungeri (Flot.) Servit).
    Tal ± uniform, compact, pielos sau fin areolat pânã la verucos, alb, albastru-alb, cenusiu, bruniu, mai rar mãsliniu - gãlbui, uneori înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Peritecii de 0,25-0,6 (0,7-1) mm.  , negre, usor brumate, semiimerse sau superficiale. Involucrela înveleste periteciu pe jumãtate sau în întregime, la partea inferioarã fiind mai îndepãrtatã de peretele periteciului. Asce clavate, de 75 × 35  m. Ascopori în cea mai mare parte 1-septati, pot fi si 3-septati, la ambele capete rotunjiti, de 18-29 (32) × (8) 9-14 (15)  m, incolori, câte 8 într-o ascã. Himeniu J + (rosu), ascele J + (albastru- pal). Pe roci calcaroase, dolomit si micasist; basiph., mo. (-me.) hygroph., anitroph.; în Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Gyalectetum jenensis Klem. 1951, Caloplacetum elegantis Motyka 1925, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926. - bor.-smed., mo./alp.
    Observatii. Se aseamãnã cu Thelidium aeneovinosum (Anzi) Arnold (1868) diferind prin mãrimea ascosporilor si culoarea talului.

    121. Thelidium rehmii Zschacke
    (Involucrothele rehmii (Zschacke) Servit).
    Tal uniform, slab dezvoltat, aproape gelatinos, oliv-verde sau verde deschis. Peritecii numeroase, negre, hemisferice, pe jumãtate iesite la suprafata talului, de 0,2-0,3 mm. Excipulul propriu pânã aproape la bazã negru, baza deschisã la culoare sau incolorã. Asce larg- clavate, contin câte 8 spori, de 75-90 × 28-30  m. Ascospori de (20) 22-28 × 9-11 (12)  m, elipsoizi, la ambele capete ± trunchiati, 1-septati. Himeniu J + (rosu). Pe roci poroase, în statiuni umede; mo.acidoph. - (bor.-) mieur.

    122. Thelidium thuringiacum Zschacke
    Tal endolitic, foarte subtire, formând pe piatrã o crustã prãfuitã, de culoare cenusie. Peritecii complet imerse, devin vizibile numai prin sfãrâmarea pietrei, au 0,2-0,25 mm mãrime, apexul plat si deschiderea printr-un por. Asce clavate, cu 8 spori, de 90-100 × 32-35  m. Ascospori eliptic-alungiti, trunchiati la ambele capete, 1-septati în amestec cu simpli, de 30-37 × 13-14  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase; basiph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.; în Lecanoretum agardhianae (Motyka 1925) Klem. 1955, Placocarpetum schaereri Klem. 1955 em. Cl. Roux 1978, Verrucario - Placynthietum nigri Kaiser 1926, Gyalectetum jenesis Klem. 1951.
-mieur.- smed.co.

    123. Thelidium transsilvanicum Zschacke
    (Involucrathele transsilvanica (Zschacke) Servit).
    Tal slab dezvoltat, de culoare galben-mãslinie. Peritecii numeroase neuniforme ca mãrime, negre, imerse, numai apexul iese la suprafatã. Asce de 100 × 40-50  m, cu câte 8 spori. Ascospori 1-septati, pânã sunt tineri la mijloc usor strangulati, la unul din capete mai ascutiti decât la celãlalt, de 32-42 × 14-18  m, devin bruni mai târziu. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase. smed. co.

    124. Thelidium zwackhii (Hepp.) A. Massal.
    (Thelidium zwackhii v. olivascens Zahlbr.; Sagedia zwackhii Hepp; Verrucaria zwackhii Garov.; Amphoroblastia olivascens Servit).
    Tal crustos, slab dezvoltat, fragil, verde-cenusiu pânã la alb-cenusiu, uneori aproape lipseste, cu prototal indistinct. Peritecii mici, de 0,1-0,25 mm., negre, la început aproape imerse, apoi iesite la suprafatã, aproape sferice, moi, cu perete negru (la bazã însã mai deschis la culoare); perifize scurte; asce sacate, de 90-120 × 30-40  m. Ascospori, câte 8 / ascã, incolori, eliptic-alungiti, la început 1-septati iar la urmã 3-septati, de 22-36 × 8-14  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase sau silicioase cu baza pe sol; pionier; (mo. acidoph.), subneutroph. – mo. basiph.; substrathygroph., anitroph./mo. nitroph.; în Caloplacion decipientis Klem. 1950, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926. - (s'bor.-) mieur.

    C. 4. 1. 11. Verrucaria Schraeder (1794)
    Tal crustos, se dezvoltã la suprafata substratului (tal superficial) sau adâncit în acesta (imers). Ca aspect general poate fi uniform si neted sau fisurat areolat, la speciile de pe stânci inundate (submerse) suprafata talului are încretituri sau puncte negre. In structurã talul imers are medula formatã din hife care formeazã si zona hifelor fixatoare, la talul epilitic medula lipseste sau este formatã din hife dispuse adesea vertical sau în formã de grilaj (Fig. 3). Fotobiont: Coccobotrys, Dilabifilum (Pseudopleurococcus), Heterococcus, Myrmecia sau alte genuri unicelulare. Acestea, uneori se întrepãtrund cu hifele în siruri verticale. Ascoma: periteciu ± globos, situat în adânciturile substratului, ale talului, sau erupe la suprafata acestuia. Excipulul propriu incolor pânã la brun sau negru, adesea este dens si fragil; involucrela prezentã la majoritatea speciilor; Hamateciu: perifize care cãptusesc ostiola si filamente asemãnãtoare pseudoparafizelor; acestea sunt gelatinizate în stadiile primare (lãsând mucilagiu si picãturi de ulei), si lipsesc în ascoma maturã. Asce clavate pânã la alungit- elipsoide, cu perete format din douã straturi celulare, cu încãrcãtura adesea stearsã, întunecatã (asce de tip Verrucaria) sau ascele se topesc lãsând pachete de câte 8 ascospori incluse în mucilagiu. Ascospori subglobosi pânã la elipsoizi sau oarecum fusiformi, incolori, cu pereti subtiri, netezi, neseptati (uneori cu pseudosepte). Conidioma nu se cunoaste, la majoritatea speciilor.
    Ecologie: pe roci calcaroase si silicioase, materiale de constructii, nisip compact si gresii; cosmopolit dar cu optiuni de dezvoltare în regiunile temperate.

    125. Verrucaria aethiobola Wahlenb.
    (Verrucaria hydrela f. aethiobola A. Massal.; Pyrenula aethiobola Ach.; Lithoicea aethiobola Stnr. apud Cohn; Verrucaria margacea v. aethiobola Nyl.; Verrucaria umbrina v. aethiobola Dietrich.; Verrucaria papillosa f. acrotella Arnold; Verrucaria umbrina f. acrotella Vain.; Verrucaria acrotella Ach.; Verrucaria acrotella f. fumosa Vain.; Verrucaria acrotella f. subathalina Vain.; Verrucaria laevata Ach.; Lithoicea laevata A. Massal. Verrucaria cataleptoides Nyl.; Verrucaria catalepta Schäer.; Verrucaria alutacea Köerb.; Verrucaria catalepta v. alutacea Hepp; Verrucaria catalepta (Ach.) Schäer.; Verrucaria aethiobola v. cataleptoides Vain.; Verrucaria deformis Arnold).
    Tal areolat, subtire, mat, albastru- cenusiu pânã la negru- brun, niciodatã verde, areole boltite sau plate. Stratul algal de 0,2 mm înãltime; alge aproape rotunde, de 5-8  m  , unicelulare, rar 2-4 celulare, nu sunt dispuse în siruri. Peritecii câte una într-o areolã, semiimerse, de 0,3-0,4 mm. Excipulul brun-negru, adesea rotund, de 0,3 mm. Involucrela variatã, acoperã excipulul propriu pânã la jumãtate sau pânã la bazã. Peritecii K + (rosu brun). Asce de 60 × 21 sau 72 × 26  m. Ascospori 8/ ascã, simpli, elipsoizi, de 12-25 (30) × 8-12  m. Himeniu J + (violaceu sau rosu). Pe roci silicioase umede, submerse; subneutroph., f.-ex. photoph., anitroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992, Lecideletum lucidae Schade 1934 ex Klem 1950, Porpidium tuberculosae Wirth 1972 (în as.: Porpidietum tuberculosae Klem. 1946 ex 1955, Porpidietum crustulatae Klem. 1950, Pertusarietum corallinae Frey 1922). - arkt.- mieur.- smed.- mo.

    126. Verrucaria anceps Kremph. apud Hepp
    (Sagedia anceps Kremph.; Polyblastia anceps (Kremp.) Servit).
    Tal subtire ± endolitic, ici colo cu crãpãturi, cenusiu- alb pânã la cenusiu- brun. Peritecii foarte numeroase asezate la suprafata talului si numai baza adâncitã în tal, umbilicate, au ostiola bine dezvoltatã si centrum hemisferic si de 0,2-0,3 mm. lãtime. Involucrela se întinde pânã la jumãtatea sau pânã la baza excipulului. Asce de 65-70 × 22-26  m. Ascospori de 14-20 × 6-9  m, eliptici, pânã la 4- septati, dar uneori si simpli. Himeniu J + (albastru). Pe roci calcaroase si dolomit; în Aspicilion calcareae Albertson 1950 si Caloplacion decipientis Klem. 1950. - mieur.- smed.co.

    127. Verrucaria apomelaena (A. Massal.) Hepp
    (Lithoicea apomelaena A. Massal.).
    Tal cartilaginos, brun- cenusiu sau alb- cenusiu, umezit devine negru-verzui. Peritecii numeroase, cu baza acoperitã de tal; excipulul propriu are în jur de 300  m lãtime. Asce capitate, de 80 × 22  m. Hamateciu: perifize care cãptusesc ostiola si au pânã la 20  m lungime. Ascospori 8 / ascã, elipsoizi, de 20-24 × 10-13  m, galbeni. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase, calcar impregnat între pietrele de altã naturã, pietre cu baza pe sol calcaros; basiph., photoph., xeroph.; în Xanthorietum elegantis Motyka 1925. - mieur.- smed.co.

    128. Verrucaria aquatilis Mudd.
    (Lithoicea aquatilis (Mudd.) Stnr.; Verrucaria vitricola Nyl.; Verrucaria maurula Müll.-Arg.; Bachmannia maurula Müll.-Arg.).
    Tal foarte subtire, cel putin când este umed devine întunecat verde pânã la negricios, subgelatinos, neted sau cu papile mici si fine, apãrând ca o patã neagrã-verzuie sau neagrã lucioasã cu puncte fine; nu are cortex. Algele, de 4-9  m  , asezte în rânduri perpendiculare sau orizontale. Peritecii mici, de 0,2 - 0,3 mm., complet imerse, cenusiu-negricioase, la început acoperite de tal. Excipulul propriu negru, la bazã incolor. Ascele au formã de parã sau sunt uniform alungite, de 26 × 14  m, cu 8 spori, uneori cu sporii aranjati pe 2 rânduri. Ascospori lat elipsoizi sau aproape rotunzi, de 6-11 × (4-) 5-7  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci inundate permanent; subneutroph., mo. acidoph., anitroph.; în Verrucarion funkii Wirth 1972 si Caloplacion decipientis Klem. 1950. - mieur.- subatl.(-med.).

    129. Verrucaria banatica Servit
    Tal alb, alb- cenusiu, endolitic; peritecii de - 0, 4 mm; excipulul de 300 µm înãltimr; involucrela apicalã; ascospori elipsoizi, simpli, incolori, de 23-36 x 10-13 µm. Pe roci calcaroase.
s-med.  (România).

Observatii: diagnoza si ecologia sunt asemãnãtoare cu Verrucaria arnoldi J. Steiner

    130. Verrucaria bosniaca Servit
    (Verrucaria bosniaca v. cretzoiuana Servit; Verrucaria bosniaca v. romanica Servit).
    Tal bine dezvoltat, formând o crustã externã de culoare albã, alburie sau slab rozee, împãrtitã de linii prototaline negre în areole mici, convexe. Stratul algal are 40-60  m lãtime, iar algele au diametrul de 4-8  m. Peritecii numeroase, cu involucrelã convexã, neregulatã. Prin moartea periteciilor rãmân în tal numeroase gropite. Ascospori de 15-20 × 7-10  m. Pe roci calcaroase. smed. co.

    131. Verrucaria bucegiense Servit
    (Amphoridium bucegiense Servit).
    Tal endolitic, alb, cu alge pânã la 12  m lungime, cu peritecii numai partial imerse. Excipulul de 350 - 500  m lãtime, iar perifizele de 60  m lungime sau sunt mai lungi. Ascospori rotunjiti la capete, de 20-25 (27) × 11-14  m. Pe roci calcaroase. smed. co. (România).

    132. Verrucaria caerulea D.C. in Lam et D.C.
    (Hymenelia coerulea (A. Massal.) Körb.; Verrucaria coerulea (Ramond) Schäer.; Verrucaria krempelhuberi Lind.; Verrucaria plumbea v. fusca Kremp.; Verrucaria rupestris v. grisea Dietrich; Lichen coeruleus in Lam. et DC.; Verrucaria plumbea Ach.; Verrucaria fusca v. plumbea Krmph.; Involucrothele plumbea (Ach.) Servit; Thelidium plumbeum Servit; Verrucaria amylacea f. compacta Arnold; Verrucaria glaucina Ach.; Verrucaria fuscella f. glaucina Schaer.).
    Tal crustos, bine dezvoltat, uniform, rar distinct areolat, plumburiu sau brun-mãsliniu-cenusiu pânã la fãrã culoare, mai ales în locurile umbroase; uneori se observã pe margini prototalul brun întunecat. Peritecii mici, negre, foarte numeroase, în general imerse. Involucrela de 0,15-0,3 mm. se întinde pânã la jumãtate, neagrã, cu apex plat pânã la convex, caz în care ostiola este concavã, centrum 0,15-0,25 (-0,3) mm.  ; excipulul propriu incolor pânã la negru. Asce clavate pânã la aproape mãciucate. Ascospori de (12-) 14-20 (22) × (4) 5-8 (11)  m.  Himeniu J + (albastru sau rosu). Pe roci calcaroase (rar dolomitice si cãrãmizi); basiph., mesoph. (me. hygroph.), anitroph.-(mo.) nitroph.; caract. Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978, în Caloplacion decipientis Klem. 1950 si Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - (bor.)- mieur. mo.- med. mo.

    133. Verrucaria calciseda DC.
    (Amphoridium calcisedum (DC.) Servit Verrucaria rupestris v. calciseda Schaer.; Verrucaria muralis v. compactilis Wallr.; Verrucaria calciseda f. interrupta Anzi; Amphoridium calcisedum f. interruptum (Anzi) Servit; Verrucaria interrupta J. Steiner; Verrucaria calciseda v. crassa Arnold; Amphoridium crassum (A. Massal.) Servit; Verrucaria crassa A. Massal.; Verrucaria rupestris f. crassa Malbr.).
    Tal foarte subtire, endolitic sau semiendolitic, alb sau cenusiu, formând o crustã finã, netedã, uniformã sau cu crãpãturi fine radiale în jurul periteciului, adeseori înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Uneori talul este epilitic, mic si format din mai multe câmpuri ± bombate (f. insculptoides), alteori în parte este epilitic si de culoarea cretei, în parte endolitic si de culoare fumurie, iar din loc în loc înconjurat de o linie prototalinã neagrã (f. interupta). Talul mai poate avea culoare deschisã cenusie pânã la gãlbuie si de obicei este bine vizibil (v. crassa). Peritecii numeroase si imerse, cu vârful ± proeminent, prin cãdere lasã gropite în substrat. Invelisul periteciului are apexul fãrã sentulete radiale, este putin ridicat deasupra talului si are 0,25-0,3 mm. lãtime. Excipulul propriu ajunge pânã la 350  m lãtime, este complet negru-brun, ca si involucrela. Perifize de - 25  m lungime (v. crassa). Ascospori elipsoizi, de 16-24 × 9-14  m.  Himeniu J + (albastru). Pe pietre (mai ales calcar sau dolomit); basiph., ombroph., xeroph., ex.- f. photoph., thermoph., anitroph.-/ mo. nitroph.; în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1970, Collematetea cristi Wirth 1980, Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978, Hymenelio coeruleae-Farnoldinetum juranae Kaiser 1926 em. Klem. 1955). - s'bor.- med.

    134. Verrucaria cryptica Stnr.
    (Amphoridium  crypticum (Stnr.) Arnold).
    Tal slab dezvoltat, endolitic sub forma unei pete albe sau albastru cenusie. Peritecii mici, imerse, numai partea superioarã iese la suprafatã. Excipulul este ca o urnã de 0,3-0,4 mm. lãtime, brun-negru, cu apexul mai strâmt. Hamateciu: filamente gelatinizate (în stadiul tânãr) si care lipsesc în ascomata maturã. Asce larg clavate de 95 × 42  m, cu câte 8 spori. Ascospori lung-elipsoizi, de 20-34 × 12-18  m. Himeniu J + (albastru). Pe roci calcaroase; în Lecanoretum agardhianae (Motyka 1925) Klem. 1955, Aspicilietum calcarae  Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926. - mieur.- smed.co.

    135. Verrucaria csernaensis Zschacke
    Tal epilitic, neted sau fin areolat, gros de 0,3 mm., brun-cenusiu, lucios, În structurã (microscopic) se observã cã fotobionta este dispusã în siruri verticale, ajungând pânã în imediata vecinãtate a suprafetei talului, de cele mai multe ori rotunde (de 3-6 µm  ) în amestec cu unele mai alungite (de 6-12 µm lungime); prototal negru-bruniu. Peritecii imerse, (mai ales câte una într-o areolã), apãrând la suprafatã numai vârful plat si lat de ± 0,2 mm. Excipulul propriu de culoare neagrã brunã si îngrosat în partea apicalã. Involucrela se împrãstie lateral. Asce clavate, de 70-75 × 30-32  m. Ascospori elipsoizi, de 16-21 × 9-11  m. Pe diferite roci inundate. smed. co. (România).
    Obs.: Verucaria csernaensis are ecologia si diagnoza asemãnãtoare cu Verrucaria latebrosa (prin syn. Verrucaria devergescens Nyl.).

    136. Verrucaria cyanea A. Massal.
    (Verrucaria limitata Krmph.; Involucrothele limitata (Kremp.) Servit; Thelidium limitatum (Kremp.) Servit; Verrrucaria cyanea v. pulicaris Zahlbr.; Verrucaria pulicaris A. Massal.; Verrucaria decussata v. pulicaris Arnold).
    Tal ± endolitic, uniform, putin fãinos, uneori putin lucios, adeseori cu gropi superficiale, delimitat si divizat de linii prototaline brune sau negre, verde- cenusiu, alb- cenusiu, alb sau galben- albicios. Peritecii mai mult de jumãtate imerse, negre, sferice, prin cãdere lasã gropite în substrat. Excipulul propriu incolor pânã la brun pal. Involucrela brunã sau neagrã, de 0,12-0,3 mm., convexã, întinsã lateral, dimidiatã. Ascospori de 12-20 × (4) 5-8 (9)  m, elipsoizi, câte 8 într-o ascã, incolori, la ambele capete ascutiti. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase; basiph., mo. photoph., ex. schioph., anitroph.; caract. Acrocoridion conoideae Cl. Roux 1978, în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - bor.- med.mo.

    137. Verrucaria danubica Servit
    Tal semiendolitic pânã la epilitic, areolat, cu areole putin convexe, de culoare brun-gãlbuie. Stratul algal dee 70-120  m lãtime; algele sunt asezate în serii verticale, au 6-8  m  . Peritecii mari, de 1,3 mm., câte 1-4 într-o areolã. Ascospori de 17-19 × 8-10  m. Himeniu J + (rosu). Saxicol. smed. co.

    138. Verrucaria delita Nyl.
    (Verrucaria delita f. subcontinua Nyl.; Verrucaria subcontinua Zschacke; Verrucaria zenogensis Zschacke; Involucrothele subcontinua Servit; Thelidium zenogense Servit; Thelidium subcontinuum Servit).
    Tal alb-cenusiu sau cenusiu- murdar, formeazã o crustã fãrã luciu, fin areolatã, groasã de 0,25 mm. Stratul superior al talului este hialin, lipsit de alge. Algele din stratul medular sferice, de 5-7  m  . Peritecii imerse, au numai apexul la suprafatã, late de 0,55 mm.; partea inferioarã a periteciului aproape sfericã si latã de 0,25-0,3 mm., mai târziu lãtindu-se spre vârf prin involucrela pe care o prezintã. Imprejurul deschiderii terminale se aflã o involucrelã neagrã, puternicã, trecând în lateral mult de diametrul excipulului si este mai groasã de 0,45 mm. Himeniu J + (rosu). Asce clavate, de 90 × 36  m. Ascospori eliptici sau elipsoidali, câte 8 într-o ascã, de 28-36 (38) × 11-13 (-15)  m. Saxicol: pe stânci sistoase inundate. smed. co.

    139. Verrucaria denudata Zschacke
    Tal subtire, putin lucios, rar areolat, verde-oliv, verde- cenusiu sau brun, umezit verde. Peritecii numeroase, de 0,2-0,3 mm., la început complet acoperite de tal, mai târziu numai baza. Asce de 70-75 × 23-28  m, cu 8 spori; ascospori alungit-elipsoizi, de 18-23 × 6-10  m; himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci silicioase umede; caract. Verrucarion praetermissae  ern. et Hada  1944 em. Wirth 1972.

    140. Verrucaria dolosa Hepp
    (Verrucaria mutabilis Borrer apud Leight.; Verrucaria margacea v. dolosa Hue; Verrucaria floerkeana Dalla Torre et Sarnth; Verrucaria floerkeana v. congregata Zahlbr.; Verrucaria papillosa Flörke apud Körb.; Verrucaria congregata Hepp apud Arnold; Involucrothele congregata (Hepp.) Servit; Verrucaria papillosa f. corticola Arnold).
    Tal subtire, neted sau granulos- fãinos (cu granule de forma unor papile albe), fumuriu, cenusiu-verzui, verde-alburiu sau verde- bruniu (umezit devine verde sau verde- cenusiu). Prototal alb. Peritecii sferice, mici, negre, pe jumãtate ridicate deasupra talului, centrum de 0,2-0,3 mm.  , apexul ± neted. Involucrela are jumãtatea superioarã neagrã. Excipulul propriu incolor pânã la brun- palid. Asce cu 8 spori. Ascospori simpli sau 1-septati, de (13) 16-22 × (-4) 7-10  m.
Saxicol: pe pietre mici sau blocuri de rocã calcaroasã sau silicioasã; basiph.- subneutroph.; lichen pionier, prezent în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980 si Collematetea cristati Wirth 1980. - (bor.-)- mieur.- med.

    141. Verrucaria dufourii DC. in Lam. et DC
    (Involucrothele dufourii Servit; Verrucaria concinna Schaer.; Involucrothele concinna (Borrer) Servit; Verrucaria epipolaea v. concinna Schaer.).
    Tal ± endolitic, formeazã la exterior o crustã uniformã, netedã, areolatã, albã, cenusiu- albastruie sau cenusie. Areole de 0,08-0,140 mm. lãtime, cu o margine prototalinã neagrã. Peritecii de 0,4-0,7 mm., superficiale, sferice sau hemisferice cu deschiderea în formã de crater; hamateciu: perifize moi, abia perceptibile. Excipulul propriu incolor pânã la brun- palid, de 0,2-0,35 mm. Involucrela apropiatã excipulului si se extinde pânã la baza acestuia sau pânã la jumãtate. Asce elipsoide sau clavate, de 40-70 × 20-24  m, cu câte 8 spori. Ascospori simpli, cu peretii îngrosati, incolori, uneori 1-septati, de (12) 14-20 (25) × 5-9 (10)  m. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., mesoph.- hygroph.; caract. Hymenelion caeruleae Cl. Roux 1978 si prezent în Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - bor.- med, mo/ alp.

    142. Verrucaria elaeomelaena Arnold
    (Lithoicea elaeomelaena A. Massal.; Verrucaria aethiobola v. elaeomelaena Trevis.; Verrucaria elaeomelaena v. montana Arnold).
    Tal superficial, subgelatinos, verde pânã la brun- verzui sau aproape verde- negru, neted sau ocazional crãpat; prototalul nu se distinge. Peritecii de (0,2-) 0,3-0,4 (-0,5) mm.  , imerse si numai apexul cu ostiola devin mai târziu erumpente din verucozitãtile talului. Excipulul propriu în partea superioarã întunecat la culoare, în partea bazalã incolor. Involucrela însoteste excipulul pânã la partea bazalã. Asce clavate, de 30 × 13  m, cu 8 spori. Ascospori elipsoizi, de 20-30 × 11-13 (16)  m. Himeniu J + (violet). Saxicol: Pe roci submerse (mai ales calcaroase); basiph., photoindif., anitroph.- mo. nitroph.; în Aspicilietea lacustris Wirth 1972 (caract. Verrucarion praetermissae  ern. et Hada  1944). - bor.- med.

    143. Verrucaria fischeri Müll.-Arg.
    Tal subtire, cenusiu, nemãrginit de o linie neagrã. Peritecii în formã de con, la un capãt cu un por umbilicat, numai cu partea inferioarã imersã, de 0,5-0,6 mm. Asce de 50-60  m lungime, clavate, cu câte 8 spori asezati aproape pe douã rânduri. Perifizele nu se disting. Ascospori rotunzi, de 10 × 13  m, incolori, simpli. Himeniu J + (albastru murdar). Pe roci calcaroase; photoph., xeroph., basiph.; în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980.

    144. Verrucaria flavicans Zschacke
    Tal cu grosimea de 0,2 mm., areolat, galben- rosietic, nelimitat. Alge sferice sau alungite (de 5-11  m amestecate cu cele de -16  m lungime), ating aproape suprafata talului; stratul medular hialin. Peritecii, câte 1-3 imerse într-o areolã, au la suprafatã numai vârful, sunt late de 0,15-0,2 mm. Excipulul propriu palid, numai în jurul deschiderii negru. Asce clavate, de 80 × 28  m. Ascospori simpli, elipsoizi, de 22-24 (-25) × 10-12 (-13)  m. Himeniu J + (rosu). Saxicol:
pe roci calcaroase inundate.

    145. Verrucaria foveolata (Flörke) A. Massal.
    (Verrucaria schraderi v. foveolata Flörke; Amphoridium foveolatum A. Massal.; Verrucaria dolomitica (A. Massal.) Kremp.; Amphoridium dolomiticum A. Massal.; Verrucaria dolomitica v. foveolata Servit; Verrucaria dolomitica Krph. v. obtecta Zahlbr.; Verrucaria veronensis A. Massal.; Amphoridium veronense A. Massal. [A.Z.C.L. I: 103]; Verrucaria integra Nyl.; Verrucaria rupestris v. integra Nyl.; Amphoridium integrum B. de Lesd.; Verrucaria integra v. veronensis H. Olivier).
    Tal epilitic, formând o crustã subtire, netedã, alburie sau granuloasã, alb-cenusie, cenusiu- brunie, violet- alburie, cu nuantã rosieticã. Peritecii de la 3/4 pânã la 1/2 imerse, de 0,25-0,35 mm. lãtime, cu apexul convex. Excipulul ± rotund pânã la piriform; involucrela apicalã. Asce clavate, cu 8 spori. Ascospori de 21-36 (42) × (9) 12-18 (20)  m, simpli, elipsoizi, ovoizi. Saxicol: pe roci bogate în calcar si pe dolomit; ex. eurion- baziph.; caract. Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978 si prezent în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - bor.- med. - mo./alp.

    146. Verrucaria funckii (Spreng.) Zahlbr.
    (Pyrenula funckii Spreng. apud. Funck; Verrucaria elaeomelaena f. silicicola Zschacke; Verrucaria silicea Servit; Verrucaria collematodes f. funckii Servit; Verrucaria funckiana Servit; Lithoicea funckii A. Massal.).
    Tal în micã parte areolat, în general neted, alunecos pânã la lucios, oliv-cenusiu, verde- bruniu, cenusiu- brun, castaniu pânã la brun, uneori cu pete negre si care au bordura mai decoloratã, (umed: verzui, oliv, verzui- negru); are prototal negru. Peritecii imerse în areolele talului si numai cu apexul vizibil. Involucrela brun- întunecatã, abia se distinge de excipulul propriu. Ascospori 8/ ascã, simpli, incolori, îngust- elipsoizi, de 18-25 (29) × 7-10 (12)  m. Himeniu J + (violaceu). Saxicol: pe roci silicioase inundate; caract. Verrucarion funckii Wirth 1972 si Verrucarietum funckii Ulrich et Wirth 1972. - bor.- mieur.

    147. Verrucaria fusca Pers. apud Ach.
    (Lithoicea fusca Arnold; Verrucaria nigrescens v. fusca Hue.; Verrucaria coerulea v. fusca Schaer.; Verrucaria fusca Kremph.).
    Tal subtire, granulos-verucos, uniform, negru sau brun- H. Olivier Peritecii mici, negre, pe jumatate adâncite în verucozitatea talului, marginea talinã lãsând vizibilã numai ostiola. Involucrela se întinde pânã la partea bazalã a periteciului. Asce de 72-88 × 25-32  m. Ascospori elipsoizi, 8/ ascã, de 19-24 × 9-11  m. Himeniu J + (violet). Saxicol: pe diferite roci, mai ales calcaroase; termoph., xeroph., baziph.; în Verrucarietea nigrescentis  Wirth 1980.

    148. Verrucaria fuscella (Turner) Ach.
    (Lichen fuscellus Turner; Lithoicea fuscella Wahlbr.; Lithoicea fuscella v. griseoatra Kremph.; Verrucaria griseoatra Servit; Verrucaria areolata Wahlbr.; Endopyrenium fuscellum Boistel; Verrucaria canella Nyl.; Verrucaria glaucina v. polysticta Mong.; Verrucaria polysticta Borrer apud. Hook et Sowerb.; Endocarpon polystictum Hook apud. Sm.; Verrucaria nigrescens v. polysticta H. Olivier; Verrucaria fuscella f. subpruinosa Servit; Verrucaria nigrescens f. nigricans  Zahlbr.).
    Tal parazit pe crusta lichenului Verrucaria nigrescens, are tal propriu crustos areolat, cu areole de 0,15-0,5 mm., unghiulare, cu muchii ascutite, plate, nedistinct zbârcite, de culoare albã sau alb- cenusie, cenusiu-brunã, marginate de linii negre (acestea reprezintã prototalul pionier de Verrucaria nigrescens). Peritecii complet imerse, câte 1-2 într-o areolã, numai apexul iese în afara talului. Involucrela bine dezvoltatã si se întinde pânã la baza periteciului. Excipulul propriu de - 0,22 mm., negru. Asce clavate, de 54 × 16-18  m. Ascospori simpli, elipsoizi sau ovali, de 10-20 × 4-9  m. Himeniu J + (rosu). Parazit pe Verrucaria nigrescens, pe diferite roci mai ales calcaroase - pot fi pegmatiti sau micasisturi în degradare amestecati cu praf calcaros; basiph., neutroph., photoindif.; în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980, Collematetea cristati Wirth  1980 (substratul roci calcaroase) si Parmelion conspersae  ern. et Hada  1944 (substratul roci sistoase sau pegmatiti în degradare si cu amestec de calcar). - bor.- med.

    149. Verrucaria fusconigrescens Nyl.
    (Lithoicea fusconigrescens Flagey; Verrucaria nigrescens v. fusconigrescens H. Olivier; Verrucaria mauroides Körb.; Thrombium mauroides Zschacke; Verrucaria buellioides Servit).
    Tal epilitic, areolat, negru, negru-brun sau cenusiu-brun, bine delimitat. Areolele sterile plate, cele fertile convexe. In structura talului se distinge: cortexul superior si medula. Algele au 5-12  m  . Peritecii imerse, numai partea superioarã iesitã la suprafatã. Intr-o sectiune prin carpospor (microscopic) se observã excipulul talin - involucrela- negru, excipulul propriu galben- brun si peretele intern galben. Involucrela se întinde pânã aproape la baza periteciului; asce cu 8 spori, clavate. Ascospori elipsoizi, de 18-24 × 7-9  m, uneori dispusi în ascã pe douã serii. Himeniu J + (albastru trecãtor apoi rosu). Saxicol: pe roci silicioase si rar pe roci calcifere.

    150. Verrucaria hochstetteri Fries
     (Verrucaria hochstetteri v. typica Zschacke;  Amphoridium hochstetteri (Fr.) A. Massal.; Thelidium hochstetteri (Fr.) Körb.; Verrucaria papularis v. platyspora Garov.; Verrucaria hochstetteri f. praecellens Arnold; Verrucaria mastoidea (A. Massal.) Trevis.; Amphoridium mastoideum A. Massal.; Amphoridium dolomiticum v. praecellens Arnold; Verrucaria hochstetteri v. alpina Zschacke; Amphoridium hochstetteri f. obtectum Arnold; Amphoridium praecellens f. obtecta (Arnold) Grummann; Verrucaria hochstetteri f. nivalis; Amphoridium hochstetteri v. nivale Arnold; Verrucaria hochstetteri f. annulare (Zahlbr.) Servit; Verrucaria hochstetteri v. annularis Zahlbr.; Verrucaria arnoldi Stnr.; Amphoridium köerberi Arnold; Verrucaria köerberi Hepp; Verrucaria hiascens Hepp; Amphoridium hiascens A. Massal.; Pyrenula hiascens Ach.).
    Tal fãinos sau usor verucos, alb sau alb- cenusiu, mai rar rosietic sau verde, usor bruniu- castaniu. Peritecii destul de mari, la început închise în verucozitãtile talului, având numai vârfurile iesite în afarã. Excipulul ± piriform, de 0,5-0,8 mm. lãtime, de jur împrejur negru, cu apexul îngrosat. Involucrela lipseste sau este apicalã. Perifizele sunt dispuse în apropierea ostiolei si au cca. 60  m lungime. Asce larg- clavate, cu câte 8 ascospori dispusi ± biseriat. Ascospori la început incolori, mai târziu devin gãlbui, larg- elipsoizi de (20) 21-38 (48) × 13-21 (24)  m. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., anitroph.- (me.) nitroph., mo- f. hygroph. - mesoph.; caract. Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978: Hymenelietum caeruleae- Farnoldio juranae Kaiser 1926 em. Klem. 1955; prezent în Verrucarietalia Klem. 1950. - bor. - med. - mo.-alp.

    151. Verrucaria hydrela Ach.
    (Verrucaria hydrela f. decussata Zahlbr.; Lithoicea hydrela f. decussata Eitner; Lithoicea hydrela A. Massal.; Pyrenula hydrela Schaer.; Verucaria margacea v. hydrela Forss.; Verrucaria aethiobola v. hydrela Trevis.; Verrucaria rupestris v. hydrela Branth. et Rostr.; Verrucaria calcaria Zschacke non Verrucaria calcarea (L.) Humb. 1793; Verrucaria submersa Borrer apud Hook et Sowerb.; Verrucaria hydrela f. submersa (Hepp.) Arnold; Verrucaria submersa v. litorea Hepp; Verrucaria submersella Servit).
    Tal superficial, pânã la 50 µm grosime, verde pânã la negricios- verzui, subgelatinos, neted, în general nefisurat; prototal întunecat- brun pânã la negru, ocazional aparent la margini. Peritecii imerse în tal, de 0,3-0,5 (-0,65) mm.  , în partea de jos hemisferice; involucrela bine dezvoltatã, împrãstiatã în interiorul talului; excipulul propriu incolor sau pal-brun, continuu. Ascospori elipsoizi de 18-25 × (7-) 8-10 µm. Saxicol: pe roci silicioase inundate; subneutroph., mo.-acidoph., subhydroph.- me. hydroph., ex. schioph., mo. photoph., anitroph.; caract. Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - bor. - mieur (-med.).

    152. Verrucaria keissleri Szatala
    Tal lipsã sau foarte subtire, slab verucos, de culoarea argilei. Peritecii asezate destul de apropiate sau împrãstiate la suprafata talului, hemisferice, negre, lucioase, de 0,15-0,2 mm. lãtime. Invelisul periteciului complet brun- fumuriu, sferic, cu apexul mic de cca. 0,025 mm. lãtime, usor scufundat. Asce de 55-75 × 25-35  m, cu pereti îngrosati. Ascospori 8/ ascã, incolori, de 26-30 × 11-14  m, elipsoizi sau alungiti, asezati în mai multe rânduri în ascã. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci calcaroase.

    153. Verrucaria latebrosa Körb.
    (Verrucaria margacea v. latebrosa Boistel; Verrucaria anziana Garov.; Polyblastia anziana Servit; Verrucaria latebrosa Arnold; Verrucaria devergescens Nyl.; Verrucaria latebrosa f. devergescens Nyl.; Verrucaria rupestris v. devergescens Boistel).
    Tal superficial, cenusiu sau cenusiu-brun, repetat crãpat, areolele în parte neregulate, nu este subgelatinos; prototal negru, evident spre margini; celulele fotobionte disperse, nu sunt dispuse în coloane verticale. Peritecii de (0,2-) 0,3-0,5 (-0,55) mm.  , erumpente, expuse pe jumãtate si vizibile, câteodatã devenind confluente; involucrela neagrã, apropiat adpresã de excipul, nu este împrãstiatã lateral; excipulul propriu integrat cu involucrela, întunecat- brun pânã la negru deasupra, incolor pânã la brun- negru în rest. Ascospori de (25-) 28-35 (-40) × (12-) 14-15 (-18) µm, larg elipsoizi. Saxicol: pe rocile calcaroase de pe marginile lacurilor si râurilor, în locuri semiinundate; subneutroph., mo-basiph., subhydroph., me-hydroph., ex. schioph.- mo. (ex.) photoph., anitroph.; - bor.-mieur. h'mo/alp.
    Observatii. Se deosebeste de Verrucaria margacea prin talul care nu este subgelatinos si prin involucrela care nu este împrãstiatã lateral.

    154. Verrucaria lecideoides (A. Massal.) Trevis.
    (Lithoicea lecideoides Flagey; Catapyrenium lecideoides Arnold; Dermatocarpon lecideoides Zahlbr.; Thrombium lecideoides A. Massal.; Verrucaria lecidioides v. cretzoiui Servit).
    Tal bine dezvoltat, areolat, cu prototal negru; mai poate fi rimos-areolat; scvamulele poligonale, adesea subcrenulate sau ici colo sublobulate (v. cretzoiui). Areolele, de obicei, nu au bordura neagrã, sunt colturoase, plane, pânã la usor bombate, de culoare cenusiu-albicioasã, cenusie, cenusiu- brunie, brunie. Peritecii mici, câte 1-3 într-o areolã, de 0,2-0,3 mm., puternic proeminente, conice si cu capãtul turtit, negru si cu involucrelã carbonacee. Asce clavat-sacate, cu câte 8 spori. Ascospori oblongi sau îngust-elongati, de 14-20 × 5-9  m, simpli, incolori. Himeniu J + (rosu deschis). Saxicol: pe roci calcaroase. s'mieur.- med.

    155. Verrucaria macrostoma Dufour
    (Lithoicea macrostoma A. Massal.; Verrucaria nigrescens v. macrostoma Nyl.; Verrucaria fuscoatra v. macrostoma Hazsl.; Verrucaria macrostoma v. detersa Kremp.; Verrucaria apatela (A. Massal.) Trevis.; Lithoicea apatela A. Massal.).
    Tal superficial, areolat pânã la subscvamulos, pal- brun pânã la oliv- verde sau negru (frecvent luceste când este umed); areole de 0,4-1,5 (2) mm. lãtime, plate pânã la convexe, netede pânã la verucoase; talul steril poate avea soralii sau izidii pe marginile areolelor (f. furfuracea B. de Lesd. 1949). Periteciu compus (1-2 într-o areolã), imers 1/2 pânã la 3/4, apexul plat pânã la convex; centrum de 0,2-0,4 mm.  , globulos; involucrela de 0,3-0,6 mm.  , dimidiatã, neagrã; excipulul propriu brun- întunecat pânã la negru. Asce clavate. Ascospori de (17) 22-32 (37) × (10) 12-17 (20)  m, ± elipsoizi, incolori, simpli. Saxicol: pe roci calcaroase, dolomit, pe alte roci, pietre si cãrãmizi; photoph., mezo-xeroph., neutroph.- mo. acidoph.; caract. Caloplacion decipientis Klem. 1950, în Rhizocarpetea geographici Wirth. 1972 (Buellietum spuriae Müller 1948, Parmelion conspersae  ern. et Hada , Aspicilietum cinereae Frey 1922). - mieur.- med.
    Observatii. Se aseamãnã cu Verrucaria tectorum (A. Massal.) Körb.

    156. Verrucaria maculiformis Kremp.
    (Involucrothele maculiformis (Kremp.) Servit; Verrucaria margacea v. maculiformis Malbr.; Thelidium maculiformis Servit).
    Tal slab dezvoltat, de forma unei pete pieloase, neted sau foarte rar crãpat- areolat, negru-brun, brun sau oliv- brun. Peritecii mici, numeroase, rotunde, semiimerse, de 0,2 mm., negre, aproape lucioase. Involucrela este alãturatã excipulului pânã la jumãtate, apoi se îndepãrteazã de acesta si ajunge pânã aproape de baza periteciului. Asce clavate, cu 8 spori. Ascospori elipsoizi, cu una sau douã picãturi de ulei. Saxicol: pe roci calcaroase în zonele montane si pe pietre mici împrejmuite de sol; basiph., photoph., mo.- f. xeroph.; - mieur- smed.

    157. Verrucaria margacea Wahlenb.
    (Verrucaria applanata Zwackh.; Verrucaria viridulata Nyl.; Verrucaria margacea v. viridulata Nyl.; Verrucaria alpicola Zschacke; Verrucaria filarszkyana Szatala; Verrucaria leightonii Hepp; Lithoicea margacea A. Massal.; Verrucaria hymenea Walbr.).
    Tal superficial, întunecat-brun pânã la întunecat- cenusiu, uneori cu margine verzuie, de - 50 µm grosime, neted, subgelatinos, deloc sau rar crãpat; când este uscat uneori se crapã în petice neregulate, nu are brãzdãri negre; prototalul este prezent doar ocazional si atunci este negru. În structurã (microscopic) stratul algal ± pseudoparenchimatos, de 0,4-0,6 (0,8) mm. grosime; alge repartizate uniform formând 4-6 straturi dar nu asezate în rânduri verticale. Printre alge se gãsesc unele lacune în care sunt hife de ciupercã. Peritecii de (0,2) 0,35-0,5 (0,7) mm., imerse, exceptând împrejurimile ostiolei, uneori devin confluente; involucrela împrãstiatã lateral în interiorul talului îndepãrtându-se de excipulul propriu; excipulul propriu brun- negru în partea superioarã, dar adesea incolor în partea inferioarã. Asce de 80-90 × 26-30  m; ascospori de (20) 25-35 (40) × (9) 11-15 (20)  m, elipsoizi, simpli, uneori pseudoseptati. Himeniu J + (violet deschis), ascosporii J + (galben). Saxicol: pe roci submerse sau inundate partial; subneutroph., mo. acidoph., anitroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - bor.- mieur.– h. mo./alp.

    158. Verrucaria marmorea (Scop.) Arnold
    (Amphoridium marmoreum (Scop.) Baroni; Lichen marmoreus Scop.; Verrucaria purpurascens Hoffm.; Amphoridium marmoreum v. hoffmanni Sydow; Verrucaria purpurascens v. hoffmani Körb.; Verrucaria marmorea v. rosea Zahlbr.; Verrucaria purpurascens v. rosea (A. Massal.) Körb.).
    Tal endolitic, roz pânã la rosu (uneori numai în zona din jurul periteciilor). Apexul periteciilor, de 0,3 mm, cu creste radiale, carcasa de 0,4 mm., are numai apexul întunecat, fãrã involucrelã (prin cãderea periteciilor în piatrã rãmân numai urmele - sub formã de gropite). Asce bombate, contin câte 8 spori. Ascospori elipsoizi, de 18-22 × 9-12  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: în zone colinare si submontane, pe pietre bogate în calcar, mai putin pe gresii si foarte rar pe dolomit; basiph., f. xeroph., f. photoph., anitroph.; caract. Verrucarietum marmoreae Kaiser 1926 em Cl. Roux 1978, prezent în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978 si Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - mieur.- med.

    159. Verrucaria marmorosica Servit
    Tal epilitic, ± verucos, de culoare întunecatã. Stratul algal are 30  m lãtime, gonidiile au diametrul de 5-8 µm. Peritecii negre, de 0,1-0,18 mm. mãrime; involucrela adesea întreagã, iar ascele de 40-50  m înãltime si 15  m lãtime. Ascospori dispusi 2-3 serial în asce, elipsoizi, de 15-18 × 10  m. Saxicol: pe roci calcaroase.

    160. Verrucaria maura Wahlenb.
    (Verrucaria maura v. opaca Körb.).
    Tal endolitic, pânã la 1 mm. grosime, negru- cãrbuniu sau rar cenusiu, cu crãpãturi regulate pânã la margine, devenind extensiv areolat, cu areole plate, cu margine ungiularã (asemãnãtor crãpãturilor de noroi), negru punctat (cel mult la margine punctele sunt brune). Peritecii semiimerse, de 0,3-0,5 mm.  . Excipulul propriu pal-brun pânã la brun întunecat. Involucrela groasã si cu întindere largã. Ascospori ovati, de 12-15 × 7-10  m. Saxicol: atât pe roci cu expozitie nordicã cât si pe stâncile litorale în regiunile reci si temperate,  mod de viata amfibiu.
    Observatii. Este asemãnãtoare cu Verrucaria memnonia.

    161. Verrucaria memnonia (Flot.) Arnold
    (Verrucaria maura v. memnonia Flot. apud Körb.; Lithoicea memnonia J. Steiner apud Cohn.).
    Tal gelatinos, usor lucios, negru, uscat se rupe în bucãti, dar nu este areolat. Peritecii mici, de 0,2 mm. formând verucozitãti. Asce clavate, de 54 × 18  m. Ascospori îngust elipsoizi, de 12-20 × 5-7  m sau de 10-15 × 7-9  m, uneori de formã aproape rotundã. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci silicioase, pe pietre cu baza pe sol calcaros, si cimentul calcaros dintre pietre silicioase; subneutroph., mo- f. photoph., anitroph. -ex. nitroph.

    162. Verrucaria muralis Ach.
    (Verrucaria muralis v. vera Körb.; Verrucaria rupestris Schrad.; Verrucaria rupestris v. muralis Mudd.; Verrucaria submuralis Nyl.; Verrucaria muralis f. submuralis Vain.; Verrucaria integra f. integrella Nyl.; Verrucaria rupestris v. schraderi Schaer.; Amphoridium rupestre A. Massal.; Verrucaria subalbicans Mig.; Verrucaria confluens A. Massal.; Verrucaria muralis v. confluens A. Massal.; Verrucaria rupestris f. confluens Arnold; Verrucaria muralis v. vicinalis Boistel; Verrucaria vicinalis Arnold; Thelidium vicinale Servit; Involucrothele vicinalis (Arnold) Servit; Verrucaria cincta Hepp apud Arnold; Amphobidium cinctum Flagey.).
    Tal subtire, uniform sau fin rimos pânã la areolat, de culori variate: cenusiu alb, alb, cenusiu- verzui, cenusiu- brun sau cu nuantã usor rosieticã; are prototal negru. Peritecii pe jumãtate, 3/4 sau aproape în întregime imerse. Involucrela neagrã, bombatã iar la mijloc ± umbilicatã, apropiatã excipulului, uneori ajungând pânã la nivelul bazal al acestuia. Centrum este globos, de 0,2-0,35 (0,4) mm. Excipul propriu este castaniu brun. Ascospori elipsoizi, de (15-) 19-25 (-30) × (8-) 10-13 (-16)  m. Saxicol: pe roci calcaroase sau calcar impregnat între pietrele de altã naturã: pe mortar, tigle, beton, ziduri sau pe pietre mici cu baza pe sol bogat în calcar; basiph., subneutroph., mo.-photoph., anitroph., ex. nitroph.; în Verrucarietea nigrescentis Wirth. 1980, Protoblastenietea immersae Cl. Roux. 1978 si Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972. - arkt.- bor.-  med.

    163. Verrucaria murina Leight.
    (Verrucaria myriocarpa Hepp; Amphoridium pyrenocarpum (Hepp.) Servit; Pyrenocarpus myriocarpus Trevis ).
    Tal endolitic pãnã la subtire epilitic, albastru- cenusiu, cenusiu-verzui sau cenusiu-bruniu, uniform (numai rareori slab rimos pânã la areolat). Peritecii 1/3 pânã la aproape în întregime imerse, prin cãdere lasã gropite sub forma unui pahar. Involucrela de 0,15-0,2 (0,25) mm.  , subtire, neagrã, extinzându-se pânã la nivelul bazal al excipulului, centrum de 0,15-0,2 mm., globos; excipulul propriu negru, adesea cu involucrela izolatã. Asce cu 8 spori. Ascospori elipsoizi, simpli, incolori, de 14-20 (25) × 6-9 (10)  m. Saxicol: pe roci calcaroase si dolomit; thermoph., xeroph., basiph.; în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - mieur.- smed.

    164. Verrucaria nigrescens Pers.
    (Pyrenula nigrescens Schaer.; Lithoicea nigrescens Arnold; Verrucaria umbrina v. nigrescens Schaer.; Verrucaria fuscoatra v. nigrescens Wallr.; Verrucaria nigrescens f. corticola Arnold; Verrucaria fuscoatra Rabenh.; Verrucaria fuscoatra v. munda Körb.; Verrucaria controversa A. Massal.; Verrucaria fuscoatra v. controversa Körb.; Lithoicea controversa A. Massal.; Verrucaria nigrescens v. controversa Trevis., Verrucaria viridula v. controversa H. Olivier; Amphoridium obfuscans (Nyl.) Servit; Verrucaria obfuscans Nyl.; Verrucaria virens v. obfuscans Arnold; Verrucaria nigrescens v. obfuscans Boistel; ? Verrucaria caesionigricans Nyl.).
    Tal subtire, aproape compact, în cea mai mare parte areolat, cenusiu-verzui, negru- brun, verde- brun sau negru, uneori pe partea superioarã oliv- brun, pe cea inferioarã negru, umezit devine verde. Areole plate sau verucoase, crãpãturile ce le delimiteazã negre. Algele sunt rotunde, cu diametrul de 4-7  m. Peritecii adâncite în tal, mai târziu cu partea superioarã boltitã, iesitã la suprafatã, formând un fel de negi deasupra talului. Asce clavate, usor mãciucate, de 65-75 × 30-32  m. Involucrela de 0,2-0,4 mm.  dimidiatã, acoperã complet doar partea de sus a excipului propriu iar în partea de jos se îndepãrteazã de acesta si se continuã pânã la prototalul negru, centrum de 0,15-0,25 mm.  , globos. Excipulul propriu negru- brun. Ascospori larg elipsoizi, incolori, simpli, cu 1 sau mai multe picãturi de ulei, de (17) 19-27 (30) × (6) 8-14  m. Saxicol: pe roci calcaroase, cãrãmizi, mortar, tigle, umplutura calcaroasã dintre rocile silcioase; baziph., neutroph., xeroph. - mezoph. (-anitroph.) - f- ex. nitroph.; caract. Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980, în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978 si Collematetea cristati Wirth 1980. - bor.- med.
    Observatii: Pe calcarele de la Ohaba-Ponor (jud. Hunedoara), s-a publicat: Verrucaria caesionigricans Nyl. cãreia i s-a dat o diagnozã sumarã: tal mãrunt areolat, negru sau brun-negricios, cu nuantã cenusiu-verzuie, nu este neted; peritecii imerse; ascospori 8/ ascã, ovoizi, de 17-21 × 11-12 mm. Pe baza acestor caracteristici îl tratãm la Verrucaria nigrescens.

    165. Verrucaria pachyderma Arnold
    (Verrucaria chlorotica v. pachyderma Arnold [61/ nr. 191]; Verrucaria pissina Nyl.).
    Tal lucios, putin areolat, de culoare neagrã, neagrã- verzuie, umezit devine gelatinos. Peritecii mici, numeroase, la început în întregime acoperite de tal, mai târziu partea superioarã iese la suprafatã. Asce alungit-clavate, de 45 × 10-15 (-21)  m. Stratul algal are o grosime de 46-72 µm iar celulele algale au un diametru de 2,5-3,6 µm sau pot ajunge uneori pânã la 10  m. Ascospori simpli, elipsoizi, câte 8 într-o ascã, de 18-23 × 7-9  m. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci silicioase inundate; subneutroph., mo.- acidoph., subhydroph., ex. hydroph., ex. schioph. - mo. (ex.) photoph., anitroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992.

    166. Verrucaria peloclita Nyl.
    Tal compact, areolat, brun- cenusiu sau cenusiu. Peritecii superficiale, numai baza imersã, adesea lucioase, de 0,2-0,25 mm., aproape sferice, cu capãtul turtit. Asce de 45 × 18  m. Ascospori, câte 8 într-o ascã, incolori, de 11-17 × 5-6  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci calcaroase.

    167. Verrucaria phaeosperma Arnold
    (Amphoridium phaeospermum (Arnold) Servit).
    Tal endolitic, se prezintã sub forma unei pete albe. Peritecii de obicei mici, negre, imerse, cu vârful iesit în afarã. Asce clavate cu câte 8 spori. Ascospori simpli, de 16-22 × 9-12  m, la ambele capete ± trunchiati, alungiti, bruni, iar în interior contin o picãturã mare de ulei. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci calcaroase; în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980, Collematetea cristati Wirth 1980.

    168. Verrucaria pinguicula A. Massal.
    (Involucrathele pinguicula (A. Massal.) Servit; Verrucaria plumbea v. pinguicula Nyl.).
    Tal imers sau în mod obisnuit superficial, continuu, fin rimos pânã la areolat, castaniu pânã la întunecat, brun, cenusiu-verzui sau cenusiu-brun, formând o crustã netedã pânã la veruculoasã, frecvent delimitatã de prototal brun întunecat. Peritecii foarte mici sub forma unor puncte, hemisferice, pe jumãtate sau 1/3 imerse, cu apexul în formã de papile, adâncit sau plat. Involucrela de 0,15-0,3 (-0,4) mm.  , neagrã, dimidiatã sau se extinde pânã la baza excipulului propriu; centrum periteciului de 0,1-0,2 (-0,25) mm.  , globos. Excipulul propriu incolor pânã la brun. Asce clavate, de (28-) 42 × 16 (-18)  m, cu 8 spori. Parafizele lipsesc. Ascospori incolori, în cea mai mare parte simpli, pot fi 1- septati, de (9-) 11-21 (-23) × (4,5-) 6-9  m. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., mesoph., (me. hygroph.), anitroph.- (mo.) nitroph.;  - mieur.- med.
    Observatii: Diagnozã asemãnãtoare cu Thelidium minimum A. Massal.

    169. Verrucaria praebiharica Servit
    Tal semiendolitic, uneori pânã la epilitic, verucos-areolat, cu areole ± convexe, de culoare alburie. Peritecii dispuse câte una într-o areolã formând verucozitãti. Excipulul de 240  m lãtime, ascele de 60 × 20  m.; ascospori de formã oblongã sau elipticã, câte 8 într-o ascã, incolori, de 19-23 × 10-12  m.  Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci calcaroase. smed. co.

    170. Verrucaria praetermissa (Trevis) Anzi
    (Verrucaria laevata Körb.; Leiophloea praetermissa Trevis.; Verrucaria tapetica v. fluviatilis Eitner).
    Tal puternic areolat, bruniu-albicios, bej, roz- bej, usor roz- bruniu, cenusiu- alburiu, brun- deschis. Prototal bine dezvoltat. Areolele au 0,3-0,6 mm.   si 1-3 peritecii. În structurã (microscopic) algele sunt dispuse în siruri verticale. Peritecii de 0,25-0,3 (0,4) mm., imerse, carcasa de 0,1-0,25 mm. lãtime; involucrela se întinde pânã în partea bazalã. Ascospori 8/ într-o ascã, incolori, elipsoizi, de 20-27 × 7-11  m. Medula de 6-25 × 6-15  m, uneori cu K + (violet). Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci silicioase inundate; subneutroph., hydroph., (mo.) ex. -f. photoph., anitroph.-/mo. (ex.) nitroph.; caract. Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - mieur.- subatl.

    171. Verrucaria praeviridula Nyl.
    Tal verzui, putin areolat, în interior alb. Gonidii sferice, cu diametrul de 4-7  m. Peritecii  semiimerse, apãrând ca mici verucozitãti negre, hemisferice cu apexul turtit, late de 0,15-0,2 mm. Asce  fusiform-clavate, de 36-42 × 7-10  m. Ascospori elipsoizi, simpli, de 10-12 × 5  m. Himeniu J + (rosu- bruniu). Saxicol: pe roci calcaroase.

    172. Verrucaria saprophila Trevis.
    (Amphoridium saprophilum A. Massal.; Thelidium saprophilum (Mass) Servit).
    Tal epilitic, verucos, alb-cenusiu-murdar, din loc în loc înconjurat de o linie neagrã. Peritecii mici, rare, complet imerse, numai vârfurile ies la suprafatã. Învelisul periteciului negru- brun aproape rotund, în tinerete cn gât lung în partea superioarã de cca 0,38-0,45 mm. lãtime; la bãtrânete are formã sfericã la bazã si conicã spre vârf. Asce clavate, de 90-100 × 30-36  m, cu câte 8 spori. Ascospori simpli, elipsoidali, rar si 1- septati, de (25) 28-(35) 36 × (14) 15-19 (21)  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci calcaroase; în Lecanoretum agardhianae (Motyka 1925) Klem. 1955.;  smed. co.

    173. Verrucaria subcincta Nyl.
    Tal foarte slab dezvoltat, alb. Peritecii de -0,3 mm. la bazã strangulate si acoperite de tal iar în partea superioarã libere. Ascospori 8/ ascã, îngust-elipsoizi, de 15-20 x 6-7 µm. Calcicol. s’med.

    174. Verrucaria subtilis Müll. -Arg.
    (Amphoridium subtile (Müll.-Arg.) Servit).
    Tal subtire, brun- cenusiu, nu este areolat. Peritecii de 0,2-0,3 mm., aproape rotunde pânã la jumãtate imerse, la partea superioarã trunchiate, mai târziu putin umbilicate, neacoperite de tal. Asce  eliptice sau alungite, de 50-70 × 22-25  m. Ascospori simpli, câte 8 într-o ascã, de culoarea cãrnii, de 20-35 × 10-13  m. Saxicol: pe dolomit si calcar. - mieur.- smed. co.

    175. Verrucaria tectorum (A. Massal.) Körb..
    (Lithoicea tectorum A. Massal.).
    Tal rotund, bine delimitat, solzos, lobat, cu solzii mici, brun- galben, brun- castaniu, rar castaniu închis. Areolele de 0,05-0,3 mm., pe margine cu soredii verzi. Peritecii negre, rare, imerse, numai partea superioarã iese la suprafatã. Asce de 183-244 × 122  m, cu câte 8 spori. Ascospori de 18-24 × 10-12  m. Himeniu J + (albastru). Pe cãrãmizi, tigle si ziduri de piatrã. - mieur.- med.
    Observatii: se aseamãnã cu Verrucaria macrostoma Dufour.

    176. Verrucaria transiliens Arnold
    Tal semiendolitic, fin crustos, bruniu- murdar (sub lupã fin areolat), de 0,1 mm. grosime. Stratul cortical lipseste; stratul algal are alge sferice (de 5-7 µm  ); stratul hifal fixator are 6-7 µm grosime. Periteciile au baza imersã, numai jumãtatea superioarã neagrã, hemisfericã si bombatã, iese la suprafatã. Excipulul propriu aproape rotund sau rotat, de 0,4 mm. lãtime, ruginiu, în partea inferioarã incolor si subtire. Involucrela se întinde pânã la baza periteciului. Asce clavate, de 75-80 × 35-38  m, cu 8 spori. Ascospori simpli, elipsoizi si cu pereti puternici, de 22-30 × (10-) 13-15  m. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci calcaroase; baziph. photoph., xeroph.; în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980 si Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978. - mieur.- smed. co.

    177. Verrucaria tristis (A. Massal.) Kremp.
    (Lithoicea tristis A. Massal.).
    Tal uniform, cenusiu- brun, umezit devine întunecat. Peritecii la început aproape în întregime acoperite de tal, apoi apexul iese la suprafatã, au 0,3 mm. lãtime. Asce de 60-66 × 16-18  m, cu 8 spori dispusi biserial. Ascospori aproape rotunzi, de 10-14 × 8-10  m. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe calcar si dolomit; în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980, Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Collematetea cristati Wirth 1980.

    178. Verrucaria umbrinula Nyl.
    (Lithoicea umbrinula Arnold; Verrucaria subnigrescens Nyl. apud. Stzbg.).
    Tal la început verucos, la urmã areolat, negru- brun, în locurile umbrite oliv- brun. Peritecii mici, negre, de 0,2-0,3 mm., la bazã acoperite de tal; fãrã involucrelã. Ascospori 8/ ascã, incolori, de formã alungitã, simpli, de 16-18 × 7  m. Himeniu J + (violet). Saxicol: pe roci silicioase; photoph., mesoph.- xeroph., neutroph.- mo. acidoph.; în Parmelion conspersae  ern. et Hada  1944.

    179. Verrucaria velana (A. Massal.) Zahlbr.
    (Acarospora velana A. Massal.; Lithoicea velana Lojka; Endocarpon velanum Hue).
    Tal areolat sau mic solzos, cartilaginos-pielos adesea umezit formeazã o crustã de culoare verde, uscat are culoarea tutunului pânã la castaniu. Peritecii rare, imerse, nu întotdeauna dezvoltate. Excipulul talin bine dezvoltat apical, ca un scut. Asce clavat-mãciucate, cu câte 6-8 spori; ascospori de 27-33 × 15-18  m. Saxicol: pe roci calcaroase; caract. Verrucario velanae-Caloplacetum xanthophylae Nowak 1960.

    180. Verrucaria virens Nyl.
    (Lithoicea virens Flagey; Verrucaria glaucovirens (Nyl.) Grummann).
    Tal areolat-verucos, areolele au unu sau mai multi solzi, verde- cenusiu, umezit devine verde. Peritecii asezte în verucozitãti, de 0,1 mm.  . Asce clavat-mãciucate, de 45-55 × 16  m, cu peretii usor îngrosati. Ascospori de 15-34 × 8-11  m. Himeniu J + (galben). Saxicol: pe diferite roci, mai ales calcaroase; photoph., xeroph., neutroph.- basiph.; în Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926.;  mieur./ mo.
    181. Verrucaria viridula Ach.
    (Amphoridium viridulum (Schrad.) Servit; Verrucaria nigrescens v. viridula Nyl.; Endocarpon viridulum Schrad.; Verrucaria obductilis (Nyl.) Zschacke; Verrucaria integra v. obductilis Nyl.; Verrucaria dolomitica v. obductilis Zahlbr.; Amphoridium dolomiticum f. obductilis Arnold; Verrucaria mortarii Lamy; Verrucaria viridula v. mortarii J. Steiner; Amphoridium mortarii (Arnold) Flagey; Verrucaria leightonii f. mortarii Arnold; Verrucaria griseorubens (A. Massal.) Mig.; Verrucaria collematodes Garov.; Lithoicea collematodes Arnold).
    Tal epilitic, crustos, brun- pal pânã la brun- negru, cenusiu- verde sau cenusiu- brun, areolat, uneori trecând usor în solzos (cu marginea putin rotunjitã), uneori delimitat de prototalul negru- brun. Areole de (0,2) 0,4-1,0 (2,0) mm., unghiulare, netede pânã la granulat verucoase, iar la umezealã devin aproape gelatinoase, oliv-verzui. Peritecii simple aproape în întregime imerse, centrum de 0,3-0,5 (0,8) mm., sferic pânã la elipsoid; apexul punctiform, iesit la suprafata talului, neted pânã la convex, brun- întunecat pânã la negru. Excipulul propriu brun- negru iar cel talin apical. Asce mãciucate, cu 8 spori; ascospori de (17) 22-35 (39) × (7) 9-17  m. Saxicol: pe roci calcaroase, mortar, ziduri, tigle, pietre si alte roci, alãturi de alti pionieri; (sub) neutroph., xeroph., ex.- f. photoph., mo.-me. nitroph.; în Rhizocarpetea geographici Wirth 1972 (Porpidietum tuberculosae Klem. 1946 ex 1955, Porpidietum crustulatae Klem. 1950, Aspicilietum cinereae Frey 1922), Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - mieur. - med.

    C. 5. ORD. INCERT

    C. 5. 1. Protothelenellaceae Vezda, Mayr et Poelt (1985)
    C. 5. 1. 1. Protothelenella Rasänen (1943)
    Tal nelichenizat sau distinct lichenizat, crustos, granular pânã la crãpat- areolat, cu marginea extinsã, de obicei verde strãlucitor când este tânãr, albicios pânã la cenusiu-brun când este uscat si ± gelatinos când este umed, diferentiindu-se greu anatomic. Fotobiont: Ellipttochloris. Ascoma: periteciu. Peritecii mai ales izolate si difuze, împrãstiate, globoase pânã la piriforme, brune pânã la negricioase. Involucrela lipseste. Excipulul propriu spre bazã mai colorat decât în partea superioarã unde este brun-verzui-albastru; este format din hife aglutinate puternic anastomozate, având lumenul îngustat. Hamateciu: parafisoide persistente, puternic ramificate si anastomozate; perifisoidele lipsesc. Asce cu (6) 8 spori, ± cilindrice, cu pereti grosi (2-5 µm), cu peretele format din douã straturi functionale, stratul extern J + (albastru), apexul cu un aparat apical. Ascospori incolori, multiseptati- transversal, submuriformi pânã la puternic muriformi, cu peretele extern distinct, evident mai gros decât septele.
    Ecologie: pe substrat acid, inclusiv roci, sol, muschi si detritus de plante sau pe lemn putred, în statiuni umede.
    Observatii: Protothelenella (Microglaena) se deosebeste de Polyblastia prin parafisoidele persistente si prin structura ascelor; se deosebeste de Chromatochlamys muscorum, în special prin sporii mult mai mici: 21-22 × 12-14 µm, cu peretii izbitor de grosi, incolori. Pentru Microglaena butschetschensis Zschacke, în determinare se poate folosi diagnoza de la Polyblastia butschetschensis.

    182. Protothelenella corrosa (Körb.) Mayrhofer et Poelt
    (Microglaena corrosa (Körb.) Arnold; Thelenella corrosa Vain.; Dermatocarpon arenarium  Hampe in Körb.; Limboria corrosa Körb.).
    Tal neted pânã la inegal granulat, negos, rar ± continuu, cel mai adesea sub formã de areole dispersate înconjurând un carpospor sau mai multi, sau dispare, este galben- murdar, alb-verzui sau alb- bruniu. Peritecii de 0,2-0,4 mm.  , semiimerse, izolate, rar 2-3 apropiate, au partea superficialã albicioasã, ± strãlucitoare. Excipulul propriu brun, opac deasupra, ± incolor sau pal dedesubt. Asce cilindrice, cu 8 spori; sporii sunt dispusi uniseriat. Ascospori de (16) 18-32 × (8-) 10-15 µm, muriformi, larg-elipsoizi sau ovoizi. Tal adesea cu C + (rosu). Saxicol: pe pietre silicioase; me.- f. acidoph., substrathygroph., f. hygroph., mo. photoph.- f. schioph.; caract. Porpidion tuberculosae Wirth 1972. - bor.-mieur.

183. Protothelenella leucothelia (Nyl.) Mayrhofer et Poelt

    (Microglaena leucothelia (Anzi) Arnold; Verrucaria leucothelia Nyl.).
    Tal ca o peliculã fin granularã, cu negi neuniformi, ± neted pânã la adânc crãpat areolat; poate fi gros sau pe cale de disparitie, galben-cenusiu pânã la roz sau rosu- brun, ofilindu-se are culoare spre cenusiu- pal sau cenusiu (în ierbar). Ascocarpul, de 0,3-0,5 mm.  , rotunjit, discret sau ± agregat, de la ¾ pâna la total imers dar apãrând ca negi ± proeminenti. Excipulul propriu bruniu în partea de sus, pal sau incolor dedesubt; ostiolele brune. Parafizele au lãtimea de 1-1,5 µm. Ascospori de (20-) 25-42 × (9-) 11-17 µm, muriformi, elipsoid-elongati. Muscicol, uneori tericol sau pe talul lichenului Cladonia.

    C. 5. 2. Strigulaceae Zahlbr. (1898)

    C. 5. 2. 1. Anisomeridium (Müll. Arg.) M. Choisy (1928)
    Tal crustos, imers, albicios sau cenusiu. Fotobiont: Trentepohlia. Ascomata: peritecii hemisferice pânã la globoase, simple sau compuse; peretele periteciului format din hife ± celulare, fãrã celule ale ritidomului, mai gros în partea superioarã, adesea cu o involucrelã bine diferentiatã, brun-neagrã în partea superioarã, brunie pânã la ± incolorã în partea inferioarã; pigment K + (verzui). Hamateciu format din pseudoparafize lung celulate, subtiri ramificate si anastomozate, de cca 1 µm grosime; perifizele lipsesc; gelul himenial cu J –. Asce cilindric-clavate, cu K/J –, fisitunicate, cu domul apical prezentând o camerã ocularã latã si scurtã sau indistinctã, cu 8 spori (uneori câtiva dintre ascospori sunt avortati), aranjati uni sau biseriat. Ascospori 1-3 septati, ovoizi sau clavat-fusiformi (primul sept care apare formându-se spre partea bazalã a sporului), incolori, netezi, fãrã un perispor distinct. Conidioma: picnidie imersã pânã la sesilã, ± globoasã sau conicã, neagrã. Celulele conidiogene cilindrice, enteroblastice, cu un fel de guler, adesea proliferate. Macro si microconidia (produse în picnidii separate) subgloboase, elipsoide, ovoide sau în formã de nuia.
    Ecologie: corticol.
    Observatii. Diferã de Arthopyrenia în special prin structura involucrelei care este în întregime fungicã si nu clipeatã, prin structura ascei si prin macroconidii.

    184. Anisomeridium biforme (Borrer) R.C. Harris (1978)
    (Arthopyrenia biformis A. Massal.; Lembidium polycarpum (Flörke) Körb.; Pyrenula polycarpa (Flörke) Hepp; Acrocordia biformis (Borrer) Arnold; Arthopyrenia biformis f. dealbata Sandst.; Verrucaria biformis Borrer).
    Tal endofloidic, în mod obisnuit vizibil, alb sau cenusiu-pal, neted, continuu, efuz sau delimitat de un hipotal negricios, gros. Fotobiont Trentepohlia. Peritecii de 0,3-0,4 (-0,5) mm.  , de la ¼ pânã la 3/4 imerse, de obicei numeroase, peretele în partea superioarã de obicei are o involucrelã bine diferentiatã, neagrã, hemisfericã, de 0,2-0,4 mm.  ; excipulul incolor pânã la brun. Pseudoparafizele persistente, putin ramificate. Ascele de 65-90 × 9-12 µm, cilindrice si cu spori dispusi uniseriat. Ascospori de (9-) 12-16 × 4,5-6 (-7) µm, 1-septati, ovoizi pânã la fusiform-elipsoidali (septul poate fi la jumãtate sau la 2/3 de la capãtul superior al sporului). Picnidia este de douã tipuri: a) de 100-200 µm, cu macroconidia subgloboasã pânã la elipsoidã si de 2,3-4 × 1,8-2,7 µm, la exterior apãrând ca o patã albã; sau b) de 40-100 µm  , ± imersã, semisfericã pânã la globoasã; microconidia globoasã, de 1-1,5 µm  . Corticol: pe ritidom neted sau crãpat al arborilor foiosi/ sau pe lemn; mo. acidoph., mo. photoph., me.-f. hygroph., anitroph.; caract. Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958. - mieur. atl.- smed.
    Observatii. Se aseamãnã cu Microthelia micula (Fw.) Körb.= Peridiothelia fuliguncta (ciupercã lichenicolã).

    C. 5. 2. 2. Strigula Fr.
    Tal crustos, subtire, de obicei cel putin în parte imers; cortexul nu este diferentiat. Fotobiont: Trentepohlia (sau Cephaleuros la speciile tropicale). Ascoma: periteciu globos sau cu partea superioarã conicã. Involucrela prezentã la majoritatea speciilor, negricios-brunã. Hamateciu: parafisoide lung celulate, simple sau slab ramificate, subtiri (cca 1 µm grosime); gelatina himenialã cu J + (albastru). Asce cilindrice sau cilindric-clavate, cu peretii subtiri în pãrtile laterale dar cu un dom apical evident, strãbãtut de o camerã ocularã îngustã, golite de spori apar fisitunicate, contin 8 spori, J –.  Ascospori incolori, septati, elipsoizi, ovoizi sau fusiformi, adesea strangulati la nivelul septului median, netezi, fãrã perispor evident. Conidioma: picnidie, globoasã sau conicã, imersã sau pe jumãtate emergentã, neagrã, cel putin cu partea superioarã iesitã la suprafatã; celulele conidiogene în majoritate sesile, adesea proliferante, acrogene; conidia incolorã, de unul sau douã tipuri: a) macroconidia (Discoriella) oblongã sau fusiformã dar adesea ± curbatã la capãtul proximal si cu un punct de prindere subterminal, prezentând la unul sau ambele capete un apendice; b) microconidia simplã, elipsoidã sau îngust-elipsoidã.
    Ecologie: pe ritidom sau pe muschi, mai rar pe sol sau pe roci.
    Obs.: se deosebeste de Anisomeridium prin macroconidiile care se ataseazã oblic de celulele conidiogene. Diferã de Arthopyrenia prin parafizele de obicei puternic ramificate si prin ascele care au apexul îngust si fãrã dom apical iar de Porina prin partea apicalã a ascei (chitinoidã) care se îngroasã si ascele nu sunt fisitunicate.

    185. Strigula affinis (A. Massal.) R.C. Harris (1980)
    (Porina affinis (A. Massal.) Zahlbr.; Sagedia affinis A. Massal).
    Tal subtire, neted sau sbârcit, efuz, alb sau alburiu-cenusiu pânã la cenusiu deschis. Peritecii de 0,2-0,5 mm.   si de - 0,2 mm. înãltime, imerse, hemisferice, negre. Involucrela de obicei distinctã. Excipulul propriu incolor sau pal- brun deasupra. Asce cilindrice, cu peretii laterali subtiri dar apexul are un dom apical evident, cu 8 spori si au 70-90 × 5-7 µm. Ascospori – stilospori – 3- septati, incolori, de 12 × 4 µm. În zone colinare si submontane, pe scoarta netedã de foiase: subneutroph.; în Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926. - mieur.- med.

    186. Strigula glabra (A. Massal.) V. Wirth (1995[56])
    (Porina glabra Zahlbr.; Sagedia glabra A. Massal.; Verrucaria netrospora Nyl.).
    Tal superficial, subtire, abia vizibil, alburiu sau alburiu-cenusiu (rar verzui). Peritecii învelite de peridermul scoartei, negre, cu involucrelã, de cca. 0,4-0,6 mm. lungime si cca. 0,3-0,35 mm. înãltime. Asce cilindrice, cu peretii laterali subtiri si apexul cu dom apical evident, cu 8 spori, de 80 × 9-12 µm. Ascospori – stilospori – 5-6-7 septati (rar 4 sau 8 septe), de cca. 20-27 × 3-5 µm. Corticol: în zonele montane, pe scoarta netedã a foiaselor; ex. schioph., anitroph.; caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur.-smed.

    187. Strigula stigmatella (Ach.) R. Harris (1980)
    (Porina faginea (Schaer.) Arnold); Sagedia faginea Schaer.; Sagedia lactea Körb.; Sagedia lactea f. schizostoma Hazsl.; Sagedia illinita Körb.; Segestrella illinita Körb.; Pyrenula muscorum v. faginea Hepp; Verrucaria illinita Nyl.).
    Tal subtire, în mare parte imers, efuz, alb pânã la cenusiu-deschis. Peritecii de 0,3-0,4 mm  , ½ imerse, partial acoperite de un strat subtire de tal. Involucrela aproape fixatã pe excipul. Excipulul propriu bruniu sau incolor. Asce cilindrice, cu 8 spori, cu dom apical evident, de 70-80 × 12-15 µm. Ascospori de 25-35 (-50) × 5-8 µm, (4-) 6-7 (-9) septati, fusiformi, ± comprimati la septul mijlociu. Picnidia are cca 100 µm  . Macroconidia de 20-30 × 4-6 µm, 5 pânã la 7 septatã, fusiformã. Pe pernitele de muschi de pe pietrele silicioase, pe muschi sau direct pe scoarta copacilor bãtrâni, foiosi, din interiorul pãdurilor montane; mo. acidoph., f. hygroph., ex. schioph., substrathygroph.; în as. de muschi ai al. Antrichion (de ex.: Pterigynandrum filiformae). - mieur.-smed.mo (oz).

    C. 5. 3. Thelenellaceae Mayrhofer (1986)

    C. 5. 3. 1.  Chromatochlamys Trevisan (1860)
    Tal crustos, verucos, membranos pânã la crãpat, alb- murdar sau cenusiu- deschis pânã la bruniu- deschis. Fotobiont: trebouxioid. Ascoma: periteciu ± imers, cu pereti grosi, pal pânã la bruniu, cu peretele format din celule ovale, alungite, înguste în partea inferioarã. Hamateciu: parafisoide persistente, delicate, ramificate si/sau ramificat anastomozate, în special spre bazã si spre vârfuri; perifisoidele se aflã spre partea interioarã a ostiolei si sunt aglutinate. Ascele contin 2-8 spori, au peretele format din douã straturi functionale, sunt fisitunicate, cu J –, cu pereti foarte grosi, stratul intern al peretelui subtire si cel extern gros, apexul rotunjit si sinuos, prezentând un “cioc” intern. Ascospori submuriformi pânã la puternic muriformi, incolori pânã la brunii, cu pereti subtiri, cel extern putin mai gros decât septele.

    188. Chromatochlamys muscorum (Fr.) Mayrh. et Poelt
    (Microglaena muscorum (Fr.) Th. Fr.; Weitenwebera muscorum Körb.; Microglaena muscorum v. octospora Zahlbr.; Chromatochlamys muscicola Trevis; Verrucaria muscicola Nyl.; Verrucaria muscorum Fr.; Microglaena muscicola (Lönnr.) Sydow.).
    Tal ± membranos, adesea amestecat cu granule împrãstiate pale, albicios sau bruniu. Peritecii de 0,3-0,6 mm.  , rotunjite sau larg piriforme, ± imerse printre frunzulitele muschilor, având evidente numai ostiolele; peretele cu grosimea de 50-70 µm, bruniu deasupra, pal sau incolor dedesubt. Parafisoide de 0,5-1,5 µm, filiforme, ramificate si anastomozate. Asce cu 2-4 spori (6-8 spori la v. octospora), cilindrice, peretele având grosimea de 3-6 µm. Ascospori de 60-110 × 20-27 µm, incolori, devenind mai târziu de culoarea paiului sau maronii la bãtrânete, elipsoid-alungiti sau subcilindrici. (v. octospora (Nyl.) Mayrh. et Poelt (1985); ascele cu (6-) 8 spori; ascospori elipsoidal alungiti, de 40-60 × 15-20 µm. Tal adesea abia aparent, ca o membranã subtire; periteciu pal si adânc imers. Tericol; subneutroph.- mo. acidoph., mo.- ex. photoph.; substrathygroph.; în  Lecideetum limosae Klem. 1955, Megasporetum verrucosae Frey 1927. - bor.-smed. mo. (-med.-mo.).

    C. 5. 3. 2. Julella Fabre (1879)
    (Polyblastiopsis Zahlbr. (1903).
    Tal crustos. Fotobiont, dacã este prezent, Trentepohlia; deloc sau doar facultativ lichenizat. Ascoma: periteciu, cu cortexul circular pânã la elipsoid. Involucrela este prezentã, neagrã, de obicei împrãstiatã lateral, formatã din hife compacte si celule ale ritidomului; pigmentul peretelui este verzui sau brun, K + (verzui), N –. Excipulul propriu subtire, palid sau incolor, înconjurând partea centralã. Himeniu J –. Hamateciu: parafize subtiri, bogat ramificate si anastomozate. Asce cu (2) 8 spori, cilindrice pânã la clavate, J –, peretele intern îngrosându-se spre apex, prezintã o camerã ocularã micã si latã. Ascospori elipsoizi, submuriformi pânã la muriformi, incolori, cu un perispor distinct, gelatinos (spori halonati). Conidioma picnidie, neagrã. Conidii baciliforme pânã la scurt filiforme, simple, incolore.
    Ecologie: pe ritidom.
    Element floristic: cosmopolit, din regiunile temperate pânã ± în cele tropicale.
    Observatii. Se distinge de Microglaena butschetschensis prin ascosporii halonati, ascele mai putin cilindrice, filamentele hamateciului bogat ramificate si pigmentii ascomatei N –; se aseamãnã, observat cu lupa si cu  Arthopyrenia laponnina, diferentele constând în ascospori care la aceasta sunt 1-septati.

    189.. Julella fallaciosa (Stizenb. ex Arnold) R. Harris
    (Polyblastiopsis fallaciosa (Arnold) Zahlbr.; Sporodiction fallaciosum Stizenb.; Polyblastia fallaciosa Arnold; Mycoglaena betularia Vain.; Mycoglaena fallaciosa Vain.).
    Tal efuz, cu crestere împrãstiatã, fãrã sã aibã o margine distinctã, cenusiu-pal sau cenusiu-gãlbui, adesea inobservabil. Peritecii de 0,2 mm., rotunde pânã la eliptice, împrejmuite de câmpuri alungite, negre, ajungând astfel la 0,5-1 mm. grosime, imerse ½ pânã la 1/5, cu toate acestea acoperite de un strat subtire de cortex talin. Involucrela brun-întunecatã. Excipulul propriu poate avea între 200 si 400 µm. Ascospori de 15-21 × 6-11 µm (exceptând perisporul gelatinos), la început cu 4-6 septe, mai târziu devin muriformi, incolori. Corticol:  pe mesteacãn; nu lichenizeazã. - arkt.- med.- America septentrionalã.
    Observatii. Este posibil sã fie sinonimã cu Julella sericea (A. Massal.) Coppins (1992) = Polyblastiopsis sericea (A. Massal.) Zahlbr. (1903).

    190. Julella lactea (A. Massal.) Zahlbr.
    (Polyblastiopsis lactea Zahlbr.; Polyblastia lactea Trevis.; Arthopyrenia stygmatella v. lactea A. Massal.; Arthopyrenia lactea A. Massal.; Blastodesmia lactea A. Massal.).
    Tal pielos crustos, alb pânã la cenusiu; lichenizeazã facultativ cu Trentepohlia. Peritecii de - 0,4 mm.  , carcasa neagrã, fiind conturate de câmpuri laterale rotunde pânã la eliptice, verzui pânã la brunii; tesuturile ritidomului substratului încorporeazã atât involucrela cât si excipulul; excipulul propriu ± rotund, incolor pânã la gãlbui. Himeniu J –. Hamateciu: parafize bogat ramificate si subtiri. Asce cilindrice pânã la clavate, J –, au peretele intern îngrosat spre vârf, cu o camerã ocularã scundã. Ascospori câte (2-) 4-8 într-o ascã, la început putin septati apoi muriformi, elipsoizi, incolori, cu învelis mucos, de 40 × 12-15 µm. Picnospori scurti, în formã de bastonas. Corticol: pe scoarta netedã sau cu ritidom fin crãpat al foioaselor (rar pe conifere). - mieur.- smed.

    C. 5. 3. 3. Thelenella Nyl. (1855)
    Tal crustos, superficial pânã la partial imers. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: periteciu, ± imers în umflãturile talului, globos pânã la în formã de con. Involucrela lipseste. Excipulul propriu bruniu în partea superioarã, incolor în cea inferioarã. Hamateciu: parafisoide bogat ramificate si anastomozate; perifisoidele lipsesc. Ascele contin (4) 8 spori, sunt ± cilindrice, fisitunicate, fãrã crestare (adânciturã) la domul apical, J –, grosimea peretelui este uniformã peste tot. Ascospori dispusi uniseriat în ascã, muriformi, incolori, rar devin galben-bruniu- pali, elipsoizi sau lung elipsoizi, adesea îngrosându-se spre unul din capete.
    Ecologie: pe ritidom.
    Observatii: se deosebeste de: Chromatochlamys (are perifisoide si domul apical are o adâciturã evidentã) si de Protothelenella (are asce cu aparat apical care cu J + (albastru) si fotobiont Elliptochloris).

    191. Thelenella modesta (Nyl.) Nyl.
    (Microglaena modesta (Nyl.) A.L. Smith.; Verrucaria caroli Jones;  Polyblastia modesta Nyl.; Verrucaria modesta Nyl.; Polyblastia modesta Nyl.; Thelenella wallrothiana Sydow; Microglaena wallrothiana Körb.).
    Tal inegal verucos, ± neted pânã la adânc crãpat areolat, gros sau dispersat, galben- cenusiu pânã la roz sau rosu-brun, în ierbar se decoloreazã pânã la cenusiu- pal sau cenusiu. Carpospori de 0,3-0,5 mm.  , rotunjiti, discret ± grupati, de la ¾ pânã la complet imersi dar apãrând la suprafata talului ca verucozitãti ± proeminente. Excipulul propriu deasupra bruniu, dedesubt pal sau fãrã culoare, ostiola brunã. Parafisoide bogat ramificate si anastomozate, de 1-1,5 µm lãtime. Asce cu 8 spori; ascospori dispusi uniseriat, de (20-) 25-42 × (9-) 11-17 µm, muriformi, incolori, elipsoizi. Corticol: pe ritidom mai ales neted, în locuri bogate în luminã. -  (s'bor. atl.-) mieur- subatl.- med.
    Observatii. Ca aspect seamãnã cu Pertusaria pertusa, deoarece talul fraged se decoloreazã cu timpul în cenusiu.

    C. 5. 4. Thrombiaceae Poelt et Vezda ex J.C. David ex D. Hawskw. (1991)
    C. 5. 4. 1. Thrombium Wallr. (1831)
    Tal crustos, membranos, subgelatinos când este umed, neclar. Fotobiont: Leptosira. Ascoma: periteciu în întregime imers, cu zona ostiolarã întunecatã. Involucrela lipseste. Excipulul propriu brun-negru, mai ales spre ostiolã. Hamateciu: parafize neramificate, subtiri, persistente; perifizele lipsesc. Asce alungit- cilindrice sau îngust clavate, cu pereti subtiri, cu o calotã apicalã, evidentã în K/J + (albastru), tolusul K/J + (albastru) cu o masã axialã îngustã si cilindricã; contin 8 spori. Ascospori simpli, incolori, cu pereti subtiri, fãrã perispor distinct.  Conidiomata nu este cunoscutã.
    Ecologie: Tericol.
    Observatii. Se diferentiazã de Verrucaria la care elementele hamateciale dispar încã din stadiile primare.

    192. Thrombium epigaeum (Pers.) Wallr.
    (Verrucaria epigaea Ach.).
    Tal crustos, subtire membranos, umezit devine putin gelatinos. Fotobiont: alge verzi ale genului Leptosira. Peritecii în întregime imerse, cu carcasa neagrã. Excipulul propriu brun- negru, fãrã involucrelã. Parafize persistente, simple si subtiri. Perifizele lipsesc. Asce cilindrice pânã la îngust- clavate, cu câte 8 spori, cu pereti subtiri, K + (albastru), cu o masã axialã subtire-cilindricã. Ascospori simpli, elipsoizi, lung- elipsoizi, adesea usor clavati, de (15) 18-25 (-30) × 5-10 (-12) µm si numeroase picãturi de ulei. Tericol: pe sol calcaros, nisipos-argilos pânã la argilos, uneori pe pãmânt humos; me. basiph.-subneutroph.; în as. pioniere de muschi cu licheni, mai ales în Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955. - bor.-med.

    C. 5. 5. (fãrã fam.) 1. Normandina Nyl.
    193. Normandina pulchella (Borrer) Nyl.
    (Normandina jungermanniae Nyl.; Lenormandina jungermaniae Nyl.).
    Tal folios sau solzos, cu scvamule în formã de scoicã sau de ureche, cu marginile ascendente si sorediate, verde-albãstrui pânã la verde-cenusiu, cu structurã stratificatã; cortexul superior pseudoparenchimatos sau dispare repede, cel inferior indistinct sau lipseste. Fotobiont: Trebouxia; medula formatã din celule hifale globoase sau elipsoide aranjate într-o structurã asemãnãtoare unei retele care înconjoarã grupurile de celule algale. Peritecii, dacã ar fi, ar apartine micetei Laudeslyndsaia borreri, mici, ± imerse; spori 8/ ascã, 5-7 septati, de 28- 40 x 7-10 µ. Conidioma nu se cunoaste. Muscicol: pe pernitele de muschi ale arborilor foiosi sau de pe roci unde sunt si alti licheni epifiti; subneutroph.- mo. acidoph., substrathygroph., me. ombroph., anitroph.- (mo. nitroph.); în Lobarion pulmonariae Hil. 1925, Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958, Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex. Klem. 1955. -s'bor.- med., subatl., (oz.).

D. ASCOMYCOTINA: SERIA GYMNOCARPEAE

    Tal imers sau emers, divers morfologic: crustos lepros, crustos areolat, crustos rimos, crustos placodioid, scvamulos, folios, folios- umbilicat, fruticulos în formã de cupã, în formã de tufã sau barbat (Fig. 7), fixat de substrat prin hife pure, rizine simple, rizine ramificate, holdfast (Fig.8), uneori prezintã pseudocifele, cifele, cefalodii (Fig. 9), propagule vegetative (Fig. 10); structura anatomicã homeo sau heteromerã ( Fig. 11); carposporul (ascoma): apoteciu lecidein, lecanorin, arthonioid, giros, lirelat, cu pedicel (Fig. 12, 13, 14).

    D. 1. ARTHONIALES Henssen ex D.Hawksw. & Eriksson (1986)
    Tal crustos lepros sau uniform, imers sau superficial, efuz sau delimitat. Fotobiont: chlorococcoid sau Trentepohlia. Ascoma: apoteciu imers sau superficial variind ca formã de la concav-globos la discoidal circular sau elongat, linear, ramificat sau stelat. Asce cu 8 spori, clavate, elipsoide sau subgloboase. Ascospori de la ovoizi pânã la oblong-ovoizi, 1-7 septati sau muriformi.

    D. 1. 1. Arthoniaceae Reichenb. ex Reichenb. (1841)
    Tal crustos, imers sau superficial, efuz sau delimitat (de obicei cu linie brunã) sau lipseste. Hifele talului, de obicei cu J + (rosu sau albãstrui) si cu K/J + albastru. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma în formã de apoteciu variind ca formã de la rotundã si platã sau convexã pânã la elongatã sau linearã, ± ramificatã ori stelatã; disc rosu-brun pânã la negru adesea cu pruinã rosieticã sau alburie. Asce de obicei cu 8 spori, clavate, elipsoide sau subgloboase, semi-fisitunicate, cu dom apical si camerã ocularã distinctã. Ascospori de obicei ovoizi pânã la oblong-ovoizi, 1-7-septati sau muriformi. Conidiomata picnidialã, la început imersã, mai târziu micã si inconspicuã.

    D. 1. 1. 1. Arthonia Ach. (l806)
    Tal crustos, imers sau superficial, efuz sau delimitat (de obicei cu linie brunã), sau lipseste; hifele talului de obicei J + (rosu sau albãstrui), K/J + (albastru). Fotobiont: Trentepohlia, putin saprobic sau lichenizeazã slab. Ascoma în formã de apoteciu, cu discul variat, rotund si plat sau convex pânã la elongat sau liniar si ± ramificat pânã la stelat, emergent (adesea apare ca niste crãpãturi subtiri printre celulele scoartei), rosu-brun pânã la negru, uneori cu pruinã rosieticã sau albã. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu lipseste, rar rudimentar si se dezvoltã singular, lateral. Epiteciu rosu sau brun întunecat. Himeniu de obicei J + (albastru sau rosu) si K/J + (albastru). Hipoteciu ± vizibil, uneori împrejmuieste slab himeniul. Hamateciu: parafisoide putine pânã la numeroase, moderat sau bogat ramificate si anastomozate într-o matrice gelatinoasã (adesea mai multe ramificatii de deasupra sunt îngrosate, pigmentate sau cu întrepãtrunderi cu cristale; capetele parafisoidelor adesea subtiri, bine-definite, cu scufie întunecatã, cu întindere de 2-4 µm. Asce în general cu 8 spori, clavate, elipsoide sau subgloboase, semi-fisitunicate, cu dom apical larg si de obicei cu o camerã ocularã distinctã; domul apical cu K/J + (albãstrui în partea inferioarã spre camera ocularã). Ascospori în general ovoizi pânã la oblong ovoizi, 1-7- septati, uneori cu celulele superioare mai largi, adesea constrânsi în dreptul septurilor, incolori si netezi; ascosporii bãtrâni adesea devin bruni si de obicei cu negi; ascosporii tineri adesea au un perispor subtire. Conidiomata: picnidie, adesea la început imersã, foarte micã si inobservabilã. Conidia incolorã, simplã, cel mai mult baciliformã, uneori elipsoidã sau în formã de filament.

    194. Arthonia apatetica (A. Massal.) Th.Fr.
    (Allarthonia exilis (Flörke) Sandst.; Arthonia exilis (Flörke) Anzi; Arthonia exilis v. apatetica (A. Massal.) Grummann; Allarthonia exilis v. apatetica Lettau).
    Tal subtire, granulos, cenusiu. Apotecii de -0,4 mm., sesile pânã la adprese, plate pânã la convexe, cu contur rotund pânã la neregulat, negre-brune. Parafize mãciucate cu scufie brunã; epiteciu galben; hipoteciu incolor pânã la galben-brun. Ascospori îngust-elipsoizi, 1-septati, incolori, la capete rotunjiti, de (9)11-16 x (2,7)3,5-5(6) µm. Pe trunchiuri de copaci; - (s'bor.) mieur.- smed.

    195. Arthonia arthonioides (Ach.) A.L.A.L.Sm.
    (Arthonia xylophila V. Wirth & P. James, Arthonia aspera Leight; Lecidea xylophyla Th.Fr.).
    Tal în general indinstinct; apotecii cu disc tip Lecidea, rar elipsoid, plat sau convex, de 1 mm lãtime; ascospori (2-) 3 septati, ± cuneiformi (partea superioarã mai largã), de 12-16 x 4-6 µm. Corticol; me.acidoph., anombroph., (mo.photoph.) ex. schioph., anitroph; în Chrysotrichetalia chlorinae Hadac 1944 (Leprarietalia Hadac 1944). -mieur.(sub)atl. (-med.subatl).

    196. Arthonia byssacea (Weig.) Almq.
    Tal bine dezvoltat, alb, umezit devine alb sau brun-cenusiu, K + (gãlbui), J/K ± (galben-rosu). Apotecii negre, puternic alb-pruinoase, de -1 mm., rotunde pânã la elipsoide, la început imerse apoi superficiale, disc convex. Himeniu J + (rosu apoi albastru). Hipoteciu brun-întunecat; ascospori 3-5-septati, la unul din capete mai grosi, de 13-23 x 5-8 µm.; picnospori de 5-6 x 1-2 µm. Corticol; me. acidoph., ex. schioph., (me.-) f. hygroph., anombroph., anitroph.; caract. Arthonietum pruinatae Almb. 1948. - mieur.- (smed.).

    197. Arthonia cinnabarina (DC.) Wallr.
    (Arthonia tumidula (Ach.) Ach.; Arthonia gregaria (Weigel) Körb.; Arthonia cinnabarina f. kermesiana (Schaer.) Nyl.; Arthonia cinnabarina f. tumidula (Ach.) Wallr.; Arthonia cinnabarina f. affinis (A. Massal.) Zahlbr.).
    Tal areolat, cenusiu, alb-albãstrui sau rosu, subtire. Apotecii de -1(1,5) x 0,7 mm. poligonale, lobulate, rar alungite, brun-rosii, la margine (umezite) pruinos-cinabru-rosii, mai ales în mijloc alb-pruinoase; himeniu incolor pânã la rosu-brun, de 60-70 µm.; epihimeniu K + (rosu pânã la violet); hipoteciu incolor pânã la brun-rosu. Ascospori 4- 5(6)-septati, incolori pânã la galben-rosietici, de (15)l8-28 x 5-9 µm. Pe scoartã netedã; mo. acidoph.- subneutroph., ombroph., anitroph.; caract. Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955). - mieur.- subatl.- smed.(-med.).

    198. Arthonia didyma Körb.
    (Arthonia pinetti Körb.).
    Tal foarte subtire, gãlbui-alb pânã la cenusiu-oliv sau bruniu; apotecii de -0,5 mm., imerse (adesea nu cu margine talinã), neregulat-rotunde pânã la scurt lobulate, ± plate,  rosu-brune pânã la brun-negre. Hipoteciu rosu-brun pânã la negru-brun, K - sau + (oliv sau rosu); epihimeniu aproape incolor, gãlbui sau rosu-brun; himeniu incolor, K - sau + (bruniu) si K + (violet-rosu); ascospori 1-septati, cu locula superioarã mai mare, la bãtrânete bruni, de l5-20 µm. Pe scoartã de arbori tineri; mo.- me. acidoph., ex. schioph., me. hygroph., mo.-me. ombroph., anitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner l928. - s'bor.- smed.(-med.).

    199. Arthonia dispersa (Schrad.) Nyl.
    Tal foarte subtire, cu Trentepohlia, la început hipofloidic, mai târziu crustos- verucos, alb sau cenusiu. Apotecii grupate mai multe la un loc, alungite, liniare pânã la sinuoase, izolate sau în formã de stea, de -1 mm. lungime si 0,2 lãtime, negricioase; epihimeniu oliv-verde, oliv-brun, negru-brun; hipoteciu incolor; ascospori îngust-elipsoizi, de (10)12-14(15) x 3-5 µm., 1-septati rar 3-septati. Himeniu J + (albastru, apoi violet). Corticol: pe scoartã netedã de foioase, mai rar pe conifere; subneutroph.- me. acidoph., mo. ex. photoph., mesoph.- me. hygroph., ombroph., anitroph.; în Lecanoretum subfuscae Hillmann 1925.  - bor.- med.

    200. Arthonia dispuncta (Nyl.) Szatala
    (Allarthonia dispuncta Szatala[61/ nr. 419]).
    Tal neted sau încretit, verde-albicios, la margine cu o linie închisã la culoare, K + (galben-brun). Apotecii numeroase, semiimerse pânã la sesile, de - 0,7 rar 1 mm., disc convex si negru. Epiteciu brun pânã la negru-brun; hipoteciu aproape negru. Epihimeniu J + (verde-albãstrui), himeniu în partea inferioarã I + (rosu), K -. Parafize foarte subtiri, ramificate, apexul mãciucat, cu scufie brunã. Asce cu 8 spori. Ascospori rotunjiti la capete, incolori, 1-septati, de 9-15 x 3-4 µm. Corticol.

    201. Arthonia elegans (Ach.) Almqu.
    Tal subtire, alb; apotecii de -0,8(1,0) x 0,2 mm., galben-brune pânã la purpuriu-brune, nepruinoase; himeniu de -45 µm înãltime, incolor pânã la gãlbui-rosietic; epihimeniu K + (purpuriu pânã la rosu); hipoteciu gãlbui-rosietic; ascospori 3- 4 (5) septati, de l2-l7(19) x 4-6(7) µm, adesea slab dezvoltati. Corticol: pe scoartã netedã de foioase; mo. acidoph., anitroph.; în Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955. - mieur. (atl.) - med.

    202. Arthonia endlicheri (Garov.) Oxner
    (Arthonia lobata (Flörke) A. Massal. ; Arthonia impolita v. lobata Flörke [61/ nr. 443]; Arthonia lobata f. decussata (Flot.) J. Steiner).
    Tal bine dezvoltat, pe margini aproape lobat, mat, palid-roz, în herbar bruniu-cenusiu, adesea pe alocurea soredios; apotecii foarte rare, imerse, rotunde, plate, de -0,8 mm., disc întunecat rosu-brun si cenusiu-alb- pruinos. Ascospori 3-5- septati, loculele 2 si 3 mai late, de 14-20 x 5-7 µm; picnoconidii numeroase, de 0,1-0,2 mm lãtime, imerse pânã la sub formã de negi; picnospori de 15-25 x 1 µm; Ch.: Lecanor.-S. Saxicol: pe roci silicioase. -s'mieur. (subatl.)- med.

    203. Arthonia fuliginosa (Turner et Borrer) Flot.
    Tal subtire, verucos-fãinos, cenusiu sau galben-albicios, fãrã prototal, P -, K -/± (gãlbui). Apotecii rotunde, colturoase pânã la alungite sau lobulate, de - 1 mm., disc brun-negru, la început alburiu-pruinos, mai târziu ± bruniu; hipoteciu verzui-galben sau brun; himeniu de 40-50 µm; ascospori 3-4-septati, îngust elipsoizi, ascutiti la capete, de 15-22 x 6-8(9) µm., ± formã de clin (locula superioarã mai mare); picnospori de 11-16 x 0,7 µm, curbati. Pe scoartã de conifere, mai rar pe cea de foioase; me. acidoph., me. ombroph., anitroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928. - mieur. subatl.- med. (subatl.), oz.

    204. Arthonia galactites (DC.) Dufour
    Tal subtire, neted, alb; apotecii sferice, sub forma unor puncte, sau alungite, brune. Ascospori îngust elipsoizi, incolori, de 12-14 x 4 µm.; himeniu J + (albastru la început apoi rosu). Corticol: pe scoartã de foioase; mo.- ex. photoph., me. xeroph., anitroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928. - s'mieur. (atl.)- med.

    205. Arthonia helvola (Nyl.) Nyl.
    Tal slab dezvoltat, verde sau brun, hifele K + (rosu sau violet). Apotecii de -0,8 mm., ruginiu -rosii, umezite puternic rosu-oranj, rotunde pânã la alungite, adprese pânã la imerse, putin convexe. Hipoteciu galben sau galben-rosietic; himeniu galben-oranj pânã la rosu, K + (purpur pânã la violet); ascospori 2-septati (rar 1-septati), de 8-l2 x 3-5 µm.  Corticol; me. acidoph., (me.) f. hygroph., anitroph.; - s'bor.- mieur.

    206. Arthonia lapidicola (Th. Taylor) Deichm. Branth & Rostr.
    (Allarthonia lapidicola (Taylor) Zahlbr.; Allarthonia lapidicola v. fusca Redinger; Allarthonia fusca Sandst.; Allarthonia lapidicola v. ruderella (Nyl.) Boistel).
    Tal subtire, de la indistinct pânã la crustos-verucos, cenusiu pânã la bruniu, uneori negru sau aproape lipseste. Apotecii de - 0,5 mm, negre, aproape imerse pânã la adprese, cu contur rotund pânã la neregulat colturos, disc plat pânã la convex; epihimeniu rosu-brun; hipoteciu ± întunecat- rosu-brun sau de culoare mai deschisã; ascospori incolori, 1- septati, cu loculele aproximativ la fel de mari, în dreptul septului constrânsi, de 11-18 x 4-7 µm. Calcicol; basiph.- subneutroph., ombroph., ex. xeroph., ex. photoph., euryök.; în Gyalectetum jenensis Klem. 1951. - bor.- smed.

    207. Arthonia leucopellaea (Ach.) Almq.
    Tal subtire, alb, K -. Apotecii de -2 mm., brune pânã la negre, slab pruinoase (mai târziu ± cenusii), la maturitate marginea cenusiu-brun pruinoasã, disc plat, negru. Hipoteciu subtire, brun; epiteciu bine dezvoltat, brun. Ascospori de (9)12-17(19) x (3)4-4,5(5) µm, putin ascutiti, incolori, mai rar bruni, în tinerete 2-septati apoi 3-4 septati. Himeniu J + (albastru). Corticol, mai rar lignicol; me.- f. acidoph., f. anombroph., anitroph.; caract. Lecanactidetum abietinae Hillmann 1925. - s'bor. (atl.)- centr. eur. mo.

    208. Arthonia mediella Nyl.
    Tal alb, verde sau brun-cenusiu. Apotecii de 0,15-0,6 mm., negre, convexe. Hipoteciu brun; epiteciu aproape negru; ascospori în formã de lantetã, la ambele capete ascutiti, 3-septati cu toate loculele la fel de mari, de 10-18 x 3-4,5 µm. Himeniu J + (rosu-gãlbui). Corticol, în special pe conifere; me.- f. acidoph., anitroph.;  - bor.- mieur.- mo.

    209. Arthonia patellulata Nyl.
    (Allarthonia patellulata Zahlbr.).
    Tal foarte subtire, cenusiu-alburiu. Apotecii ± plate, de -0,7 mm., negre; epiteciu verde-brun. Ascospori de 9-15 x 3-5 µm, incolori, 1-septati, locula superioarã mai latã, cea inferioarã mai îngustã si mai alungitã; himeniu J + (rosu). Corticol: pe scoartã netedã; subneutroph.; pionier.  - bor.- mieur. (med.).

    210. Arthonia petrensis Nyl.
    (Allarthonia petrensis Redinger).
    Tal crustos- areolat, alb, foarte subtire; apotecii negre sau brun-negricioase, disc usor  convex, de 0,3-0,5 mm. Asca cu 8 spori. Ascospori 3-septati, de 14-16 x 5-6 µm. Epiteciu bruniu; hipoteciu incolor; himeniu J + (albastru), ascele J + (galben-brun). Saxicol: pe roci calcaroase.

    211. Arthonia pruinata (Pers.) A.L.A.L.Sm.
    (Arthonia impolita (Ehrh.) Borrer; Lecanactis biformis Mig.).
    Tal fin areolat, alb sau galben-albicios; apotecii imerse, plate sau usor convexe, rosu-brune, albastre-cenusii, pruinoase. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Ascospori 3-5 septati (cel mai adesea 5-loculari), incolori, de 14-20 x 5-8 µm. Corticol: pe scoartã de foioase; caract. Arthonietum pruinatae Almb. - mieur.atl.- med.

    212. Arthonia psimmythodes Nyl.
    Tal subtire, ca niste macule sau fâsii izolate, granulos, uneori pulverulent, mai rar neted. Apotecii rar sau inaparente, poligonal rotunjite, de 0,1-0,3 mm. lãtime, nemarginate, cu disc negru, neted, mat, nebrumat si la aceeasi înãltime cu talul. Epiteciu brun-întunecat, J + (albastru). Parafize putin ramificate si septate, la capete neîngrosate. Asce clavate, la bãtrânete cu membrana îngrosatã în partea superioarã. Ascospori îngust-elipsoizii, drepti, incolori, de cele mai multe ori 3-septati, cu loculele de dimensiuni egale, de 15-18 x 4-5 µm. Asce J + (galben pânã la rosu-sanguin). Saxicol: pe roci granitice. - mieur.- smed.co.

    213. Arthonia punctiformis Ach.
    (Arthonia populina A. Massal. [61/ nr. 448]; Arthonia punctiformis v. hypobela Boistel; Allarthonia hypobela Zahlbr.).
    Tal imers (endofloidic), subtire, nedistinct areolat, alb sau brun-cenusiu. Apotecii imerse sau superficiale, numeroase, cu discul plat sau convex, sferice sau alungite, negre-brune sau negre, de -0,8(1,4) x 0,4 mm., în sectiune 40-60 µm înãltime; himeniu de 25-50 µm, J + (albastru). Ascospori incolori, 3 (rar 5) septati, rotunjiti la capete, de l3-23(26) x 4-7(8) µm. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Corticol: pe scoartã netedã de foioase; subneutroph., me. acidoph., ombroph., anitroph.; în Lecanorion subfuscae Hillmann 1925, Graphidion scriptae Ochsner 1928. - s'bor.- med.

    214. Arthonia radiata (Pers.) Ach. em. Th. Fr.
    (Arthonia radiata f. astroidea (Ach.) Zahlbr.; Opegrapha atra v. macularis Fr.; Arthonia vulgaris Schaer. v. astroidea Schaer.; Arthonia radiata v. opegraphina Ach.; Arthonia radiata v. swartziana (Ach.) Almqu.; Arthonia radiata f. subparallela Will.).
    Tal la început imers apoi superficial, crustos, subtire, cenusiu-verzui, alb sau oliv, uneori înconjurat de o linie întunecatã. Apotecii brune, sub forma unor linii, sub formã de stea sau asezate paralel, disc plat sau usor convex. Ascospori 3-septati, de 15 -20 x 4,5-6 µm. Himeniu J + (albastru apoi violet); ascele si ascosporii J + (rosu). Corticol: pe scoartã netedã; subneutroph.- me. acidoph., f.- (ex.) schioph.- ex. photoph., mo.-me. ombroph., anitroph.- (mo.) nitroph.; caract. Graphidetalia scriptae Hadac 1944 (în Graphidion scriptae Ochsner 1928, Lecanorion subfuscae Ochsner 1928). - (s')bor.- med.

    215. Arthonia reniformis (Pers.) Nyl.
    Tal puternic încretit, putin lucios, cenusiu sau galben-verzui pânã la oliv-brun, K + (galben-brun). Epihimeniu negricios; hipoteciu aproape incolor; himeniu J + (oranj). Apotecii de -1,5 mm., mai ales imerse cu contur rotund sau neregulat; ascospori 5-6-septati, de l3-20 x 4-6 µm. Corticol. - mieur.- (centr.)- med.

    216. Arthonia tenellula Nyl.
    (Allarthonia tenellula B. de Lesd.).
    Tal endofloidic, subtire, alb pânã la verde cenusiu, K -. Apotecii numeroase, foarte mici (de 0,1-0,15 mm.). Hipoteciu verzui pânã la incolor. Epiteciu negru-brun. Parafize foarte subtiri si remificate; asce cu 8 spori; ascospori îngust elipsoizi, drepti, cu capetele rotunjite, de 10-13 x 4-5 µm. Corticol. - mieur.- smed.co.

    217. Arthonia vinosa Leight.
    (Arthonia lurida Ach.;  Coniangium luridum Körb).
    Tal slab dezvoltat, alb-cenusiu sau galben, subtire, verucos-granulos. Apotecii negre sau brune. Himeniu J + (rosu), K + (violet). Ascospori uniformi, incolori sau brunii, de 10-15 x 4-6 µm, 1-septati, cu locula superioarã mai mare. Corticol; me.- f. acidoph., me.- f. hygroph., mo.- f. anombroph., anitroph.; în Calicion viridis  ern. & Hada  1944, caract. Arthonietum  pruinatae Almb. 1948. - s'bor.- smed.(med.).

    D. 1. 1. 2. Arthothelium A. Massal. (l852)
    Tal crustos, imers sau superficial, efuz sau delimitat. Fotobiont: Trentepohlia, chlorococcoid sau lipseste. Ascoma în formã de apoteciu, cu disc variat, plat pânã la convex, elongat sau stelat, rosu- brun pânã la negru, adesea pruinos. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu lipseste. Epiteciu incolor pânã la rosu- brun sau brun închis. Himeniu J de obicei + (albastru). Hipoteciu de la insuficient pânã la bine dezvoltat, întunecat rosu-brun pânã la întunecat brun. Hamateciu: parafisoide de la putin pânã la bogat ramificate, anastomozate, spre capãt de obicei umflate si rosii-brune, adesea capitate. Asce de tip Arthonia. Ascospori ovoizi pânã la elipsoizi, incolori, în partea superioarã adesea mai largi, muriformi. Conidiomata: picnidii adesea la început imerse, foarte mici si inobservabile; conidia incolorã, simplã, baciliformã, uneori elipsoidã sau în formã de filament. Ch.: xantone si antrachinone.
    Ecologie: pe scoartã, în special când este netedã, jilavã, habitat cu micã distributie.

    218. Arthothelium ruanum (A. Massal.) Körb.
    (Arthothelium ruanideum (Nyl.) Arnold).
    Tal oliv, oliv-brun pânã la gãlbui-oliv sau (rar) alb (cenusiu); apotecii neregulat delimitate, de obicei fãrã margine, în formã de pete, de -2 mm., nu proeminente; epihimeniu brun închis; himeniu rosu-brun; ascospori 5-8-septati (septul (2)3-7 cu cel putin 1 sept longitudinal) (Fig. 17: d), de 15-26 x 7-11 µm. Corticol; mo. acidoph., me. ombroph., anitroph.; caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur.- subatl.- med.- mo.

    219. Arthothelium spectabile Flot.ex A. Massal.
    (Arthonia spectabilis Flot.; Arthotlelium  spectabile f. geographicum Szatala).
    Tal bine dezvoltat, alb, palid-verzui, neted sau putin întrerupt, areolat, uneori cu un prototal evident, negru. Apotecii de -2 mm, aproape rotunde sau poligonal-neregulate pânã la maculiforme, negre sau întunecat brun-negricioase, adesea alb marginate, plate. Epihimeniu brun-roscat. Asce mari, elipsoide sau lat ovate, cu 8 spori. Ascospori ovali, uneori reniform- neregulati, muriformi (5-7 septe transversale si cel mult 1 sept longitudinal), hialini sau la batrânete brunescenti, de 26-36 x 10-15 µm. Corticol: pe scoarta netedã; mo. acidoph., me. ombroph., anitroph.; în Opegraphetum rufescentis Almb., Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925. - mieur.- subatl.- smed.

    D. 1. 2. Chrysotrichaceae Zahlbr. (1905)
    Tal lepros, de forma unei pete, galben strãlucitor, non-corticat, unistratificat, compus dintr-o masã prãfoasã (din granule si hife anastomozate, adesea intersectate, cu granule de cristale, cu marginea talului efuzã sau ± determinatã, uneori lobatã; fãrã prototal. Fotobiont: chlorococcoid. Ascomata: apotecii de -2 mm.  , imerse sau superficiale, concav-globoase, disc verde-gãlbui pânã la oranj sau bruniu. Ascospori 1- 2 - 3- septati. Conidiomata nu se cunoaste.

    D. 1. 2. 1. Chrysothrix Mont. (1852)
    Tal lepros, vizibil sub forma unei pete, strãlucitor galben pânã la strãlucitor gãlbui- verzui, marginile efuze sau ± determinate, fãrã lobi; prototal inaparent; structurã unistratificatã, format din granule prãfoase, globoase si hife anastomozate, adesea întretesute cu cristale granulare, nu este corticat; fotobiont chlorococcoid. Ascoma: apoteciu de -2 mm  , imers sau superficial, concav-globos, împrejmuit de o margine subtire, necorticatã sau nu este marginat; disc verzui-gãlbui pânã la oranj sau bruniu. Excipulul propriu format din hife anastomozate, nu este suficient dezvoltat. Himeniu include epiteciu, de -70 µm înãltime, incolor, deasupra ± granular. Hamateciu: parafize de 1-1,5 µm grosime, septate, bogat anastomozate deasupra (spre capãt nu sunt umflate). Asce de 20-35 x 8-13 µm, cu 8 spori, peretele interior are un fel de papilã care cu J + (albastru). Ascospori de 9-14 x 2,5-3 µm, îngust obovoizi pânã la îngust elipsoizi, incolori (1- 2-) 3 septati. Conidiomata nu se cunoaste. Ch.: derivate ale acidului pulvinic.

    220. Chrysothrix candelaris (L.) J.R.Laudon 1981
    (Lepraria candelaris (L.) Fr.; Lepra candelaris F.H. Wigg.; Lepra flava Willd.; Lepraria flava (Schreb.) A.L.Sm.).
    Tal lepros, galben, adesea cu nuante vizibile de oranj sau verzui, granule de 0,01-0,1 (-0,2) mm  ; apoteciile lipsesc. Corticol; mo.- f. acidoph., me.- f. hygroph., ex. schioph., mo.(ex.) photoph., anitroph.; caract. Chrysotrichetea candelaris Wirth. 1980, în Chrysotrichetum candelaris Matick 1937 ex Barkm. 1958, Leprarion incanae Almb. 1948.  s'bor.

    221. Chrysothrix chlorina (Ach.) J.R. Laudon 1981 [574]
    (Lepraria chlorina Ach.; Calicium chlorinum Schaer.; Strongyleuma exsertum Vain.; Calicium chlorinum f. albipes Keissler; Calicium chlorinum v. exsertum (Nyl.) Keissler; Calicium exsertum Nyl.); Mycocalicium exertum Szatala).
    Tal lepros, galben- strãlucitor, gros; granule de 0,1-0,2 mm  . Apotecii mici, negre, imerse, superficiale sau scurt pedicelate, de 0,1-0,6 (-1,2) mm.  . Ascospori îngust-elipsoizi, uneori elipsoizi sau ascutiti, simpli sau indistinct 1-septati, neagru-bruni, de 5-10 x 3-4 µm; Ch.: prezent acidul calicin si vulpinic. Saxicol: pe roci silicioase, în statiuni cu cãderi energice de ploaie; mo.-f.  acidoph., f. schioph.- mo.(-ex.) photoph., anitroph.; caract. Chrysotrichetalia chlorinae Wirth. 1972.  - bor.- smed. (-med.-mo.).

    D. 2. CALICIALES C. Bessey (1907)
    Tal de la verucos, ± areolat, subtire sau gros, superficial sau imers pânã la fruticos, erect, ± decumbent, cu ramificatii cilindrice sau aplatizate. Fotobiont: chlorococcoid, trebouxioid uneori Trentepohlia sau lipseste. Ascoma: apoteciu imers, sesil sau cu pedicel; excipulul propriu are grosimi diferite, deschiderea ± largã. Asce clavate, cilindrice sau lung clavate, cu un singur învelis functional, dizolvându-se într-un stadiu timpuriu: -tip Calicium. Hamatecium: parafize; în general acestea cresc mai lungi decât ascele si formeazã împreunã cu ascosporii o masã sporiferã persistentã multã vreme pe discul apoteciului (macedium). Ascospori 1-7 septati, rar submuriformi, bruni, bruni-negri, elipsoizi, larg oblongi sau ± globosi, cu pereti subtiri, netezi sau cu ornamentatii.

    D. 2. 1. Caliciaceae Chev. (1826)
    Tal verucos pânã la ± areolat, gros sau subtire, superficial sau imers, cenusiu, cenusiu-galben, verzui sau bruniu-galben. Cortex format din hife perpendiculare pe suprafatã, adesea cu capetele umflate si brunii sau din hife întretesute adesea întrepãtrunse de cristale gãlbui sau incolore. Fotobiont: Trebouxia. Ascoma: apoteciu imers, sesil sau cu pedicel. Excipulul propriu are grosimi diferite, uneori este bine dezvoltat, alteori se reduce în pãrtile laterale formând un guleras bazal care mãrgineste hipoteciul. Asce clavate, cilindrice sau lung clavate, cu un singur învelis functional, dizolvându-se într-un stadiu timpuriu, sporii incluzându-se astfel într-o masã neagrã sporiferã (macedium). Ascospori l-septati, rar submuriformi, elipsoizi, larg oblongi sau ± globosi, cu pereti subtiri, negri-bruni, negri, netezi sau cu ornamentatii.

    D. 2. 1. 1. Calicium Pers.
    Tal crustos, verucos-granular sau imers, cenusiu pânã la cenusiu închis, galben sau verde închis. Fotobiont Trebouxia. Ascoma apoteciu, în majoritatea cazurilor cu pedicel lung cu un cap globos pânã la lenticular, rar sesil; pedicel format din hife sclerotizate, negre-brunii pânã la verzui-negrii, neregulat întretesute. Excipulul propriu bine dezvoltat sustinând masa sporiferã. Asce cilindrice pânã la clavate. Ascospori 1-septati, cu peretii grosi, întunecat-bruni si adesea cu ornamentatii distincte, formeazã o masã sporiferã bine dezvoltatã, neagrã. Conidiomata picnidie sesilã sau vizibil imersã, simplã, globoasã si cu ostiolã punctiformã. Conidiofori ramificati; celulele conidiogene subcilindrice si enteroblastice; conidia larg elipsoidã pânã la scurt cilindricã, incolorã, neseptatã.
    Observatii: Se asemãnã cu Cyphelium din punct de vedere al morfologiei talului, prin anatomia apoteciului, chimism si ecologie (la început diferã prin apoteciu pedicelat sau uneori imers).

    222. Calicium abietinum Pers.
    (Calicium curtum Turner & Borrer ex A.L.Sm.; Calicium nigrum Schaer.; Calicium nigrum v. granulatum Schaer.; Calicium abietinum v. glaucella Vain.; Calicium abietinum v. fuscipes (Nyl.) Zahlbr.; Calicium nigrum v. minutum Körb.; Calicium minutum Arnold; Calicium abietinum v. minutum (Körb.) Keissler; Calicium abietinum v. pumilum (Kremp.) Zahlbr.; Calicium abietinum f. denigratum Zahlbr.; Calicium glaucellum Ach.; Calicium parietinum v. glaucellum Ach.).
    Tal slab dezvoltat, subtire, verucos, alb-cenusiu sau alb; carpospori scurt pedicelati, de la 0,1-0,3 pânã la 1 mm. înãltime, de culoare neagrã sau brunã; apotecii cu marginea brumatã în alb sau nu, disc negru, mai rar brumat; ascospori elipsoizi, 1-septati, verde-negriciosi, la mijloc nu sau foarte putin sugrumati, de 7-15 x 5-5,5 µm. Pe trunchiuri de copaci; me.- f. acidoph., me.- f. hygroph., anitroph.; caract. Calicietum glaucelli Kalb 1969 corr. Wirth : "Calicietum abietini".  - (s'bor.) mieur.- med.mo.

223. Calicium adspersum Pers.

    (Calicium adspersum f. aureum Schaer.; Calicium trabinellum f. aureum Arnold).
    Tal verucos- granulos, adesea prãfos, alb- cenusiu sau alb. Ascomate negre, scurt pedicelate, de -1 mm înãltime, galben-verzui brumate; ascospori în formã de biscuiti sau elipsoizi, cenusii, 1-septati, de 9-18 x 4-8 µm.
Corticol si lignicol; me. acidoph., me.- f. hygroph., anitroph.; caract. Chrysotrichetum candelaris Mattick 1937 ex Barkm. 1958 (Leprarietum canderaris), în Lecanactidetum abietinae Hillmann 1925. - mieur. (-med.mo).

    225. Calicium lenticulare Ach.
    (Calicium subquercinum Asah.; Calicium amylocaule Lettau).
    Tal fin granulos, albãstrui-cenusiu, gãlbui-verzui pânã la alburiu; Ch. -; apotecii de - 1,3 mm. Înãltime, capitulul de -0,6 mm. lãtime, pe fata inferioarã si margine alburiu-pruinos sau nepruinos, pedicelul negru pânã la rosu-brun- negru; pedicelul si excipulul (în sectiune) J + (albastru închis). Ascospori de 9-12 x 4,5-7,5 µm. Pe lemn, pe scoartã mai ales la baza arborilor; me.-f.acidoph., mo. Substrathygroph., anitroph.  - bor.- mieur.(mo.).

    226. Calicium quercinum (Retz.) Pers.
    (Calicium lenticulare (Hoffm.) Fr. Non Ach.; Calicium lenticulare f. chlorodes (Nyl.) Zahlbr.; Calicium lenticulare v. cladoniscum (Ach.) Schaer.; Calicium cladoniscum Ach.; Calicium lenticulare v. sphaerocephalum Zahlbr.; Calicium quercinum v. spaerocephalum Wahlbg.).
    Tal sub forma unei cruste subtiri aproape compactã, cornos, verucos (sau poate sã lipseascã), alb sau alb-cenusiu. Ascomate cu pediceli de 0,7-1,5 (-3) mm. lungime, negri, disc convex, de 0,3-0,6 mm.  , negru, alb-brumat sau nu. Ascospori negri sau brun-negriciosi, elipsoizi, l-septati, la mijloc ± strangulati, de 5-15 x 3-6(-7) µm.  Corticol.  - (s'bor.-) mieur. (med.mo.).

    227. Calicium salicinum Pers.
    (Calicium lichenoides (L.) Schum.; Calicium sphaerocephalum Ach.; Calicium trachelinum Ach.;   Calicium salicinum v. trachelina Vain.; Calicium sphaerocephalum v. fritzei  Zahlbr.; Calicium salicinum v. xylonellum Wahlbg.; Calicium salicinum v. xylonellum (Wahlbg.) Trevis.).
    Tal subtire, verucos, alb pânã la cenusiu sau lipseste. Ascomate lung pedicelate, de -1,5 mm lungime, la început rotunde apoi capãtã forma unei cupe, negre de 0,4-0,8 mm  ,  pediceli negri, uneori în partea superioarã rosii-brunii. Ascospori elipsoizi, la mijloc strangulati, la capete rotunjiti, de culoare cenusiu-închisã pânã la neagrã, de 8-15 x 4-7 µm. Pe trunchiurile arborilor bãtrâni; caract. Calicion viridis  ern. & Hada  1944.  - bor. - med.mo.

    228. Calicium trabinellum Ach.,
    Tal indinstinct pânã la bine dezvoltat, alb. Ascomate negre, scurt pedicelate, pedicelii rar depãsesc 0,5 mm. înãltime. Apotecii de 0,2-0,4 mm  , gãlbui sau verzui brumate. Ascospori bruni, elipsoizi, 1-septati, la mijloc strangulati, de 6-10 x 4-5 µm.  Corticol; me.- f. acidoph., photoindiff., me. hygroph., anitroph.; în Calicietum glaucelli Kalb 1969.  - bor.- mieur.h'mo.

    229. Calicium viride Pers.
    (Calicium hyperellum f. viride Cromb.; Calicium hyperellum Ach.; Calicium viride f. cretzoiui (Nadvorn.) Keissler; Calicium cretzoiui Nadvorn.; Calicium hyperellum f. filiforme Mig.; Calicium viride f. subathallinum (Vain.) Räs.).
    Talul poate fi endofloidic, subtire si alb-cenusiu sau superficial, bine dezvoltat, verucos sau granulos, verde-gãlbui. Ascomate pedicelate (Fig. 12 f), pediceli de 1-1,5(-peste 2) mm. lungime, la partea inferioarã negri strãlucitoari, la cea superioarã cenusii sau în totalitate negri, disc brun negricios, cenusiu sau negru, uneori în tinerete verde-brumat, plat sau usor convex, de 0,5-0,8 mm.  . Ascospori bruni sau verzi- negri, elipsoizi, l-septati, la mijloc pot fi sau nu usor strangulati, de 8-16 x 4-6 µm. Corticol, pe scoartã de conifere: me.- f. acidoph., anombroph., photoindiff., anitroph.; caract. Calicion viridis  ern. & Hada  1944. - bor.- mieur.mo.- med.mo.

    D. 2. 1. 2. Cyphelium Ach.
    Tal crustos, verucos pânã la ± areolat, gros sau subtire, superficial sau imers, cenusiu, galben, verzui sau bruniu-galben. Cortex de 10-35 µm grosime, format din hife întretesute, adesea întrepãtrunse cu cristale gãlbui sau incolore. Fotobiont: Trebouxia. Ascoma: apoteciu negru, sesil sau imers. Excipulul propriu are grosimi diferite, este brun-negricios, adesea spre interior alb pruinos, rar cu o margine lateralã redusã. Hamatecium: parafize simple. Asce clavate, cilindrice sau larg clavate, cu un singur învelis functional, sporii incluzându-se într-o masã neagrã (macedium). Ascospori 1-septati, rar submuriformi, larg oblongi sau ± globosi, cu o constrictie în dreptul septului, cu pereti subtiri, brun-întunecati, netezi sau cu ornamentatii.
    Ecologie. Pe scoartã si lemn.

    230. Cyphelium inguinans (A.L.Sm.) Trevis.
    (Acolium tympanellum S. Gray).
    Tal granulos, cenusiu; apotecii sesile pânã la aproape pedicelate, cu disc negru, alb-pruinos, cu margine neagrã care mai târziu dispare, de 1-2 mm.  ; ascospori brun-întunecati, 1-septati, putin strangulati, la capete rotunjiti, de 10- 20 x 7-12 µm. Pe trunchiuri de copaci, în special conifere; în Calicietum viridis Hillmann 1925, Lecanactidetum abietinae Hilitzer 1925. - bor.- smed.h'mo (-med.h'mo).

    231. Cyphelium tigillare Ach.
    (Acolium tigillare S. Gray; Cyphelium viridescens Vain.; Cyphelium tigillare f. prominulum Trevis.
    Tal bine dezvoltat, aproape compact, granulos, uneori la margine lobat, galben sau verde-gãlbui. Apotecii imerse, disc negru si cu o margine neagrã indistinctã. Ascospori negri-bruni, elipsoizi, 1-septati, usor strangulati, de 15-25 x 8-11 µm. Lignicol, rar corticol pe conifere; me.(-f.)acidoph., anitroph.; caract. Xylographetum parallela Šmarda 1940; Cyphelietum tigilaris (Smarda 1940) Klem. 1955.  - bor.- smed. h'mo.

D. 2. 1. 3. Thelomma A. Massal.

    Tal crustos, verucos-granulos, corticat; cortex cu hife perpendiculare pe suprafatã, adesea cu capetele umflate si brunii; fotobiont: Trebouxia; medula J + (albastru-negru). Ascoma: apoteciu imers; excipulul propriu redus lateral formând un guler bazal la marginea hipoteciului; hipoteciu negricios- brun, subtire; asce cilindrice, cu un singur învelis functional dizolvându-se într-un stadiu timpuriu; ascospori 1-septati, rosu-bruni, brun-negri, elipsoizi, rotunjiti la capete si adesea strangulati la mijloc, cu suprafata aproape netedã, prin uscare formând un macedium negru; conidiomata nu se cunoaste.

    232. Thelomma ocellatum (Körb.) Tibel.
    (Acolium ocellatum Körb.; Cyphelium calciforme (Flot.) Zahlbr.; Cyphelium ocellatum (Körb.) Trevis, Flora 45 (1862) 4).
    Tal verucos-granulos, brun- cenusiu sau alb-cenusiu; apoteciu imers în verucozitãti, verde, pruinos cu discul de 0,5- 1 mm.  . Ascospori de 12-18 x 9-17 µm. Habiteazã pe substrat lignicol; ex.- f. photoph., mo. nitroph.; în Lecanorion variae Barkm. 1958.  - s'bor.- mieur.subalp./pralp.

    D. 2. 2. Coniocybaceae Reichenb. (1857)
    Tal prãfos soredios sau lipseste. Apotecii pedicelate, pedicel ± lung, pal sau rosietic-brun, disc globos pânã la obconic. Ascospori globosi pânã la elipsoid- cilindrici, pali, cu pereti incolori, uneori cu negi minusculi, (1-)5 septati, se înglobeazã într-o masã sporiferã bine dezvoltatã, palã pânã la pal-brunã.

    D. 2. 2. 1. Chaenotheca (Th.Fr.) Th. Fr. (l860)
    Tal crustos, superficial sau imers, fãinos, granulos, verucos sau scvamulos, cenusiu, cenusiu-verzui, galben-auriu sau bruniu. Fotobiont: Dictyochloropsis, Stichococcus, Trebouxia sau Trentepohlia. Ascoma: apoteciu pedicelat; pedicel scurt pânã la lung si subtire constând din hife brune dispuse periclinal, capãtul globos pânã la obconic. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu ± bine dezvoltat. Hamatecium: parafize moderat ramificate persistând sã creascã în masa ascosporalã. Asce cilindrice, elipsoide sau neregulate, dizolvându-se încã de timpuriu. Ascosporii formeazã o masã sporiferã globoasã brunã pânã la pal-brunã. Ascosporii deloc sau rar 1- 5-septati, elipsoid-cilindrici, cu peretii ± grosi, netezi sau cu ornamentatii ramificate neregulat. Conidiomata lipseste.
    Ecologie. Mai ales pe scoartã si lemn, rar pe sol si roci, mai ales în situatii calcicole cu umiditate ridicatã si luminã de nivel scãzut.
    Observatii. Diferã de Calicium prin masa ascosporilor neagrã si ascosporii exclusiv elipsoizi, fotobiont Trebouxia; diferã de Microcalicium prin masa ascosporilor verzui-neagrã sau întunecat-brunã, saprobiont sau se dezvoltã pe alti licheni.

    233. Chaenotheca bruneola (Ach.) Müll.- Arg.
    (Chaenotheca servitti Nádvorn. [61/ nr. 373]; Calicium bruneolum Ach.; Chaenotheca xyloxena Nádvorn. [61/ nr. 373]; Chaenotheca trichialis f. albida Zahlbr. [A.Z.C.L. I: 580, VIII: 155], [61/ nr. 373]).
    Tal foarte subtire, verucos, alb-verzui; ascomate cu pediceli de 2-4 mm. lungime si 0,1 mm  , negri- lucitori; capituli sferici, de 0,2-0,3 mm  , bruni, brun-brumati; ascospori elipsoid- cilindrici, bruni, de 3-4 µm  .
    Ecologie. Pe lemn putred de conifere (busteni sau trunchiuri) si pe lemn de arbori foiosi, rar corticol.
    Element floristic: -bor.- med.mo.

    234. Chaenotheca chlorella (Ach.) Müll.-Arg.
    [89/ nr. 234]. (Chaenotheca cartusiae (Harmand) Lettau [61/ nr. 382]).
    Tal crustos- verucos pânã la solzos, cenusiu, cenusiu-brun sau galben-murdar; ascomate scurt pedicelate, pediceli negri, de 0,3-0,5 mm. lungime; capituli de 0,2-0,3 mm.  , pe margine de culoare galben-verzuie si discul brun; ascospori bruni, de 3-7 µm  . Lignicol pe variate specii de pãdure si corticol; mo. acidoph., (mo. photoph.-) ex. schioph., me. anombroph., f. hygroph., anitroph.; - bor. mieur.

    235. Chaenotheca chrysocephala (Turner) Th.Fr.
    (Lichen chrysocephalum Ach.; Cyphelium chrysocephalum Chevall.; Chaenotheca chrisocephala f. flava (Harmand) Zahlbr.; Chaenotheca chrysocephala f. fulva Zahlbr.; Chaenotheca chrysocephala f. filiaris (Ach.) Blomb. et Forss.; Chaenotheca chrysocephala f. intermedia (Harmand) Zahlbr.; Chaenotheca chrysocephala f. melanocephala (Nyl.) A. L. Smith.; Chaenotheca chrysocephala f. holochrysea Zahlbr.; Chaenotheca laevigata Nádvorn.).
    Tal galben, galben-auriu, mai rar galben verzui. Ascomate lung pedicelate, pediceli de 0,5 mm lungime, negre, capitulii sferici, de 0,2-o,4 mm  , galben-verde brumati; ascospori elipsoid- cilindrici, brunii, de 3-6 µm   sau de 4-18 x 5-8 µm. Pe scoartã de foioase (Quercus, Ulmus etc.); me.-f. acidoph., anombroph., photoindiff., anitroph.; în Calicion viridis  ern. & Hada  1944, caract. Lecanactidetum abietinae Hillmann 1925, în Chaenothecetum ferrugineae Barkm. 1958.  - bor.- med.- h'mo.

    236. Chaenotheca cinerea (Pers.) Tibel.
    (Chaenotheca schaereri (D`Notrs.) Zahlbr.; Calicium schaereri D`Notrs.; Chaenotheca trichialis f. cinerea (Pers.) Keissler; Calicium cinereum Pers.
    Tal foarte subtire, verucos-granulos, alb sau alb-cenusiu. Ascomate scurt pedicelate, negre. Pediceli bruni, la partea inferioarã mai deschisi la culoare, de 0,5 mm. lungime. Ascospori simpli, bruni, de 4-6 µm.  . Pe scoartã de foioase (Quercus, Ulmus etc.); mo. photoph.- ex. schioph., anitroph.; - mieur.

    237. Chaenotheca ferruginea (Turner & Borrer) Mig.
    (Calicium ferrugineum Turner ex A.L.Sm., Chaenotheca melanophaea (Ach.) Zwackh.; Chaenotheca melanophaea v. ferruginea (Turner) Sandst.).
    Tal crustos, verucos sau granulos, alb sau alb-gãlbui. Ascomate lung pedicelate, de 1,5-2,5 mm. lungime, negre- lucitoare (nu sunt brumate), capetele sferice. Ascospori brunii, elipsoid-cilindrici, simpli, de 3-8 (-10) µm  .
Corticol: pe Pinus, Larix, Betula etc. si lignicol; f. acidoph., photoindiff., anitroph.- (mo.) nitroph; caract. Chaenothecetum ferrugineae Barkm. 1958.  - bor.- med.mo.

    238. Chaenotheca furfuracea (L.) Tibell.
    (Coniocybe furfuracea (L.) Ach.; Coniocybe furfuracea v. vulgaris Schaer.; Coniocybe furfuracea f. denudata J. Steiner; Chaenotheca furfuracea var. sulphurella Fr.; Coniocybe sulphurea (Retz.) Nyl.).
    Tal crustos, subtire, verucos-fãinos, cenusiu-albicios, galben, verde-gãlbui; prototal negru; ascomate numeroase, cu pediceli de 0,3 (-1)-2 mm. lungime, la bazã bruni sau negri; capituli galbeni pânã la albiciosi sau bruni, la exterior prãfuiti galben, rotunzi, de 0,2-0,5 mm  . Ascospori elipsoid-cilindrici, incolori sau galbui, de 2-3 µm. Pe lemne în putrefactie, la baza trunchiurilor arborilor bãtrâni; pe sol, muschi; anitroph.; caract. Chaenothecetum furfuraceae Kalb 1969, în Calicietum glaucelli Kalb 1969 corr. Wirth "Calicietum abietini", Lecanactidetum abietinae Hilitzer 1925. - bor.- med.mo.

    239. Chaenotheca gracilenta (Ach.) Mattson & Middelb.
    (Cybebe gracilenta (Ach.) Tibell; Coniocybe gracilenta Ach.).
    Tal cornos-granulos; prototal indistinct. Ascomate cu pedicelii negru-bruni, de -3 mm. lungime. Ascospori incolori sau gãlbui, elipsoid-cilindrici, de 2-3 µm. Lignicol, în special pe lemne în putrefactie, uneori corticol; în Calicietum glaucelli Kalb 1969 corr. Wirth. "Calicietum abietini".  - bor.- mieur.- med.h'mo.

    240. Chaenotheca hispidula (Ach. Zahlbr.
    (Chaenotheca phaeocephala v. hispidula Vain.).
    Tal indinstinct, imers; alge: Trentepohlia; apotecii capitat-conice pânã la ovale,pedicelul deasupra verde-galben pruinos, în partea inferioarã negru, de 0,5-1 mm. înãltime; excipulul si marginea capitulului bine dezvoltate; ascospori de 5-7,5 µm. Lignicol si corticol în pãduri colinare si submontane; în Calicion viridis Cern. & Hadac 1944. - mieur- med.(mo.).

    241. Chaenotheca phaeocephala (Turner) Th.Fr.

(Cyphelium phaeocephalum Körb. ; Cyphelium phaeocephala f. ecrustacea Keissler; Chaenotheca suzai Nadv.).

    Tal solzos pânã la verucos, brun-oliv pânã la oliv-cenusiu; alge chlorococcoide. Apotecii de - 1,3 mm. înãltime, capitat-conice pânã la lenticulare, pedicel de 0,06-0,1 mm. lãtime, adesea numai deasupra verde-galben pruinoase, deasemenea nepruinoase; excipulul si marginea capitulului bine dezvoltate. Ascospori de 5,6-7,2 µm.
Lignicol si corticol,în zone submontane rar montane; mo.-me.acidoph., f.anombroph., anitroph.; în  Calicion viridis Cern. & Hadac 1944. - bor.- smed.(-med).

    242. Chaenotheca trichialis (Ach.) Th.Fr.
    (Cyphelium trichialis De Not.; Chaenotheca trichiales f. candelaris (Kremp.) Dalla Torre et Sarnth.; Chaenotheca trichiales f. filiformis (A. Massal.) Th. Fr. ; Cyphelium trichialis f. filiforme A. Massal.; Chaenotheca trichiales f. nudiuscula (Schaer.) Keissler; Cyphelium flexile Körb.; Chaenotheca aeruginosa (Turner) A.L.Smith., Chaenotheca stemonea Zwackh; Chaenotheca stemonea f. viridis Zahlbr.; Chaenotheca stemonea f. alba Zahlbr.; Cyphelium stemoneum De Not.; Phacotrum stemoneum Trevis.).
    Tal crustos- pulverulent sau verucos-solzos pânã la granulos, alb, alb- cenusiu, alb-verzui, uneori galben sau verde. Ascomate pedicelate, brun-negricioase pânã la negre; pedicelii adesea brumati; capitulii rotunzi, pe partea inferioarã alb-brumati. Ascospori sferici, simpli, bruni, de 3-6 µm  . Lignicol si corticol pe conifere si foioase; mo.-f.acidoph., (me.) f. hygroph., anombroph., mo. photoph.- f. schioph., anitroph., în Arthonietum pruinatae Almb. 1948, Lecanactinetum abietinae Hilitzer 1925.  - bor.- med.-mo.

    D. 2. 2. 2. Sclerophora Chev. (1826)
    Tal imers sau foarte subtire, verucos; Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apotecii, în tinerete sesile, globoase si galben-pruinose (umede devin translucide) apoi pedicelate; pediceli galbeni, verzi, bruni sau rosietic-bruni. Excipulul propriu bine dezvoltat formând un guleras distinct în partea inferioarã; capãtul este globos pânã la obconic. Asce cilindrice, cu un singur învelis functional, J - si se dizolvã în stadiu timpuriu. Ascospori globosi, pali, cu pereti incolori, cu negi minusculi sub formã de zimti; masa sporalã bine dezvoltatã, palid-brunã când este maturã. Conidiomata nu se cunoaste.
    Se deosebeste de Chaenotheca prin ontogenie si prin absenta pigmentilor în peretii ascosporilor.

    243. Sclerophora nivea (Hoffm.) Tibel
    (Coniocybe pallida (Pers.) Fr.; Coniocybe nivea (Hoffm.) Arnold; Coniocybe nivea v. pallida (Pers.) Arnold; Coniocybe nivea v. coniophaea Keissler; Coniocybe obscuripes Nyl.; Conyocybe pallida v. obscuripes Zahlbr.; Coniocybe nivea v. farinacea Sydow.; Coniocybe farinacea Nyl.).
    Tal subtire, verucos, alb. Ascoma cu pediceli de 0,5- 1 mm. înãltime si capitulul globos pânã la obconic. Ascospori de 4-6 µm  . Pe scoartã tânãrã, crãpatã si pe lemnul foioaselor; (me.) anombroph., hygroph.;  - (s'bor.-) mieur.- med.mo.

    D. 2. 3. Microcaliciaceae Tibell (1984)
    Tal imers printre algele din lichenul pe care paraziteazã, saprobic sau are mod de viatã liber. Fotobiont lipsã. Ascoma: apoteciu sesil sau pedicelat, negru. Excipulul propriu bine dezvoltat, întunecat la culoare, paraplectenchimatos sau cu hife care au pereti grosi. Asce larg elipsoide, cu un singur învelis functional, lichefiindu-se la maturitate. Ascospori de la 1 pânã la 3 (-7) septati, larg elipsoizi pânã la cilindrici, albastru-verzui; masa sporiferã cenusiu-neagrã.

    D. 2. 3. 1. Microcalicium Vain. (1927)
    Tal imers, inaparent. Fotobiont lipsã. Ascoma: apoteciu de 0,6-1,8(-2,5) mm  , negru, sesil sau pedicelat, întunecat negru, cu suprafata aspru granularã. Excipulul propriu bine dezvoltat, paraplectenchimatos sau cu hife care au pereti grosi, în sectiune rosu-brun, N + (verzui). Hamateciu: parafize împrãstiate, cu pereti grosi. Asce larg elipsoidale, cu un singur învelis functional, lichefiindu-se la maturitate. Ascospori 1- septati, elipsoizi, cu riduri spiralate, masa sporiferã (macedium) întunecat brunã sau cenusiu neagrã, lipsitã de hife sclerotizate. Conidioma picnidie ± globoasã si sesilã, neagrã. Celulele conidiogene ± cilindrice.

    244. Microcalicium arenarium (Hampe ex A. Massal.) Tibell
    (Calicium arenarium (A. Massal.) Hampe ex Körb.; Coniocybopsis arenaria (A. Massal.) Vain.; Chaenotheca arenaria Zahlbr. apud Engl.).
    Tal imers, inaparent. Fotobiont lipsã. Ascoma: apoteciu de 0,6-1,8(-2,5) mm., pedicelat, cu capãtul de 0,14-0,28 mm.   si pedicelul de 0,08-0,12 mm.  . Ascospori de 6,7-8,2 x 2,3-2,9 µm. Parazit pe Stichococcus sau pe alte alge verzi, Psilolechia lucida si Psilolechia clavulifera sau comensualistic, în locuri umbroase si umede, uneori pe roci silicioase sau în grote, mai ales muntoase; caract. Psilolechietum lucidae (Lecideetum lucidae) Schade 1934 ex Klem. 1955.  - s'bor.- mieur.(-med.mo.)

    D. 2. 4. Mycocaliciaceae A. Schmidt (l970)
    Tal fãrã fotobiont (saprobiont) sau tal propriu, aproape indistinct, se asociazã ± liber, fotobint chlorococcoid sau Trentepohlia. Ascoma: apoteciu de la scurt la lung pedicelat, cu discul negru, bruniu-negru pânã la olivaceu-brun. Asce ± cilindrice, cu un singur învelis functional, uneori cu centrul apexului penetrat de un canal îngust persistent pânã la maturitate. Hamateciu lipseste sau este format din parafize simple pânã la împrãstiat ramificate. Ascospori aranjati uniserial în asce, pot fi simpli, 1 pânã la 3(-7) septati, elipsoizi pânã la oblongi sau fusiformi, nu sunt agregati în masã sporiferã sau masa uscatã a sporilor este întunecat-brunã.

    D. 2. 4. 1. Chaenothecopsis Vain. (l927)
    Tal de obicei indistinct, saprobiont sau lichenicol, se asociazã ± cu alge coloniale. Fotobiont, când este prezent, chlorococcoid sau Trentepohlia. Ascoma: apoteciu scurt sau lung pedicelat, capitulul obovoid pânã la lenticular. Excipulul propriu alcãtuit din hife aranjate periclinal sau din hife întretesute; pedicelul ± incolor în partea centralã, de obicei brun, rosietic sau cenusiu în partea exterioarã (hife aranjate periclinal pânã la neregulat); hamateciu lipseste. Asce cu 8 spori, ± cilindrice, cu centrul apexului penetrat de un canal îngust, persistent pânã la maturitate. Ascospori de 5-10 x 2-4 µm, simpli sau 1-septati, elipsoizi pânã la oblongi sau fusiform- elipsoizi, bruni (septul incolor pânã la brun întunecat), suprafata adesea prevãzutã cu negi minusculi, nu sunt agregati în masã sporiferã. Picnidia anamorfã, situatã pe peretii exteriori printre masa sporiferã calicialã sau uneori se naste pe pediceli lungi. Celule conidiogene îngust ampuliforme pânã la subcilindrice, ridicate izolat, enteroblastice, acrogene. Conidia în formã de nuia pânã la oblong-elipsoidã, simplã, incolorã. Ch: ascoma prezintã diversi pigmenti.
    Ecologia. Muscicol pe scoartã uscatã, lemn bãtrân sau pe arbori morti; uneori pe scvamulele de Cladonia, lemn stricat de iascã sau ascuns în roci.
    Observatii. Se distinge de Calicium, Chaenotheca si Microcalicium prin ascospori care nu formeazã masã sporiferã stearpã iar de Stenocybe prin structura centrului apexului ascei si prin aceea cã Stenocybe are spori mari.
    Speciile semnalate din România, pânã în prezent, sunt numai cele cu ascospori 1-septati, septul mai palid sau egal de întunecat cu peretele exterior, sunt mai mici de 10 µm lungime si 3,5 µm lãtime.

    245. Chaenothecopsis pusilla (Ach.) A. Schmidt.
    (Calicium floerkei Zahlbr.; Calicium pusillum Flörke; Embolidium italicum Sacc.; Calicium floerkei v. alboatrum Zahlbr.; Chaenothecopsis subpusilla (Vain.) Tibell; Chaenothecopsis alboatra Nádvorn.; Calicium floerkei v. subtile Zahlbr.).
    Apoteciu de 0,12 -0,28 mm. lãtime, pedicelat, de 0,4-1 mm. înãltime; pedicelul în mod obisnuit verzui sau cenusiu- brun- întunecat, de 0,04 - 0,08 mm  , partea internã a acestuia întunecat cenusie sau brunie, K -, N -; pigmentul rosu din apoteciu, dacã este, cu K- sau K + (întunecat). Ascospori de 5-7 (-8,5) x 2 - 2,5 (-3) µm, 1-septati, septul usor colorat, mult mai pal decât peretele exterior, suprafata ± netedã. Pe lemn la variati arbori (Alnus, Betula, Castanea, Quercus, Pinus); se asociazã cu celule algale globoase, (uneori comensualistic cu Calicium glaucellum); în Calicion viridis  ern. & Hada  1944. - bor.- mieur.h'mo.

    246. Chaenothecopsis pusiola (Ach.) Vain.
    (Calicium lignicola (Nádv.) A. Schmidt; Calicium lignicolum Nádv.; Calicium pusiolum Ach.; Calicium pusiolum f. ornicola (J. Steiner) Keissler; Calicium ornicolum J. Steiner).
    Ascoma de 0,4 - 0,8 mm. înãltime, negrã sau rar pedicelul brun în partea inferioarã; capãtul de 0,15-0,38 mm. lãtime; pedicel de 0,04 -0,1 mm  , interiorul, în parte cu pigmenti difuzi, verzui- gãlbui, (dizolvati) K + (purpuriu). Ascospori de 5,4 - 7,8 (-9,5) x 2,2 - 2,7 (-3) µm, 1-septati, cu sept incolor sau pal-brun si mult mai subtire decât peretele exterior, suprafata netedã.
    Ecologia. Pe lemn de Pin nativ (rar Betula), de obicei pe tal de Chaenotheca brunneola, mai ales asociat cu Stichocococcus. - bor.- mieur.h'mo.

    247. Chaenothecopsis viridireagens (Nádv.) A.Schmidt
    (Calicium viridireagens Nádv.).
    Ascoma: apoteciu negru, de 0,1 - 0,24 mm. lãtime, pedicelat, pedicelul de 0,5 - 1,2 mm. înãltime, 0,04 - 0,07 mm  , în partea superioarã ± de culoare rosieticã; epiteciu si pedicelul în general brune sau oliv-brune, la început partial putin rosietic; hipoteciu brun- rosu sau oranj-rosu, partea rosieticã K + (oliv-cenusiu sau ruginiu); pigmentul rosu din apoteciu K + (verzui sau albastru- verzui). Ascospori de (5-) 6-7 x 2-2,7 µm, 1-septati, septul mai palid decât peretele exterior. Parazit pe tal de Chaenotheca trichialis (acesta are ca fotobiont: Stichococcus), rar pe lemn.

    D. 2. 4. 2. Mycocalicium Vain. (l890)
    Tal inaparent. Fotobiont lipsã. Ascoma: apoteciu pedicelat, negru; pedicelul lucios, negru sau întunecat; partea superioarã de la obconicã pânã la lenticularã; pedicelul contine hife paralele, întunecat- brune pânã la albastru- cenusii. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu ± bine dezvoltat, întunecat-brun, pseudoparenchimatos sau cu hife radiare. Hamateciu: parafize simple pânã la împrãstiat ramificate în partea de sus grupându-se si formând himeniu. Asce cilindrice cu sporii aranjati uniserial, nu se elibereazã sau masa uscatã a sporilor este întunecat-brunã. Ascospori simpli, elipsoizi pânã la larg subfusiformi, netezi sau ornamentati, cu negi minusculi. Conidiomata nu se cunoaste.
    Observatii. Se poate confunda cu speciile de Chaenothecopsis la care însã vârful ascei este pãtruns de un canal îngust.

    248. Mycocalicium polyporaeum Vain.
    (Calicium polyporaeum Nyl. [A.Z.C.L. I: 616, VIII: 161, X: 118], [61/ nr. 359]).
    Aparent, talul lipseste. Apotecii aglomerate, negre, nebrumate, capitulii de 0,3-0,5 mm.  . Ascospori palid-bruni, de regulã simpli, exceptional imprecis 1-septati, de l0-15 x 3-4 µm; macedium slab convex, negru.
Pe Polyporus.

    249. Mycocalicium subtile (Pers.) Szatala
    (Calicium subtile Ach.; Calicium subtile Pers.; Mycocalicium subtile f. minus Szatala; Calicium subtile f. minutella Keissler; Mycocalicium minutellum Nádv.; Mycocalicium subtile v. minutellum Szatala; Calicium parietinum (Ach. ex Schaer.) D. Hawksw.; Mycocalicium parietinum Vain.; Calicium parietinum v. minutellum Nyl.; Calicium subtile v. cinerascens Keissler).
    Tal inaparent. Fotobiont lipsã. Pedicelul apoteciului de 0,4-0,8 mm. înãltime, negru-lucitor, disc de 0,16-0,32 mm  . Ascospori de 5,5-9 x 2,3-4 µm; masa uscatã a sporilor întunecat- brunã. Pe lemn uscat; saprobic, nu lichenizeazã; me.-f. acidoph., hygroph., anombroph., photoindiff., anitroph.;  - bor.- med.

    D. 2. 4. 3. Phaeocalicium A. Schmidt (1970)
    Tal imers, inaparent. Fotobiont lipsã (saprobic). Ascoma: apoteciu pedicelat, negru pânã la bruniu- negru. Capãtul obovoid pânã la lenticular sau puternic constrâns. Excipulul propriu bine dezvoltat, persistent, compus din hife întunecat brune, aranjate periclinal. Asce cilindrice formându-se izolat din hife ascogene cu crozier, învelis cu un singur strat, vârful puternic si uniform îngrosat, persistent pânã la maturitate, cu sporii aranjati uniserial. Ascospori simpli sau 1-septati, elipsoizi, cu apexul rotunjit, întunecat-bruni, netezi sau negosi, nu sunt agregati în masa sporiferã.
    Ecologia. In special pe rãmurelele plantelor vasculare, mult mai rar pe briofite.

    250. Phaeocalicium populneum (Brond. ex Duby) A. Schmidt (l970)
    (Calicium populneum De Brond.; Embolidium populneum Vain.).
    Ascoma cu pedicel scurt, de 0,3-0,6 mm. lungime si - 0,08 mm.  , negru sau olivaceu-brun, partea exterioarã cu hife incolore, partea internã K + (rosu); capãtul ascomei globos, negru, de -0,3 mm.  . Ascospori 1-septati când sunt maturi, netezi, de 10-13 x 4-6 µm. Pe ramurile si rãmurelele de Populus; subneutroph.- neutroph., anitroph.;  - bor.- mieur.

    251. Phaeocalicium praecedens (Nyl.) A. Schmidt (l970).
    (Calicium praecedens Nyl.; Calicium praecedens v. compressula (Szatala) Zahlbr.; Calicium compressulum (Nyl.) Cretz.; Mycocalicium compressulum Szatala).
    Ascoma cu pedicel lung de 0,5-1,3 mm. si de 0,05-0,1 mm.  , negru la exterior si rosietic-brun spre interior, K + (verzui); capãtul ascomei de 0,15-0,35 mm. lãtime, are formã de titirez sau lenticular. Ascospori de 12-17 x 5-7 µm, simpli, uniserial aranjati în ascã. Pe trunchiuri si ramuri, mai ales de Populus tremula. - mieur.- smed.co.

    D. 2. 4. 4. Stenocybe Nyl. ex Körb.
    Talul lipseste. Fotobiont: lipsã. Hifele împreunã cu substratul formeazã o crustã cornoasã cenusiu-verzuie. Ascoma: apoteciu negru pânã la olivaceu-brun, lucios, lung pedicelat, pediceli subtiri, de -1,5 mm. lungime, adeseori curbati; capãtul obovoid. Excipulul propriu bine dezvoltat, format din hife întunecat-brune, aranjate periclinal; disc scobit, cu margine groasã si deschiderea în formã de por. Asce cilindrice, cu grosime uniformã spre vârf, cu un singur învelis functional, ± persistent pânã la maturitatea ascosporilor. Ascospori 1 sau 3- septati, elipsoizi, rar elongat-fusiformi, la ambele capete ascutiti, de culoare rosie-brunã, uniserial aranjati în asce.

    252. Stenocybe major (Nyl.) Körb.
    (Stenocybe euspora (Nyl.) Anzi).
    Tal si fotobiont lipsã; apotecii de 0,8-1,6 mm. înãltime; pediceli de -0,1 mm.  , capãtul de 0,4(0,5) mm. lãtime; ascospori de 20-32 x 7-10 µm, întunecat- bruni. In locuri umede si umbroase, pe copaci cu muschi hepatici, la baza trunchiurilor acestora, în special conifere; saprobic sau parazit; me.-f. anombroph.;  centr. Europ.

    253. Stenocybe pullatula (Ach.) B. J. Steiner
    (Stenocybe byssacea (Fr.) Körb.; Stenocybe pullatula f. tremuricola Zahlbr.; Stenocybe tremuricola Norrlin apud Lojka).
    Apotecii în tinerete rotunde, pedicelate, de -0,6(0,8) mm. înãltime; pediceli de 0,07 mm. , capãtul de 0,15 mm.  ; ascospori de (10)14-21 x (3,5)4-5(6) µm, cenusiu-bruni, alungiti, simpli sau 1-septati, mai târziu 3-septati.
Pe scoartã de foioase; me. acidoph., mesoph.- f.hygroph., photoindiff., anitroph.;  - bor.- mieur.(-smed.)

    D. 2. 5. Sphaerophoraceae Fr. (l831)
    D. 2. 5. 1. Sphaerophorus Pers. (1794)
    Tal fruticos, erect sau ± decumbent. Ramificatii cilindrice sau aplatizate, numeroase, adesea în tinerete fragile. Cortexul condroid cu celule al cãror lumen are 1-2 µm  . Fotobiont: trebouxioid. Medula are hife orientate longitudinal si cu pereti grosi. Ascoma: apoteciu dispus apical sau subterminal pe ramificatii. Excipulul talin sfâsiat si rãrit. Hipoteciu negricios-brun. Asce cu 8 spori, cilindrice, de tip Calicium; peretii se dezintegreazã devreme. Ascospori simpli, globosi, cu epispor întunecat, granular, brun când este uscat. Conidioma: picnidie. Conidia baciliformã.
    Ecologia. Pe roci acide, scoartã cu muschi, în locuri umede.

    254. Sphaerophorus fragilis (L.) Pers.
    (Sphaerophorus fragilis f. pulviniformis Vain.).
    Tal în formã de rozetã, repetat ramificat, alb-cenusiu pânã la bruniu, mai ales de -3 cm. înãltime. Medula cu R -. Apotecii sferice, negre, de 1 mm   si deschidere micã; ascospori rotunzi sau usor elipsoizi, de 7-l6 µm  ; Ch.: ± Squamat-S., ± Hypothamnol-S. Pe roci acide, în locuri umede sau umbroase, rar pe sol; subneutroph., f. acidoph., ex.- f. photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; caract. Umbilicarion cylindricae Gams 1927, în Parmelie.tum omphalodis Du Rietz 1921. -arkt.- alp.

    255. Sphaerophorus globosus (Huds.) Vain.
    (Sphaerophorus coralloides Pers.; Spharophorus globiferus DC.).
    Tal sub formã de arbust sau coraloid, de 5-7 cm. înãltime, alb- cenusiu pâmã la bruniu, ramificatiile de la vârf furcate, de culoare albã. Apotecii rotunde; ascospori de 9-l5 µm; medula J + (albastru), P -/K- sau ±  (gãlbui), C -; Ch.: Sphaerophorin, Squamat-S., ± Thamnol-S., ± Hypothamnol-S.
    Ecologie, sociologie. Pe solul de pe rocile acide, umbrite sau expuse; mo.- f. acidoph., ex.- mo. photoph.- ex. schioph., f.-ex. hygroph., anitroph.; caract. Peltigeretalia Klem. 1950 (în  Loisleurio- Alectorietum ochroleucae Du Rietz 1925). - (arkt.atl.-)bor.- subatl.- mieur. subatl.- med.mo., oz.

    256. Sphaerophorus melanocarpus (Sw.)DC.
    (Sphaerophorus compressus Ach. ).
    Tal tufos, de 3-6 cm înãltime, ultimile ramificatii comprimate lateral, cenusiu-verzui, la bazã de obicei rosu-carmin; medula K -, J -. Apotecii rotunde, negre, de 1 mm.  . Ascospori rotunzi sau elipsoizi, simpli, colorati întunecat, de 7-l6 µm  . In locuri umbroase, pe roci acide, uneori cu muschi, alteori pe solul subtire de pe roci; me.-f. acidoph., ex. schioph.- mo. photoph., f.- ex. hygroph., substrathygroph., anitroph.; - mieur.atl.- med.mo., oz.

    D. 2. 6. Sphinctrinaceae M. Choisy (1950)

    D. 2. 6. 1. Sphinctrina Fr. (l828)
    Talul lipseste (rar posibil tal autonom). Apoteciu sesil (uneori pedicelat), negru, lipsit de pruinã, cu discul globos pânã la obovoid. Excipulul propriu bine dezvoltat. Asce cilindrice, cu un singur strat al peretilor functional, J -, se dezintegreazã într-un stadiu mai timpuriu sau mai întârziat. Ascospori globosi pânã la elipsoizi, simpli, aranjati uniserial în ascã, cu peretii subtiri, brun-întunecati, cu învelis gelatinos (când sunt semimaturi); ascosporii maturi adesea cu ornamentatii, cute si veruce; se acumuleazã într-o masã sporiferã neagrã.

    257. Sphinctrina anglica Nyl.
    (Sphinctrina pinicola Körb.; Sphinctrina microcephala (A.L.Sm.) Rehm. non Nyl.; Lichen microcephalus A.L.Sm. et Sowerb.).
    Tal sub forma unei cruste foarte subtire, verucoasã, cenusie sau brun-cenusie. Apotecii foarte mici, scurt pedicelate. Asce cu 8 spori, cilindrice, rotunjite la vârf, de 60-75 x 8-9 µm. Ascospori elipsoizi, uniserial dispusi în ascã, la început incolori apoi bruni, de 8-13 x 6-9 µm. Lignicol sau foarte rar corticol, paraziteazã pe Lecanora.
- s'bor.- mieur.

    258. Sphinctrina tubaeformis A. Massal.
    (Sphinctrina microcephala Nyl. non A.L.Sm. et Sowerb.).
    Tal sub forma unei cruste foarte subtiri, verucoasã, cenusie sau brun-cenusie. Apotecii ± pedicelate, de -0,4 mm. înãltime, pediceli bruni, scurti, pânã la inexistenti, de asemenea ± adsperse; capãtul de 0,35 mm. lãtime, negricios pânã la brun-închis; ascospori elipsoizi, ascutiti, rosu- bruni de 10,5-15 x 6,5-8,5 µm. Lignicol; anitroph.;  - mieur.- subatl.- med.-mo.

    259. Sphinctrina turbinata (Pers.) D' Not.
    (Sphinctrina gelasinata (With.) Zahlbr.).
    Apotecii sesile sau foarte scurt pedicelate, de -0,4 mm. înãltime, foarte mici, capãtul de -0,4 mm. lãtime, negru lucios pânã la brun-întunecat; excipulul (în sectiune) K + (rosu); ascospori rotunzi, de 5,5-7,5 x 4,5-6,5 µm, rosu-bruni. Parazit pe Pertusaria; anitroph.; în Pertusarietum hemisfericae Almb. 1948 ex Klem. 1955.  - s'bor.- med.-mo.

    D. 3. GRAPHIDALES  C. Bessey (1907)
    Tal crustos, imers pânã la superficial, efuz sau delimitat, neted, rimos sau crãpat areolat. Ascoma: apoteciu ± sesil sau imers, cu discul ± circular, în general elipsoid, elongat (lireliform), uneori ramificat sau stelat, izolat sau confluent. Asce clavat-cilindrice, de tip Opegrapha, fisitunicate, cu 1-4-8 spori, uneori aparent cu mai multi spori. Ascospori de la 3- septati pânã la multiseptati sau muriformi, elipsoizi, aciculari, fusiformi, îngust-clavati, acicular-fusiformi, incolori sau palid bruni pânã la rosu-bruni.

    D. 3. 1. Asterothyriaceae W. Watson ex R. Sant. (1952)
    (Solarinellaceae V zda & Poelt (1991)
    Tal crustos, imers sau superficial, foarte subtire, putin diferentiat. Fotobint: Cystococcus sau formã de Leptosira. Apotecii dispersate sau 2 pânã la 5 confluente, ± imerse sau sesile, bej, brune, oliv-brune, brun-negre, umezite cenusiu-brune, rar oranj pânã la roz, concave, urceolate pânã la plate, la exterior cu margine subtire rezultatã din ruperea talului; excipulul puternic dezvoltat; himeniu si ascele J + (galben pânã la rosu-brun); epihimeniu incolor pânã la colorat; parafize izolate rar ramificate si unite, deasupra nu capitat îngrosate; asce cilindrice sau clavate, cu pereti subtiri, deasupra cu tolus putin dezvoltat; ascospori elipsoizi pânã la oblong-elipsoizi, septati, uneori în dreptul septelor constrânsi, pânã la muriformi, cu învelis subtire, gelatinos.

    D. 3. 1. 1. Gyalidea Lettau (1937)
    260. Gyalidea lecideopsis (A. Massal.) Lettau
    (Gyalecta lecideopsis A. Massal.; Lecidea hyalina (Hepp) Nyl.; Gyalecta albocrenata (Arnold) Lettau).
    Tal subtire, alburiu; apotecii de 0,3-0,6 mm., disc rosu-brun, cenusiu-brun pânã la negru, adânc concav, marginea nedivizatã, usor coloratã sau cu 5-10 colti divizati, bruni pânã la negru-bruni sau ± alburii; ascospori muriformi, de 20-30 x 10-15 µm. Pe sisturi usor calcaroase; basiph., substrathygroph., anitroph.;  - mieur.- pralp.- smed.-mo.
    Observatii: Este asemãnãtor cu Gyalecta însã nu este înrudit; se distinge prin structura apoteciilor si prin simbioza cu alge verzi.

    D. 3. 1. 2. Solorinella Anzi
    Tal redus sau prezent numai în jurul apoteciilor; apotecii imerse, cu disc negru-brun; excipul palid; hipoteciu incolor, cu un strat de alge verzi coccoide; parafize foarte delicate, la capete îngrosate, ± septate; asce îngust-clavate, cu multi spori, cu tolus, peretii J -; ascospori 1- septati, elipsoizi.

    261. Solorinella astericus Anzi
    Tal sub forma unei stelute mici cu 4-5 colturi triunghiulare, în jur de 1 cm.  , fixat de substrat în centru, fata superioarã albã, marginea revolutã în jos. Apotecii imerse în centrul acestor stelute, disc brun- negricios; parafize simple; ascele contin multi spori; ascospori 1-septati, drepti sau curbati, de 11-17 x 3-4 µm. Pe sol calcaros arid; basiph., xeroph., f. photoph.; în Toninion sedifoliae Hada  1948 si în as. efemere de muschi. - mieur. ko.(-smed.).

    D. 3. 2. Gomphillaceae W. Watson ex Hafellner (l984)

    D. 3. 2. 1. Sagiolechia A. Massal. (1854)
      Tal crustos, subtire, efuz sau endosubstratal; Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu semiimers pânã la sesil, disc negru-rosietic sau negru, concav pânã la convex, uneori umbonat sau giros. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu proeminent, devine puternic fisurat radiar si crenat (la apoteciu bãtrân), negru, lucitor (când îmbãtrâneste devine mai pal pânã la aproape alb sau bãltat); în sectiune în partea exterioarã este întunecat-brun si incolor în interior. Epiteciu întunecat-brun, K -. Himeniu incolor, cu J + (albastru pânã la rosu). Hipoteciu incolor sau întunecat-brun. Hamateciu: parafize septate, simple sau moderat ramificate, frecvent anastomozate, celulele 1-3 apicale adesea umflate si strâns legate într-o matrice densã; perifizele pot fi sau nu prezente. Asce cu 8 spori, uneori sterile (nedezvoltate), cilindrice, peretii cu J + (albastru), domul apical cu K/I -. Ascospori 3-septati (la maturitate), îngust-elipsoizi, incolori, adesea cu un perispor subtire. Conidiomata: picnidie.

    262. Sagiolechia protuberans (Ach.) A. Massal.
    (Lecidea protuberans Schaer.).
    Tal ± endolitic, proaspãt adesea ± rosietic, în herbar îsi schimbã culoarea (verde-albicios pânã la cenusiu-ocru-gãlbui); apotecii de -0,4-0,8(1)mm., semiimerse, mai târziu sesile, disc negru, umezit rosu-brun, concav pânã la plat, mai târziu convex, cu margine neagrã sau palidã, nedivizatã; ascospori 3-septati, de 12-28 x 6-9 µm. Calcicol; basiph., mo. photoph.- ex. schioph., anitroph.;  - arkt.- med.- mo.

    D. 3. 3. Graphidaceae Dumort (l822)
    Tal crustos, efuz, subtire, imers, semiimers pânã la superficial. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu imers pânã la superficial, elongat si lireliform, uneori ramificat, cu margine care îmbracã discul lãsând o crãpãturã ± lãrgitã (de forma unui slit). Hamateciu: parafize simple, cu celulele apicale clavate si brunii. Asce clavate pânã la subcilindrice, nu sunt fisitunicate, contin 1-3-8 spori. Ascospori multiseptati (compartimentele au lumenul rotunjit pânã la lenticular) sau muriformi, incolori la început, repede devin înãuntrul ascei palizi pânã la rosu-brunii.

    D. 3. 3. 1. Graphina Müll.-Arg.
    263. Graphina anguina Müll.-Arg.
    Tal uniform, conturat, albicios sau palid-gãlbui, subtire tartros, fin negos sau rugos. Ascomate liniare, foarte fine, înghesuite, de obicei ramificate, în formã de jghiaburi înguste (epiderma scoartei- substratului- este usor desprinsã); excipulul de regulã puternic, negru; hipoteciu incolor sau palid bruniu; epiteciu brun închis; parafize subtiri, usor curbate; ascospori de 30-75 x 13-20 µm, muriformi, incolori, J + (violet). Corticol. - mieur.- smed.
    Observatii: Se aseamãnã cu  Arthothelium, se deosebeste prin excipulul redus, ascospori de -36 µm lungime, J-.

    D. 3. 3. 2. Graphis Adans. (1763)
    Tal crustos, efuz, imers pânã la superficial. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu imers pânã la superficial, de obicei elongat (lireliform), simplu, ramificat sau stelat. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu de obicei negru, opac, proeminent si viguros dezvoltat, uneori brãzdat longitudinal, rareori pal. Himeniu J -. Hipoteciu subtire, pal. Hamatecium: parafize simple. Asce cu 8 spori, J -, clavate pânã la subcilindrice, nu fisitunicate, se deschid prin crãparea apexului. Ascospori septati transversal, lumenul compartimentelor rotunjit pânã la lenticular, J + (violet). Conidiomata: picnidie.

    264. Graphis elegans (Borrer ex A.L.Sm.) Ach.
    (Graphis elegans f. stellata Leight.).
    Tal cornos sau verucos, cenusiu, albastru-cenusiu sau alb-cenusiu, K + (galben pânã la rosu), P + (galben pânã la oranj). Apoteciile au formã alungitã, sunt simple, drepte sau curbate; ascospori 8-12-septati, de 32-55 x 6-12 µm, de obicei la ambele capete rotunjiti; Ch.: Norstictin-S. Corticol: pe scoartã de foioase. - mieur.-atl.- med.subatl.

    265. Graphis scripta (L.) Ach.
    (Graphis scripta v. vulgaris Körb.; Graphis scripta v. abietina Rabenh.; Graphis abietina Rabenh.; Graphis scripta f. acerina Arnold; Graphis scripta v. serpentina f. acerina Arnold; Graphis serpentina f. acerina Szatala Graphis scripta f. betuligera Ach.; Graphis scripta v. cerasi (Pers.) Ach.; Graphis pulverulenta f. cerasi Szatala; Graphis scripta v. cretacea Zahlbr.; Graphis scripta v. dispersa (Haszl.) Zahlbr.; Graphis scripta v. divaricata Leight.; Graphis scripta v. vulgaris f. divaricata Sandst.; Graphis scripta v. limitata f. divaricata Hazsl. ; Graphis scripta f. flexuosa Ach.; Graphis scripta v. pulverulenta f. flexuosa Ach.; Graphis scripta v. fraxinea Arnold; Graphis scripta v. limitata Ach. ; Graphis scripta v. limitata f. radiata Arnold; Graphis scripta v. limitata f. stellata Arnold; Graphis limitata f. stellata Arnold; Graphis scripta v. macrocarpa Ach.; Graphis scripta f. minor Arnold; Graphis scripta v. vulgaris f. minor Hepp; Graphis scripta v. pulverulenta (Pers.) Ach.; Graphis pulverulenta  v. stellaris Dalla Torre et Sarnth.; Graphis scripta v. stellaris Meyer;  Graphis scripta v. radiata Leight.; Graphis serpentina f. cretacea (Hazsl.) Szatala; Graphis serpentina Ach.; Opegrapha scripta v. serpentina Schaer.; Graphis scripta v. serpentina f. cretacea Szatala; Graphis scripta f. spathea (Ach.) Rabenh.; Graphis serpentina f. spathea Ach.; Graphis scripta v. varia Ach.).
    Tal subtire (uneori sub forma unor pete marginate de o linie neagrã prototalinã), neted sau verucos, alb pânã la cenusiu. Apotecii alungite, la început imerse, mai târziu superficiale, simple sau ramificate, uneori în formã de stea, pruinoase sau nu; parafize la capete brune; ascospori la început incolori, la urmã bruni, 5-l5 septati (Fig. 17: e), de 25-70 x 6-10 µm. Pe scoartã netedã, în special pe foioase; (subneutroph.) mo.- (me.) acidoph., me.- f. hygroph., mo. photoph.- ex. schioph., anitroph.; caract. Graphidetalia scriptae Hada  1944, Graphidion scriptae Ochsner 1928 în  Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem 1955, Opegraphetum viridis Almb. 1948, Pertusarietum (wulfenii) hymeneae Almb. 1945, Pertusarietum hemisphaericae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Opegraphetum vermicelliferae Almb. 1948).  -s'bor.- med.

    D. 3. 3. 3. Phaeographis Müll.- Arg. (1882)
    Tal crustos, subtire, imers sau partial superficial, hifele J + (albastru). Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu simplu, ± ramificat sau stelat, elongat (lirelat), imers sau în parte emergent. Excipulul talin de obicei nu se distinge. Excipulul propriu brun pânã la opac, negru si lucios continuîndu-se pânã dedesubt. Disc dilatat, negru, mat, uneori ± alb-pruinos. Himeniu incolor, J -, cu numeroase incluziuni sub formã de cristale. Hamatecium: parafize simple, cu celule apicale clavate si brunii. Asce cu 8 spori, de tip Graphis, nu sunt fisitunicate, K/I -. Ascospori multiseptati, cu lumenul compartimentelor lenticular, incolori la început si devenind repede, înãuntrul ascei palizi pânã la rosu-brunii, J + (purpuriu). Conidiomata: picnidie.

    266. Phaeographis dentritica (Ach.) Müll.-Arg.
    (Graphis dentritica Ach.; Graphis dendritica v. genuina Hazsl.; Graphis scripta v. serpentina f. genuina Hazsl.).
    Tal subtire sau bine dezvoltat, alb sau cenusiu, ± verucos, K + (rosu), P + (galben pânã la oranj); apotecii alungite, ascutite la capete sau rotunjite, brun-negricioase, imerse, drepte sau curbate, simple sau ramificate, disc pruinos; himeniu de 80-120 µm; ascospori la început incolori, apoi bruni, 5-9 septati, de 26-40(50) x 7-10 µm. Ch.: Norstictin-S. Pe scoartã netedã de foioase. - mieur. atl.- med. subatl.

    267. Phaeographis inusta (Ach.) Müll.-Arg.
    (Graphis inusta Ach.; ? Phaeographis incesta Müll.- Arg.).
    Tal subtire, neted sau granulos, cenusiu sau alb, R -; apotecii imerse, liniare, la capete rotunjite, simple sau ramificate, disc plat negru si mãrginit de tal; hipoteciu incolor; parafize la capete brune; himeniu de 45-70 µm; ascospori îngust-elipsoizi, la un capãt mai ascutiti, brun-întunecati, 3-5 septati, de 16-25 x 7-9 µm. Corticol. - mieur.-atl.

    D. 3. 4. Thelotremataceae (Nyl.) Stizenb. (1862)
    Tal crustos, uniform pânã la verucos. Fotobiont: Trentepohlia sau Trebouxia. Ascoma: apoteciu urceolat pânã la ± peritecioid, imers, cu discul concav pânã la plat, negru, uneori pruinos. Excipulul propriu este prezent. Hipotciu negru-brun. Asce cilindrice, cu un singur învelis care se dizolvã într-un stadiu timpuriu, nu sunt fisitunicate, contin (1-) 4- pânã la 8 spori. Ascospori îngust elipsoizi pânã la larg fusiformi sau larg elipsoizi, septati sau muriformi, incolori sau bruni pânã la întunecat bruni sau purpuriu negriciosi, uneori cu pereti grosi si lumenul loculelor ± lenticular, lipsiti de perispor distinct sau învelis gelatinos.

    D. 3. 4. 1. Diploschistes Norman (1853)
    Tal crustos, uniform pânã la crãpat- areolat, cenusiu-alb, neted pânã la verucos, uneori pruinos; medula J + (albãstrui). Fotobiont: Trebouxia. Ascoma: apoteciu ± în formã de periteciu (urceolat mai târziu), imers; disc negru, uneori pruinos. Excipulul talin prezent, uneori nu se distinge aproape deloc de tal sau este gros si pruinos. Hipoteciu negru-brun sau negricios. Asce elongat- clavate pânã la subcilindrice, nu sunt fisitunicate, contin (1-) 4 -8 spori. Ascospori larg elipsoizi, bruni pânã la întunecat-bruni sau purpuriu- negri, muriformi, netezi, lipsiti de un perispor distinct sau învelis gelatinos.

    268. Diploschistes gypsaceus (Ach.) Zahlbr.
    (Diploschistes albissimus (Ach.) Dalla Torre et Sarnth.; Diploschistes cretaceus (Ach.) Lettau; Diploschistes ochrophanes Lettau).
    Tal bine dezvoltat, de -2 mm. grosime, ± areolat, fãinos, alb pânã la cenusiu- galben, mat, pruinos, K -  J/K -, CaCl + (rosu- carmin). Apotecii negre, brun-pruinoase, cu margine bine dezvoltatã; ascospori 5-septati (4-7 septe transversale si 1-2 longitudinale), de 33- 57 x 16-24 µm. Calcicol; basiph.; caract. Protoblastenietea immersae Roux 1978, în  Xanthorietum (Caloplacetum) elegantis Motyka 1925). - bor.- med.

    269. Diploschistes muscorum (Scop.) R. Sant.
    (Diploschistes bryophilus (Ach.) Zahlbr.; Diploschistes bryophilus f. parasiticus (Sommerf.) Szatala; Diploschistes scruposus Norman v. bryophilus Müll.-Arg.; Urceolaria bryophila Ehrh.; Urceolaria scruposa Ach. v. bryophila Ach.; Diploschistes bryophiloides (Nyl.) Zahlbr.; Diploschistes gypsaceus Zahlbr. f. bryophiloides Zschacke; Diploschistes scruposus Norman f. bryophiloides Nyl.).
    Tal crustos, subtire (sub 1 mm. grosime), galben-cenusiu, cenusiu, cenusiu-albicios pânã la cenusiu bruniu, K + (galben), CaCl + (rosu); medula J + (violet). Apotecii imerse, poriforme, cu discul cenusiu sau gãlbui-cenusiu, slab pruinos sau mat, de 0,3-0,8 mm. lãtime, cu margine subtire care mai târziu dispare; ascospori câte 4/ascã, muriformi (5 septe transversale si 1- 2 orizontale), de 20-35 x 8-15 µm; Ch.: Lecanor-S., Diploschistes- S.
Pe sol calcaros si muschi, în tinerete parazit pe Cladonia (mai ales pe lobii talului); ex.- f. photoph., mo. acidoph., neutroph.; caract. Psoretalia decipientis Mattick ex Follm. 1974, în Toninietum saedifoliae Hada  1948, Toninio- Psoretum decipientis Stodieck 1937, Cladonietum convolutae Kaiser 1926).  - bor.- med.

    270. Diploschistes scruposus (Schreb.) Norman
    (Diploschistes ptychochrous Lettau; Urceolaria scruposa Ach.; Diploschistes scruposus v. albus (Rabenh.) J. Steiner; Diploschistes scruposus v. arenarius (Schaer.) Müll.- Arg.; Urceolaria scruposa v. arenaria f. punctata H. Olivier; Diploschistes scruposus v. arenarius f. punctatus H. Olivier; Diploschistes scruposus f. punctatus (H. Olivier) Zahlbr.; Diploschistes scruposus f. dealbatus (Ach.) Zahlbr.; Diploschistes scruposus f. plumbeus (Ach.) Zahlbr.; Diploschistes scruposus v. violarius (Nyl.) Lettau; Diploschistes violarius Zahlbr.).
    Tal verucos, fãinos, crãpat-areolat sau solzos (uneori la margine lobat), cenusiu, cenusiu- alburiu sau galben- cenusiu, K -, foarte rar K + (galben), ClCa + (rosu), J/K + (violet). Apotecii circulare (uneori neregulate), negre sau negre-cenusii, în formã de urnã, cu discul albastru pruinos. Epiteciu si hipoteciu brune. Ascospori, adesea câte 4 într-o ascã (rar 6 sau 8), bruni, muriformi, cu (4-7 septe transversale si 1-2 longitudinale, de (24-) 25-29(-35) x 10-15(-16) µm. Saxicol: pe roci silicioase; rar pe muschi sau alte plante; mo.- me. acidoph., (ex. schioph.), mo.- ex. (f.) photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; caract.  Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972, în Parmelietum somlöensis Klem. 1955, Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923, Pertusarietum corallinae Frey 1922), Aspicilietum cinereae Frey 1922).  - bor.- med.

    D. 3. 4. 2. Thelotrema Ach. (1803)
    Tal uneori imers, în general ± superficial, crustos- cornos, neted, cenusiu, cenusiu-verzui, cenusiu-albãstrui sau cenusiu-rosietic (la umbrã crem pânã la brun- roscat); cortex uniform sau exfoliat, uneori cu cristale interne; prototalul lipseste. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu urceolat pânã la ± peritecioid, imers în verucozitãtile semisferice late de cca. l mm., deschizându-se la vârf printr-un por larg de 0,1-0,3 mm.  , adesea cu negi în relief; disc concav pânã la neted, negru, uneori pruinos. Excipulul talin distinct, întreg sau erodat, de obicei curbat spre interior. Hipoteciu negru-brun, gros. Asce cilindrice, cu un singur învelis, dizolvându-se într-un stadiu timpuriu, contin 1 pânã la 8 spori. Ascospori îngust- elipsoizi pânã la larg- fusiformi, septati sau muriformi (peste 9 septe; unele sau toate compartimentele împãrtite longitudinal), incolori sau bruni, cu pereti adesea grosi si lumenul compartimentelor ± lenticular, lipsiti de un perispor distinct.

    271. Thelotrema lepadinum Ach.
    Tal cornos, neted, cenusiu, cenusiu- verzui, cenusiu-albãstrui sau cenusiu rosietic, pe un prototal subtire, alb. Apotecii imerse, hemisferice, late de cca. 1 mm., deschizându-se la vârf printr-un por larg de 0,1-0,3 mm., disc negru, concav, cenusiu- pruinos. Ascele contin 1-8 spori (de regulã 4-8); ascospori fusiformi, multiseptati sau muriformi, de 40-140 x 11-25 µm. Corticol: mai ales pe foioase si Picea, mai rar pe roci; mo.- me. acidoph., mo. anombroph.- mo.(me.) ombroph., ex. schioph., anitroph.; caract. Thelotremetum lepadini Hilitzer 1925, în Biatoretum stiriacae (Almborn 1948) Klem. 1955, Pertusarietum (wulfenii) hymeneae Almborn 1948. - s'bor.-subatl.- med. mo.(oz.).

    D. 4. GYALECTALES Henssen ex D. Hawksw. & O. Eriksson (l986).
    D. 4. 1. Gyalectaceae (A. Massal.) Stizenb. (l862)
    Tal crustos, subtire, superficial sau imers în substrat (Belonia) si adesea indistinct, membranos sau descvamat, granular sau neted, uniform, uneori crãpat, efuz. Fotobiont: Trentepohlia sau Trebouxia. Ascoma: apoteciu peritecioid (deschidere punctiformã) sau cu deschidere mai largã, uneori periteciu, la început imers în scvamulele granulare ale talului apoi emers; excipulul propriu deschis la culoare; discul apoteciului ± neted pânã la puternic concav sau urceolat, fãrã excipul talin, cu discul albicios-galben pânã la oranj-rosu, cu înfãtisare ceruitã, palid cãrniu, oranj sau brun când este umed, translucid si semiopac. Excipulul propriu incolor, în cele din urmã pseudoparenchimatos sau bine dezvoltat, persistent, alb pânã la cenusiu sau de aceeasi culoare cu discul; uneori la partea superioarã întunecat la culoare. Asce cu 8 spori, îngust cilindrice, cu pereti subtiri, fãrã apex îngrosat si lipsit de structurã apicalã. Ascospori fusiformi pânã la elipsoizi, 1-septati pânã la pluriseptati-aciformi sau muriformi, incolori, netezi, lipsiti de perispor.

    D. 4. 1. 1. Belonia Körb. ex Nyl. (l852)
    Tal ± iesit din substrat, subtire sau uniform, prototal indistinct; fotobiont: Trentepohlia. Apotecii imerse în verucozitãtile talului, aproape sferice, cu excipulul incolor, în partea superioarã întunecat si cu deschidere punctiformã. Asce cilindrice, cu 4-8 spori. Ascospori aciformi sau îngust fusiformi, multiseptati (15-20 septe), cu locule cilindrice.

    272. Belonia herculana Hazsl.
    (Belonia hungarica Hazsl.; Belonia herculina Keissler; Verrucaria herculina Lojka; Segestrella herculina Rehm.).
    Ascoma peritecioidã, la început imersã în verucozitãtile talului apoi semiimersã, gãlbuie pânã la roz-brunã (cel putin umezitã devine foarte deschisã la culoare). Parafize bifurcate si persistente. Asce cu 8-spori, cilindrice, de 150-180 x 16-18 µm. Ascospori aciformi, incolori, multiseptati (20 septe circulare), de 100-140 x 2-3 µm. Corticol.;  smed. (Balcani).

    D. 4. 1. 2. Dimerella Trevis. (1880).
    (Microphiale Zahlbr.).
    Tal crustos, superficial, ecorticat, subtire si adesea indistinct, membranos sau descvamat granular, palid-cenusiu. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu sesil, la început marginat, concav-urceolat pânã la plat, albicis-galben pânã la oranj-rosu. Excipulul talin lipseste; excipulul propriu incolor, în cele din urmã pseudoparenchimatos. Himeniu J + (albastru). Hamateciu: parafize distincte, neramificate, septate, cu celule apicale ± umflate. Asce cu 8 spori, îngust-cilindrice, cu peretii subtiri, cu K/J + (albastru pal); apexul nu este îngrosat si nu are structurã apicalã internã. Ascospori fusiformi pânã la elipsoizi, 1-septati, incolori, netezi, lipsiti de perispor.

    273. Dimerella lutea (Dicks.) Trev.
    (Microphiale lutea (Dicks.) Zahlbr.).
    Tal foarte subtire (uneori aproape lipseste), granulos, cenusiu-albicios sau cenusiu-verzui. Apotecii la început în formã de urnã, apoi devin plate sau usor convexe, cu margine întreagã, cu discul galben închis sau oranj, de 0,6- 1,8 mm. Ascospori îngust- elipsoizi, de 8-11 x 2-3,5 µm; himeniu J/K + (albastru apoi violet).
Pe scoartã de foioase; subneutroph.- me. acidoph., me. (ex.) hygroph., substrathygroph., anitroph.- (mo.) nitroph.;
- mieur. subatl.- med.

    274. Dimerella pineti (Ach.) V zda
    (Microphiale diluta (Pers.) Zahlbr. ; Biatorina pineti A. Massal.; Microphiale membranacea Zahlbr.;  Lecidea pineti Kremp.; Dimerella diluta (Pers.) Trevis.; Gyalecta diluta (Pers.) Blomb.).
    Tal subtire, cenusiu- verzui; talul steril cu picnoconidii hemisferice, galben-brune. Apotecii de -0,4(0,5) mm., la început în formã de urnã, apoi plate, disc roz-gãlbui, cu margine; ascospori 1-septati, de 9-14 x 2-3,5 µm.; picnospori de 6-7 x 1,8- 2,5 µm. Pe scoartã de foioase (Alnus, Corylus etc.) si pe scoartã de Picea, ± pe sol, rar saxicol sau lignicol; me. acidoph., me.- f. hygroph., anitroph.- mo.  nitroph., mo. subtrathygroph; în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - bor.- atl.- med.

    D. 4. 1. 3. Gyalecta Ach. (1808)
    Tal crustos, neted, uniform, uneori ± crãpat, efuz sau indistinct. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu cu disc ± neted pânã la puternic concav sau urceolat, frecvent cu înfãtisare ceruitã, palid, de culoarea cãrnii, oranj sau brun, translucid si semiopac (când este umed). Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu bine dezvoltat, persistent, alb pânã la cenusiu si de aceeasi culoare cu discul. Ascele au peretii subtiri, lipsite de aparat apical sau tholus, cu 8 spori. Ascospori elipsoizi pânã la fusiformi, septati transversal pânã la muriformi, incolori. Conidiomata: picnidie incolorã pânã la brunã.

    275. Gyalecta foveolaris (Ach.) Schaer.
    Tal verucos, alb sau cenusiu- albicios pânã la cenusiu- gãlbui, R -. Apotecii de -0,6 mm., ± imerse pânã la adprese, disc concav galben-rosietic pânã la oranj-brun, cu margine albã. Asca cu 8 spori. Ascospori 3-septati, de 18-21 x 6-7 µm. Himenium J/K + (albastru apoi murdar). Pe sol calcaros, pe muschi si resturi de plante; caract. Megasporion verrucosae Kalb. 1970. -arkt.- smed.mo.

    276. Gyalecta jenensis (Bartsch.) Zahlbr.
    (Gyalecta cupularis Schaer.; Lecidea cupularis (Hedw.) Ach.).
    Tal foarte subtire, aproape fãinos, alb sau cenusiu deschis, R -. Apotecii sesile, de 0,4 -1,2(1,5) mm. lãtime, la început închise în tal apoi capãtã formã de urnã, disc oranj, oranj-roz, cu margine groasã, zimtatã. Asce cu 8 spori. Ascospori elipsoizi, 3-septati mai târziu devin muriformi, de 13-25 x 7-10 µm. Pe roci calcaroase si pe sol calcifer; basiph., mo. photoph., ex.- f. schioph., me.- f. hygroph., substrathygroph.- subhygroph., anitroph./ mo. nitroph.; caract. Gyalectetum jenensis Kaiser em Roux & Wirth 1978.  - (arkt.) bor.- med.-mo.

    277. Gyalecta leucaspis (A. Massal.) Zahlbr.
    Tal fin areolat pânã la fãinos, roz sau oranj deschis, în herbar cenusiu-verde; apotecii la început ca niste urne apoi plate, de culoare brun-rozã, discul alb-pruinos, marginea la bãtrânete cu 5-10 colti; ascospori aproape aciformi, 5-9-septati, de 30-50 x 4-4,4 µm. Pe roci calcaroase si dolomitice; basiph., anitroph.; caract. Gyalectetum leucaspidis Wirth & Cl. Roux 1980. - mieur. pralp.- med. mo./ alp.

    278. Gyalecta subclausa Anzi
    (Gyalecta elegantula Müll.-Arg.; Gyalecta rosellovirens Nyl.; Lecidea rosellovirens Hue.).
    Tal subtire, pulverulent (uneori pseudoareolat), alburiu pânã la roz. Apotecii de -0,3 mm. lãtime, închise în tal, uneori foarte disperse, cu disc întunecat galben-verzui; ascospori de 10-16 x 6-10 µm., putin muriformi, larg elipsoizi pânã la rotunzi. Pe roci calcaroase; basiph., mo. photoph., ex. schioph., anitroph.;  - mieur.- smed. (pralp.).

    279. Gyalecta truncigera (Ach.) Hepp
    (Secoliga abstrusa Körb.; Gyalecta abstrusa (Wallr.) A. Massal.).
    Tal foarte subtire, verucos (uneori inobservabil), cenusiu-brun, în herbar devine verde. Apotecii de 0,3-0,5(0,7) mm., sesile, la început punctiforme, mai târziu lãtite, disc galben-brun pânã la brun- întunecat, cu margine care mai târziu dispare. Ascospori elipsoizi, la ambele capete ascutiti sau rotunjiti, muriformi, (cu cel putin 5 septe), de l7-28 x 6-9 µm. Pe scoartã, mai ales la baza trunchiurilor de foioase; subneutroph.- mo. acidoph., mo. substrathygroph., anitroph./ mo. nitroph.; caract. Gyalectetum ulmi Hilitzer 1925, în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958.  - s'bor.- med.

    280. Gyalecta ulmi (Sw.) Zahlbr.
    (Lecanora rubra Ach.; Phialopsis rubra Körb.; Gyalecta rubra (Hoffm.) A. Massal.).
    Tal subtire, granulos, alb sau alb-cenusiu. Apotecii de -2 mm. lãtime, usor pruinoase, disc brun, brun rosietic sau rosu-sanguin, cu margine puternicã, albã, zimtatã. Ascospori 3-septati, elipsoizi, incolori, de 15-25 x 5-8 µm. Corticol, la baza trunchiurilor de foioase, rar pe roci calcaroase sau dolomitice; mo. acidoph., ex. schioph., mo. photoph., anitroph.; caract. Gyalectetum ulmi Hilitzer 1925). - s'bor.- med.

    D. 5. LECANORALES   Nannf. (1932)
    Tal de la crustos-lepros, crustos-areolat, neted, granulos, verucos, uniform sau lobat pe margini sau scvamiform pânã la foliaceu, filamentos, microfruticos, fruticos, fixat de substrat prin rizine, prin hife ale stratului medular, uneori printr-un umbilic sau printr-un disc adeziv. Fotobiont: în general chlorococcoid sau Trentepohlia, uneori cyanobacterie (Nostoc, Stigonema, Rivulariaceae, Scytonemataceae, Hypomorpha). Ascoma: apoteciu imers sau sesil, cu toatã fata inferioarã fixatã de tal sau scurt stipitat, în general cu disc circular, uneori linear, elipsoid sau poligonal, în general cu deschidere largã, rareori numai în aparentã pyrenocarp, cu sau fãrã margine talinã. Hamateciu: parafize subtiri, simple si libere sau de la moderat ramificate în treimea superioarã pânã la bogat ramificate si anastomozate, puternic conglutinate, uneori apexul umflat si pigmentat. Asce cu (4-)8 sau mai multi spori, de tip: Acarospora, Thelocarpon, Candelariella, Lecanora (Fig. 16 II: 4), Lecidea (Fig. 16 II: 5), Rhizocarpon (Fig. 16 II: 8), Biatora (Fig. 16 II: 2), Bacidia (Fig. 16 II: 1), Porpidia (Fig. 16 II: 7), Trapelia, Cladonia, Umbilicaria. Ascospori de la simpli sau multiseptati pânã la muriformi, de la incolori pânã la închis colorati, cu pereti subtiri.

    D. 5. 1. Acarosporaceae Zahlbr. (1906)
    Tal subtire, imers în substrat sau superficial de la crustos verucos, crustos- areolat pânã la subscvamiform, rar lobat sau scvamulos; cortexul superior paraplechtenchimatic, cortexul inferior lipseste; fotobiont: chlorococcoid, prezent în jurul verucozitãtilor si in jurul apoteciilor incluzându-se în marginea lor. Ascoma: apoteciu biatorin, convex, incolor, palid-gãlbui pânã la brun sau negru, imers, rar ± sesil; excipul talin de la indefinit si subtire pânã la ± proeminent; epiteciu de la incolor, pal, rosu-brun pânã la brun-negru; hamateciu: parafize subtiri, simple, nu adglutinate sau ramificate si anastomozate (la Strangospora) sau perifize dispuse în jurul ostiolei si pe peretii laterali, ocazional pseudoparafize simple, bifurcate sau lipsesc (Thelocarpon). Asca cu 50-300 ascospori, în formã de sticlã (mai îngustatã în partea superioarã), clavatã, cu perti subtiri, domul apical distinct, uneori apexul nu îngrosat- tip Lecanora. Ascospori incolori, mici, simpli, rotunzi sau elipsoizi.

    D. 5. 1. 1. Acarospora A. Massal.
    Tal crustos-areolat, scvamulos, uneori radiar-lobat, de obicei  minuscul si evanescent formând o crustã subtire cu verucozitãti sau ridicãturi globoase pânã la conice; prototal nu; structurã heteromerã, fata superioarã întotdeauna corticatã, fixat de substrat prin hifele stratului medular. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu biatorin, convex, brun pânã la negru, imers pânã la ± sesil; excipul talin de la subtire si indistinct pânã la ± proeminent; epiteciu de la incolor, pal, rosu-brun pânã la brun-negru; regiuna himenialã întotdeauna înconjuratã de un strat cu alge; hamateciu: parafize subtiri, simple, neaglutinate; asce cu de la 50 pânã la 300 spori, clavate, cu pereti subtiri, cu discul apical distinct; ascospori simpli, incolori, rotunzi, elipsoizi, ± elongati, mici.

    281. Acarospora badiofusca (Nyl.) Th. Fr.
    (Acarospora badiofusca v. lepidioides Vain.; Acarospora badiofusca v. transylvanica H. H. Magn.).
    Tal scvamulos lobat, galben-brun, cenusiu-brun, castaniu-brun, rosu-brun pânã la negru, R -. Apotecii de -1,5(2) mm., la început imerse, sub forma unor puncte, mai târziu sesile, câte 1 (2-3) într-o scvamulã, discul rosu-brun, rosu-negru sau brun-negru, plat sau convex; himeniu J + (albastru); ascospori de 3-6 x 1,5-2,5 µm. Saxicol, în general pe roci silicioase; subneutroph.- neutroph., ex.- f. photoph., mo. nitroph., în Lecanoretum demissae Wirth 1969.  - arkt.- alp. (pralp.).

    282. Acarospora bullata Anzi
    Tal areolat lobat, de 1-2  (rar 5) cm. lãtime, areole de 0,4- 2,2 mm. convexe, oliv-brune, pruinoase; lobi de 1-2 mm. lungime si 1 mm. lãtime, putin bombati, mai rar plati; tal CaCl + (rosu); apotecii de 0,3-1,8 mm., plate sau convexe, disc brun pânã la negru-brun; asca contine în jur de 20 spori; ascospori de 3-4(5) x 1,5-2 µm. Saxicol, pe roci calcaroase sau silicioase neutral/bazice;  mieur.

    283. Acarospora cervina A. Massal.
    (Acarospora cervina f. percaena (Schaer.) A. Massal.; Acarospora percaena Stnr.; Acarospora glaucocarpa v. percaena Körb.; Acarospora glaucocarpa Körb. v. depauperata (Körb.) A.L.Smith; Acarospora glaucocarpa (Wahlenb.) Körb.; Acarospora glaucocarpa v. typica H. Magn.; Acarospora glaucocarpa f. alba Krmph.; Acarospora glaucocarpa f. condensata Hazsl. ).
    Tal lobat sau scvamulos-lobat, verde- brun, brun, cenusiu, castaniu-brun, cenusiu-brun sau rosu brun; lobii cu marginea pruinoasã, fata inferioarã deschisã la culoare sau albã; R -. Apotecii 1- 4 într-o scvamulã, rosii-brune sau brune pânã la negre, de 0,5-1(-2,5) mm  ; hipoteciu alb-cenusiu; himenium de 65(-85)-100 µm grosime, J + (albastru). Ascospori de 4-6(-8) x 1,7-2 µm. Calcicol; caract. Placocarpetum schaereri Klem. 1955 em. Roux 1978, în Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em Roux 1978. - mieur. (subko.) med.

    284. Acarospora fuscata (Nyl.) Arnold
    (Acarospora fuscata f. macra (Harmand) Boistel).
    Tal scvamulos sau scvamulos-lobat, de culoare deschisã sau brun, rosu-brun sau galben-brun, pe partea inferioarã brun închis sau negru, K -, CaCl + (rosu). Apotecii numeroase, aproape acoperite de tal; disc la început sub forma unui punct, mai târziu concav sau plat, de 0,2-0,6(-1) mm.  , rosu- brun pânã la negru, mai închis la culoare decât talul; hipoteciu putin gãlbui; asca contine 100-200 spori; ascospori de 4-5,5(-6) x 1-1,5 µm. Saxicol: pe roci silicioase; (subneutroph.-), mo.- me. acidoph., mo.- ex. photoph., a.- mo. nitroph.; caract. Rhizocarpetea geographici Wirth 1972;  - bor.- med.(mo.).

    285. Acarospora heppii (Näeg.ex Hepp) Nägeli in Körb.
    (Lecanora heppii Nyl.).
    Tal de obicei indistinct sau foarte subtire, brun pânã la cenusiu; apotecii  numeroase, de 0,2-0,4 (-0,5) mm., rosii-brune, grupate câte 2-3; himeniu peste 115 µm grosime, incolor sau usor bruniu-gãlbui, J + (albastru), ascele + (rosu-brun); ascospori cu vacuole la capete încât par biloculari, de 3-6 x 1,5-2,5 µm. Pe roci calcaroase, ocazional pe roci silicioase; subneutroph.- basiph. (ex. schioph.)mo.- ex. photoph.;  - bor.- smed. (?med.).

    286. Acarospora impressula Th.Fr.
    Tal crãpat areolat, areole colturoase, plate sau bombate, brun pânã la negru-brun, nu pruinos, dedesubt întunecat la culoare; R -; apotecii 1-5 într-o areolã, de formã neregulatã, colturoase sau alungite, rar rotunde, imerse, cu marginea abia vizibilã sau lipseste deschise la culoare, concave pânã la plate, de -0,4 mm.; himenium  de 60-80 µm (rar 100 µm), I + albastru; parafize 1,5- 2 µm; ascospori de 3-4 (-5) x (1,5)2-2,5 µm. Saxicol; me acidoph., ex.-f. photoph., ombroph.; în Acarosporetum sinopicae Wirth 1972, Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944. - s'bor.- mieur.

    287. Acarospora laqueata Stiz. in Flagey
    Tal cu margine lobatã, de -7 cm., cenusiu-brun, umezit brun-castaniu; lobi de 1-2 mm. lungime si 0,5 mm. lãtime, concavi; cortex CaCl -. Apotecii de 0,2-0,5 mm., numeroase, imerse, 1 sau 2 într-o areolã, disc concav sau plat; hipoteciu cenusiu; himenium J + (albastru); asca cu 100-200 spori; ascospori de 4,5-5 x 1,7-2 µm. Pe roci calcaroase.  med. (smed. co.).

    288. Acarospora macrospora (Hepp) Bagl.
    (Acarospora macrospora ssp. murorum (A. Massal.) Clauz. & Cl. Roux; Acarospora murorum Mass; Acarospora castanea Körb.; Acarospora squamulosa Trev.).
    Tal scvamos- areolat pânã la aproape crãpat- areolat, areole de 0,5- 5 mm., rosu-brun pânã la bruniu, rar ocru, verzui-brun; R  -; apotecii 1-3 (8) într-o areolã, ± imerse sau cu margine talinã puternicã, de -1 mm., rosu-brune, concave sau plate; parafize peste 2 µm lãtime; asca contine sub 100 spori; ascospori de 7-12 x 3-6 µm. Pe roci calcaroase, în statiuni mo.- me. (f.) bogate în luminã; basiph., me. xeroph., mo. nitroph.; în Caloplacetum cirrochroae Poelt ex. Breuer 1971, caract. Hymenelio coeruleae- Farnoldietum juranae Keiser 1926 em. Klem. 1955. - bor.- med.

    289. Acarospora nitrophila H.H. Magn. v. nitrophila
    (Acarospora nitrophila f. subrufa H. H. Magn.).
    Tal scvamos- areolat sau scvamulos-lobat, scvame  de 0,4- 2,5 mm., mai ales convexe, mai ales brun- întunecat; R -. Apotecii de -1,2 mm., 1 sau 3-5 într-o areolã, la început sub forma unor puncte, disc cu asperitãti, plat sau putin concav, mai rar usor convex, rosu-brun pânã la negru, margine subtire; hipoteciu incolor sau galben; himeniu de 70-130 µm, J + (albastru sau rosu); parafize de 1,5-2(2,5 µm, deasupra -5(6) µm; ascospori de 3-5 x 1,5-2 µm. Pe roci silicioase, sisturi, pietre gresoase etc. în statiuni luminoase; mo.-me subneutroph., ex.- f. photoph., mo.- me. nitroph.;  - arkt. -med.

    290. Acarospora nitrophila v. praeruptorum (H.H. Magn.) Clauzade & Cl. Roux
    (Acarospora praeruptorum H. H. Magn.; Acarospora aequatula H. H. Magn.).
    Tal cu areole brun-roscate, de 1-2 mm. lãtime si scvame mai deschise la culoare sau brun-castanii; cu reactivii specifici -; himenium de 100-125 µm grosime, J + (rosu-palid); apotecii rare, câte 1-3 într-o areolã, de 0,2-0,4(-0,6) mm., rosii-brune; ascospori de 3-5 x 1,5-2µm. Saxicol: pe roci silicioase; me. acidoph.- subneutroph., mo.- ex. photoph.; caract. Acarosporetalia sinopicae Creveld 1981.  - mieur.- smed. co.

    291. Acarospora oligospora (Nyl.) Arnold
    (Acarospora glebosa Körb.).
    Tal scvamos-lobat, scvame de 0,5-1(1,5) mm., rotunde, ± convexe, oliv pânã la brun- întunecat, pe partea inferioarã palizi; R -; apotecii numeroase, câte 1 într-o areolã, la început imerse si concave, apoi superficiale, plate sau convexe, negru-brune, de -0,6(-1) mm.; ascele contin pânã la 100 spori; ascospori de 9-13 x 5-6 µm. Pe roci si sol; subneutroph.- neutroph., ex.- f. photoph., mo. nitroph; în Lecidelletum carpaticae Wirth 1981.  - mieur.- smed.

    292. Acarospora peliscypha  Th. Fr.
    (Parmelia peliscypha Wahlenb.; Acarospora peliscypha Harmand).
    Tal scvamulos, scvamule lobate, de 0,5- 3 mm., brunii pânã la întunecat brune, adesea lucioase, cu lobi bombati, pe partea inferioarã neagri, K -, Ca Cl + (rosu); apotecii într-o parte a talului lipsesc, într-altã parte foarte numeroase, de -1,4 mm., întunecat-rosu-brune, cu margine talinã evidentã si rotundã; hipoteciu cenusiu-alburiu; himeniu J + (verde-albastru) sau (galben-brun); asca cu 100-200 spori; ascoscospori de 4-6 x 1,5-2 µm. Pe roci silicioase îmbogãtite suplimentar în nitrogen; mo.-me. acidoph., f. photoph., mo.(-me.) nitroph.; în Umbilicarion cylindricae Gams 1927, caract. Ramalinetum capitatae Frey 1933.  - arkt.- alp.

    293. Acarospora romanica Codoreanu
    Tal areolat-scvamulos, scvamule sub formã de granule, pe partea superioarã rosu-brune, pe cea inferioarã deschise la culoare, cu reactivii specifici -. Apotecii la început imerse, mai târziu foarte putin ridicate, câte 1 într-o areolã, rosii- brune, de 1-2,3 mm.  ; himenium de 165 µm grosime, J + (albastru); hipoteciu incolor; epiteciu brun; ascospori de 5-7 x 3 µm. Pe roci silicioase;  smed. co. (România).

    294. Acarospora sinopica (Wahlenb.) Körb.
    Tal ruginiu-rosu pânã la ruginiu-brun, areolat, areole marginale puternic lãrgite dând talului aspect lobat (placodioid); R   -, Ch.-; apotecii punctiforme ± imerse, rar 1, mai des câte 2-6  într-o areolã, disc de 0,1-0,2 (rar 0,5-0,7) mm.; himeniu J + (galben-rosu); ascospori elipsoizi, de 3-3,5 x 1,2-1,6 µm.  Saxicol, pe roci bogate în ioni minerali (comun pe roci silicioase); f. euriök., me.- f. acidoph., mo.- f. photoph., anitroph.; caract. Acarosporetalia sinopicae Creveld 1981, Acarosporion sinopicae Wirth 1972 si Acarosporetum sinopicae Hilitzer 1924.  - arkt.- smed. mo.

    295. Acarospora smaragdula (Wahlenb.) Th. Fr.
    (Acarospora murina Sandst.; Acarospora isotorquensis Alstrup.; Acarospora flavorubens Bagl. et Car.; Acarospora smaragdula v. lesdainii (Harmand) H. H. Magn.; Acarospora lesdainii Harmand ex A.L.Smith; Acarospora smaragdula v. lesdanii f. fulvoviridula H. H. Magn.; Acarospora smaragdula v. foveolata Körb.).
    Tal scvamulos-lobat, galben- brun, bruniu, rar rosu-brun, dedesubt negricios, CaCl -, K +; apotecii imerse, 3-7 într-o areolã, punctiform (de 0,2-0,3 mm.) sau rar disc lãrgit (-8 mm), brun sau neagru; himeniu J + (brun sau rosu-galben); parafize de 1-1,5 µm grosime; ascospori de 3-4 (-4,5) x 1-2,5 µm.; Ch.: Norstictin-S.
    Ecologie, sociologie. Pe roci granitice si sistoase; subneutroph. -mo. acidoph., mo.- ex (f.) photoph.; caract. Ramalinetum capitatae Frey 1933.  - arkt.- mieur.- mo./ alp.- med. mo./ alp.

    296. Acarospora veronensis A. Massal.
    (Acarospora fuscata ssp. discreta Th.Fr.; Acarospora discreta (Ach.) Th.Fr.).
    Tal areolat- scvamos, areole de 0,2-1,4 mm., rosu-brune, întunecat-rosu-brune, R -; apotecii 1-3(4) într-o areolã, de 0,1-0,5(0,6) mm., rosii-brune pânã la brun-întunecate, concave, fãrã margine; himeniu de 60-100 µm grosime, J + (rosu-brun) sau (albastru); ascospori de 3-5 x 1,5-2 µm. Saxicol: pe roci silicioase, subneutroph.- mo. acidoph., ex. f. photoph., (a.-) mo. nitroph., în Lecidelletum carpaticae Wirth 1981, Aspicilietum cinereae Frey 1922, Buellio- Rhizocarpetum Wirth 1972, caract. Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944;  - bor.- med.

    297. Acarospora versicolor Bagl. et Car.
    (Acarospora cinerascens J. Steiner; Acarospora cineracea Hue., Wedd.).
    Tal areolat- lobat, lobi plati pânã la convexi, de 0,5-2 mm., ± pruinosi, pe partea inferioarã de la bruniu pânã la rosu- brun; R  -; apotecii 1 sau 2-3 într-o areolã, de 0,2-0,5(-1) mm.  , negre- brune, plate; hipoteciu cenusiu; himenium de 90-130 µm grosime, I + albastru; parafize de cca. 1,5 µm grosime; ascospori de 4-7 x 1,5-2 (-3,5) µm. Saxicol: pe roci silicioase bogate în minerale; subneutroph., thermoph., mo. (-me.) nitroph.; în Lecidelletum carpathicae Wirth 1972, Caloplacetum teicholitae Wilm. 1966.  - mieur.- med.

    D. 5. 1. 2. Biatorella de Not. (1846)
    298. Biatorella germanica A. Massal.
    Tal crustos, subtire, albastru-cenusiu pânã la alb-cenusiu, prototal alb; apotecii mici, sesile sau imerse, brun-roscate, de 0,4-0,6 mm  , disc convex pânã la hemisferic; hipoteciu de 35-45 µm grosime, ± galben-bruniu, brun sau în micã parte usor rosietic-galben, fãrã învelis marginal; himeniu si zona centralã de 100-150 µm grosime, oranj deschis; parafize subtiri, de 1-1,5 µm grosime, în partea superioarã ramificate; asce de 60-65 x 15-18 µm, contin pânã la 100 spori; ascospori simpli, incolori, sferici, foarte mici, în jur de 3,5-4,5 µm  . Calcicol.
smed.
    Observatii. Se aseamãnã cu Biatorella fosarum (Dufour) Th Fr. de care se deosebeste prin forma sporilor (nu sunt sferici).

    D. 5. 1. 3. Maronea A. Massal. (1856)

    299. Maronea constans (Nyl.) Hepp
    Tal crustos, de 1-3 cm, la început subtire, uniform, apoi ±  cornos-granulos, cenusiu alburiu pânã la cenusiu- brun, fixat de substrat prin hifele stratului medular, prototal de culoare închisã; R -; fotobiont: chlorococcoid; verucozitãtile fertile proeminente, apotecii simple, la început imerse si plate apoi concave, fãrã excipul propriu, cu margine talinã îmbrãcatã într-un cortex cartilaginos alburiu, disc brun-negru pânã la negru, ± plat, de 0,5-1(-1,2) mm.; hipoteciu incolor, sub el un strat cu alge; epihimeniu întunecat-brun; parafize simple sau ramificate, la vârf uneori septate; himeniu incolor, K + (purpuriu sau violet-brun); ascospori de 5-6,5 x 2,5-3,5 µm, simpli sau indistinct 1-septati, hialini, elipsoizi pânã la sferici. Corticol: pe scoartã netedã (fag); mo. (me.) acidoph., ex. photoph.;  -mieur. (subatl.)- smed.

D. 5. 1. 4. Pleopsidium Körb. (1855)

    Tal crustos placodioid, marginile lobate si mijlocul granulos, pe fata superioarã galben sau verde-gãlbui, pe partea inferioarã alb; fotobiont: chlorococcoid, celule algale prezente în jurul bazei granulatiunilor talului si în jurul apoteciilor, pãtrund si în marginea lor. Ascoma: apoteciu biatorin, galben-brun pânã la brun-întunecat, imers pânã la ± sesil; excipul talin distinct, ± proeminent; epiteciu pal-rosietic sau rosu-brun; hamateciu: parafize subtiri, simple, nu adglutinate; asce cu pânã la 100 spori, clavate, cu pereti subtiri; ascospori incolori, mici, elipsoizi, simpli.

    300. Pleopsidium chlorophanum (Wahlenb. in  Ach.) Zopf.
    (Acarospora chlorophana (Wahlenb.) A. Massal.; Acarospora flava Trev.; Lecanora chlorophana Ach.).
    Tal distinct lobat, la mijloc areolat, de -2 cm., partea de deasupra a areolelor ± boltitã si netedã, galbenã sau verde- gãlbuie, partea inferioarã albã, K -; apotecii numeroase, de 1-2,5 mm., deschise sau închise la culoare, discul la urmã devine convex si marginea dispare; asca contine în jurul a 100 spori; ascospori de 3-4 x 1,5-1,7 µm; himeniu J + (albastru intens). Saxicol: pe stânci silicioase, verticale, mai ales în arealele alpine; me.- f. acidoph., mo.- ex. photoph., anitroph.; caract. Acarosporo sinopicae- Pleopsidietum chlorophanae (Wirth 1972) Creveld 1981 (Acarosporetum sinopicae- chlorophanae), în Chrysotrychetum chlorinae Schadae 1934 ex Wirth 1972 (=Leprarietum chlorinae Gams 1927).  - arkt.- alp.

    301. Pleopsidium flavum (Bellardi) Körb.
    (Acarospora oxytona (Ach.) A. Massal.; Acarospora chlorophana v. oxytona (Ach.) Fr.
    Tal areolat-lobat, galben, partea superioarã a areolelor fin încretitã (la lupã); apotecii semiimerse, mai închise la culoare decât talul, disc plat, cu margine care nu dispare; ascospori de 4-5 x 1,7-2 µm. Pe suprafata stâncilor (roci silicioase) atârnate sau verticale, în zone alpine; caract. Lecanoro rupicolae-Pleopsidietum flavi Motyka 1926 (Lecanoro sordidae- Acarosporetum oxytonae);  - arkt.- alp./ pralp., (subco.).

    D. 5. 1. 5. Polysporina V zda
    Tal slab dezvoltat, rar formeazã o crustã subtire, brunã sau cenusie. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii lecideine (nu îmbrãcate de tal pe margini), imerse pânã la ± sesile, câte 2 sau mai multe la un loc, disc concav, negru; excipulul talin indefinit; epiteciu de la pal, rosu-brun pânã la negru-brun; hamateciu: parafize subtiri, spre capete ramificate formând epiteciu; asca contine pânã la 200 spori; ascospori mici, simpli, elipsoizi pânã la ± elongati.

    302. Polysporina lapponica (Ach. ex Schaer.) Degel.
    (Acarospora lapponica (Ach.) Th. Fr.; Acarospora lapponica v. lojkeana H. H. Magn.;  Polysporina dubia (H. H. Magn.) V zda; Sarcogyne dubia H. H. Magn.).
    Tal strãin, mai ales areolat crãpat sau solzos, C - sau C + rosu, ± Gyrophor-Acid; tal propriu numai sub apotecii, slab dezvoltat, întunecat-rosu-brun; apotecii parazite pe tal strãin sau pe tal propriu de 0,3-0,5 mm., disc negru, slab pânã la puternic mãrginit; excipulul propriu cu suprafatã largã, 20-30 µm grosime; himenium de 120-150 µm înãltime; epiteciu 15-25 µm, negru-brun; asca contine mai mult de 100 spori; ascospori de 4-5,5 x 2-3 µm.
Saxicol: pe roci granitice, sistoase etc.; subneutroph.- mo.(me.)acidoph., ex.- f. photoph.; în Lecidelletum carpaticae Wirth 1981, Aspicilietum cinereae Frey 1922; - bor.- med.
    303. Polysporina simplex (Davies) V zda
    (Biatorella simplex (Davies) Branth. et Rostr.; Lecanora simplex Nyl.; Sarcogyne simplex (Dav.) Nyl.; Sarcogyne simplex v. strepsodina H. Olivier; Sarcogyne simplex f. goniophila Zahlbr.; Sarcogyne privigna A. Massal. v. goniophila (Flörke) Cretzoiu; Sarcogyne privigna v. goniophila (Stnr.) H.H. Magn.).
    Tal lipsã sau foarte subtire si crustos, cenusiu; apotecii numeroase, uneori câte 2 sau mai multe la un loc, negre, de 0,3-1 mm., cu margine îngrosatã; himeniu de (65) 100-120 (-200) µm grosime, incolor, J + (rosietic-galben sau rar albastru închis); epiteciu negru; parafize de 1-1,5(-1,7) µm grosime; asce de 65-80(-150) x 15-17(-20) µm; ascospori 200 sau mai multi/ ascã, elipsoizi pânã la cilindrici, simpli, incolori, de 3-4(-5) x 1,5 µm. Saxicol: pe roci silicioase (granite), sisturi calcifere, deseori în locuri expuse prãfuirii; subneutroph., me. acidoph., mo.- f. photoph.; în Aspicilietum cinereae Frey 1922; - arkt.- med.

    D. 5. 1. 6. Sarcogyne Flot. (1851)
    Tal endolitic sau epilitic, uneori lipseste; apotecii imerse, sesile, alipite sau foarte scurt stipitate, lecideine; excipulul propriu evident, brun-întunecat sau carbonaceu; ascospori 100- 300/ ascã, elipsoizi pânã la sferici. Saxicol.

    304. Sarcogyne clavus (Ram.) Kremp.
(Biatorella clavus (DC.) Th.Fr.).
    Tal indistinct; apotecii de 1-3 mm., 1 sau 3-5 împreunã, la început imerse, plate, negre sau rosii-brune, cu margine neagrã, proeminentã, de 0,3-0,7(1) mm. înãltime, neregulat-crãpatã mai târziu subtire; excipulul de 35-75 µm grosime; hipoteciu în general bruniu; himeniu de 85- 115 µm; asce cu numerosi spori; ascospori de 4-5 x 2 µm; himeniu J + (albastru). Saxicol: pe roci silicioase; subneutroph.- mo. acidoph., xeroph., mo.-ex. photoph., anitroph.-/ mo. nitroph.; în Umbilicarietum hirsutae  ern. & Hada  1944, Lecanoretum demissae Wirth 1969;
-  s'bor.- med.

    305. Sarcogyne privigna (Ach.) A. Massal.
    (Biatorella privigna (Ach.) Sandst.; Sarcogyne privigna (Ach.) Anzi).
    Tal inobservabil; apotecii întunecat rosu-brune pânã la rosu negre, umezite întunecat rosii, de 0,5-1 mm., disc plat pânã la convex, cu margine proeminentã, neagrã, netedã; excipulul de 18-30 (45) µm grosime; himeniu de 60-95 µm; epihimeniu galben pânã la rosu-brun; hipoteciu ± incolor pânã la palid bruniu; ascospori de 3,5-6 x 1-1,5 µm. Saxicol: pe roci silicioase; subneutroph., me. xeroph., mo.-f. photoph., mo. nitroph.; - s'bor.- smed.- mo. (-med.-mo.).

    306. Sarcogyne regularis Körb.
    (Biatorella pruinosa Mudd.; Sarcogyne pruinosa (A.L.Sm.) Körb.; Lecanora pruinosa Nyl.; Biatorella pruinosa v. decipiens Th.Fr.; Sarcogyne pruinosa f. decipiens A. Massal.; Biatorella pruinosa v. intermedia Lettau; Sarcogyne pruinosa v. intermedia (Körb.) H. H. Magn.; Biatorella pruinosa f. nuda Zahlbr.; Sarcogyne pruinosa f. nuda (Nyl.) H. H. Magn.; Biatorella distinguenda  Zahlbr.; Biatorella platycarpoides Th. Fr.; Biatorella pruinosa v. platycarpoides Zahlbr.; Sarcogyne pruinosa v. platycarpoides (Anzi) H. H. Magn.; Sarcogyne pruinosa v. macrocarpa B. de Lesd.; Sarcogyne pruinosa v. macroloma (Flörke) H.H. Magn.).
    Tal subtire alb sau cenusiu, adesea lipseste; apotecii de -1 (1,8) mm., sesile pânã la imerse în rocã, plate, disc rosu-brun pânã la negricios, umed rosu-brun pânã la întunecat rosu, rar negru, cu margine, uneori atât discul cât si marginea, alteori numai discul albastru-alb pruinos; hipoteciu aproape incolor sau galbui; epihimenium rosu-brun pânã la brun; ascospori de la elipsoizi pânã la cilindrici, de (3-)4-6 x 1,5-2 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase, sisturi calcifere etc.; în Aspicilion calcareae Albertson 1950, Rinodinion immersae Roux 1978, Rinodino-confragosae- Xanthorietalia elegantis Creveld 1982.  - arkt.- med.

    D. 5. 1. 7. Sarcosagium A. Massal.
    Tal subtire crustos, cenusiu pânã la verzui, cu alge verzi coccoide. Apotecii roz pânã la brun- rosii, cu margine îngrosatã; excipulul paraplectenchimatic, spre interior cu hife împleticite. Parafize simple pânã la sãrãcãcios ramificate, deasupra îngrosate. Asce uniforme, cu pereti subtiri, fãrã tolus, K/J + (albastru). Ascospori foarte mici, simpli, cilindrici. Ch -.

    307. Sarcosagium campestre (Fr.) Poetsch. & Schiederm.
    (Biatorella campestre (Fr.) Almq.).
    Tal subtire, putin dezvoltat, alburiu-cenusiu pânã la verzui; apotecii de 0,3(0,5)mm., cãrnii-rosietice pânã la roz-brunii, plate pânã la concave, de la început cu margine, sesile; excipul puternic dezvoltat; ascospori cilindrici, de 5-8 x 2-3,5 µm. Pe sol, muschi, resturi de plante, lemn; mo. basiph.- subneutroph., ex. schioph.- ex. photoph.  - bor.- smed.

    D. 5. 1. 8. Sporastatia A. Massal. (1854)
    Tal crustos areolat, cenusiu pânã la brun, marginea areolelor uneori lãrgitã, cu prototal negru; fotobiont: alge verzi coccoide; apotecii imerse, negre, plate pânã la usor convexe, cu margine subtire; excipul îngust, în exterior sau în general brun; hipoteciu incolor pânã la bruniu; himenium în partea superioarã verde-albãstrui, I + albastru; parafize în general simple, la capete ± îngrosate; asce clavate, tolus K/I + albastru; ascospori peste 100/ asca, aproape rotunzi; picnospori scurti, în formã de bastonas; Ch: Gyrophor-S.

    308. Sporastatia polyspora (Nyl.) Grummann
    (Biatorella cinerea Th.Fr.; Sporastatia cinerea (Schaer.) Körb.; Sporastatia morio Körb. v. cinerea Körb.).
    Tal areolat, la margine lobat, albastru-cenusiu sau galben-alburiu, prototal negru, lobi plati sau usor bombati, K -, CaCl -; K + CaCl + (rosu); apotecii de 0,3-0,6 mm., imerse, cu margine subtire care mai târziu dispare; hipoteciu brun sau negru-brun; parafize la capete negru-brune; ascospori rotunzi, de 4-5 x 3-4 µm; himeniu J + (albastru intens), ascele J + (rosu sau albastru). Saxicol: pe roci silicioase în areal alpin; caract. Sporastatietum polysporeae Fry 1923, Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 ex Klem. 1955. - mieur.- smed.co.

    309. Sporastatia testudinea (Ach.) A. Massal.
    (Biatorella testudinea (Ach.) A. Massal.; Sporastatia morio (Ram.) Körb.; Biatorella testudinea v. coracina Th.Fr.; Lecidea morio v. coracina Schaer.; Sporastatia testudinea f. coracina (Sommerf.) H. H. Magn.; Biatorella testudinea v. pallens Th.Fr.; Sporastatia testudinea f. pallens (Mont. in Fr.) H.H. Magn.).
    Tal cu forma aproape rotundã, prototal negru, lobat, lobii de la mijloc plati sau granulosi, luciosi si usor bombati; medula K -, CaCl -, K CaCl + (rosu); apotecii de 0,3-1 mm  , imerse, disc negru, plat sau usor convex, cu margine subtire; hipoteciu  aproape incolor; ascele contin multi spori; ascospori de 3-4 x 2-3 µm. Himeniu J + (albastru), ascele + (rosu). Saxicol: pe roci silicioase; caract. Sporastatietum testudineae Frey 1923.  - mieur.- smed.co.

    D. 5. 1. 9. Strangospora Körb. (1860)
    Tal indistinct si imers în substrat pânã la crustos-cornos, verucos, alb sau brun-cenusiu. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu lecidein, imers pânã la superficial, fãrã margine, cu discul rosu-brun, brun pânã la negru; excipulul foarte redus sau lipsã; hipoteciu incolor sau palid; hamatecium: parafize ramificate si anastomozate, la capete  neîngrosate; asce cu multi spori, tolus J + (albastru) - tip Lecanora; ascospori simpli, incolori, rotunzi; Ch-.

    310. Strangospora moriformis Stnr.
    (Biatorella moriformis (Ach.) Th.Fr.; Biatorella improvisa (Nyl.) Almqu.; Biatorella trabicola Zahlbr.; Strangospora trabicola Körb.).
    Tal cornos, alb sau brun-cenusiu, umezit devine verde-murdar. Apotecii de 0,5-0,8 mm.  , convexe, fãrã margine, de obicei lucioase, negre sau brune-negrii, umezite devin negre-albãstrui-rosii sau brune; hipoteciu incolor; ascospori rotunzi, de 2,5-3,5 µm  , himeniu J + (albastru). Lignicol si corticol pe Pinus, rar Picea sau uneori pe foioase; mo. (-me.) acidoph., ex.- f. photoph., mo. (-me.) nitroph.; caract. Calicion viridis  ern. & Hada  1944. - bor.- mieur.

    311. Strangospora pinicola (A. Massal.) Körb.
    (Biatorella pinicola (A. Massal.) Anzi ).
    Tal foarte subtire, cenusiu-deschis, nu rareori aproape lipseste. Apotecii foarte mici, de 0,2-0,3 mm  , imerse, discul convex, fãrã margine, rosu-brun, brun sau la urmã negru; hipoteciu incolor; asce cu multi spori; ascospori rotunzi, simpli, incolori, de 3-4 µm  ; himeniu J + (albastru). Corticol pe conifere si lignicol; mo. (-me.) acidoph., ex.- f. photoph., mo. (me.) nitroph.; în Buellietum punctatae Barkm. 1958, Lecanoretum variae Barkm. 1958; -  mieur.

    D. 5. 1. 10. Thelocarpon Nyl. (1853)
    Talul propriu nu este dezvoltat, de obicei fin si foarte putin observabil, imers în substrat sau uneori formeazã o crustã subtire cu ridicãturi ca negii, împrãstiati, de 0,1-0,16 mm   si 0,15-0,2 mm. înãltime, conici sau globoasi, galben pruinos si cu centrul întunecat; fotobiont: chlorococcoid, cu celule algale prezente de jur împrejurul bazei negilor talini si în jurul apoteciilor (la speciile lichenizate); mai pot fi specii nelichenizate- ciuperci saprofitice si parazitice); ascospori foarte mici, în peritecii, rar în apotecii, verzui-galbeni pânã la gãlbui.

    312. Thelocarpon epilobum Nyl.
    In general algele lipsesc, nu este lichenizat. Ascoma: apoteciu ± peritecioid, globos pânã la conic, cu deschidere îngustã, de cca. 100 µm  , peretele incolor sau palid de 15-30 µm grosime; hamatecium: perifize dispuse în jurul ostiolei si pe peretii laterali si parafize subtiri simple; asce egale în lungime cu perifizele si parafizele, de 135 x 18-21 µm; J -; gelul himenial J + (galben-rosu, rar albãstrui), K/J + (albastru); asca contine 50 pânã la 300 spori, are forma de sticlã (adesea mai îngustatã în partea superioarã), peretii subtiri, apexul îngrosat usor sau neîngrosat, tolusul intern sau meniscul persistã mult dupã descãrcarea ascosporilor. Ascospori mãrunti, de 4-7(-12) x 1,7-2,5(-3) µm, incolori, elipsoizi sau ± elongati, oblongi, simpli, 1-2 gutulati sau pseudoseptati. Conidiomata: picnidie, ocazional formându-se într-un strat algal subtire sau în umflãturi separate; peretele complet incolor; celulele conidiogene simple, acrogene; conidia oblongã si simplã. Pe roci calcaroase, micasist, cremene si cãrãmidã, lemn putred sau pe sol, pe crusta sau pe talul distrus al altor licheni (ex. Peltigera, Solorina, Baeomyces); acidoph., ex. schioph.- ex. photoph., anitroph.; - bor.- mieur.

    D. 5. 2. Agyriaceae Corda (1838)
    Tal crustos, imers sau usor superficial, efuz, cu goniociste (granule minuscule, discrete, brune sau întunecat-brune pânã la negre). Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu semi-imers pânã la superficial, emergent pânã la sesil, îngust elongat, lirelat, angular, rotund pânã la linear, umbonat sau giros, cu discul convex la maturitate sau în formã de slit, ± plat; excipulul talin lipseste; excipul propriu de la subtire pânã la bine dezvoltat, în totalitate sau numai în partea superioarã negru-brun, carbonaceu sau întunecat-brun, mai deschis la culoare în partea interioarã; hipoteciu  de la incolor pânã la brun întunecat sau brun-negru; himeniu J + (albastru); hamateciu: parafize simple cu celule apicale clavate si brunii sau moderat ramificate, cu vârful brun, conglutinate (formeazã epiteciu); asce cu 8 spori, la început cilindrice apoi elongat- clavate, cu un singur strat al învelisului functional, cu domul apical distinct (în K/J + (albastru), fãrã camerã ocularã, ± tip Trapelia; ascospori elipsoizi pânã la oblong-elipsoizi, simpli sau muriformi, incolori sau mai târziu cenusii- brunii, lipsiti de perispor distinct îngrosat.

    D. 5. 2. 1. Ptychographa Nyl. (1874)

    313. Ptychographa flexella (Ach.) Coppins
    (Lythographa flexella (Ach.) Zahlbr.; Xylographa flexella (Ach.) Nyl.; Xylographa flexella f. virescens Nyl.) Zahlbr.; Leptographa flexella (Ach.) M. Choisy; Lecidea flexella (Ach.) Hedl.).
    Tal indistinct sau crustos, subtire, alb, epifloidic, rar endofloidic, necorticat, se prinde de substrat cu hifele stratului medular. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii superficiale, alungite sau colturoase, negre, de 0,5 mm  .; hipoteciu brun pânã la negru-brun; parafize moderat ramificate (cu vârful brun, conglutinate, formând epiteciu); asce cu 8 spori; ascospori simpli, incolori, cu pereti subtiri, de 4-8 x 2-4 µm; himeniu J/K + (rosu). Lignicol (pe trunchiurile copacilor), rar saxicol.  - bor.- mieur. h'mo (-smed.h'mo).

    D. 5. 2. 2. Xylographa (Fr.) Fr. (1838)
    Tal crustos, imers sau usor superficial, efuz cu granule minuscule, discrete. Fotobiont: chlorococcoid. Ascocarpi sesili, alungiti, drepti sau ramificati, rosu-brunii pânã la negri; excipul brun pânã la bruniu; hipoteciu incolor; himeniu incolor, J + (albastru); parafize subtiri, neramificate, imperceptibil la vârf brune; epihimeniu brun; asce cu 8 spori, clavat- cilindrice, cu tolus puternic, asemãnãtor tipului Trapelia; ascospori simpli, elipsoizi incolori, foarte bãtrâni brunii; Ch.: Stictin- S, Norstictin- S.

    314. Xylographa minutula Körb.
    (Xylographa parallela v. minutula Lettau).
    Tal epifloidic, subtire, alburiu pânã la cenusiu, fãrã sorale; apotecii rotunde pânã la lineare, negre, de -1 mm. lungime si - 0,25 mm. lãtime; ascospori elipsoizi, de 10-15 x 7-8 µm. Pe scoartã; me.- f. acidoph.; în Parmeliopsidetum ambiguae Hillmann 1925.  - bor. mieur.

    315. Xylographa parallela (Ach.) Behlen & Deiberg.
    (Xylographa abietina (Pers.) Zahlbr.; Xylographa parallela Behlen & Deiberg.; Xylographa abietina v. parallela (Behlen &. Deiberg.) Redg.; Xylographa abietina v. difformis Zahlbr.)
    Tal inobservabil, imers sau superficial, crustos, alb-cenusiu; apotecii numeroase, asezate paralel între fibrele lemnului (substratului), ± rotunde, alungite pânã la stelate, de -2 mm. lungime si 0,2-0,3 mm. lãtime, disc putin convex, negru sau negru-brun; epiteciu rosu-brun întunecat; hipoteciu incolor; parafize simple, cu vârful brun; ascospori incolori, simpli, de (10-)11-17 x 5-7(-8) µm.; Ch.: Stictin- SSy, Norstictin-S. Lignicol, în special pe rãsinoase (la baza trunchiurilor); me.- f. acidoph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.; în Xylographetum vitiliginis Kalb 1970, Parmeliopsidetum ambiguae Hillmann 1925, caract. Calicietum glaucelli Kalb 1969 corr. Calicietum abietini Wirth = Xylographa parallela Ass. Smarda 1940= Cyphelietum tigillaris (Smada 1940) Klem. 1955.  - bor.- smed.- h'mo.

    316. Xylographa vitiligo (Ach.) J. R. Laudon
    (Xylographa spilomatica (Anzi) Th.Fr.; Xylographa corruscans Norman)
    Tal crustos cenusiu-albicis, cu numeroase sorale rotunde, de - 0,8 mm. lãtime, albe-cenusii, brunii pânã la verzui-albãstrui, K + (galben); apotecii lipsã pânã la numeroase, de formã alungitã, rosii-brune, ± concave, îngust marginate, de -1 mm. lungime si -0,25 mm. lãtime, drepte sau curbate; epiteciu brun; hipoteciu incolor; ascospori simpli, incolori, de 8-12 x 4-6 µm.; Ch.: Stictin -S. Lignicol, în special pe rãsinoase; me. hygroph.; caract. Xylographetum vitiliginis Kalb. 1970.  - bor.- smed.h'mo.

    D. 5. 3. Alectoriaceae (Hue) Tomas (1949)
    Tal fruticos, erect, decumbent sau pendul, ramificatii cilindrice si netede, ocazional compresate si striat-crestate cãtre bazã si axile, la Bryoria anizo sau izotomic dichotomice; soralia prezentã, mai frecvent cea tuberculatã si fisuralã; pseudocifele  deasemenea prezente, vizibile, fusiforme, albe, plate pânã la pronuntat ridicate sau lipsesc (la Bryoria). Cortexul este alcãtuit din hife periclinale, arachnoide, conglutinate, imerse (la Alectoria); hifele medulare, în mod obisnuit ornamentate (la Bryoria). Fotobiont: trebouxioid. Ascoma: apoteciu lateral, (rar la Alectoria). Excipulul talin  persistent, concolor cu talul. Asce clavate, cu pereti îngrosati, de tip Lecanora, contin 4-(6-)8 spori. Ascospori simpli, elipsoizi, incolori sau bruni, fãrã sau cu perispor distinct.

    D. 5. 3. 1. Alectoria Ach. (1810)
    Tal fruticos, erect, decumbent sau pendul, verzui-galben sau brun-negru; ramificatii cilindrice si netede, ocazional compresate si striat-crestate cãtre bazã si axile; la unele subspecii pronuntat dilatate si dorsiventral compresate. Isidia si soredia lipsesc. Pseudocifele întotdeauna prezente, vizibile, fusiforme, albe, plate pânã la pronuntat ridicate. Cortexul alcãtuit din hife periclinale, arachnoide, conglutinate, imerse. Fotobiont: trebouxioid. Ascoma: apoteciu lateral, rar. Excipul talin persistent, concolor cu talul. Asce clavate, cu pereti îngrosati, cu 2 pânã la 4 spori, de tip Lecanora. Ascospori simpli, elipsoizi, cu perispor distinct, incolori sau bruni. Conidiomata: picnidie.

    317. Alectoria nigricans (Ach.) Nyl.
    (Alectoria thulensis Th.Fr.).
    Tal fruticos barbat, ascendent fatã de substrat, de 3-9 cm. lungime, cu axele cilindrice pânã la capete, de culoare mat-neagrã; cortex K + (galben), N + (rosu), P + (galben); medula K + (galben), C + (rosu), N + (rosu), P + (galben). Apotecii rare, cu disc brun sau negru, marginea mai târziu dispare. Asca contine 2-3 spori. Ascospori incolori sau bruni, de 21-35 x 15-20 µm.; Ch.: Alectorial-S, Barbatol- S. Pe sol sau roci mai ales în zonele alpine, rar la baza arborilor; caract. Loisllerio- Alectorietum ochroleucae Du Rietz 1925 (cuprinde si Thamnolietum vermicularis Gams 1927).  - arkt.- alp.

    318. Alectoria ochroleuca (Hoffm.) A. Massal.
    (Bryopogon ochroleucus  v. rigidus Hazsl.]; Bryopogon ochroleucum Link; Evernia ochroleuca v. rigida Fr.; Alectoria ochroleuca v. typica Gyeln.).
    Tal fruticos ascendent, de 1-8 cm lungime, galben si capãtul terminatiilor negru, K -. Apotecii brune sau brun-rosietice. Asca contine 2-4 spori. Ascospori bruni, de 28-46 x 14-28 µm; medula KC -, UV -, CK + (galben); Ch.: Diffracta- S . Saxicol: pe roci sau sol în zonele arealului alpin; me.- ex. acidoph., f. ombroph., anitroph.; caract. Loiseleurio- Alectorietum ochraceae Du Rietz 1925, Peltigeretalia Klem. 1950.  - arkt.- mieur. alp.

    319. Alectoria sarmentosa (Ach.) Ach.
    Tal pendul, lung-barbat, ajunge pânã la 50 cm lungime, axe cilindice, filiforme, groase pânã la 1 mm  , palid-gãlbui sau cenusiu-gãlbui, abundente, K + (rosu-brun), soredii mici, liniare, de culoare ceva mai deschisã decât a talului; apotecii laterale; asce cu 2-4 spori; ascospori elipsoizi, la început incolori apoi bruni, de 28-42 x 14-24 µm.; medula KC - sau KC + (roz), UV + (albãstrui-alb); Ch.: ± Alectoron-S, Squamat-S. Corticol: pe conifere (sporadic pe fag), pe sol sau pe roci, mai ales în arealul alpin; mo.- me. (f.) acidoph., (ex. schioph.-) mo.-ex. photoph., anitroph.; în Usneion barbatae Ochsner 1928, Evernietum divaricatae Frey 1952 ex Barkm. 1958 em. Bibinger 1970. - bor.- smed.- mo (-med.mo.).

             D. 5. 3. 2. Bryoria Brodo & D. Hawksw. (1977)
    Tal fruticos, erect, decumbent sau pendul, ramificatii cilindrice si netede, anizo sau izo- dichotomice; sorale frecvente, tuberculate sau fisurale; cifele pot fi sau nu; fotobiont: trebouxioid; hife medulare în mod frecvent ornamentate. Apoteciu lateral; excipul talin persistent, concolor cu talul; asce clavate, cu pereti îngrosati, cu (6-) 8 spori, de tip Lecanora; ascospori simpli, elipsoizi, incolori sau bruni, fãrã perispor.

    320. Bryoria bicolor (Ehrh.) Brodo & D. Hawksw.
    (Alectoria bicolor (Ehrh.) Nyl.; Evernia jubata v. bicolor; Bryopogon bicolor J. Steiner; Bryopogon jubatum v. bicolor Fr.; Alectoria jubata v. bicolor (Ehrh.) Tuck.; Bryopogon bicolor Ehrh.).
    Tal negru sau castaniu-brun, foarte bogat ramificat, rar de pânã la 10 cm. lungime, lipsit de sorale; apotecii foarte rare, disc negru-brun; hipoteciu incolor; epiteciu pal-brun; ascospori de 7-9 x 4-6 µm; medula P + (rosu); Ch. Alectorial-S, Atranorin, Thamnolic-S, Fumarprotocetrar. In locuri umbroase, printre muschii de pe stânci silicioase, rar pe trunchiuri de arbori (Picea, Betula); mo.- me. acidoph., anitroph.: în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928, Usneion barbatae Ochsner 1928 si în asociatii muscicole. - subatl. (smed. mo.), oz.

    321. Bryoria capillaris (Ach.) Brodo & D. Hawksw.
    (Alectoria capillaris (Ach.) Cromb.; Alectoria implexa v. capillaris Stizenb.; Alectoria jubata v. capillaris Ach.; Usnea capillaris Motyka; Alectoria implexa v. cana Flagey; Bryopogon jubatum v. canum Arnold ; Bryopogon jubatum  v.prolixum  f. canum Körb.; Alectoria cana (Ach.) Leight.; Alectoria cana v. setacea (Ach.) Räs.; Alectoria setacea Ach.; Bryopogon setacea Ach.; Bryoria setacea (Ach.) Brodo & Hawksw.).
    Tal barbat, filamentos (Fig. 7: j), subtire, moale, galben-verzui, cenusiu sau galben-brun, adesea fãrã sorale sau cu sorale izolate; cortex K si P + (galben), N + (oranj-rosu), medula P + (galben), sorale P + (oranj-rosu); Ch.: Alectorial, Usnin, Barbatol- S, ± Atranorin, Bryopogon, Psorom, Salazin. Pe trunchiuri: în special de conifere, rar pe lemn; mo.- me. acidoph., mo.- ex. photoph., f. hygroph. , f. ombroph., anitroph.; în Bryorio fuscencenti- Usneetum filipendulae Hillmann 1925, Evernietum divaricatae Frey 1952 ex Barkm. 1958 em. Bibinger 1970, Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925.
- bor.- med.- mo.

    322. Bryoria chalybeiformis L.) Brodo & Hawksw.
    (Alectoria chalybeiformis (L.) Gray., Röhl.; Alectoria jubata v. chalybeiformis (L.) Ach.; Bryopogon jubatus  f. chalybeiformis Rabenh.; Evernia jubata v. chalybeiformis Fr.; Alectoria prolixa v.chalybeiformis (L.) Stizenb.).
    Tal fruticos, sub forma unor perinite, negru, axele de 4-12 cm. lungime, la capete de pânã la 0,2 cm.  , adesea cu sorale; medula P + (galben); soralele K + (galben apoi brun), P + (galben apoi rosu); Ch.: produse fenolice, Thamnolic si Alectorial- S. Pe roci silicioase si scoartã (în areale montane); acidoph., mo.- me. nitroph.; caract. Ramalinetum capitatae Frey 1923, Ramalinion capitatae Rübel 1933 (în Ramalinetum scopularis (Du Rietz 1925) Klem. 1955). - arkt.- alp.

    323. Bryoria fuscescens (Gyeln.) Brodo & D. Hawksw.
    (Alectoria fuscescens Gyeln., Bryoria jubata (L.) Ach. nume confuz; Alectoria jubata (L.) Nyl.; Bryopogon jubatus Link.; Alectoria jubata v. prolixa Ach.; Bryopogon jubatum v. prolixum Th. Fr.; Alectoria prolixa (Ach.) Nyl.; Alectoria astrobotniae v. taborensis Gyeln; Alectoria jubata f. sorediata Harmand; Alectoria jubata f. sublustris Dalla Tore et Sarnth.;  Alectoria positiva (Gyeln.) Motyka; Bryopogon positiva Gyeln.; Alectoria jubata v. positiva Gyeln.).
    Tal barbat, lung de pânã la 50 cm, brun-negru sau negru, rigid, pendul, fãrã sorale; axul si ramificatiile cilindrice, netede, cele de la bazã pornesc într-un unghi ascutit, la unele varietãti tal slab ramificat; medula K + (galben), P + (galben apoi rosu); sorale K + (galben), P + (galben); Ch.: Alectorial-S, Atronin, Thamnolic-S.
Corticol, rar lignicol; caract. Usneion barbatae Ochsner 1928, Hypogymnion physodis Beschel 1958, în Pseudevernietum furfuraceae Hillmann, 1925, Usneion barbatae Ochsner 1928 (în Alectorietum sarmentosae Frey 1927 = Bryorio fuscescenti- Usneetum filipendulae Hillmann 1925, Evernietum (Letharietum) vulpinae Frey 1937, Usneetum alpinae Frey 1952.).  - bor.- med.- mo.

    324. Bryoria implexa (Hoffm.) Brodo & Hawksw.
    (Alectoria implexa (Hoffm.) Nyl., Röhl; Alectoria jubata v. implexa Ach.; Alectoria subchariana Gyeln.; Bryoria pseudofuscescens (Gyeln.) Brodo & D. Hawksw.; Alectoria zopfii Asahina; Alectoria catharinae Räs.; Alectoria vrangiana (Gyeln.) Brodo & D. Hawksw.; Bryoria implexa f. fuscidula Arnold; Alectoria implexa f. fuscidula (Arnold) Zahlbr.; Alectoria fuscidula (Arnold) Ahln.; Alectoria implexa f. rubens; Alectoria rubescens Anders.).
    Tal albicios sau bruniu, pendul, moale si mãtãsos, axul si ramificatiile cilindrice, foarte subtiri, lungi pânã la 40-50 cm., cu numeroase sorale; K + (galben apoi rosu); Ch.: Gyrophor- S, ± Fumarprotocetrar- S, ± Atranorin.
Corticol; caract. Bryorio fuscescentis-Usneetum filipendulae Hillmann 1925, Usneion barbatae Ochsner 1928 (în Usneetum alpinae Frey 1923). - s'bor.- mieur. mo. (-smed. mo.) subco.

    325. Bryoria lanensis (Ach.) Brodo & D. Hawksw.
    (Alectoria lanensis (Ach.) Gyeln.; Alectoria lanensis f. achariana (Gyeln.) Zahlbr.; Alectoria achariana Gyeln.).
    Tal fruticos, rigid, sub 4 cm. lungime, negru, fãrã sorale, ramificatii de 0,1- 0,2 mm lãtime; tal KN -; cortexul si medula KN sau P -, în schimb contine foarte putin acid Alectorial si Thamnolic- S. Pe roci silicioase. -bor.atl.- smed.(atl.).

    326. Bryoria smithii (Du Rietz) Brodo & D. Hawksw.
    (Alectoria smithii Du Rietz.; Alectoria berengeriana Gyeln.; Alectoria berengeriana v. rigida f. grisea (Gyeln.) Zahlbr.; Alectoria csarnagurensis  f. grisea Gyeln. et Foriss; Alectoria berengeriana v. rigida f. subolivacea (Gyeln.) Zahlbr.; Alectoria csarnagurensis f. subolivacea Gyeln. et Foriss.).
    Tal fruticos, cu ramificatii scurte, foarte numeroase, brune pânã la brun- negre, cu sorale; R -; Ch.: putin Atranorin. Pe bolovani mari (roci) ± adãpostiti, rar corticol. - mieur.- atl./ subatl.- pralp.- oz.

    327. Bryoria subcana (Nyl. ex Stizenb.) Brodo & Hawksw.
    (Alectoria subcana (Stizenb.) Gyeln.; Alectoria subcana v. suborseola (Gyeln.) Motyka; Alectoria hainaldii Gyeln; Alectoria jubata v. subcana Nyl.).
    Talul fruticos, lung de pânã la 20-30 cm, lax, cenusiu spre brun (predominã cenusiul), axele se subtiazã treptat, nu pseudocifele, K -; sorale P + (rosu). Corticol (Betula, Pinus etc.). - bor.- med.mo.

    D. 5. 4. Bacidiaceae W. Watson (1929)
    Tal crustos, subtire pânã la gros, uniform, cu granule difuze, verucos sau areolat, rar papilat sau în parte lobat, uneori scvamulos, necorticat (homeomer) sau heteromer. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii rotunde, superficiale sau imerse, disc plat sau convex, de culoare deschisã sau întunecatã. Parafize simple, neseptate, la capete mãciucate. Hipoteciu incolor, deschis colorat sau întunecat. Asce de tip Lecanora, Bacidia, Biatora, Mycobilimbia (Fig. 16), contin câte 8 spori, uneori 16; ascospori în formã de nuia sau fir de pãr, curbati sau spiralati multiseptati, ascutiti la ambele capete sau numai la unul (Fig. 19: a- i).

    D. 5. 4. 1. Adelolecia Hertel & Hafellner (1984)
    328. Adelolecia pilati (Hepp) Hertel & Hafellner
    (Lecidea pilati (Hepp) Körb.; Lecidea lyngeana Zahlbr.; Lecidea subauriculata Lynge; Lecidea auriculata v. hardangeriana Vain. in Hav.).
    Tal subtire, cornos sau granulos, ocru- alb, albastru-alb, cenusiu. Apoteciu matur sesil, de 0,5-1,3(2,0) mm., negru pânã la negru-brun, Pd-, lipsit de excipul talin, disc la început concav sau plat, apoi convex, la maturitate partea de dedesubt este mai ridicatã decât suprafata talului; excipulul propriu de obicei bine dezvoltat, întunecat brun la capãtul exterior, spre interior pãtat galben-brun; parafize ramificate, se separã putin vizibil în K. Asce K/J + (albastru), domul apical lipsit de tub axial distinct; ascospori simpli, incolori, de 6-11 x 3-4,5 µm; medula P - sau P + (oranj), K - sau K + (verde gãlbui); Ch.: Atranorin, 2-Chlor-Emodin. Saxicol:.pe sisturi cristaline etc.; me. acidoph., anitroph.; în Acarosporion sinopicae Wirth 1972. - arkt.- h'alp.
    D. 5. 4. 2. Arthrosporum A. Massal.
    329. Arthrosporum populorum A. Massal.
    (Bacidia populorum (A. Massal.) Trevis; Arthrosporum acline (Flot.) A. Massal.; Bacidia aclinis (Flot.) Zahlbr.; Bilimbia populorum Vain..
    Tal slab dezvoltat, verucos-granulos, cenusiu-alburiu sau verde; apotecii de 0,3-1 mm  , la început plate si cu margine subtire, mai târziu convexe si aproape fãrã margine; hipoteciu aproape incolor, brun sau rosu; asca cu 8-16 spori; ascospori 3-septati, curbati, de forma unei pãstãi de fasole si la ambele capete rotunjiti (Fig. 19: h), de 10-18 x 4-5,5 µm; himeniu J + (albastru la început apoi violet), ascele J + (rosu). Corticol: mai ales pe Populus tremula dar si pe alte foioase (Syringa, Salix, Alnus, Sorbus etc.; (-mo. acidoph.), ex. (-f.) photoph., anitroph.-/mo.. nitroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928.  s'bor.- med. mo.

    D. 5. 4. 3. Bacidia De Not. (1846)
    Tal crustos, homeo sau heteromer; fotobiont: chlorococcoid; apotecii rotunde, superficiale sau semi-imerse, disc plat sau convex, culoare deschisã sau întunecatã; parafize simple, la capete mãciucate; hipoteciu incolor, deschis colorat sau întunecat; asce cu 8-(uneori 16) spori, tip Bacidia (Fig. 16 I, 16 II: 1); ascospori incolori, 3-multiseptati, alungiti, ascutiti la ambele capete sau numai la unul, în formã de ac, nuia sau fir de pãr, drepti, curbati sau spiralati (Fig. 19: a- f).

    330. Bacidia abbrevians (Nyl.) Th. Fr.
    (Bacidia igniarii (Nyl.) Oxner .
    Apotecii mai mici, de 0,3-0,5 mm.; hipoteciu incolor sau gãlbui; parafize concrescente, capitate; himeniu J + (albastru apoi rosu sau rosu-violet); ascospori 3 (rar 7) septati, liniari, la capete rotunjiti, de 12-20 x 2-3 µm.
Corticol, pe foioase si conifere.

    331. Bacidia absistens (Nyl.) Arnold
    (Bacidia intermissa (Nyl.) Malme; Lecidea intermissa Nyl.).
    Tal granulos, deschis la culoare sau alb, slab dezvoltat; apotecii strangulate la bazã, disc plat apoi convex, pruinoase sau nu, de 0,3-0,8 µm  ; hipoteciu deschis colorat sau incolor; ascospori de 45-60 x 2,5-3 µm. Corticol: pe Alnus, Quercus, Fagus, Sorbus, Corylus, Picea etc.

    332. Bacidia arceutina (Ach.) Arnold
    Tal cornos-granulos sau neted, alb sau cenusiu, foarte slab dezvoltat; apotecii  brune sau negre, la început plate si cu margine, mai târziu convexe si fãrã margine, de 0,5 mm  ; hipoteciu galben- bruniu; epiteciu brun; parafizele la capete galbene sau gãlbui; himeniu J + (albastru apoi rosu sau violet murdar); ascospori în formã de nuia, 3-15 septati, drepti sau usor curbati (Fig. 19: b.), de 46-52 x 1-2 µm. Corticol: pe scoartã de foioase, rar lignicol; ex.-mo. photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958. - mieur.- subatl.- med.

    333. Bacidia assulata (Körb.) V zda
    (Bacidia intermedia (Stizenb.) Arnold; Bacidia effusa f. intermedia Zahlbr.; Bacidia intermedia Vain.; Bacidia rubella v. assulata J. Steiner).
    Foarte apropiat de 3. 4. 4. {4}  Bacidina phacodes. Apotecii gãlbui-rosietice, rar pânã la rosii ca tigla, plate, marginate. Excipulul incolor; hipoteciu deasupra palid (oranj) brun; himeniu de 45-60 µm; ascospori 3 (7) septati, de 34-54 x 1,5-2 µm.
    Ecologie. Pe scoartã de foioase, mai ales de Fraxinus, Sorbus, Fagus; subneutroph.- mo. (me.) acidoph., me. hygroph.
    Element floristic: mieur.- med.

    334. Bacidia bagliettoana (A. Massal. & De Not.) Jatta
    (Bacidia muscorum (Sw.) Mudd. ; Lecidea muscorum Ach.; Lecidea luteola v. muscorum H. Olivier;  Biatora muscorum Fr.; Bacidia muscorum v. chromatophila Vain.; Bacidia muscorum v. pratensa Zahlbr.; Bacidia muscorum f. viridescens (Stiz.) Arnold; Bacidia viridescens (A. Massal.) Norman).
    Tal cenusiu-albicios, verde sau alb, R -; apotecii cu disc de - 1 mm.  , mai târziu convex, negru, cu margine subtire care mai târziu dispare; hipoteciu rosu-brun întunecat; epiteciu negru; himeniu J + (albãstrui apoi rosu); ascospori baciliformi, drepti sau usor curbati, 3-7 septati (Fig. 19: f.), de 20-60 x 1,5-3 µm. Pe muschi si resturi de plante, adesea pe sol calcaros, rar corticol; basiph., xeroph.- mesoph.; în  Toninion sedifoliae Hada  1948.  - bor.-med.-mo.

    335. Bacidia banatica Zahlbr.
    (Bilimbia banatica Rehm. [61/ nr. 810]; Bacidia banatica (Rehm.) Hazsl.)
    Tal areolat, rosietic sau ruginiu-rosietic  când este proaspãt sau alburiu, galben-verzui când este uscat; apotecii rosii, pruinoase; hipoteciu brun; ascospori ovali, 3-septati, de 4 x 1 µm. Saxicol: pe roci marnoase; smed. co. (România).

    336. Bacidia caesiomarginata Kernst.
    Tal cornos-crustos, verde-cenusiu; apotecii numeroase, de mãrime mijlocie, la început concave sau plate, pruinoase, mai târziu convexe, fãrã margine, negre strãlucitoare; hipoteciu brun; epiteciu cenusiu-verzui; parafize la capete verzi; ascospori alungiti, la capete rotunjiti, drepti, 1-3 septati, de 11-19 x 3-4 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe muschi.

    337. Bacidia fuscoviridis (Anzi) Lettau
    (Bilimbia fuscoviridis Anzi; Lecidea fuscoviridis Nyl.; Bacidia fuscoviridis f. hygrophila (Stiz.) Zahlbr.; Bilimbia fuscoviridis f. hygrophila Arnold).
    Tal cenusiu pânã la albastru-verde, umezit verde, ± crãpat areolat, adesea steril, pe alocurea soredios prin rupere, picnocarpi de 16-22 x 6 µm; apotecii imerse sau superficiale, de 1 mm., roz pânã la brune, la început plate si cu marginea subtire, mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu deschis la culoare; ascospori fusiformi, 3-septati, de 12-19 x 4-5 µm; himeniu J + (rosu). Saxicol; basiph., mo.-me. ombroph.; în Acrocordietum conoideae Roux 1978. - mieur.- smed.

    338. Bacidia globulosa (Flörke) Hafellner & V. Wirth
    (Catillaria globulosa (Flörke) Th. Fr.; Biatora globulosa Körb.; Catillaria globulosa f. lignicola (Zw. ex Arnold) Zahlbr.; Biatorina globulosa Körb. v. lignicola Zw.).
    Tal foarte slab dezvoltat, aproape lipseste, cornos-granulos, alb, R -; apotecii mici, de 0,2-0,5 mm  , de la început convexe, fãrã margine, negre sau brun-negricioase; hipoteciu deschis colorat; parafize la capete brune pânã la negre; ascospori elipsoizi, 1-septati (Fig. 17: f), de 9-15 x 2-3,5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Corticol pe foioase, lignicol sau pe Polyporus etc.; mo-me. acidoph., ex.- f. anamorph., me. hygroph., (ex.schioph.) mo-(ex.) photoph., anitroph.-/mo.  nitroph.; în Chrysotrichetalia candelaris Wirth. 1980 (!Leprarietalia candelaris).
- bor.- med.(mo).

    339. Bacidia herbarum (Stizenb.) Arnold
    Tal foarte slab dezvoltat, alb sau cenusiu; apotecii de pânã la 1 mm  , la început concave sau plate si cu margine, mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu brun-gãlbui, rosu-gãlbui sau galben-brun; ascospori în formã de nuia, la un capãt mai subtiri, 3-15 septati, de 40-60 x 1-2 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu sau rosu-violet). Pe muschi, resturi de plante, pe sol bogat în calcar, pe scoartã bogatã în minerale; subneutroph. - bor.- mieur.

    340. Bacidia incompta (Borrerex Hook.) Anzi
    (Lecidea incompta Borrer; Scoliciosporum mollae A. Massal.; Bacidia incompta f. minor (Stiz.) Arnold; Bacidia incompta f. prasina J. Lahm in Th. Fr.).
     Tal cornos- granulos, cenusiu- alb pânã la verzui; apotecii de 0,3-0,8 mm.  , închis purpuriu brune pânã la negre, concave sau plate, cu margine subtire, mai târziu convexe, fãrã margine; epihimeniu rosietic; hipoteciu si excipulul rosu- brun; K + (purpuriu); himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori 3 rar 5 septati, de 15-30 x 2-3 µm. Habiteazã mai ales pe scoartã, pe muschi, resturi de plante, sol, lemn; subneutral; în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958. - bor.- smed.

    341. Bacidia laurocerasi (Delise ex Duby) Zahlbr.
    (Bacidia atrogrisea (Delise in Hepp) Körb.; Bacidia subacerina ssp. laurocerasi (Duby) Vain.)
    Tal areolat sau areolat-granulos, cenusiu-albicios sau verde-cenusiu, slab dezvoltat; apotecii negre sau negre-purpurii, de pânã la 1 mm  , la început concave apoi plate, cu margine iar mai târziu convexe, fãrã margine; hipoteciu la început incolor apoi galben, rosu sau brun; himeniu J + (albastru apoi rosu sau galben-rosu murdar); ascospori 3-15 septati, drepti sau usor curbati, la un capãt rotunjiti iar la celãlalt ascutiti, de 36-75 x 2-5 µm. Corticol: pe scoartã de foioase; mo.acidoph., mo.photoph., anitroph.; în Graphidetalia scriptae Hada  1944.
- mieur.- subatl.- med.

    342. Bacidia näegelii (Hepp) Zahlbr.
    (Bilimbia näegelii (Hepp) Krmphl.).
    Tal subtire, cornos, ± neted, deseori areolat, cenusiu-verzui sau alburiu; apotecii  de 0,5(0,8) mm., variat colorate, cenusii, albastru- cenusii, cenusii- brune, negricioase, la început concave sau plate, cu margine cenusie mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu incolor; epihimenium incolor sau brun, rosu-brun, violet brun  si care cel mai mult  cu K + (purpuriu), deschis verzui, cenusiu-verzui, albastru-verzui si care cu K +  (verde) sau incolor; hymeniu de 50-65 µm, cu J + (albastru); parafize simple sau bifurcate, de -5 µm grosime; ascospori 3(-5) septati, drepti sau usor curbati, de 13-24(-28) x 4-5(6) µm. Corticol: pe scoartã de foioase (Populus, Sorbus etc.), rar de conifere; subneutroph.-mo. (me.-) acidoph.; în Lecanoretum sambuci Wirth 1980, Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958. - s'bor.-med.

    343. Bacidia polychroa (Th.Fr.) Körb.
    (Bacidia fuscorubella (Hoffm.) Bausch. ; Bacidia acerina (Ach.) Arnold; Lecidea fuscorubella Röhl.; Bacidia fuscorubella v. acerina (Pers. ex Ach.) Vain.; Bacidia fuscorubella v. polychroa (Th.Fr.) Th.Fr.).
    Tal bine dezvoltat, plat- svamulos pânã la crustos granulos, alburiu pânã la verzui- cenusiu; apotecii de - 1,5 mm  , la început plate si cu margine subtire, mai târziu convexe, fãrã margine, disc brun, rosu- brun, rar negricios-brun (umezit aproape de margine mai întunecat la culoare decât restul); excipulul si hipoteciu deasupra bruniu, galben sau rosu-galben, în parte sau complet concolor cu apoteciu, K + (purpuriu, violet); parafize deasupra de - 5 µm grosime; epihimenium incolor pânã la (brun)- galbui; ascospori de obicei drepti, 3- 15 septati (Fig. 19: c), de 45-75 x 2,5-4 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Corticol: pe Populus tremula, Fraxinus etc.; mo. photoph., f.-me.  hygroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928, Acrocordietum gemmatae Barkm 1954, Lecanoretum sambuci Wirth 1980. - mieur.- subatl.- smed (-med).

    344. Bacidia propinqua (Stizenb.) Arnold
    Tal cornos, alb, slab dezvoltat; apotecii de 0,5-1 mm  , la început plate si cu margine apoi convexe; hipoteciu brun întunecat, negru sau rosu-brun; ascospori 3-15 septati, de 36-64 x 3-5 µm. Corticol: pe foioase (Quercus, Populus etc.).

    345. Bacidia rosella (Pers.) D.Not.
    (Lecidea rosella Ach.).
    Tal slab dezvoltat, granulos pânã la pulverulent, alb-cenusiu sau verde-cenusiu; apotecii de 1,5 mm.  , adesea mai mici, adprese pânã la sesile, galben-rosietice pânã la culoarea cãrnii, uneori usor pruinoase, disc plat cu margine groasã, de culoare deschisã, la urmã convex; hipoteciu incolor; epiteciu galben; himeniu deasupra cu un strat cornos; ascospori în formã de nuia, 11-15 septati (Fig. 19: d), de 60-85(-100) x 3-4(-5) µm; himeniu J + (albastru apoi violet), ascele J + (rosu-violet). Corticol, mai ales pe Fagus si Ulmus, uneori muscicol; subneutroph., mo. photoph.- ex. schioph., me. ombroph., me.- f. hygroph., anitroph; caract. Pyrenuletum nitidae Nyl. 1925, Lecanorion subfuscae Ochsner 1928. - mieur.- subatl.- med.- mo.

    346. Bacidia rubella (Hoffm.) A. Massal.
    (Bacidia luteola (Ach.) Mudd.; Lecidea luteola Ach.; Bacidia rubella v. luteola Th. Fr.; Bacidia luteola f. chlorotica Zahlbr.; Bacidia rubella f. chlorotica Vain.; Bacidia anomala A. Massal.; Bacidia effusa Zahlbr.; Bacidia luteola v. purpurascens Boistel; Bacidea luteola v. porriginosa H. Olivier; Bacidia rubella v. porriginosa Vain.; Bacidia luteola f. fuscopurpurascens (Harmand) Boistel; Bacidia rubella (Ehrh.) A. Massal. v. fuscopurpurascens (Harmand) Vain.).
    Tal granulos- isidios pânã la fin coralinic, cenusiu, cenusiu-verzui, galben-verzui sau alb; apotecii de 0,5-1 mm.  , la început concave sau plate si cu margine groasã apoi convexe si marginea dispare, galben- rosietice, rosii  ca tigla sau brun-rosii; hipoteciu si epihimeniu incolore pânã la gãlbui (palid-oranj); ascospori multi-septati, la urmã 15-septati, în formã de nuia (Fig. 19: a), de 45-75(84) x 2,5-3,5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu sau violet). Pe scoartã de foioase, rar muscicol; subneutroph. (mo. acidoph.), me.- f. hygroph., mo- f. photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958, Lecanoretum subfuscae Hillmann 1925, caract. Bacidia rubella- Aleurodiscus Ass. Ritschel. - s'bor.- med.(mo).

    347. Bacidia subincompta (Nyl.) Arnold
         (Bacidia affinis (Stiz.) Vain.; Bacidia atrosanguinea Anzi; Bacidia atrosanguinea v. corticola Th.Fr.).
    Tal cornos-granulos pânã la aproape isidios, granule pânã la 40-100 µm, cenusiu- verde în herbar alburiu. Apotecii de 0,7(0,9)mm., negre, plate, mai târziu bombate, cu margine care mai târziu dispare; hipoteciu cel putin deasupra rosu-brun K- sau K + (purpuriu); epihimeniu verde, verde-negricios pânã la oliv, rar incolor, K -; himeniu J + (rosu); ascospori baciliformi, cel mai mult 5-7 septati (Fig. 19: e.) , de 24-38(40) x 2,5-3,3 µm. Corticol: pe scoartã de foioase; mo. photoph.- ex. schioph.; în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958. - bor.- med.

    348. Bacidia trachona (Ach.) Lettau
    (Bilimbia trachona Trev.; Biatora trachona Körb.; Bacidia coprodes (Körb.) Lettau; Bilimbia coprodes Körb.; Biatorina seposita Th. Fr.).
    Tal slab dezvoltat, granulos pânã la uniform, cenusiu pânã la albastru- verzui sau bruniu; apotecii sesile, de -0,8 mm., negre, plate si cu margine, mai târziu convexe si marginea dispare; excipulul si hipoteciu rosu- brun; epihimeniu verde pânã la oliv; parafize la capete oliv-negre sau verzi; ascospori 8/ ascã, 1-3 septati, de 11-16(20) x 3-5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu); picnidii de 0,1-0,3 mm., negre, sesile, picnospori 3-5 x 1-1,5 µm. Saxicol:    pe calcar si roci silicioase bogate în minerale. - bor.- med.

    D. 5. 4. 4. Bacidina V zda 1990
    Foarte asemãnãtor cu  Bacidia însã talul este verzui sau verde- cenusiu, fin granulos, cu goniociste; picnidii cu picnospori firosi; ascospori în formã de nuia, cu septe indistincte.

    349. Bacidina arnoldiana (Körb.) V.Wirth
    (Bacidia arnoldiana Körb.).
    Tal slab dezvoltat, fãinos-granulos (granule 20-40 µm) sau crãpat, verzui, verzui- cenusiu; apotecii cenusii pânã la cenusiu-brune sau rosii-brune, ± plate, de 0,8 (1,0)mm., cu margine concolorã cu discul sau mai deschisã la culoare, umezite mai întâi marginea apoi discul devin întunecate; hipoteciu negru; parafize la capete galbene; epihimniu   gãlbui pânã la incolor; ascospori 1-3(7)- septati, de 27-45(-55) x 1-2 µm.; frecvent picnidii de 0,2 mm., alburii, roz-alburii pânã la (în herbar) bej, roz-brunii, hemisferice pânã la formã de strachinã; picnospori de 30-50 x 1-1,5 µm. Pe roci calcaroase, în pãduri la baza arborilor foiosi si de conifere, pe substrat umed; me. acidoph.- basiph.; în Acrocordion conoideae Roux 1978, si Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur.- med.

    350. Bacidina egenula (Nyl.) V zda
    (Bacidia egenula (Nyl.) Arnold).
     Tal subtire, fãinos-granulos (granule de 20-60(90) µm), verzui, cenusiu, ocru-brun; apotecii cenusiu-brune, cenusii-negru-brune, rosu-brune pânã la negre, plate, marginate, mai târziu pânã la convexe, de -0,6 mm.; hipoteciu rosu-brun pânã la galben-brun; epihimeniu oliv, albãstrui-verzui sau aproape incolor; ascospori 3(7) septati, de 17-40 x 1,5-2 µm; picnidii simple; picnospori de 20-35 x 1 µm. Saxicol: pe roci silicioase. - mieur.

    351. Bacidina inundata (Fr.) V zda
    (Bacidia inundata (Fr.) Körb.; Bacidia arnoldiana Körb. v. inundata Körb.; Bilimbia inundata Körb.; Bacidia subinundata (Nyl.) Blomb. & Forss.; Bacidia inundata f. dissulta Vain.).
        Tal cenusiu pânã la alb- verzui, cel mai adesea crustos pânã la fin granulos, crãpat, cu prototal deschis la culoare; apotecii mici, de -0,6(0,8) mm, roz, brunii- rosii pânã la brunii, rar negricioase, plate trecãtor marginate; excipul violet-brun pânã la incolor; hipoteciu ± incolor rar deasupra bruniu; ascospori 3- 7 septati, drepti, de 20-45 x 1,5-2,5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu sau violet). Pe roci submerse, adesea temporar pe pâmântul de pe rocile silicioase, rar pe lemn sau scoartã; subneutroph., ex. schioph.- mo.-(ex.) photoph., anitroph.-(mo) nitroph.; caract. Aspicilietea lacustris Drehwald 1995.  - bor.- med.-mo.

    352. Bacidina phacodes (Körb.) V zda
    (Bacidia phacodes Körb.; Bacidia albescens (Stizenb.) Bausch.; Gyalecta tarandina (Nyl.) Vain.; Bacidia albescens v. carneolutea H. Olivier).
    Tal slab dezvoltat, granulos-cornos, verde-cenusiu, verde sau alb; apotecii de -0,5 mm., la început plate si cu margini, mai târziu convexe si fãrã margine, albicioase, bej pânã la galben- rosietice, umede aproape incolore, numeroase; hipoteciu si excipulul incolore; himeniu incolor  sau deasupra galben-brun, J + (albastru apoi rosu.); ascospori în formã de fire, curbati, 3-15 septati, septe indistincte, de 20-35(45) x 1-2 µm. Pe muschi sau sol, trunchiuri putrezite si scoartã; subneutroph.-me. acidoph., mo. photoph., anitroph.; caract. Chrysotrichetalia candelaris Wirth 1980 (! Leprarietalia candelaris). - s'bor.-mieur. (subatl.)med.

    D. 5. 4. 5. Biatora Fr. (1817)
    Tal crustos, mai ales subtire si putin diferentiat de substrat, cornos pânã la areolat, rar foarte fin solzos, uneori steril, extrem de compact fin granulos sau soredios. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii superficiale sau imerse, cu discul circular, bruniu sau brun, rosu- brun, galben-brun, plat, cu margine indistinctã sau mai târziu de la moderat la puternic convex; excipul puternic dezvoltat, cu hife radiare, cartilaginos; himeniu în întregime incolor sau deasupra gãlbui, fãrã îngroseri granulare, J + (albastru); hipoteciu cartilaginos, incolor pânã la galben; parafize simple, neseptate pânã la abia ramificate, la capete mãciucate; asce cu 8 spori, clavate, de tip Biatora (tolus J + K/J + albastru) (Fig. 16 II: 2); ascospori simpli- 1(3) septati, elipsoizi, lanceolati, fusiformi, drepti sau curbati. Ch.: în general-, uneori Gyrophor-S, Argopsin. Pe sol, pe muschii de la baza copacilor bãtrâni, pe lemne în putrefactie sau alte substraturi care contin substante organice.

    353. Biatora cuprea (Smrft.) Fr.
    (Lecidea cuprea Sommerf.).
    Tal bine dezvoltat, areolat-cornos, alburiu, K + (gãlbui); apotecii de pânã la 1,5 mm  , rar mai mari, disc ocru-rosu sau cenusiu, fãrã margine; hipoteciu deschis la culoare la început apoi galben-brun sau brun; parafize întunecate la capete; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori de 10-22 x 3-6 µm. Pe sol descoperit, în special în zonele alpine si subalpine.

    354. Biatora fallax Hepp
    (Lecidea fallax (Hepp) Linds.)
    Tal cu foarte mici scvamule granuloase, P + (rosu), în parte C + (rosu); sorale putine, mai târziu perceptibile, deseori P -, C + (rosu); Ch.: Argopsin, Gyrophor-S. Pe scoartã la baza trunchiurilor, pe muschi; mo.- me acidoph., anitroph., ombroph. - mieur.- subatl.- smed.-mo.

    355. Biatora helvola Körb. ex Hellb.
    (Lecidea helvola (Körb. in Hellb.) Hedl.; Lecidea vernalis ssp. helvola (Hellb.) Th. Fr.; Lecidea helvola Th.Fr.).
    Tal subtire crustos, cornos, verde-cenusiu sau cenusiu-albicios, R -; apotecii de 0,3-0,7 mm., la început plate pânã la mediu boltite apoi convexe, brunii, galbene-brunii, roz-brunii, mai târziu (rosu)brune, de la început fãrã margine; hipoteciu incolor; parafize gãlbui; ascospori elipsoizi, de (9,5)11-18(22) x (3)3,5-4,5 µm, uneori 1-septati; himeniu J + (albastru), ascele J (rosu-violet); apoteciu în sectiune cu C volatilizabil + (cenusiu rosu); Ch.: Gyrophor-S.). Corticol, pe Pinus, Juniperus si foioase; subneutroph., f. hygroph., anitroph.; în Parmeliopsidetum ambigue Hillmann 1925, Biatora helvola ass. ; - bor.- mieur., h'mo.

    356. D. 5. 4. 5. Biatora porphyrospoda Anzi
(Lecidea porphyrospoda (Anzi) Th.Fr.)
    Tal granulos, rosu-cenusiu sau cenusiu-brun, R -; apotecii cu discul de 0,5-0,7 mm.  , rosu sau purpuriu, la început plat si cu margine, mai târziu convex si fãrã margine; hipoteciu incolor; parafizele la capete brune; ascospori de 12-18 x 7-8 µm; himeniu J + (albastru, ascele mai târziu devin rosii). Corticol: pe Betula, Rhododendron etc. si lignicol.

    357. D. 5. 4. 5. Biatora turgidula (Fr.) Nyl.
    (Lecidea turgidula Fr.; Lecidea turgidula f. typica Th. Fr.; Lecidella turgidula Körb.; Lecidea turgidula f. phithyrophila (Sommerft.) Th.Fr.; Lecidea turgidula f. denudata (Schrad. ex Körb.) Grummann).
    Tal  foarte subtire, inobservabil, la început hipofloidic apoi superficial, alb, alb-cenusiu sau brun, R -; apotecii de 0,6(0,8) mm., aproape plate pânã la adesea convexe cu usoare escrescente neregulate, disc convex, negru pânã la brun- negru, umezit albãstrui, albãstrui-cenusiu pruinos, fãrã margine; hipoteciu incolor pânã la usor bruniu; epihimeniu bruniu, albastru-verde, oliv- negricios; ascospori de 6-12(15) x 2,5-4(5) µm; himeniu J + (albastru murdar). Lignicol si corticol pe Picea, Pinus etc. - bor.- mieur.(h'mo.)(med.h'mo.).

    358. Biatora vernalis (L.) Fr.
    (Lecidia vernalis (L.) Ach.; Biatora sphaeroides Schaer. f. vernalis Rabenh.; Biatora conglomerata Heyd. ; Lecidea vernalis f. microdiscus Zahlbr.; Biatora vernalis  f. microdiscus Hazsl. ; Lecidea vernalis f. pachyloma Zahlbr.; Biatora vernalis v. pachyloma Hazsl. ).
    Tal subtire, putin cornos, verucos pânã la granulos, cenusiu pânã la alb-verzui, R -; apotecii de -la 1 mm., de la început convexe, galben- rosii, galben- brune, brunii pânã la brune, C -; excipul cartilaginos, cu hife radiare; hipoteciu gãlbui; epihimeniu ± incolor; himenium J + (albãstrui apoi rosu sau rosu-brun); ascospori simpli (1-septati), de (10,5)12,5-20 x 4-6 µm. Pe muschi, resturi de plante, muschii de pe lemn, rar pe scoartã. - arkt.- bor.- mieur. h'mo./ alp.

    D. 5. 4. 6. Cliostomum Fr. (1825)

    359. Cliostomum corrugatum (Ach.; Fr.) Fr.
    (Catillaria ehrhartiana Th. Fr.; Catillaria graniformis (Hagen) Vain. [61/ nr. 870]; Biatorina ehrhartiana Mudd.; Catillaria erharthiana (Ach.) Th.Fr.; Catillaria graniforme (Hagen) Coppins).
    Tal granulos pânã la aproape verucos-areolat, alburiu, galben-cenusiu, în herbar ± ocru, cu alge verzi coccoide; apotecii gãlbui pânã la (roz) gãlbui (în herbar gãlbene),de  0,5-1,0 mm., la început plate si cu margine, mai târziu convexe, fãrã margine; în apoteciu Usnin-S; hipoteciu incolor; ascospori 1-septati (mult timp se mentin simpli), incolori, de 8-11 x 2,5-3,5 µm; picnoconidii de 0,2-0,6 mm. lãtime, în sectiune K + (purpuriu): picnospori de 3,5-4 x 1,5-2 µm. Pe lemn putred, la baza trunchiurilor arborilor foiosi; me. acidoph., ex. schioph.- mo. photoph., me. hygroph., anitroph; în Chrysotrichetalia chlorinae Wirth 1972 (Leprarietalia chlorinae). - s'bor.- mieur.(subatl.) (-smed).

    D. 5. 4. 7. Frutidella Kalb.
    360.  Frutidella caesioatra (Schaer.) Kalb.
(Lecidea caesioatra Schaer.; Lecidea arctica Sommerf.; Lecidella arctica Sommerf.; Lecidea caesioatra f. pruinosa Vain.).
    Tal crustos- granulos cu granule mici, de 0,1-0,2 mm. grosime, alb pânã la întunecat-cenusiu, K ± (gãlbui), C -, P -; medula KC + (oranj); apotecii de -1 mm., albastru-negre, albastru- cenusii, hemisferice, disc convex, mai târziu fãrã margine; hipoteciu incolor pânã la  rosu-brun; parafize la capete verzi sau verzi-brunii; ascosporii de 12-18(25) x 5-7(9) µm; Ch.: Sphaerophorin. Pe muschii de pe roci, uneori saxicol; caract. Lecideetum limosae Klem. 1955, în Peltigeretalia Klem. 1950, Lecidomatetum demissae Frey 1923). - arkt.- mieur.- alp.

    D. 5. 4. 8. Lecania A. Massal. (1853)
    Tal crustos, subtire pânã la gros, uniform sau cu granule difuze, verucos sau areolat, rar papilat sau în parte lobat, fata superioarã netedã pãnã la verucos papilatã, ocazional cu soralia sau blastidia. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu sesil, la început cu discul plat, deseori devine ± convex, disc de 0,4-0,6(-1) mm  , pal pânã la negru-brun sau pânã la oranj, uneori pruinos. Hipoteciu incolor; parafize simple, subtiri, conglutinate, uneori moniliforme sau 1, 2 celule terminate cu scufie întunecat pigmentatã; asce de tip Bacidia, cu 8-16 spori; ascospori incolori, de la simpli la 1-3(-7) septati, ovali pânã la elongat-elipsoizi, cu pereti subtiri, lipsiti de perispor îngrosat.

    361. Lecania cuprea (A. Massal.) Boom & Coppins
    (Bacidia cuprea (A. Massal.) Lettau; Bacidia cuprea f. solvescens (Nyl.) Szatala; Bacidia albidocarnea v. alborubella (Nyl.) Zahlbr.; Catillaria herbidula (Nyl.) Hulting; Bacidia cupreorosella (Nyl. ex Stizenb.) Bausch.; Bacidia prasinoides Arnold; Lecidea prasinoides Nyl.; Lecidea prasinoides  v. circumfuscescens Nyl.; Bacidia circumfuscescens (Nyl.) H. Olivier).
    Tal alburiu, cenusiu-verzui pânã la arãmiu, granulos- verucos pânã la crustos; apotecii mici, de -0,4 mm., biatorine (putine alge în margine), oranj-roz, ocru-brun pânã la rosu-brun, uneori marginea întunecatã, plate apoi convexe, cu margine care treptat dispare; hipoteciu incolor; epihimeniu incolor pânã la bruniu; ascospori (1-)3(5) septati, lineari/ îngust fusiformi, de (11-)13-25(28) x 2,5-3 µm; himeniu J + (albastru); picnidii alburii, picnospori de 10-19 x 0,8-1,2 µm, puternic curbati. Saxicol, pe roci calcifere; (subneutroph.-) basiph., mo.-me. nitroph. - mieur.- med.

    362. Lecania cyrtella (Ach.) Th.Fr.
    (Lecidea cyrtella Ach.; Lecania cyrtellina (Nyl.) Sandst.; Lecanora cyrtellina Nyl.; Catillaria heterobaphia (Anzi) Lettau).
    Tal evanescent, fin cornos, cenusiu-verzui, uneori albicios, R -;  apotecii împrãstiate, ridicate deasupra talului, de -0,7 mm., rosii-brunii pânã la negricioase, plate,  la început cu margine subtire, apoi convexe, fãrã margine; epiteciu aproape incolor sau bruniu; hipoteciu incolor; himeniu J + (albastru); ascospori 8- 12 (16)? ascã, mai ales simpli sau 1-septati, alungiti sau de formã ascutitã, drepti sau usor curbati, de 10-17 x (3-)4-5 µm.  Corticol: pe scoartã netedã de foioase; subneutroph., ex. photoph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.; în as./ al. Xanthorion parietinae Ochsner 1928, caract. Lecanoretum symmictae Klem. 1953, Lecanoretum sambuci Wirth. 1980. - s'bor.- med.

    363. Lecania dubitans (Nyl.) A.L.A.L.Sm.
    (Lecania dimera (Nyl.) Th.Fr.; Lecanora dimera Th. Fr.).
    Tal subtire, aproape lipseste, alburiu-cenusiu. Apotecii de tip biatorinic, de -0,5 mm, rosii- brune pânã la negricioase, nepruinoase, cu margine alburie sau aproape concolorã cu discul si care mai târziu dispare; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; ascospori elipsoizi pânã la alungiti, la ambele capete rotunjiti, de obicei 1-septati, putin curbati, de 12-17 x 4-6 µm; himeniu J + (rosu ca vinul sau violet).  Corticol, pe foioase (Populus, Fraxinus, Sambucus etc.).

    364. Lecania erysibe (Ach.) Mudd.
    (Lecania erysibe Nyl.; Lecania erysibe v. rabenhorstii Mudd.; Lecania rabenhorstii Hepp; Lecania rabenhorstii Arnold; Biatorina proteiformis v.erysibe Körb.; Lecania erysibe v. proteiformis Boistel; Lecanora proteiformis Nyl.; Lecania erysibe v. albida B. de Lesd.; Lecania erysibe f. compacta (A. Massal.) Zahlbr.; Lecania erysibe f. nigrata Mah. et Gill.; Lecania erysibe v. inundata (Hepp ex Körb.) Zahlbr.; Biatorina erysibe Fr.).
    Tal cenusiu, verzui sau cenusiu-bruniu, ocru-brun, rar alburiu, de obicei subtire si slab dezvoltat mai târziu ajunge pânã la 0,5 mm. grosime formând o crustã cornoasã uniformã sau areolatã, granulos-solzoasã, rar netedã, sau rareori talul aproape dispare. Apotecii împrãstiate sau grupate la un loc, cel mai adesea de -0,8 mm  , imerse, la început cu disc plat, uneori convex, nepruinos sau usor pruinos, rosu ca vinul, galben-rosu sau bruniu, mai târziu devine mai închis la culoare, uneori negru, cu sau fãrã margine; epiteciu cornos, bruniu sau putin violet; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; himeniu J + (albastru); ascospori lung-elipsoidali, 1-septati, de 9-16 x 3,5-6 µm.
Pe ziduri, sol, roci bogate în minerale; caract. Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926 si Caloplacion decipientis Klem. 1950. - s'bor.- med.

    365. Lecania fuscella (Schaer.) A. Massal.
    (Lecania syringea (Ach.) Th. Fr.; Lecanora syringea Hue.; Lecania fuscella Körb.).
    Tal subtire, în mod obisnuit cornos, ± areolat, cenusiu sau cenusiu-albicios, rar ocru, K si CaCl -, de obicei putin dezvoltat, uneori aproape lipseste. Apotecii împrãstiate sau apropiate, de 0,5-0,6 mm., rareori mai mult, disc plat la început apoi convex, pruinos sau nu, rosu, roscat-bruniu, negricios sau negru, cu o margine brun-negricioasã; epiteciu de la aproape incolor pânã la brun, putin violet; hipoteciu incolor sau putin gãlbui; asce cu 8-16 spori; himeniu J + (albastru); ascospori lung elipsoidali, drepti sau curbati, obisnuit 3-septati, pot fi 7-15 septati, la ambele capete trunchiati, de 12-21 x 4-6 µm.  Corticol, pe scoarta foioaselor; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928, Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1926. - s'bor.- med.

    366. Lecania koerberiana J. Lahm
    (Lecanora koerberiana Stizenb.)
    Tal crustos-granulos sau solzos, nedelimitat sau aproape lipseste, cenusiu-verzui sau putin bruniu, R -. Apotecii de 0,2-0,6 mm  , apropiate, imerse la început apoi superficiale, mai întâi cu disc plat si de culoare rosie ca vinul apoi convex si de culoare negricioasã sau brun-negricioasã; epiteciu brun, putin violet; hipoteciu incolor sau putin gãlbui; himeniu J + (albastru); asce cu 8 spori; ascospori 3-septati, aproape complet curbati, la ambele capete rotunjiti, de 12-15 x 4-5 µm. Corticol: pe scoartã netedã; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928, Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1926. - mieur.- smed.

    367. Lecania nylanderiana A. Massal.
    Tal cornos sau crustos, slab areolat, cenusiu-murdar sau ocru-murdar, foarte rar alb, mai târziu aproape lipseste. Apotecii împrãstiate sau apropiate, usor stipitate,  disc la început plat apoi convex, putin sau deloc pruinos, bruniu, brun-rosietic sau brun-negricios, cu margine subtire, întreagã, la urmã dispare, de 0,3-0,8 mm.  ; epiteciu brun, uneori aproape incolor; hipoteciu incolor; ascele cu 8 spori; ascospori 3-septati, incolori, drepti, la unul sau ambele capete rotunjiti sau putin ascutiti, de 12-18 x 3,5-5,5 µm; himeniu J + (albastru). Saxicol; caract. Xanthorietum (Caloplacetum) elegantis Motyka 1925. - bor.- med.

    368. Lecania subalbens (Nyl.) Hazsl.
    Asemãnãtor ca diagnozã si ecologie cu Lecania erysibe.

    D. 5. 4. 9. Mycobilimbia Rehm.
    Tal crustos, de la subtire si cornos pânã la areolat. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii disciforme, plate sau convexe, de culoare deschisã sau întunecatã. Parafize simple, neseptate, la capete mãciucate. Hipoteciu de la incolor sau deschis colorat pânã la întunecat. Asce cu 8 spori, tip Mycobilimbia (Fig. 16 II: 6). Ascospori septati, alungiti, drepti sau curbati .
    Ecologie. Pe sol, pe muschii de la baza copacilor bãtrâni, pe lemne în putrefactie sau alte substraturi care contin substante organice.

    369. Mycobilimbia accedens (Arnold) V. Wirth. & Hafellner
    (Bacidia accedens (Arnold) Lettau; Bilimbia accedens Arnold; Bacidia hypnophyla ssp. accedens (Arnold) Th. Fr.
    Tal fãinos, granulos, cornos, cenusiu; apotecii de - 0,7 mm., negru- brune pânã la negre, convexe, la început cu margine subtire care apoi dispare; excipulul în tineretea apoteciului puternic dezvoltat; parafize predominant simple; hipoteciu deasupra rosu pânã la brun; himeniu peste 60 µm înãltime; epihimeniu verde-smaragd pânã la negru-verzui; ascospori (3)5-9 septati, de 30-45 x (5)6-7(9) µm. Pe substrat antropogen, muschi si resturi de plante în special pe sol calcaros, la baza trunchiurilor, rar direct pe roci; subneutroph.- mo. basiph., mo. nitroph.; în asociatii de muschi.;  - bor.- med.

    370.  Mycobilimbia berengeriana (A. Massal.) Hafelner & V. Wirth
    (Biatora berengeriana A. Massal.; Lecidea berengeriana (A. Massal.) Th.Fr.; Lecidea miscella Sommerf. non Ach.).
    Tal bine dezvoltat, areolat sau nu, alb sau verde-cenusiu, R -. Apotecii cu discul de pânã la 1 mm.  , negru, la început plat si cu margine neagrã bine dezvoltatã, mai târziu convex si fãrã margine; hipoteciu deschis la culoare; parafizele la capete galbene sau brune; himeniu J + (rosu); ascospori de 9-16(18) x 4-6 µm. Pe muschii ± degradati si pe sol în locuri calcifere; basiph., mo. photoph.; caract. Lecideetum limosae Klem. 1955. - arkt.-alp.

    371. Mycobilimbia fusca (A. Massal.) Hafellner & V. Wirth
    (Mycobilimbia tetramera (De Not.) Clauzade, Diederich & Cl. Roux (1989) non invalid; Bacidia fusca (A. Massal.) Du Rietz.; Bacidia obscurata f. fusca Zahlbr.; Bilimbia obscurata  f. fusca (A. Massal.) Vain.; Bacidia notarisiana  f. fusca Vain.; Bacidia obscurata (Sommerf.) Zahlbr.; Bilimbia notarisiana f. fusca Vain.; Bilimbia obscurata Th. Fr.; Bacidia tetramera (de Not.) Coppins (1988); Mycobilimbia obscurata (Smrft.) Rehm. (1890); Bacidia obscurata f. substipitata  Zahlbr.; Bacidia notarisiana f. substipitata Vain.; Bilimbia notarisiana  f. substipitata (Nyl.) Vain.; Biatora tetramera (De Not.) Coppins).
    Tal subtire, cornos, alb, verde-cenusiu sau cenusiu; apotecii de 0,8-1,5 mm  , rosii-brune sau brun-negricioase, la început plate si cu margine, mai târziu convexe, fãrã margine; hipoteciu incolor pânã la rosu-brun deasupra; parafize la capete galbene pânã la brune; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori fusiformi sau elipsoizi, drepti sau curbati, (1-) 3-septati, de 15-27 x (4,7)5-7,5(8) µm. Muscicol (mai ales pe roci calcaroase), rar corticol si saxicol; subneutroph., ex. acidoph., me-ex.photoph., anitroph.- (mo.) nitroph.;  - bor.-mieur.-mo- smed.-mo.

    372. Mycobilimbia hypnorum (Lib.) Kalb & Haffelner
    (Lecidea hypnorum Lib.; Lecidea templetonii Taylor; Lecidea atrofusca (Hepp) Mudd.; Biatora atrofusca Flot.; Lecidea fusca v. atrofusca Th. Fr.; Lecidea atrofusca v. persistens Zahlbr.).
    Tal subtire, neted sau granulos, verde sau alb-cenusiu, R -; apotecii de 0,5- 1 mm., negre, plate; hipoteciu incolor pânã la gãlbui sau bruniu; ascospori (simpli), 1-septati, rar 3-septati (Fig. 17: g), de 8,5-17(19) x 3,5-6(7) µm. Muscicol, rar corticol; subneutroph.- mo.basiph., mo.-me. phoyoph.; - arkt.- mieur.- mo./alp.-  med.-mo./alp.

    373.  Mycobilimbia lobulata (Smrft.) Haffellner
    (Toninia lobulata (Sommerf.) Lynge; Toninia syncomista (Flörke) Th.Fr.; Bilimbia milliaria v. terrestris Körb.; Thaelloedaema syncomistum (Flörke) Vain.; Toninia syncomista f. albomarginata Hazsl.; Toninia syncomista f. montanum H. Olivier; Thaloidima syncomistum f. montanum (Nyl.) Szatala).
    Talul mãrunt lobat (pânã la crustos granulos), destul de gros; lobi de 0,2- 1 mm, cenusiu-albi pânã la albastru cenusii sau brunii, cu marginea mai deschisã la culoare, R -. Apotecii de -0,6(0,8) mm., negre, plate sau convexe, cu margine care dispare mai târziu; hipoteciu rosu-brun sau rosu-negricios; epiteciu oliv, verde, verzui-cenusiu; parafize deasupra abia îngrosate, fãrã capison gelatinos pigmentat; himeniu J + (albastru apoi violet); ascospori aproape ascutiti, de obicei 3-septati, mai rar 1-septati, de 15-26(30) x 3-5(6) µm.
    Ecologie. Pe sol sau muschii de pe substrat bogat în calcar.
    Element floristic: - arkt.- alp./ pralp.

    374. Mycobilimbia sabuletorum (Schreb.) Hafellner
    (Bacidia sabuletorum (Schreb.) Lettau; Bilimbia sabuletorum Branth.; Bacidia hypnophila Zahlbr.; Bilimbia hypnophila (Ach.) Th. Fr.; Bilimbia hypnophyla f. ludens (Stzbg.) Th. Fr.; Bacidia sabuletorum v. kiliasii (Hepp) Stzb.; Bilimbia sabuletorum Arnold v. kiliasii (Hepp) Stzb.; Bacidia sabuletorum f. dolosa (Fr.) Zahlbr.).
    Tal granulos, cornos sau crustos, subtire, cenusiu, verzui sau alb. Apotecii la început concave sau plate, cu margine, mai târziu bombate si fãrã margine, la început rosii apoi brune pânã la negre, de 0,3-1 mm.; hipoteciu de la aproape incolor pânã la rosu-brun; parafize la capete brune sau brune-gãlbui; ascospori fusiformi, (3)5-7(11) septati (Fig. 19: i), de 18-40(-75) x (4)5-8 µm.; himeniu J + (albastru la început apoi violet închis) sau aproape rosu sau rãmâne albastru). Pe muschi si rãmãsite de plante, pe sol calcaros, la baza trunchiurilor arborilor, rar direct pe roci; subneutroph.-mo. basiph, f. photoph, mo.- f.nitroph.; - bor.-med.

    375. Mycobilimbia sphaeroides (Dicks.) V. Wirth
    (Biatora sphaeroides (Dicks.) Körb.; Biatora pilularis Körb.) Hepp; Catillaria sphaeroides (A. Massal.) Schuler; Bacidia sphaeroides (Dicks.) Zahlbr.; Bilimbia sphaeroides Körb.).
    Tal cornos-granulos, cenusiu-verzui. Apotecii sesile, de 0,5-1,2 mm., convexe, galbene sau galben-rosietice, uneori incolore, la început cu margine mai târziu fãrã; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori 1-septati la urmã 3-septati, adeseori rãmân mult timp simpli, incolori, elipsoizi sau îngust-elipsoizi, drepti sau usor curbati, la ambele capete rotunjiti (Fig. 19: g.), de (12-)15-17 x 4-6 µm.  Muscicol, rar direct pe roci silicioase; subneutroph.- mo. acidoph., f. substrathygroph., mo. ombroph., f. hygroph., anitroph. (mo. nitroph.). - bor.- smed.- mo.

    D. 5. 4. 10. Squamarina Poelt. (1958)
    Tal scvamulos, solzi lati, cu scoarta groasã, adeseori prevãzut cu rizine. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii adesea peste 2 mm. Asce de tip Bacidia. Ascospori elipsoizi, simpli.

    376. Squamarina cartilaginea (With.) P. James in Hawksw., P. James & Coppins
     (Squamarina crassa (Hudson) Poelt; Lecanora crassa (Huds.) Ach.; Squamaria crassa DC.; Psoroma crassum S. Gray.; Squamaria crassa (Huds.) Poelt.; Psoroma crassum (Weber) Körb.; Placodium crassum Th.Fr.; Lecanora crassa v. caespitosa Rabenh.; Lecanora crassa f. dealbata Mig.).
    Tal bine dezvoltat, solzos-lobat, uneori pielos, lobi de pânã la 0,5 mm. grosime, bombati pânã la concavi asezati mai ales neregulat sau ca tiglele pe casã, brunii, galbeni sau verde- gãlbui, pe fata inferioarã bruni; tal P-, K -, C -, medula P - sau + (galben);  Apotecii pânã la 4 mm., plate sau usor convexe, brune pânã la rosu-brune, cu margine care mai târziu dispare; ascospori de 10-15 x 4-6 µm.; Usnin-S, ± Psorom-S. Saxicol: pe roci silicioase si calcaroase, muscicol pe roci calcaroase; basiph. (ex.) f. photoph., (anitroph.) mo. nitroph.; caract. Toninio-Psoretum decipientis Stodieck 1937 (Fulgensietum fulgentis Gams 1938), în Toninion sedifoliae Hada  1948, (Toninietum candidae Kaiser 1926). - mieur.- subatl.-med.

    377. Squamarina gypsacea (A.L.Sm.) Poelt.
    (Lecanora gypsacea (A.L.Sm.) Th. Fr.;  Lecanora fragilis (Scop.) Zahlbr.; Lecanora gypsacea Müll.-Arg.; Psoroma gypsaceum A. Massal.; Placodium fragilis A.L.Sm.).
    Tal crustos solzos, lobi de 2-5 mm. (1 mm. grosime), concavi albi-verzi pânã la ocru-oliv, alb bordurati. Apotecii de pânã la 10 mm., adesea ocru- galbene, asezate între solzi, concave pânã la plate, la început pruinoase, fãrã margine; ascospori de 11,5-18,5 x 5-7 µm; medula P + (galben), K-, C-; Ch.: Psorom-S, Isousnin-S. Saxicol: pe roci calcaroase; caract. Toninio-psoretum decipientis Stodieck 1937 (=Fulgensietum alpinum Poelt 1951).
- mieur.-med., alp./pralp.

    378. Squamarina lamarckii Nyl.
    (Squamaria lamarckii (DC.) Poelt.; Lecanora lamarckii Rabenh.; Psoroma lagascae Körb.; Placodium lamarckii Nyl.).
    Tal bine dezvoltat, lobi de 1 mm. sau mai lati, alb-pruinos sau alb- gãlbui, pe partea inferioarã albastru- negriciosi, R. -. Apotecii cu disc de pânã la 6 mm  , pruinos, gãlbui, adesea lipsesc. Ascospori de 14 x 6 µm.
Saxicol: în special pe calcar, tericol; caract. Protoblastenietea immersae Roux 1978, Toninio psoretum decipientis Stodieck 1937 (=Fulgensietum alpinum Poelt. 1951).

    379. Squamarina lentigera Nyl.
    (Squamaria lentigera (Weber) Poelt.; Lecanora lentigera (Weber) Ach.; Psoroma lentigerum A. Massal.; Lecanora crassa v. lentigera Arnold; Psoroma lentigera (Weber) Körb.; Placodium lentigerum Th.Fr.).
    Tal în formã de rozete aproape rotunde, pe margini puternic lobate, uneori dintr-o singurã scvamulã, spre interior areolat- lobat, alb, verde-alburiu, bruniu-verzui, lobi cu marginea îndoitã, pe fata inferioarã albi; medula/ tal P -, K -, C -. Apotecii de -1,5 (2,5)mm., galben-brune, adesea brunii, ± plate, cu margine care mai târziu dispare; ascospori de 9-12 x 4-5 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; caract. Toninio-Psoretum decipientis Stodieck 1937 (= Fulgensietum fulgentis Gams 1938). - (arkt.atl.), mieur.-med.

    D. 5. 4. 11. Toninia A. Massal. (1852)
    Tal crustos-solzos, la margine lobat, fãrã rizine veritabile. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii rotunde si superficiale. Parafize simple, de obicei la capete mãciucate; hipoteciu deschis la culoare sau întunecat. Asce cu 8 spori si cu pereti subtiri. Ascospori 1- multi-septati, incolori, elipsoizi.

380. Toninia aromatica (A.L.Sm.) A. Massal.

    (Toninia fusispora (Hepp ex Körb.) Th. Fr.; Toninia conglomerata (Ach.) Boistel; Thalloidima acervatulum Körb.; Thalloidima conglomeratum A. Massal.; Toninia aromatica A. Massal. v. acervulata (Nyl.) Th.Fr.).
    Tal mic, solzos-lobat, lobii plati apoi convexi si granulosi, alb sau cenusiu. Apotecii imerse, la început plate si cu margine, mai târziu convexe si fãrã margine, negre, mate, de 0,4-1 mm.; hipoteciu rosu sau negru-brun; himeniu (mai ales ascele) J + (albastru apoi rosu). Ascospori de 12-16(-24) x (4-)5-6 µm. Saxicol; basiph., mo.- ex. photoph.;  - (arkt.) bor.- med.

    381. Toninia athallina (Hepp) Timdal
    (Catillaria athallina (Hepp) Hellb.).
    Tal de obicei endolitic, rar ca o crustã subtire, alb, cenusiu sau galben; apotecii de 0,3(0,5)-0,8 mm. negre, imerse sau sesile, la început plate si cu o margine subtire, mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu rosu- brun pânã la brun-violet; parafize capitate, de -6(8)µm; epiteciu oliv- brun pânã la verzui- negru; himeniu J + (trecãtor albastru); ascospori elipsoizi, 1-septati, la mijloc usor strangulati, de 10,5-13,5 x 3,5-7 µm.  Pionier pe roci calcaroase; basiph., ex. photoph.; caract. Rinodinion immersae Roux 1978. - (bor.)- mieur.- med.

    382. Toninia bornmülleri Zahlbr.
    (Thalloidima bornmülleri J. Steiner).
    Tal de -1-2 cm., solzos, solzi multiramificati, concavi, granulosi, albastru-verzui. Apotecii de 2-3 mm., disc plat, negru sau cenusiu, pruinos, cu margine neagrã. Epiteciu negru; hipoteciu rosu-brun. Ascospori 1-septati, de 8-10 x 2-3 µm. Saxicol: pe roci calcaroase;  smed. co. (România).

    383. Toninia candida (Weber) Th.Fr.
    (Lecidea candida Ach.; Thaloidima candida Th. Fr.; Thalloidima candidum A. Massal.; Toninia candida v. collematicola DC.).
    Tal granulos, alb, la mijloc scvamulele asezate ca tiglele la casã, R -. Apotecii de -2 (4) mm., plate sau usor convexe, negre, pruinoase, la urmã mate, cu margine rotunjitã. Hipoteciu aproape incolor sau rosu-bruniu; parafize la capete brune sau albastre; himeniu J + (albastru la început apoi aproape rosu). Ascospori în general 3-septati, rar 1-septati, de 16-24 x 3-4 µm. Pe substrat bogat în calcar; basiph., ex.- f. photoph., me. xeroph. (subhygroph.); caract. Toninietum candidae Kaiser 1926. - mieur.- med.- mo.

    384. Toninia cretzoiui Boul. de Lesd.
    Tal slab dezvoltat; apotecii numeroase, sesile, -1 mm., negre, pruinoase, disc plat, cu margine; epiteciu violaceu-închis; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; himeniu J + rosu; ascospori 1-3 septati, drepti, de 21-26 x 4-5 µm. Saxicol: pe roci calcaroase;  smed. co. (România).

    385. Toninia cumulata (Smrft.) Th.Fr.
    Tal areolat-granulos, cenusiu- albicios, K + (galben). Apotecii de 0,2-0,4 mm.; ascospori de 12-18 x 4-6 µm.  Saxicol: pe roci calcaroase; basiph.; photoph.;  - mieur.- smed. co.

    386. Toninia diffracta (A. Massal.) Zahlbr.
    Tal cartilaginos, solzos-lobat sau cornos-granulos, cu solzi asezati în rozete, albastru-albicios sau alb. Apotecii de -1,5 mm., negre, în formã de farfurie apoi plate, pruinoase; hipoteciu brun; epiteciu brun; himeniu K + (purpuriu-violet); ascospori 1-septati, eliptici, la ambele capete rotunjiti, de 18 x 3-4 µm.; Ch. - sau Terpenoiden. Pe roci calcaroase si sol bogat în calcar; basiph., ex.-f. photoph.;  -mieur.- med.

    387. Toninia loitlesbergeri Zahlbr.
    Tal scvamulos, aproape lobat; scvame verucoase sau netede, opace, albãstrui-cenusii, pe margine ochraceu-cenusii, K + (rosu). Apotecii foarte mici, negre, la început plate si cu margine apoi convexe si marginea dispare; hipoteciu deschis la culoare; himeniu J + (albastru); ascospori 1-septati, de 10-14 x 3-4 µm. Saxicol; smed. co. (România).

    388. Toninia philippea (Mont.) Timdal
    (Catillaria philippea (Mont.) A. Massal.; Kiliasia philippea (Mont.) Hafellner; Catillaria lutosa A. Massal.; Catillaria riparia (Müll.-Arg.) Zahlbr.; Kiliasia riparia (Müll.-Arg.) Hafellner).
    Tal puternic dezvoltat, crãpat pânã la granulos- areolat, areole plate pânã la bombate, nu netede, gãlbui- cenusiu pânã la cenusiu- verzui, brun, bruniu, R -. Apotecii  de 0,2-0,8 mm., negre, imerse, plate pânã la convexe, cu margine care dispare; hipoteciu brun pânã la negru; parafize la capete negre; himeniu de 50- 75 µm înãltime; asce cu 8 spori; ascospori 1-septati, de 11-16,5 x 4-7 µm. Saxicol: pe roci calcaroase, în statiuni bogate în luminã.
- (bor.-) mieur.- med.

    389. Toninia rosulata (Anzi) H. Olivier
    (Toninia melanocarpizans Zahlbr.)
    Tal de - 5 cm., la margine ± lobat, cu lobi rotunzi sau neregulati, de 1-2 mm. lungime, pe alocuri verucos, alb, cenusiu pânã la verzui, fãrã soredii sau isidii, R -. Apotecii de -3 mm., negre, umezite brun-negricioase, plate, cu margine neagrã; himeniu incolor, în partea superioarã cenusiu sau aproape violet- negricios, J + (albastru apoi verde-cenusiu); parafize tari, la capete mãciucate; ascospori 8/ ascã, asezati aproape pe 2 rânduri, incolori, 1-septati, ascutiti la capete, de 18-28 x 3-5 µm. Pe roci calcaroase. smed.co.

    390. Toninia sedifolia (Scop.) Timdal
    (Toninia coeruleonigricans (Lightf.) Th. Fr.; Thaloidima versiculare A. Massal.; Biatorina coeruleonigricans Th. Fr.; Lecidea vesicularis Ach.; Thalloidima coeruleonigricans (Lighft.) Poetsch.; Toninia coeruleonigricans f. subcandida (Ach.) Boistel).
    Tal plisat, neted, mat pânã la lucios oliv-verzui, oliv-brun pânã la brun sau albastru-verzui, R -. Apotecii de -3 mm., plate sau la urmã usor convexe, la început pruinoase si marginate, mai târziu marginea dispare; hipoteciu brun pânã la rosu-brun; himeniu + (albastru apoi rosu); ascospori 1-septati, de 12-24 x 3-5 µm. Pe calcar si sol calcaros; basiph., me. xeroph.; caract. Toninio sedifoliae Hada  1948 (Toninion coeruleonigricantis), în Toninio- Psoretum decipientis Stodieck 1937. - (arkt.) bor.- med.

    391. Toninia squalescens (Nyl.) Th.Fr.
    (Thalloidima squalescens J. Steiner; Thalloidima rimulosum Th. Fr.).
    Tal granulos, granule convexe, cenusiu sau cenusiu- gãlbui, K + (brun-murdar), C -. Apotecii de 0,5-0,8 mm., disc negru, convex; hipoteciu incolor sau bruniu; himeniu J + (violet murdar); ascospori 1-septati, de 7-10 x 4-6 µm. Pe sol si muschii de pe stâncile cu sol acid; photoph., me. xeroph., subneutroph.- mo. acidoph.; în Megasporetum verrucosae Frey 1927. - bor.- mieur.- mo./alp.- med.mo./alp.

    392. Toninia squalida (Schleich.) A. Massal.
    (Toninia squarosa Th. Fr.).
    Tal svamulos, brun sau castaniu brun, mat, scvamule de la usor concave pânã la usor convexe, R - distinct. Apotecii negre, de -1,5 mm., la început plate si marginate, mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu incolor pânã la bruniu; epihimeniu oliv-verde pânã la verde; himeniu, în special epihimeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori aciformi, 3-7 septati, de 23-42 x 2,5-4,5 µm.  Pe sol acidofil si pe muschi de stânci si sol acid, în areale alpine; în Megasporetum verrucosae Frey 1927. - bor.- mieur.- mo./ alp.- med.mo./ alp.

    393. Toninia tabacina (A. Massal.) Flagey
    (Thalloidima tabacinum A. Massal.).
    Tal cartilaginos, brun, pe partea inferioarã negru. Apotecii negre, la început cu discul plat apoi convex sub formã de scut; epiteciu brun-negricios; hipoteciu bruniu pânã la brun; ascospori simpli pânã la 1-septati, de 10-15,5(20) x 3,5-5,5(6,5) µm. Pe sol si roci calcaroase; basiph.; în Tonininietum candidae Kaiser 1926, Toninio sedifoliae Hadac 1948 si Toninio- Psoretum decipientis Stodieck 1937. - (bor.) mieur.- med.
    Observatii. Se aseamãnã cu Toninia tristis (Th. Fr.) Th.Fr.

    394. Toninia toniniana (A. Massal.) Zahlbr.
    Tal rozaceu, lobat, ± sub formã de rozete, lobi plati pânã la convexi, de regulã fin crãpati si cu granule fine; apotecii de -1,5 mm., ± plate si marginate, ± des pruinoase; hipoteciu brun; ascospori 1- septati, de 9,5- 17 x 3,5-5 µm. Saxicol si tericol (sol calcaros); basiph., ex.- f. photoph., ex. thermoph., me. xeroph., mo. ombroph., anitroph.; caract. Toninio- Psoretum decipientis Stodieck 1937. - s'mieur.- med.

    395. Toninia tumidula (A.L.Sm.) Zahlbr.
    (Lecidea mesenteriformis Vain.).
    Tal granulos-areolat pânã la solzos-lobat, cu lobi convexi pânã la plati  alb sau albastru-verzui, R -. Apotecii de -1,5 mm, la început plate si cu margine apoi convexe si marginea dispare; hipoteciu ± brun; epiteciu brun pânã la oliv; himeniu J + (albastru); ascospori mai ales simpli, uneori 1-septati, uniform alungiti, de 10- 18 x 3,5 -5 µm; Ch.: Atranorin.  Saxicol.  - s'mieur.- med.

    396. Toninia verrucarioides ( Nyl.) Timdal.
    (Toninia boissieri (Müll.-Arg.) Arnold; Toninia kolax Poelt.; Catillaria verrucarioides Zahlbr.).
    Tal scvamulos, cu solzi de - 2 mm., plati pânã la usor convexi, bruni-întunecati pânã la întunecat-cenusii, parazit pe licheni cu cyanobacterii (Placynthium nigrum). Apotecii  de - 1 mm., plate, marginate, uneori usor pruinoase; epihimeniu brun-întunecat, uneori verzui. Asce cu 5-8 spori. Ascospori incolori, elipsoizi pânã la baciliformi, rotunjiti la capete, 3- septati, de 10,5-19(20) x 3,5-5 µm. Pe substrat calcaros, în zone montane pânã în cele alpine; în Verrucario- Placynthietum nigri Kaiser 1926.  - (arkt.) bor. - med.

    D. 5. 5. Candelariaceae Hakulinen (1954)
    Tal crustos, granular, nodular sau verucos, indistinct sau uneori placodioid si delimitat, gãlbui, galben-verzui, galben-oranj sau microfruticos sau folios galben-verzui pânã la galben de crom. Fotobiont: chlorococcoid. Cortexul inferior si superior pseudoparenchimatos. Ascoma: apoteciu sesil; excipul talin persistent; excipul propriu rudimentar sau nu existã; epiteciu galben-brun, granulos; himeniu J + (albastru); hipoteciu incolor; parafize simple (uneori ramificate), cu apexul umflat; asce cu 8-32 spori, clavate, cu dom apical, J + (albastru), partea inferioarã penetrând prin cupola apicalã (tip Candelaria). Ascospori incolori, elipsoizi, ± cilindrici, cu capetele rotunjite, drepti sau curbati.

    D. 5. 5. 1. Candelaria A. Massal. (1852)
    397. Candelaria concolor (Dicks.) J. Steiner
    (Candelaria concolor f. citrina Dalla-Torre et Sarnth.).
    Tal mic si delicat, de 0,3-1,5 cm. lãtime, crustos- placodioid, lobi foarte mici, de 0,1-0,4 mm., bine vizibili numai cu lupa, erecti, imbricati, pe fata superioarã galbeni si cu marginile sectate si acoperite de sorale galbene, fata inferioarã albã si cu rizine; aproape permanent steril (apotecii galbene, lecanorine cu marginea netedã sau cornoasã; parafize la capete galbene; asce cu 16-50 spori, de tip Candelaria; ascospori simpli sau 1-septati de 8-10 x 4-6 µm); picnospori elipsoizi. Corticol, mai ales pe foioase, uneori lignicol; caract. Xanthorion parietinae Ochsner 1926.  - s'bor.- med.(mo.).

    D. 5. 5. 2. Candelariella Müll.-Arg.(1894)
    Tal crustos placodioid, cornos sau granulos, gãlbui, galben-verzui, galben-oranj, fãrã rizine. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu sesil, cu excipul talin persistent. Asce cu 8-32 spori, de tip Candelaria. Ascospori incolori, simpli, cu pereti subtiri.

    398. Candelariella aurella (Hoffm.) Zahlbr.
    (Candelariella heidelbergensis (Nyl.) Poelt.; Lecanora heidelbergensis Nyl.; Candelariella cerinella (Flörke) Zahlbr.; Candelariella subsimilis J. Steiner; Gyalechia aurella Körb.; Caloplaca vitellina v. aurella Ach.).
    Tal subtire, crustos-cornos, galben sau galben- verzui, K + (rozaceu), adesea lipseste. Apotecii de 0,3-0,5 mm., plate, la urmã putin convexe, galbene sau negre, cu margine zimtatã. Hipoteciu incolor; epiteciu galben; asce cu 8 spori; ascospori simpli si 1-septati, de 14-21 x 4-7 µm. Pe roci, mortar, scoartã, sol si alte substraturi calcifile; în Caloplacion decipientis Klem. 1950.  - arkt.- med.

    399. Candelariella medians (Nyl.) A.L.A.L.Sm.
    (Candelariella granulata (Schaer.) Zahlbr.).
    Tal în formã de rozete de - 3 cm., pe margini lobat (crustos-placodioid), spre mijloc cornos-granulos, gãlbui, la margine galben, cu lobii ± bombati, K - sau + (usor roz). Apotecii rar; galbene sau negre, de -1 mm.; hipoteciu incolor; epiteciu brun; asce cu 8 spori; ascospori de 10-17 x 5-8 µm. Calcicol; basiph., xeroph., ombroph., ex.- f. photoph., me.- f. (ex.) nitroph.; în Physcio nigricantis- Candelarielletum mediantis Nowak 1960, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926.  - s'mieur.- med. (mo.).

    400. Candelariella reflexa (Nyl.) Lettau
    Tal de la fãinos pânã la gros cornos- solzos, lobi verzui- galbeni pânã la galbeni, cu sorale grupate, soredii galbene, de 20-40(60) µm.; K -. Apotecii de 0,3-0,4 mm. (rar mai mari), galbene sau oranj, convexe; hipoteciu incolor; epiteciu brun; asce cu 8 spori; ascospori de 10-17 x 4,5-5,5 µm, simpli si 1-septati. Pe scoarta foioaselor si muscicol; mo. acidoph., ombroph., ex. photoph., anitroph.-/ mo. nitroph.;  - mieur.- med.

    401. Candelariella vitellina (Hoffm.) Müll.-Arg.
    (Candelariella flavovirella (Nyl.) Lettau; Candelaria vitellina A. Massal.; Lecanora vitellina Ach.; Lecidea vitellina Kicks.; Caloplaca vitellina (Ehrh.) Müll.- Arg.; Candelariella vitellina f. corruscans Lettau; Candelariella vitellina f. arcuata (Hoffm.) Lettau; Candelariella vitellina f. athallina Zahlbr.; Candelariella athallina (Wedd.) Du Rietz).
    Tal crustos granulos pânã la areolat, rar foarte gros si areole aproape ca niste pernite, gãlbui, galben, rar rosietic sau bruniu-galben, K + (roz-oranj sau rosu). Apotecii numeroase, de 0,5-1,5 mm. mai ales concolore cu talul, disc plat sau usor convex, cu margine; hipoteciu incolor; epiteciu galben; parafizele la capete mai ales neîngrosate; ascele contin 12-32 spori; ascospori la început simpli apoi 1-septati, de 9-15 x 4,5-6,5 µm. Pe roci silicioase, rar lemn si scoartã; mo.-ex. acidoph., ombroph.- mo. anombroph., mo.- f.photoph., mo.-me. (f.) nitroph.; caract. Rhizocarpetea geographici Wirth 1972, în Candelariella vitellina- Lecanora muralis ass.). - arkt.- med.

    402. Candelariella xanthostigma (Pers.) Lettau
    (Candelariella vitellina v. xanthostigma Elenk. [61/ nr. 1750]).
    Tal crustos subtire, de 0,07-0,15 mm. grosime, pânã la granulos, cu granule de 30-110(150) µm, galbui pânã la oranj galben, cu isidii, fãrã soredii. Apotecii mai mici de 1 mm., plate sau usor convexe, verzi-gãlbui pânã la negre, cu margine; asce cu 12-32 spori; ascospori de 10 x 4 µm; Ch.: Pulvin-A, Calycin, ± Pulvin- A.- Dilacton.
Corticol: pe arbori foiosi de pe lângã sosele si lignicol; subneutroph.- me. acidoph., (mo.) ex. photoph., anitroph.-/mo. (me.) nitroph.; caract. Physcietalia adscendentis Hada  1944 em. Barkm. 1958. - (arkt.) bor.- med.

    D. 5. 6. Catillariaceae Hafellner (1984)
    Tal crustos, de la areolat si evanescent pânã la rimos, scvamulos, alburiu, cenusiu, verzui, bruniu, negricios sau galben pânã la oranj- rosu. Cortexul lipseste sau este rudimentar. Fotobiont: Trentepohlia, alge oranj pânã la galben-brune sau în general cu alte alge verzi. Ascoma: apoteciu variat colorat, de obicei evident pruinos. Excipulul talin lipseste; excipulul propriu bine dezvoltat. Hamateciu: parafize simple sau rar sãrãcãcios bifurcate, septate, spre capete abrupt umflate si brune. Asce cu 8 (-16) spori, subcilindrice pânã la clavate, partea superioarã K/J + (albastru), tip Catillaria, Bacidia, Biatora. Ascospori 1-septati, incolori.

    D. 5. 6. 1. Catillaria A. Massal. (1852)
    Tal crustos, puternic dezvoltat pânã la imers, alb, cenusiu, brun, negricios; fotobiont: diferite alge verzi coccoide; apotecii în general negre pânã la închis brune, fãrã margine talinã, cu sau rar cu bordurã puternicã; excipulul în general bine dezvoltat; parafize simple pânã la ramificate, la capãt incolore pânã la pigmentate; hipoteciu incolor pânã la brun-negru; asce aproape cilindrice pânã la calavate, tolus J + ,K/J + (albastru), de tip Biatora sau în parte de tip Bacidia?; ascospori 1-septati; Ch.-.

    403. Catillaria chalybeia (Borrer) A. Massal.
    (Lecidea chalybeia Borrer).
    Tal slab dezvoltat, mai ales oliv-cenusiu, oliv-brun, cenusiu pânã la negru, rar deschis la culoare, crãpat-areolat, R -, medula + (albastru). Apotecii sesile, de 0,2-0,5(1) mm., brune pânã la negre când sunt umede, convexe, cu o margine subtire nedistinctã. Hipoteciu de la bruniu pânã la brun-negricios; himeniu de 45- 60 µm, în partea inferioarã albastru-verzui J + (albastru intens); ascospori îngust- elipsoizi, 1-septati, de (8)9,5-12,5 x 2,5-3- 4 µm. Saxicol: pe roci silicioase, aproape de lacuri, cursuri de apã; subneutroph.- mo. acidoph., mesoph.- hygroph. (ex.. schioph.) mo.- ex. photoph., anitroph.-/ mo.- me. nitroph. - bor. (atl.) mieur.- med. (mo.).

    404. Catillaria chloroscotina (Nyl.) Arnold
    Tal de obicei slab dezvoltat, granulos, uneori areolat. Apotecii negre, în general cu discul plat, cu margine, de 0,5-0,8 mm  . Parafize la capete negre; hipoteciu  negru sau albastru; epiteciu negru-brun; asce cu 8 spori; ascosspori 1-septati, incolori, de 9-14 x 3-4 µm. Pe roci silicioase.

    405. Catillaria constristans (Nyl.) Zahlbr.
    (Catillaria sphaeralis Körb.; Catillaria dufourei (Ach. ex Nyl.) Vain.; Lecidea dufourei Ach. ex Nyl.; Catilaria duforea Vain.).
    Tal granulos-cornos, rosu-cenusiu; apotecii negre, de la început convexe si fãrã margine; ascospori ascutiti la unul din capete, de 9-18 x 3-5 µm. Pe muschi si sol bogat în humus (de deasupra rocilor).

    406. Catillaria croatica Zahlbr.
    Tal slab dezvoltat; apotecii închise la culoare si cu margine; himenium I + albastru; ascospori de 11 x 3-4 µm. - smed.

    407. Catillaria diaphana (Körb.) Lettau
    (Biatorina diaphana Körb.).
    Tal slab dezvoltat, neted, rosu-brun-murdar, umezit devine întunecat; apotecii de 0,2-0,4 mm., concave la început apoi plate, cu margine, umezite rosii pânã la brunii; ascospori 1-septati, adesea la mijloc strangulati, la capete rotunjiti sau ascutiti, de 8-12 x 5 µm. Pe granit. - smed.

    408. Catillaria dolosa (A.L.Sm.) Zahlbr.
    (Biatorina elaeina Rehm.; Biatorina elaeiza Hazsl.; Lecanora elaciza Nyl.; Catillaria discretula Lettau).
    Tal granulos, oliv pânã la brun; apotecii la început plate si cu margine apoi convexe si fãrã margine, de culoare brun-negricioasã; hipoteciu incolor; ascospori de 11-12 x 5-6 µm. Saxicol; - smed.

    409. Catillaria endodesmia (Müll.-Arg.) Zahlbr.
    Tal subtire, granulos, lobat sau nu, galben-albicios; apotecii de 0,4-0,7 mm., umezite brune sau rosii-brune, la început plate apoi convexe; epiteciu incolor sau indistinct rosu-brun; hipoteciu rosu-brun sau incolor; asce cu 8 spori; ascospori simpli si 1-septati, incolori, la ambele capete ascutiti, de 10-13 x 4-5 µm. Pe roci calcaroase.
- smed.

    410. Catillaria erysiboides (Nyl.) Th.Fr.
    Talul lipseste; apotecii de 0,2-0,4 mm., gãlbui, galben- brune pânã la rosii- galbene, plate si cu o margine subtire la început apoi convexe si fãrã margine; excipulul puternic dezvoltat; epihimeniu palid; hipoteciu incolor sau galbui; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori 1-septati, de 8-15 x 3-5 µm. Lignicol; me. f. acidoph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.; - bor.- mieur.

    411. Catillaria lenticularis (Ach.) Th.Fr.
    (Lecidea lenticularis (Fr.) Körb.; Biatorina hepii A. Massal.; Lecidea lenticularis Ach.; Catillaria lenticularis f. acrustacea Hazsl.; Biatorina lenticularis Körb.; Catillaria lenticularis f. erubescens Th.Fr.; Biatorina lenticularis f. erubescens Flot.; Catillaria lenticularis v. transsylvanica Szatala; Catillaria lenticularis f. sulphurea Zahlbr.).
    Tal lipsã sau slab dezvoltat, cornos, granulos sau lobat, cenusiu, brun sau negru, R -. Apotecii de - 0,4(0,5) mm., rosii- brune, brune pânã la brun-negre, umezite gãlbui pânã la rosu-brune, la început plate si cu margine întunecatã, mai târziu bombate si fãrã margine. Hipoteciu brun sau incolor; parafizele la capete brune; himeniu de 40-60 µm., J + (albastru apoi rosu); ascospori 1-septati, alungiti, de 8-12 x 3-4 µm. Saxicol; basiph., ex. schioph.- ex. (f.) photoph., mo. nitroph.; caract. Xanthorietum substellaris Schindler 1935. - mieur.- med.

    412. Catillaria lojkana (Nyl.) Zahlbr.
    (Biatorina lojkana J. Lahm).
    Tal slab dezvoltat, de culoare deschisã; apotecii întunecate la culoare, convexe, fãrã margine, de 0,2-0,3 mm.; hipoteciu incolor; epiteciu întrerupt întunecat; ascele cu 8 spori; himeniu J + (albastru apoi rosu-gãlbui); ascospori oblongi, 1-septati, de 10-16 x 2-3 µm. Pe dolomit. - smed.

    413. Catillaria minuta (A. Massal.) Lettau
    (Biatorina arnoldi Kremp.; Lecidea arnoldi (Kremph.) Nyl.; Catillaria minuta f. luteella (Nyl.) Zahlbr.).
    Tal indistinct; apotecii  de -0,4 mm. oranj brunii pânã la rosu- brunii, marginate, de la început superficiale, mai târziu cu disc convex; hipoteciu incolor pânã la galbui; epihimeniu galben; parafize izolate numai la capãt bifurcate; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori 1-septati, în dreptul septului strangulati, la ambele capete rotunjiti, de 10-18 x 4-6,5 µm. Calcicol; ex. schioph.- mo. (ex.) photoph., mo.- me. hygroph.; - (s') mieur.- smed. mo.

    414. Catillaria nigroclavata (Nyl.) Schuler.
    (Lecidea nigroclavata Nyl.; Catillaria nigroclavata v. baliola  f. viridiascens (Nyl.) Zahlbr.; Catillaria nigroclavata f. viridiascens (Nyl.) Servit).
    Tal subtire, cenusiu, cenusiu-brun, R -; apotecii -0,4 mm., plate cu margine subtire, mai târziu convexe si fãrã margine, brune pânã la negre; hipoteciu  deasupra bruniu (rar brun) dedesubt incolor; parafize la capete pigmentate brun; himeniu J + (albastru); ascopori alungiti, adesea simpli, de (7)8-10 x 2(2,5-3,5)4 µm. Corticol: pe scoartã de Populus tremula, Juniperus, Pinus si lignicol; subneutroph.- mo. acidoph., xeroph.- me. nitroph.; în Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1926. - s'bor.- med.

    415. Catillaria picila (A. Massal.) Coppins
    (Biatora picila A. Massal.; Lecidea anomaloides A. Massal.; Catillaria anomaloides Lettau).
    Tal indistinct; apotecii întunecat brune pânã la negre, umezite rosu-brune, cu margine întunecatã, ± rotunde, plate, la urmã convexe, de - 0,8 mm; hipoteciul si excipulul rosu-brune (violet), K + (purpurviolet); ascospori lineari, simpli pânã la 1-septati, de 10-16(20) x 3-4,5(5)µm. Saxicol: pe roci calcaroase; ex. schioph.- mo.(ex.) photoph., mesoph.- me. hygroph.  -mieur.- med.

    416. Catillaria rhyparophaea (Nyl.) Zahlbr.
    Tal slab dezvoltat, uneori granulos, albastru-închis; apotecii convexe, la început cu margine care mai apoi dispare, de 0,5-0,7 mm.; hipoteciu incolor; himeniu J + (albastru apoi rosu-gãlbui); asce cu 8-spori; ascospori 1-septati, de 10-12 x 2,5-3,5 µm.  Saxicol;  smed. co. (România).

    417. Catillaria schumanni Körb. ex J. Steiner
    Tal slab dezvoltat, aproape granulos, verde-gãlbui; apotecii de 0,3-0,4 mm., foarte târziu devin convexe si marginea subtire dispare; hipoteciu rosu-brun-negricios; parafize la capete rosu-brun-întunecate; ascospori de 8-10 x 3-4 µm. Tericol.

    418. Catillaria silvestris (Arnold) Lettau
    Tal slab dezvoltat, pulverulent, brun-gãlbui; apotecii rosii-brune, cu margine subtire; ascospori de 8-11 x 3-4 µm.  Saxicol.

    419. Catillaria zschackei Eitn.
    Tal putin gelatinos; apotecii cu discul convex si fãrã margine; himeniu J + (albastru apoi negricios); ascospori 1-septati, de 5 x 2 µm. Pe sol;  smed. co. (România).

    D. 5. 6. 2. Catinaria Vain.

    420. Catinaria atropurpurea (Schaer.) V zda & Poelt.
    (Catillaria atropurpurea (Schaer.) Th.Fr.; Biatorina atropurpurea A. Massal. [61/ nr. 863]; Lecidea atropurpurea Leight.).
    Tal subtire, adesea lipseste, uneori fãinos- granulos, cenusiu-verzui; apotecii în  de 0,2- 0,6 mm., rosii-brune, brune-negre, rosu-negre, negre, concave, mai târziu plate pânã la convexe, cu margine subtire care mai târziu dispare; hipoteciu usor bruniu; epihimeniu gãlbui pânã la brun; parafize la capete brune; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori 8/ascã, elipsoizi, rotunjiti la capete, 1-septati, la mijloc usor strangulati, cu pereti grosi, de (9)10-15 x 4,5-7 µm. Pe lemn si scoartã de foioase, rar de conifere; subneutroph.- mo.(me.) acidoph., hygroph., anitroph. (mo.) nitroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928. : -bor.- med.- mo.

    D. 5. 6. 3. Fellhanera V zda

    421. Fellhanera bouteillei (DeA.L.Sm.) V zda
    (Catillaria bouteillei (DeA.L.Sm.) Zahlbr.).
    Tal granulos pânã la pulverulent, verzui. Apotecii de -0,3 (0,4) mm., roz-brunii pânã la galbene sau bej, plate sau convexe, cu margine subtire, alburie; hipoteciu incolor; epiteciu deschis la culoare; ascospori 1-septati, în dreptul septului strâmtorati, de 10-15 x 3-5 µm. Corticol, mai ales pe ramuri tinere si acele coniferelor; (me.-) f. hygroph., ex. skioph., mo. photoph., anitroph; caract. Fellhaneretum bouteillei. - subatl.- med.- mo.

    D. 5. 7. Cladoniaceae Zenker (1827)
    Tal primar (bazal) crustos cu granule necorticate, rotunde sau scvamulos, ocazional sorediat; fata superioarã, în mod obisnuit corticatã, cea inferioarã fãrã cortex, fãrã rizine; fotobiont: trebouxioid; medula bistratificatã cu alge glomerulare; tal secundar fruticos - pseudopodetii si podetii- simple sau ramificate care pot avea terminal, pe margine sau fata superioarã un fel de cupe (Fig. 7: h, i). Ascomata: apotecii ± peltate adesea formând mãnunchiuri apicale, situate în vârful podetiilor, în cupe sau rar sesile, la baza scvamulelor; excipulul talin lipseste; excipulul propriu adesea ridicat în afarã; himeniu rosu, pal sau întunecat- brun; hamateciu: parafize; asce de tip Cladonia, elongat-clavate, îngrosate spre vârf, cu 8 spori, tolusul J + (albastru), la iesire un strat gelatinos; ascospori simpli sau 1 pânã la 3-septati, elongat-fusiformi, oblongi sau ovoizi.

422. Cladonia amaurocraea (Flörke) Schaer.

    (Cladonia amaurocraea f. oxycera (Ach.) H. Olivier; Cladonia amaurocraea v. ramosa  f. bolacina ? Fuss; Cladonia amaurocraea f. celotea Ach.; Cladonia destricta Nyl. f. adpressa Sandst.).
    Podetiu albastru- cenusiu, galben ca paiul sau galben- verzui, neted sau granulos, în întregime fãrã sorale sau solzi, în formã de cupã îngustã sau se terminã ascutit, de 2-12 cm înãltime, cu cortexul neted sau putin fisurat; solzii talului bazal dispar de timpuriu; apotecii brune. Pe roci, printre bolovani, pe sol descoperit sau din pãduri; mo.- ex. acidoph.; caract. Cladonietum stellaris Du Rietz 1925. - arkt.- bor. mieur. alp.

    423. Cladonia arbuscula (Wallr.) Rabenh.
    (Cladonia sylvatica (L.) Hoffm.; Cladonia arbuscula ssp. arbuscula; Cladonia sylvatica f. arbuscula Walbr.; Cladonia sylvatica f. glaucescens Harmand; Cladonia arbuscula ssp. mitis (Sandst.) Ruoss.; Cladina mitis (Sandst.) Hustich.; Cladonia sylvatica v. mitis Küs.; Cladonia mitis Sandst.; Cladonia mitis f. prostrata Sandst.; Cladonia arbuscula f. pygmaea Sandst.; Cladonia sylvatica f. pygmaea Sandst.;  Cladonia rangiferina f. pygmea Sandst.; Cladonia rangiferina v. sylvatica Hoffm.; Cladonia sylvatica f. sylvestris Oed.; Cladonia arbuscula f. sorediata Sandst.; Cladonia sylvatica f. sorediata Sandst.; Cladonia squarrosa (Wallr.) Ruoss.).
    Podetiu putin svelt, neted, terminatiile cu vârfurile îndoite sau nu, de 7-10 cm. lungime, gust amãrui, culoare galbenã sau verde-gãlbuie; talul K - sau + (foarte slab galbui), K+ CaCl + (galben); apotecii mici, brune; ascospori de 7-13 x 2-3,5 µm. Tericol; mo.- ex. acidoph. (-subneutroph.) caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950. - (arkt.) bor.- mieur. (smed. mo.)

    424. Cladonia bacilliformis (Nyl.) Dalla Torre & Sarnth.
    Solzii talului bazal mici, pe fata superioarã galbeni, pe cea inferioarã albi sau galbeni-alburii, adeseori fãrã soredii, cu K + (gãlbui); podetiu de -3(-15) mm. înãltime, nu ramificat, nu formã de cupã si adesea steril; Ch.: Barbat S. Pe lemn si scoartã de conifere, pe lemne în putrefactie, pe sol bogat în humus etc.; caract. Cladonietum coniocraeae Duvign. 1942 ex James et al. 1977.

    425. Cladonia bellidiflora (Ach.) Schaer.
    (Cladonia bellidiflora f. coccocephala (Ach.) Vain.; Cladonia bellidiflora f. tubaeformis (Wallr.) Vain.; Cladonia bellidiflora f. subuliformis (Wallr.) Rabenh., Vain.; Cladonia bellidiflora f. polycephala (Ach.) Dalla Torre et Sarnth.).
    Solzii talului bazal pe fata superioarã de culoare verde, verde-cenusie sau verde-gãlbuie iar pe cea inferioarã albã; podetiu de - 8 cm. lungime si 4 mm. lãtime, de obicei puternic solzos, galben sau galben- verzui iar solzii de la bazã galben-verzui; apotecii izolate sau confluente, rosii-purpurii; ascospori de 9-12 x 2,2-3,5 µm. Pe sol si roci ± acidice, în pãduri sau în locuri deschise (adesea înzãpezite); caract. Empetro- Cladonietum stellaris Du Rietz 1925.  - arkt.- bor.- mieur. alp.

    426. Cladonia botrytes (Hag.) Willd.
    Solzii talului bazal foarte mici, pe fata superioarã de culoare verde sau gãlbuie pe cea inferioarã albã; podetiu de 0,2-1 cm. înãltime, simplu sau ramificat, galben sau galben-verzui, fãrã cupe sau cu cupe înguste, granulos sau la bazã solzos, fãrã soredii; tal K -; apotecii rosii. Pe trunchiuri de copaci în putrefactie (în pãduri bãtrâne) sau pe sol; caract. Cladonietum cenoteae Frey 1927. - bor.- mieur.- h'mo.

    427. Cladonia caespiticia (Pers.) Flörke
    (Cladonia caespiticia f. corticola Sandst.).
    Solzii talului bazal sub forma unor frunze mici imbricate, pe fata superioarã de culoare verde, verde-albãstruie si pe fata inferioarã albã; K -; podetiu scurt (pânã la 1 cm lungime), fãrã scvame, cel mult granulos, fãrã sorale, cu cupe slab dezvoltate si cu margine dintatã; apotecii pe marginea cupei, de culoare rosie pânã la brunã; ascospori de 8-16 x 3-4 µm. La baza trunchiurilor arborilor, pe lemne în putrefactie sau pe sol; (subneutroph.-) me.- mo. (f.) acidoph.; în Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955.  - mieur.- subatl.- smed.(-med.-mo.).

    428. Cladonia cariosa (Ach.) Spreng.
    (Cladonia cariosa f. corticata (Vain.) Harmand; Cladonia caespiticia f. corticata Sandst.).
    Solzii talului bazal mici de 1-5 mm. lungime si 1-2 mm. lãtime, pe fata superioarã cenusiu-verzui, pe cea inferioarã albi; podetiu scurt, de 1-3 cm. lungime si 1-2 mm. lãtime, nu formeazã niciodatã o cupã distinctã, cenusiu-verzui pânã la alb, la început cornos sau negos, fãrã sorale, cu sau fãrã solzi; apotecii terminale, brune sau negre-brunii; picnidii pe fata superioarã a solzilor sau la marginea lor. Pe sol nisipos calcifer sau nu prea acid, în locuri larg deschise, expuse la soare; mo.(me.) acidoph., neutroph.; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950. -arkt.- smed.- mo. (med.mo.).

    429. Cladonia carneola (Fr.) Fr.
    (Cladonia carneola f. prolifera Flot.; Cladonia chlorophaea f. prolifera Arnold).
    Solzii talului bazal digitati, pe fata superioarã verzi sau brun-verzui, pe cea inferioarã albi; podetiu în formã de cupã, de 2-4 cm. înãltime, brun sau negricios la partea inferioarã si fãinos gãlbui în partea superioarã; apotecii mari, asezate pe marginea cupei, rosii, mai târziu galbene brunii. Pe sol bogat în humus, pe lemn în putrefactie, în pãduri sau în locuri deschise; me.-ex. acidoph., me. substrathigroph., anitroph.; caract. Cladonietum cenoteae Frey 1927. - (arkt.-) bor.- mieur.h'mo.

    430. Cladonia cenotea (Ach.) Schaer.
    (Cladonia cenotea v. crossata (Ach.) Nyl.).
    Solzii talului bazal mici, pe fata superioarã verde-cenusii, pe cea inferioarã albi; podetiu de 2-10 cm. lungime, pânã sus cu soredii fãinoase, la capãt în formã de cupã deschisã; apotecii brune sau rosii-brune, asezate pe marginea cupei. De regulã tericol: pe sol bogat în humus, pe muschii de pe lemnul gãunos, putrezit, rar corticol; ex.- me. acidoph., mesoph.- me. substrathygroph.; caract. Cladonietum cenoteae Frey 1927.  -(arkt.-) bor.- smed.- mo. (-med.- mo.).

    431. Cladonia cervicornis (Ach.) Flot.
    (Cladonia cervicornis ssp. cervicornis; Cladonia cervicornis ssp. pulvinata (Sandst.) Ahti; Cladonia cervicornis ssp. verticillata (Hoffm.) Ach.; Cladonia verticillata Hoffm.; Cladonia verticillata v. cervicornis Flot.; Cladonia cervicornis  f. verticillata Schaer.; Cladonia gracilis  f. verticillata Hoffm.; Cladonia verticillata v. evoluta  f. aggregata Zahlbr.).
    Solzii talului bazal de 2-12 mm. lungime, pe fata superioarã brun-cenusii pânã la bruni; podetiu de 4-5 cm. lungime, se terminã în formã de cupã din mijlocul cãreia iau nastere alte cupe. Tericol; mo.- me. acidoph., mo.- ex. photoph.; caract. Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955, Baeomycion roseis Klem. 1955.
- bor.-med., subatl. (ssp. cervicornis); - mieur.atl.- med. (ssp. pulvinata);  - arkt.- med. (ssp. verticillata).

    432. Cladonia ciliata Stirt.
    (Cladonia ciliata v. tenuis (Flörke) Harmand; Cladonia sylvatica v. tenuis Kus.; Cladonia sylvatica v. silvestris f. tenuis Flörke).
    Podetiu svelt, de pânã la 10 cm înãltime, gustul foarte amar, cenusiu, cenusiu-verzui, alb sau brun, terminatiile sunt putin numeroase, lungi, foarte vizibil curbate într-o parte; tal K + (verde sau galben); ascospori de 7-13 x 2-3,5 µm. Tericol; me. acidoph.- neutroph.; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950. - bor.- atl.- mieur.- subatl.- med. atl.

    433. Cladonia coccifera (L.) Willd.
    (Cladonia coccifera f. cornucopioides (S. Gray.) Sandst., Vain.; Cladonia cornucopioides f. coccifera Hoffm.; Cladonia coccifera f. coronata Delise;  Cladonia coccifera f. minuta Stnr.; Cladonia coccifera v. stemmatina  f. minuta Sandst.; Cladonia coccifera v. stemmatina Ach.; Cladonia coccifera v. extensa H. Olivier; Cladonia coccifera v. stemmatina f. extensa (Ach.) Sandst.).
    Tal bazal cu solzi verzi-gãlbui pe fata superioarã si albi-gãlbui pe cea inferioarã, fãrã soredii, rar la margine cornos-soredios; podetiu de 1-5 cm înãltime, galben, galben-cenusiu-verzui sau rar cenusiu-alb (ocru-galben sau bruniu la bazã), neted sau cornos-granulos; apotecii mici, convexe; ascospori de 8-12 x 2,5-3,5 µm.
Pe sol, adesea printre muschi si pe roci, mai ales în locuri larg deschise; mo.- me. acidoph., f.- me. substrathygroph.; în Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921, Umbilicarietum deustae Hillmann 1925, Cladonion arbusculae Klem. 1950. - (s')bor.- (subatl.)- mieur. (subatl.)- med.mo.

    434. Cladonia coniocraea (Flörke) Spreng. em Sandst.
    (Cladonia fimbriata v. coniocraea Vain.; Cladonia coniocraea f. ceratodes Dalla Torre et Sarnth.; Cladonia coniocraea f. expansa (Flörke) Sandst.; Cladonia coniocraea f. odontata (Flörke) Sandst.; Cladonia coniocraea f. phyllostrata Vain.; Cladonia coniocraea f. pycnotheliza Sandst.; Cladonia pycnoteliza Nyl.; Cladonia coniocraea f. truncata (Flörke) Dalla Torre et Sarnst.; Cladonia fimbriata f. truncata Vain.; Cladonia fimbriata v. apolepta subv. coniocraea f. truncata Vain.; Cladonia coniocraea f. subpelucida Aigr.).
    Solzii talului bazal mici, de 2- 5 mm., pe fata superioarã verzi-oliv sau bruni, pe fata inferioarã albi; podetiu de 2-3 cm. înãltime subulat, trunchiat, fãrã sau cu cupe înguste, în întregime fin fãinos soredios (ca si cupele în interior); apotecii brune sau brun- roscate; Ch.: Fumarprotocetrar-S. Pe sol acid de pe trunchiuri putrede, lemne vechi, la baza arborilor, stânci, peste muschi; caract. Cladonion coniocraeae Duvign. 1942 ex James et al. l977. - bor.- smed.(-med).

    435. Cladonia convoluta (Lam.) Anders
    (Cladonia endiviifolia (Dickson) Fr.; Cladonia foliacea v. convoluta (Lam.) Vain.).
    Tal cu lobi mari, de 15-40 x 2-10 mm., pe margini cu fibrile alburii, fata superioarã gãlbui-oliv-verde, fata inferioarã ± gãlbuie, P + (rosu), K -, KC + (gãlbui), Ch.: Usnin-S. Pe sol, în special calcaros; subneutroph.- mo. basiph., xeroph.; caract. Cladonietum convolutae Kaiser 1926, Toninion sedifoliae (coeruleonigricantis) Hada  1948.  - s'mieur.- subko.- med.

    436. Cladonia cornuta (L.) Hoffm.
    (Cladonia gracilis Willd. v. cornuta Boistel; Cladonia deformis f. cornuta Torsell.; Cladonia cornuta f. cylindrica (Schaer.) Vain.; Cladonia cornuta f. phylloteca Mig.; Cladonia fimbriata Fr. v. apolepta Vain. f. cornuta Zahlbr.; Cladonia fimbriata f. cornuta Nyl.; Cladonia fimbriata Fr. v. subulata  f. abortiva Harmand).
    Solzii talului bazal mici si rari; podetiu de 2-12 cm. lungime, adesea simplu, la capãt rotunjit sau ascutit, cenusiu-verzui pânã la brun, în întregime sau numai în partea superioarã cu soredii fãinoase verzi-cenusii; apotecii brune. Pe sol bogat în humus si lemn putred în pãduri de conifere; me.- ex. acidoph.; în Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - (arkt.) bor.- mieur.mo.

    437. Cladonia crispata (Ach.) Flot.
    (Cladonia crispata v. dilacerata Schaer.; Cladonia gracilis v. dilacerata Flörke; Cladonia crispata v. gracilescens (Rabenh.) Vain.; Cladonia crispata v. infundibulifera (Schaer.) Vain.; Cladonia crispata v. virgata (Ach.) Vain.).
    Solzii talului bazal crestati, persistenti sau mai târziu dispar, fãrã sorale, de culoare cenusiu-verzuie pânã la brunã pe fata superioarã iar pe cea inferioarã albã; podetiu de - 10 cm. lungime, se terminã cu cupe în formã de pâlnie, cu sau fãrã solzi, K -; apotecii brune, asezate la marginea pâlniei. Pe sol si lemne în putrefactie, în pãduri sau locuri deschise; me.- ex. acidoph.; în Cladonietum mitis Krieger 1937; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - arkt.- mieur.

    438. Cladonia decorticata (Flörke) Spreng.
    (Cladonia decorticata f. scyphifera Heuf.).
    Solzii talului de - 0,5 cm. lungime, subtiri, cenusiu-verzui sau cenusiu-albi, la bazã adesea bruni; podetiu de 1-4 cm. lungime si 0,5-2 mm. lãtime, cenusiu, brun sau alb- cenusiu, la bazã negru-brun, simplu sau putin ramificat, cu soredii sau putin cornos, la partea superioarã cu solzi, la capãt ascutit sau rotunjit, nu în formã de cupã; apotecii terminale, în formã de gãmãlie, brune sau rosii-brune. Pe sol si pietris, în special în locuri larg deschise; mo.- f. acidoph.  - bor.- mieur.

    439. Cladonia deformis Hoffm.
    (Cladonia deformis f. crenulata Ach.; Cladonia crenulata  f. deformis L.; Cladonia deformis f. cyathiformis Kov.).
        Solzii talului bazal mici, rari sau lipsesc, pe fata superioarã verde-cenusii, pe cea inferioarã albi pânã la galbeni; podetii în formã de trompetã, de 3-8 cm înãltime, adesea fisurate în lungime sub formã de benzi, la bazã corticate, netede sau granuloase, spre vârf uniform fin-fãinoase; cupele cu margine dreaptã, dintatã, în interior fãinos-soredioase; apotecii punctiforme, rosii-purpurii. Pe sol bogat în humus, pe lemn putred; ex.- me. (mo.) acidoph., substrathygroph.; în Cladonietum stellaris Du Rietz 1925, ulterior în Cladonietum cenotheae Frey 1927 ex Frey 1959.  - (arkt.-)bor.- mieur.

    440. Cladonia digitata (L.) Hoffm. em Schaer.
    (Cladonia digitata f. brachytes (Ach.) Mig.; Cladonia digitata f. cephalotes H. Olivier; Cladonia digitata f. ceruchoides Vain.; Cladonia digitata f. denticulata H. Olivier; Cladonia fimbriata f. denticulata Flörke; Cladonia digitata f. glabrata Vain.; Cladonia digitata v. monstrosa Vain.;  Cladonia digitata v. monstruosa f. macrophylla Harmand; Cladonia major f. macrophylla Flot.; Cladonia digitata  v. monstruosa f. prolifera Mig.; Cladonia gracilis v. chordalis f. digitata Anders.).
    Solzii talului bazal rotunzi, de pânã la 1 cm  , pe partea superioarã cenusiu-verzui pe cea inferioarã albi, K + (galben sau trecãtor brun); podetiu în partea inferioarã solzos sau granulos, în partea superioarã galben-fãinos, se terminã sub formã de cupã; apotecii pe marginea cupei, rosii; ascospori de 10-14 x 3-4 µm. La baza trunchiurilor arborilor, pe lemn putred si pe sol bogat în humus; ex.- mo. acidoph., mesoph.- me. substrathygroph.; caract.  Cladonion convolutae Kaiser 1926.  - bor.- med.

    441. Cladonia ecmocyna  (Gray) Leight.
    (Cladonia ecmocyna ssp. ecmocyna; Cladonia gracilis v. ecmocyna (Ach.) Vain.).
    Solzii talului bazal foliosi, oliv-verzi sau cenusiu-verzui; podetiu pânã la 15 cm. înãltime, cu capãtul ascutit sau în formã de cupe înguste, adesea cenusiu-verzui, cu sau fãrã scvame; marginea cupei cu ecrescente; Ch.: ± Atranorin. Tericol: în zone alpine înzãpezite, printre bolovani si în pãduri subalpine; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950. - arkt.- alp.

    442. Cladonia fimbriata (L.) Fr. em Sandst.
    (Cladonia minor (Hag.) Vain.; Cladonia fimbriata v. simplex f. minor Vain.; Cladonia fimbriata v. radiata (Schreb.) Coem.; Cladonia fimbriata v. prolifera (Retz.) A. Massal.; Cladonia verticillata v. evoluta f. prolifera Rabenh.; Cladonia verticillata v. cervicornis  f. prolifera Rabenh.; Cladonia carneola f. simplex Harmand; Cladonia cenotea f. simplex (Wallr.) Kremp.; Cladonia fimbriata v. simplex (Weiss.) Flot.; Cladonia fimbriata f. tubaeformis Ach.; Cladonia major Sandst.; Cladonia fimbriata f. major Vain.; Cladonia fimbriata v. simplex f. major Vain.).
    Solzii talului bazal în general mici, rotunjiti, putin sectati, verzi-cenusii sau verzi-oliv pe fata superioarã, albi pe cea inferioarã si uneori spre bazã bruni; podetiu de 2 (-3,5) cm. înãltime, galben-verzui, alb-cenusiu sau alb, uniform sau cu proliferãri scurte, fin-fãinos, soredios, spre vârf se lãrgeste sub formã de trompetã cu marginea întreagã sau dintatã si în interior fin fãinos-soredios, uneori numai la bãtrânete; apotecii situate pe marginea cupelor, brune, rar brun-rosietice sau brun-gãlbui. Pe sol, lemne, scoartã si muschi; me.- (f.) acidoph., în Cladonietum cenotheae Frey 1927 ex Frey 1959.  - (arkt.-) bor.- med.

    443. Cladonia foliacea (Huds.) Willd.
    (Cladonia alcicornis (Leightf.) Th.Fr. incl. v. damicornis (Ach.) Th.Fr.; Cladonia foliacea v. alcicornis (Leightf.) Schaer.; Cladonia alcicornis Flörke).
    Solzii talului bazal de 0,5-4 cm., fimbriati, plati sau curbati spre fata superioarã, galben-verzui pe fata superioarã, gãlbui, alb-gãlbui sau albi pe fata inferioarã, la margine fãrã sau cu rizine albe, cenusii sau negre; podetiu de 7 mm. pânã la 1 cm. lungime sau lipseste, fãrã sau cu cupe cu proliferãri din centru, si cu marginea dintatã sau scvamatã; apotecii brune; tal K - sau + (usor gãlbui); Ch.: Usnin-S. Pe sol, în locuri expuse luminii, în special pe sol calcifer, calcaros (v. convoluta), uneori si pe cel depus peste substrat acidic; neutroph.- mo. (me.) acidoph., me. xeroph.; caract. Cladonietum foliaceae Klem. 1955.  - mieur.- subatl.- med.

    444. Cladonia furcata (Huds.) Schrad.
    (Cladonia furcata ssp. furcata; Cladonia furcata v. corymbosa Nyl.; Cladonia furcata v. racemosa Flörke f. corymbosa H. Olivier; Cladonia furcata v. fruticosa; Cladonia furcata v. fruticosa f. racemosa; Cladonia furcata v. fruticosa f. recurva Hoffm.; Cladonia furcata v. fruticosa f. sticta; Cladonia furcata v. fruticosa f. subulata; Cladonia furcata f. palmaea (Ach.) Nyl. [A.Z.C.L. IV: 527, VIII: 452, X: 386], [61/ nr. 1365]; Cladonia furcata v. pinnata Flörke; Cladonia furcata v.pinnata f. foliolosa (Delise) Vain.; Cladonia furcata v. pinnata f. recurva Hoffm.; Cladonia furcata v. recurva Hoffm.; Cladonia furcata f. rigidula  ter. recurvum; Cladonia furcata v. pinnata f. regalis H. Olivier; Cladonia furcata f. regalis Kov.; Cladonia furcata v. pinnata f. truncata Flörke; Cladonia furcata f. truncata Flörke; Cladonia furcata f. polyphylla (Flörke) Jatta.; Cladonia furcata v. racemosa Flörke; Cladonia furcata v. racemosa f. fissa Flörke; Cladonia furcata v. racemosa f. furcatosubulata Sandst.; Cladonia furcata v. racemosa f. stricta (Ach.) H. Olivier; Cladonia furcata v. racemosa f. stricta (Ach.) H. Olivier; Cladonia furcata f. stricta Ach.; Cladonia furcata v. palmaea (Ach.) Nyl.; Cladonia furcata ssp. subrangiformis (Scriba ex Sandst.) Abbayes; Cladonia subrangiformis Sandst.).
    Solzii talului bazal mici, de 2- 5 mm, pe fata superioarã verzi-oliv sau bruni, pe cea inferioarã albi, fãrã soredii; podetii de 2-12 cm. înãltime, scoarta netedã, dichotomic sau radiar ramificati, fãrã cupe, cu capete ascutite, adesea acoperite cu solzi (Fig. 7: i), culoare verde-cenusie, brunã sau brun-albicioasã; apotecii la capãtul podetiilor si culoare brunã; tal K + (brun-gãlbui). Pe substrat acid; în Cladonion arbusculae Klem. 1950, as. de Fanerogame si as. de muschi (ssp. furcata); caract. Toninion sedifoliae Hada  1948 (ssp. subrangiformis).  - bor.- med. (ssp. furcata); mieur.- med. (ssp. subrangiformis).

    445. Cladonia glauca Flörke
    Solzii talului bazal mici, digitati sau lobati; podetii de pânã la 10 cm. lungime, pânã la capãt cornos-soredioase, axa închisã sau putin deschisã; apotecii rosii brune. Pe sol acid în locuri deschise (în special pe sol pietros); ex.- me. (mo.) acidoph. caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950. - (s'bor.)- mieur.

    446. Cladonia gracilis (L.) Willd.
    (Cladonia gracilis v. aspera Flörke;  Cladonia gracilis v. chordalis (Flörke) Schaer.; Cladonia gracilis. v. chordalis f. hybrida (Schaer.) Zahlbr.; Cladonia gracilis v. chordalis f. amaura Flörke "amura" Aigr.; Cladonia gracilis v. chordalis f. leucochlora Flörke; Cladonia gracilis f. leucochlora Flörke; Cladonia gracilis v. dilatata (Hoffm.) Vain.; Cladonia gracilis f. polyceras Malbr.; Cladonia gracilis ssp. elongata (Wulfen in Jacq.) Vain.; Cladonia elongata (Wulfen in Jacq.) Hoffm.; Cladonia gracilis v. elongata Jacq.; Cladonia gracilis f. macroceras Flörke; Cladonia gracilis f. elongata sf. macroceras Flörke; Cladonia gracilis v. nigripes (Nyl.) Ahti; Cladonia nigripes (Nyl.) Trass.; Cladonia gracilis ceratostelis Anders.; Cladonia gracilis v. esquamosa f. exoncera Anders.; Cladonia elongata v. esquamosa f. exoncera Ach.; Cladonia gracilis v. squamosa f. subdilacerata Vain. ; Cladonia elongata v. squamosa f. subdilacerata Vain.; Cladonia gracilis v. esquamosa f. centralis Anders.; Cladonia elongata v. esquamosa f. centralis Schaer.; Cladonia gracilis  f. platydactyla (Wallr.) Vain.; Cladonia elongata v. squamosa f. hugueninii Anders.; Cladonia gracilis v. squamosa Sandst.; Cladonia elongata v. squamosa Anders.; Cladonia cenotea f. squamosa Harmand; Cladonia cenotea v. crossata f. squamosa Mig.; Cladonia elongata v. squamosa f. ceratostelioides Kovar.).
    Solzii talului bazal foliosi, oliv-verzi, cenusiu-verzui sau bruni, mai târziu dispar; podetiu de (-3)5-8(-15) cm. lungime, neted, drept sau curbat, simplu sau ramificat, capãtul ascutit sau în formã de cupe înguste, neregulate, cu cortexul continuu sau areolat, fãrã sorale; apotecii marginale, la capãtul podetiului, mici, brune.
Tericol, în regiunea montanã superioarã; ex.- mo. acidoph.; în Cladonietum mitis Krieger 1937; caract. Empetro- Claudonietum stellaris Du Rietz 1925, Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - arkt.- smed.mo.

    447. Cladonia incrassata Flörke
    (Cladonia rangiferina f. incrassata Schaer. [59]).
    Solzii talului bazal mici, pe partea superioarã verzi sau bruni; podetiu de 3-4 cm. lungime, nu are formã de cupã, cenusiu sau galben-verzui, granulos sau fãinos, fãrã solzi, în partea superioarã curbat; apotecii rosii; ascosporii de 8-11 x 3,5-4 µm. Pe turbã, în special pe pereti verticali în crãpãturile turbei; f.- ex. acidoph., substrathygroph.;  - mieur.- subatl. (-smed.).

    448. Cladonia macilenta Hoffm. em Nyl.
    (Cladonia macilenta ssp. macilenta; Cladonia macilenta ssp. floerkeana (Fr.) V. Wirth; Cladonia floerkeana (Fr.) Flörke; Cladonia macilenta v. clavata Ach.; Cladonia macilenta v. styracella (Ach.) Vain. ; Cladonia floerkeana v. trachypodes Vain.; Cladonia floerkeana v. intermedia Hepp; Cladonia floerkeana v. carcata Nyl.; Cladonia bacillaris Nyl.; Cladonia bacillaris f. clavata (Ach.) Vain.; Cladonia bacillaris (Leight.) Arnold; ? Cladonia hungarica Vain.).
    Tal primar crustos scvamulos; scvame mici, cenusii sau verzi-cenusii pe fata superioarã si albe pe fata inferioarã, uneori digitate sau îndoite, K + (galben intens) sau K - (v. clavata); podetiu de 1-5 cm. înãltime, 2(-3) mm. grosime, cilindric, drept sau curbat, simplu sau la capãt ramificat, fãrã cupe, fin-fãinos, mai rar granulos-scvamos, galben-cenusiu pânã la alb, uneori la partea inferioarã mai întunecat- v. clavata-, cu sau fãrã soredii; apotecii terminale si laterale, rosii-purpurii; ascosporii de 8-15 x 2,5-3,5 µm. Pe sol bogat în humus, pe lemn putred, pe pietris etc.; ex.- me. (mo.) acidoph.; caract. Cladonietum coniocraeae Duvign. 1942 ex Jemes et al. 1977, în Cladonietum mitis Krieger 1937 si alte as. de Cladonia.  - s'bor.- smed. (-med: ssp. macilenta).

    449. Cladonia macrophylla (Schaer.) Stenh.
    (Cladonia alpicola (Flot.) Vain.; Cladonia alpicola f. foliosa (Smrft.) Vain.).
     Solzii talului bazal mari de pânã la 1 cm., aproape nedivizati sau lobati, pe fata superioarã albastru-verzui sau verzi, pe cea inferioarã albi; podetiu de 1-6 cm. înãltime si 1-5 mm. lãtime, la capãt ascutit, nu are formã de cupã; apotecii brune, cenusiu-albicioase sau cenusiu-brune; tal K -. Pe pãmânt si pietris în locuri larg deschise; ex.- me. acidoph.; caract. Stereocauletum alpini Frey 1937.  - arkt.- mieur. (alp.).

    450. Cladonia macrophyllodes Nyl.
    (Cladonia lepidota Nyl. v. macrophyllodes (Nyl.) du Rietz.).
    Solzii talului bazal persistenti sau mai târziu dispar, de 8-15 mm lungime, lobati sau fidati, pe fata superioarã verzi, verzi-oliv cu o nuantã albãstruie, verzi-albiciosi, verzi-cenusii, pe cea inferioarã albi sau cenusii iar mai târziu ± negricioasi; podetiu de 7-15 mm. înãltime, verde-albãstrui, uneori la bazã negricios, mai rar verde-oliv, mat sau putin lucios, fãrã soredii, fãrã sau cu cupe simple sau repetat proliferate din centru; apotecii brune, situate pe marginea cupelor; tal K + (galben); Ch.: Atranorin, Fumarprotocetrar-S. Pe sol acid, în areale alpine larg deschise; caract. Stereocauletum alpini Frey 1937.

    451. Cladonia ochrochlora Flörke em Sandst.
    (Cladonia fimbriata (L.) Fr. v. ochrochlora (Flörke) Vain.; Cladonia ochrochlora f. actinota Harmand; Cladonia ochrochlora f. flexuosa (Flörke) Sandst.).
    Podetiu de 4-5 cm. înãltime, verde-cenusiu, în întregime sau numai partial corticat, se terminã sub formã de cupã, fãrã soredii, margine dintatã sau cu proliferãri subulate; apotecii brun- galbene sau galbene ca ceara.
Pe lemn putred, pe butuci si pe muschi, pe fata umbritã a rocilor; în Cladonietum cenoteae Frey 1927.

    452. Cladonia parasitica Hoffm.
    (Cladonia delicata (Ehrh.) Flörke; Cladonia delicata f. quercina Vain.).
    Scvamele talului bazal mici, imbricate, cu marginile soredioase; podetii de 0,5-2 cm. lungime, simple sau în partea superioarã ramificate, de regulã fãrã cupe, de culoare albicioasã sau cenusiu-verzuie, cornoase sau acoperite cu solzi mici; apotecii mici, brune; tal K + (galben). Pe sol, la baza trunchiurilor de Quercus si Pinus si pe busteni putrezi; me.- f. acidoph.; caract. Cladonietum parasiticae (cel mai mult Cladonia digitata si Cladonia coniocraea).  - bor.- mieur. subatl. (-med. mo.).

    453. Cladonia phyllophora Hoffm.
    (Cladonia degenerans (Flörke) Spreng.; Cladonia degenerans f. euphorea Flörke; Cladonia degenerans f. lepidota Ach.; Cladonia lepidota  v. stricta Du Rietz; Cladonia degenerans sf. phyllophora Harmand).
    Solzii talului bazal pe fata superioarã cenusiu-verzui, pe cea inferioarã albi si la bazã  bruni pânã la negri sau mai târziu dispar; podetiu de pânã la 8 cm lungime, simplu sau ramificat, la bazã alb-pãtat, mai târziu granulos, pâslos, fãrã sorale, ascutit sau în formã de cupã; tal K - sau K + (usor gãlbui); apotecii brune. In special pe roci descoperite si sol mineral neacoperit, uneori pe lemne si scoartã, începând de la ses pânã în zona alpinã; mo.- me. acidoph.; în Cladonietum mitis Krieger 1937.  - bor.- mieur.

    454. Cladonia pleurota (Flörke) Schaer.
    (Cladonia coccifera v. pleurota Schaer.; Cladonia macilenta f. pleurota Nyl.; Cladonia pleurota  f. albida Vain.; Cladonia pleurota  f. cerina H. Olivier ; Cladonia pleurota v. decorata H. Olivier; Cladonia pleurota f. palmata Flörke).
    Podetiu în întregime sau partial alb-cornos si cu soredii, adesea fãrã solzi; cupa în întregime sau numai pe margine soreumaticã. Pe sol, roci, muschi si lemne, mai ales în locuri larg deschise; mo.-me. acidoph., meso- me. substrathygroph.; în Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921, Umbilicarietum deustae Frey 1922, alte asociatii de roci silicioase din Cladonion arbusculae Klem. 1950; caract. Cladonietum mitis Krieger 1937. - arkt.- mieur. (-med. alp.).

    455. Cladonia polydactyla (Flörke) Spreng.
    (Cladonia flabelliformis (Flörke) Vain.; Cladonia pyxidata Fr. v. neglecta A. Massal. f. polydactyla Anders.; Cladonia polydactyla f. perforata Sandst.; Cladonia polydactyla f. bactridioides Harmand; Cladonia gracilis v. chordalis f. polydactyla (Wallr.) Vain.; Cladonia gracilis f. polydactyla Walbr.).
    Solzii talului bazal pe fata inferioarã albi sau în micã parte gãlbui, pe fata superioarã albãstrii sau cenusii; podetiu în partea inferioarã solzos, de 1-5 cm. lungime si 1-2 mm. grosime, în mare parte cu soredii; tal K + (galben-oranj apoi violet); apoteciile se aflã pe marginea cupei, sunt mici, rosii; ascospori de 3-11 x 2,5-3,5 µm.
Pe sol, la baza copacilor si pe lemne putrede; f. acidoph., mo.photoph.- ex. schioph.; caract. Cladonietum cenoteae Frey 1927 ex Frey 1959. - mieur. (subatl.)(med.mo.).

    456. Cladonia portentosa (Dufour.) Coem.
    (Cladina portentosa (Dufour.) Follm.; Cladonia impexa (Harmand) de Lesd. [61/ nr. 1521]; Cladonia sylvatica v. impexa Küs.; Cladonia impexa f. laxiuscula (Delise) Vain.; Cladonia sylvatica f. laxiuscula Küs.; Cladonia impexa f. spumosa (Flörke) Mig.; Cladonia impexa f. condensata (Flörke) Coem.).
    Podetiu de 2-12 cm lungime si 1 mm  , cenusiu- verzui, cu vârful ramificat radiar, ultimele ramificatii foarte subtiri si scurte. Tericol; caract. Cladonietum mitis Krieger 1937. - mieur.- (s)med., subatl.

    457. Cladonia pyxidata (L.) Fr.
    (Cladonia pycnoclada (Gaudich.) Nyl.; Cladonia pyxidata f. accedens Zw.; Cladonia pyxidata f. epiphylla Ach.; Cladonia pyxidata v. communis f. epiphylla Flot.; Cladonia pyxidata v. neglecta A. Massal. f. epiphylla Ach.; Cladonia scvamosa f. epiphylla Arnold; Cladonia pyxidata v. neglecta (Flörke) A. Massal.; Cladonia chlorophaea f. pachyphyllina (Wallr.) Sandst.; Cladonia chlorophaea f. pachythallina Vain.; Cladonia pyxidata f. pachyphyllina Vain.; Cladonia pyxidata v. pocillum f. staphylea Harmand; Cladonia pyxidata v. neglecta f. staphyllea Ach.; Cladonia pyxidata v. neglecta f. polyphaema Anders.; Cladonia pyxidata v. neglecta f. lophyra Anders.; Cladonia pyxidata v. pocillum f. lophyra Ach.; Cladonia pyxidata v. pocillum (Ach.) Flot.; Cladonia pocillum (Ach.) J.O.Rich.; Cladonia pyxidata v. pocillum f. cerina (Arnold) Mig.; Cladonia pyxidata v. neglecta f. cerina Anders.; Cladonia pocillum f. cerina Arnold; Cladonia pyxidata ssp. chlorophaea (Flörke ex Sommerf) V. Wirth; Cladonia chlorophaea (Flörke ex Sommerf.) Flörke; Cladonia pyxidata v. chlorophaea Flörke; Cladonia chlorophaea Zopf. f. carneopallida (Ach.) Harmand; Cladonia chlorophaea f. carpophora Anders; Cladonia chlorophaea f. cristata (Flörke) A. Massal.;  Cladonia pyxidata v. chlorophaea f. costata Flörke; Cladonia chlorophaea f. costata Sandst.; Cladonia chlorophaea f. integra Schaer.; Cladonia pyxidata v. neglecta  f. integra Schaer.; Cladonia chlorophaea f. lepidophora Anders.; Cladonia chlorophaea f. mesoheta Anders; Cladonia chlorophaea f. myriocarpa Mudd.; Cladonia chlorophaea f. perithetum (Wallr.) Anders.).
    Solzii talului bazal de 2-7 (-13) mm. lungime, verzi-cenusii sau cenusii albãstrui pe fata superioarã si albi pe cea inferioarã; podetiu de 1-4 cm. înãltime, se lãrgeste treptat în cupe regulate, cu margine dintatã, netedã sau proliferatã, fãrã sorale, granulos -inclusiv cupele in interior- (ssp. chlophaea), în partea superioarã si interiorul cupei macrogranulos soredios sau fin granulos soredios); apotecii sesile sau pedicelate, dispuse pe marginea cupei, brune sau galben-brune. Ch.: ssp. pocillum Fumarprotocetrar-S., ± Atranorin; Cladonia pycnoclada tal K -, K + CaC + (galben). Pe sol mineral preferând locurile larg deschise, rar pe lemn putred;     mo. basiph.- mo.(me.) acidoph., în Peltigeretalia Klem. 1950, Cladonion arbusculae Klem. 1950, Toninion sedifoliae Hada  1948 (ssp. pyxidata); mo.- f. (ex.) acidoph., în Cladonietum arbusculae Klem. 1950 (ssp. chlorophaea); pe muschii de pe pietre calcaroase si sol calcaros, mo. basiph.- subneutroph., me. xeroph., mo.- f. photoph., în Toninion sedifoliae Hada  1948 (ssp. pocillum). - arkt.- med.

    458. Cladonia ramulosa (With.) J.R.Laudon
    (Cladonia pityrea (Flörke) Fr.; Cladonia pityrea f. halolepis (Flörke)  Vain.; Cladonia pityrea v. zwackhii Vain.).
    Solzii talului bazal subtiri, de 1-3 mm. lungime, pe fata superioarã albastri sau cenusiu-verzui, rar oliv-verzui, pe cea inferioarã albi, adesea cu soredii; podetiu de 0,5-5 cm., negru, acoperit cu solzi, în formã de cupã sau nu, ascutit sau nu, în partea inferioarã cu rugozitãti scvamoase, în partea superioarã fin fãinos soredios, galben; apotecii brun-roscate sau brun- gãlbui. Tericol; me. f. acidoph.; ex. photoindiff.; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1955. - (s'bor.-)mieur.- subatl.- smed.subatl(-med).

    459. Cladonia rangiferina (L.) Weber
    (Cladina rangiferina (L.) Nyl.; Cladonia rangiferina v. vulgaris Jatta; Cladonia rangiferina f. crispata Coem.; Cladonia rangiferina f. cimosa Vain.; Cladonia rangiferina f. densa Flot.; Cladonia rangiferina f. fuscescens Flörke; Cladonia rangiferina f. humilis Anders.; Cladonia rangiferina f. major (Flörke) Coem.; Cladonia rangiferina f. moldavica Cretzoiu; Cladonia rangiferina f. tenuior Vain.; Cladonia rangiferina f. patula Flot.; Cladonia rangiferina f. pumila Ach.; Cladonia rangiferina f. umbellata Anders.; Cladonia rangiferina f. alpestris Schaer.; Cladonia alpestris Vain.; Cladonia alpestris f. sphagnoides Vain.; Cladonia sylvatica f. sphagnoides Parr.; Cladonia sylvatica f. alpestris (L.) Leight.).
    Podetiu de -10(20) cm. lungime, bogat ramificat;  cenusiu, alb-cenusiu, alb, alb-gãlbui, sau albastru pânã la negru, ramificat unilateral, K + (galben) sau K -, KC + (galben); medula bistratificatã, între cele douã straturi aflându-se alge glomerulare; apoteciile mici, brune; ascospori de 8-15 x 2-3,5 µm, simpli, elongat fusiformi, incolori. Pe sol acid, în pãduri precum si în locuri larg deschise, în Cladonietum mitis Krieger 1937, Cetrarion nivalis Klem. 1955, Empetro- Cladonietum stellaris Du Rietz 1925, Cetrarion nivalis Klem. 1955. - (arkt.-)bor.- mieur(-smed.mo.).

    460. Cladonia rangiformis Hoffm.
    (Cladonia rangiformis v. foliosa Flörke; Cladonia rangiformis v. pungens f. foliosa H. Olivier [61/ nr. 1472]; Cladonia rangiformis v. muricata (Delise) Arnold ; Cladonia rangiformis v. muricata f. euganea (A. Massal.) Arnold; Cladonia rangiformis f. euganea H. Olivier; Cladonia rangiformis f. pungens (Ach.) Vain.; Cladonia pungens Flörke; Cladonia rangiformis v. pungens f. nivea Harmand; Cladonia pungens f. nivea Gasil.; Cladonia rangiformis v. pungens f. reptans Aigr.).
    Tal bazal cu solzi numai la început; podetii de pânã la 6 cm. lungime, delicate si ramificate alb-verzui, cenusii sau albastru-verzui, cu terminatii subtiri, cu axele închise; apotecii terminale. Pe sol; neutroph.- mo.(me.) acidoph., ex.- f. photoph., xeroph.; în Cladonietum convolutae Kaiser 1926, Cladonietum foliaceae Klem. 1955; caract. Cetrarion nivalis Klem. 1955, Psoretalia decipientis Mattick ex Follm. 1974.  -s'bor.- med.

    461. Cladonia rei Schaer.
    (Cladonia nemoxyna Ach.; Cladonia fimbriata Fr. v. nemoxyna Coem.; Cladonia nemoxyna f. fibula (Ach.) Evans.).
    Solzii talului bazal pe fata superioarã cenusiu-verzui, pe cea inferioarã albi; podetiu de 3-9 cm. înãltime, capetele subulate sau trunchiate, rar se terminã cu cupe înguste care au marginea dintatã sau cu proliferãri neregulate; gust nu amar. Pe sol mineral de pe marginea drumului si în locuri deschise, antropogene sau pe sol calcaros bogat în humus; subneutroph.- mo. acidoph.; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - s'bor.- mieur.

    462. Cladonia scabriuscula (Delise in Duby) Nyl.
    (Cladonia scabriuscula f. adspersa (Anders.) Flörke; Cladonia furcata v. scabriuscula  f. adspersa Flörke; Cladonia scabriuscula f. tenuior Anders.).
    Solzii talului bazal mici, pe fata superioarã verzi-oliv sau bruni, pe cea inferioarã albi; podetii de 3-10 cm. înãltime, de culoare alb-murdarã sau cenusiu albicioasã, ramificate sau nu, cu soredii sau isidii. Trãieste printre muschi pe roci abrupte, printre bolovani etc. în pãduri umede, locuri deschise, etc.; me. acidoph.- subneutroph.; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - bor.- mieur.subatl.

    463. Cladonia squamosa (Scop.) Hoffm.
    (Cladonia ventricosa (Huds.) Schaer.; Cladonia squamosa v. denticollis (Hoffm.) Flörke; Cladonia squamosa v. denticollis f. asperella Harmand; Cladonia squamosa v. denticollis f. callosa Delise; Cladonia squamosa v. denticollis f. squamosissima Vain.; Cladonia squamosa f. squamosissima Schaer.; Cladonia floerkeana v. carcata f. squamosissima Th.Fr.; Cladonia squamosa v. multibrachiata Vain.; Cladonia squamosa v. microphylla Schaer.; Cladonia squamosa v. phyllocoma (Rabenh.) Vain.; Cladonia coccifera f. phyllocoma Flörke; Cladonia deformis f. phyllocoma Rak.; Cladonia squamosa v. phyllocoma f. plumosa Sandst.; Cladonia squamosa v. denticulata f. plumosa (Sandst.) Anders.; Cladonia squamosa v. denticollis f. plumosa (Ach.) Harmand; Cladonia squamosa v. phyllocoma f. polychonia (Flörke) Sandst.; Cladonia squamosa v. polychonia Sandst.; Cladonia squamosa v. subsquamosa (Nyl. & Leighton) Vain.; Cladonia subsquamosa (Nyl.) Kremp. em Vain.]; Cladonia subsquamosa f. denudata Arnold; Cladonia subsquamosa f. granulosa Vain.; Cladonia subsquamosa f. luxurians Nyl.).
    Solzii talului pe fata superioarã cenusiu -verzui pânã la bruni, pe fata inferioarã albi, de obicei soreumatici, K + (galben); podetiu de pânã la 10 cm. lungime, cu solzi mici sau frunzosi, rar neted si fãrã solzi, se terminã în formã de trompetã sau nu; apotecii dispuse pe marginea cupei. Tericol; me.- ex. acidoph., mesoph.- ex. hygroph.; în Cladonietum cenotheae Frey 1959, Cladonietum mitis Krieger 1937, Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950, Empetro- Cladonietum stellaris Du Rietz 1925.  - arkt.- med.

    464.  Cladonia strepsilis (Ach.) Grognot
    (Cladonia strepsilis. f. sorediata Sandst.; Cladonia strepsilis f. subalcicornis Anders.; Cladonia strepsilis f. subsessilis Vain.).
    Solzii talului bazal de pânã la 2 cm., pe fata superioarã cenusiu-verzi, pe cea inferioarã albi sau gãlbui: CaCl + (verde intens); podetiu de 0,5-2 cm., simplu sau divizat neregulat, nud sau cu scvame, nu se terminã cu cupe; apotecii brune.  Pe roci acide si sol, în locuri însorite, în special în zone de coastã; mo.- me. acidoph. - (bor. atl.-)-mieur. subatl.- smed.

    465. Cladonia subulata (L.) Weber ex. F.H. Wigg.
    (Cladonia cornutoradiata (Coem.) Zopf; Cladonia cornutoradiata v. subulata (L.) Vain.; Cladonia subulata (L.) DC.; Cladonia furcata v. subulata Flörke; Cladonia furcata v. pinnata f. subulata Flörke); Cladonia cornutoradiata f. radiata Vain.; Cladonia cornutoradiata f. radiata sf. actinata Anders.).
    Podetii de 2,5-6(10)cm., UV -, P + (oranj-rosu), fãrã solzi sau la bazã sãrãcãcios solzoases, în general cenusii; adesea cu cupe. Tericol; (subneutroph.) mo.- me. acidoph.; în Lecideetum uliginosae Langer. ex Klem. 1955.  - bor.- med.

    466. Cladonia sulphurina (Michaux) Fr.
    (Cladonia gonecha (Ach.) Asah. em Schade; Cladonia deformis f. gonecha Ach.).
    Solzii talului bazal de 2-8 mm.; podetiu în mod obisnuit cupuliform si în formã de trompetã sau zdrentuit, sulfuriu- galben pânã la verzui- gãlbui; UV - sau UV + alb; Zeorin sau Squamat-S, Usnin-S. Pe sol bogat în humus, turbã si muschii de pe trunchiul coniferelor, în zone montane pânã în cele alpine. - arkt.- mieur.mo.

    467. Cladonia symphycarpa (Flörke)Fr.
    (Cladonia symphycarpia Sandst.; Cladonia cariosa  f. symphicarpa Hepp; Cladonia decorticata f. symphycarpa Heuf.)
    Solzii talului bazal bine dezvoltati, lobati, pe fata superioarã galben-verzui sau galben-cenusii, pe cea inferioarã albi; K + (galben la început apoi rosu sau rosu-brun); podetiu aproape lipseste, rar atinge 1 cm. înãltime, nu are formã de cupã, prezintã sau nu solzi; apotecii terminale, brune. Pe sol calcaros; caract. Cladonietum symphycarpiae Doppelbaur 1950, în Toninietum sedifoliae Hada  1948 . - arkt.- med.

    468. Cladonia turgida (Ehrh.) Hoffm.
    Solzii talului bazal lobati, ridicati în sus, pe fata superioarã galbeni pânã la albastru- verzui, pe fata inferioarã albi; podetii de 2-7 cm. lungime si 2-3 mm. lãtime, netezi sau putin granulosi, fãrã solzi, la capãt în formã de cupã sau ascutiti, fãrã soredii; apotecii rosii-brune. Pe solul din pãdurile umede, pe infiltratiile dintre roci etc.

    469. Cladonia uncialis (L.) Weber ex. F.H.F.H. Wigg.
    (Cladonia uncialis f. dicraea Vain.; Cladonia uncialis f. obtusata Vain.; Cladonia uncialis f. setigera Anders. ; Cladonia uncialis f. spinosa H. Olivier; Cladonia uncialis f. subobtusata Arnold; Cladonia uncialis f. turgescens Delise; Cladonia stellata (Schaer.) Körb.; Cladonia stellata Flörke ? turgescens?, Cladonia stellata Flörke ? uncialis? ; Cladonia uncinata f. brachiata (?)).
    Solzii talului bazal, de obicei lipsesc; podetiu ramificat repetat dichotomic, capetele ramurilor subulate, drepte sau recurbate, axele de regulã deschise, de pânã la 10 cm înãltime, galben sau galben-verzui, fãrã soredii si solzi; apotecii mici, terminale, brune. Pe sol acidic, pe roci, cel mai adesea în pãduri deschise; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - arkt.- mieur.

    D. 5. 7. 2. Pycnothelia  (Ach.) Dufour (1821)
    470. Pycnothelia papillaria (Ehrh.) Dufour
    (Cladonia papillaria (Ehrh.) Hoffm.; Cladonia papillaria v. molariformis (Hoffm.) Schaer.; Cladonia papillaria f. papillosa Fr.).
    Solzii talului bazal formeazã o crustã cenusiu-verzuie sau alb-cenusie; podetiu de pânã la 5 mm. înãltime, galben-verzui sau brun; apotecii terminale, foarte rar asezate pe talul crustos, brune; ascospori 6/ ascã, 1-3 septati, de 9-15 x 2-3,5 µm. Pe solul de pe rocile plate, în vetre etc., adesea în locuri umede; mo.-me. acidoph., ± substrathygroph.; în Baeomycion roseis Klem. 1950.  - bor.- mieur.(-smed).

    D. 5. 8. Coccocarpiaceae (Mont. ex K. Müller) Henssen (1986)
    D. 5. 8. 1. Spilonema Bornet (1856)
    Tal filamentos sau minifruticos, negricios, fixat de substrat prin hife sub formã de rizine; fotobiont: Stigonema sau Hypomorpha, N + (purpuriu-rosu). Ascoma: apoteciu lateral, la capãtul ramificatiilor, sesil, brun pânã la negricios, convex; excipulul talin lipseste, excipulul propriu ± subtire; hipoteciu întunecat; parafize simple, groase si articulate; asce cu 8 spori, domul apical cilindric, J + (albastru); ascospori simpli, îngust elipsoizi, cu pereti subtiri, incolori.

    471. Spilonema paradoxum Born.
    Tal filamentos sau minifruticos, brun- negricios, ridicat în sus sau curbat, filamente de -4 mm. lungime si 1 mm. lãtime, la bazã cu rizine hifale albastru-verzui; apotecii de - 1 mm., sesile, brune pânã la negricioase, convexe, fãrã margine; hipoteciu incolor; himeniu de 55-60 µm, J/K + (albastru apoi violet închis); ascospori adesea slab dezvoltati, de 7-9 x 2,5- 3 µm. Saxicol: pe granit, sist, gresie, porfir etc.; subneutroph., photoph., mo. nitroph.;  - bor. -med.

    D. 5. 9. Collemataceae Zenker (1827).
    Tal crustos, solzos, folios-lobat sau microfruticos, cu sau fãrã rizine, mai rar fixat de substrat printr-un umbilic; homeomer, paraplectenchimatic (Fig. 11: A, B). Fotobiont: Nostoc. Apotecii discocarpe, rareori numai în aparentã pirenocarpe, imerse sau sesile, de cele mai multe ori lecanorine, mai rar biatorine, cu sau fãrã excipul propriu; parafize simple; ascele contin câte 8 spori; ascospori incolori, sferici sau aciculari, drepti sau undulat-spiralati, simpli, 1-multiseptati sau muriformi, cel mai adesea cu membrana subtire (Fig. 20).

    D. 5. 9. 1. Collema Weber ex F.H. Wigg. (1780)
    Tal folios, pielos, solzos sau aproape crustos, umezit devine gelatinos, fãrã rizine, fixat de substrat prin întreaga fatã inferioarã, homeomer, necorticat (Fig. 11 A), cu fotobiont: Nostoc. Apotecii circulare, la început imerse apoi superficiale, sesile sau scutiforme si îngustate la bazã, lecanorine, cu margine talinã homeomerã, paraplectenchimatic-corticatã sau necorticatã; excipul propriu lipsã sau existã, paraplectenchimatic sau format din hife împletite. Hipoteciu deschis colorat, format din hife des încâlcite sau paraplectenchimatic cu celule mari sau mici. Parafize simple, ± sudate între ele, mai adesea septate. Ascele contin 8 spori; ascospori incolori, cilindrici, aciculari, fusiformi, îngust-elipsoizi, ovali pânã la aproape cubici, la capete rotunjiti sau ascutiti, 1-pluriseptati devenind muriformi, cu pereti subtiri, fãrã învelis mucilaginos (Fig. 20). Excipulul picnoconidiilor imers în tal sau în verucozitãti.

    472. Collema auriforme (With.) Coppins & J.R.Laudon
    (Collema auriculatum Hoffm.; Collema auriculatum f. membranaceum (Krph.) Zahlbr.; Collema auriculatum f. papulosum (Ach.) Zahlbr.).
    Tal folios, neregulat lobat, verde-întunecat sau cenusiu- verzui pe fata superioarã, pe cea inferioarã cenusiu-verzui sau albastru-cenusiu; lobi scurti si lati, rotunjiti, adesea asezati ca tiglele pe casã. Apotecii rare, de 1,5 mm  , la început imerse, mai apoi sesile, rosii, plate sau usor convexe, cu margine. Asce cu 8 spori. Ascospori 3-5 septati, mai târziu muriformi, de (20)26-36 x (8)8,5-13(14) µm; himeniu J/K + (albastru). Saxicol: pe roci calcifere, în general pe muschi (în Neckero- Anomodontetum); basiph.- neutroph., ombroph., substrathygroph. (-subhydroph.), ex. schioph.- mo. photoph.;  -(bor.atl.)- mieur.(subatl.)- med.(mo.).

    473. Collema bachmannianum (Fink.) Degel.
    Tal bine dezvoltat, lobat, granulos, verde-brun sau verde-întunecat pe fata superioarã si mai deschis la culoare pe cea inferioarã. Apotecii  numeroase, de 1,5 mm  , cu marginea crenatã, persistentã, discul rosu, plat sau concav. Asce cu 8 spori; ascosporii la început 3-5 septati, la urmã muriformi, palid-galben-bruni, de 20-30(34) x 8-11(15) µm. Pe sol ± calcaros.

    474. Collema crispum (Huds.) Weber ex F.H.F.H. Wigg.
    (Collema cheileum Ach.; Collema granossum Lam. et DC.; Collema cheileum f. graniforme (Hoffm.) Ach.; Collema cheileum v. lividofuscum Zahlbr.; Collema cheileum v. metzleri Arnold).
    Tal folios-lobat, cartilaginos, verde-întunecat sau verde-negricios, umezit devine moale, unsuros; steril si cu isidii sau fertil cu apotecii de 1-2 mm., disc plat la început apoi convex, cu marginea zimtatã, rosu-brun; ascospori 3-septati sau în parte muriformi (Fig. 20: b), de 26-34 x 10-15 µm.  Pe roci calcaroase, pe sol calcifer, printre muschi; subneutroph.- mo. basiph., ex. schioph.-ex. photoph., substrathygroph., mo.-me. nitroph.;  - mieur. (subatl.)- med.

    475. Collema cristatum (L.) F.H. Wigg.
    (Collema multifidum (Scop.) Rabenh.; Collema melaenum Ach.; Collema multifidum v. complicatum Rabenh.; Collema multifidum f. jacobeaefolium Rabenh.; Collema multifidum v. marginale Rabenh.; Collema cristatum v. marginale (Huds.) Degel.); Collema granuliferum Nyl.).
    Tal folios lobat, lobi ascutiti, oliv- negru sau brun-negricios; J/K + (rosu); apotecii de -3 mm., brune, la început sub formã de urnã apoi plate si cu margine; ascospori de 18-32(43) x 8-12(13) µm si forme diferite; himeniu J/K + (albastru). Pe roci calcaroase, dolomite, sisturi calcifere etc., umede; basiph., xeroph., (substrathygroph.-) subhydroph., omproph., mo.- f. photoph., anitroph., mo. nitroph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955 corr. Wirth 1980, Collematetea cristati Wirth 1980, Collematetelia cristati Wirth 1980.
- bor.- med.

    476. Collema dichotomum (With.) Coppins
(Collema fluviatile (Huds.) Steud.; Leptogium fluviatile (Steud.) Leight.).
    Tal cu lobi asezati ca tiglele de pe casã, cenusiu-verzui-albãstrui; apotecii asezate pe marginea talului, formã de urnã, disc rosu, cu margine dublã; ascospori elipsoizi, la început 3-septati, la urmã muriformi de 20-30 x 8,5-13 µm.  Saxicol: pe stânci umede; mo. acidoph.- subneutroph., f. hydroph., (mo.-) ex. photoph., anitroph.; în Verrucarion funckii Wirth 1972.  - bor.- mieur.- mo.

    477. Collema fasciculare (L.) F.H. Wigg.
    (Collema agregatum (Ach.) Röhl.; Collema conglomeratum Hoffm.).
    Tal monofolios sub formã de rozetã destul de dezvoltatã, negru-oliv sau brun, cutat, la margine întreg sau nu; J/K -. Apotecii numeroase, de mãrime mijlocie sau micã, plate sau usor convexe, brunii sau rosii, cu marginea întreagã sau cutatã; ascospori curbati în formã de S (Fig. 20: h), rar drepti, 9-16 septati, de 35-65 x 4,5-5 µm.
Pe lemne vechi de foioase si conifere, printre muschi si pe stânci; subneutroph., -mo.acidoph., mo.- ex. photoph., f. hygroph., substrathygroph., anitroph./ mo.nitroph.; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928.  - mieur.- subatl.- med.

    478. Collema flaccidum Ach.
    (Collema rupestre (Sw.) Rabenh.; Synechoblastus flaccidus Ach.; Leptogium rupestre A. Massal.; Collema furvum (Ach.) DC.; Collema rupestre f. granulosum Zahlbr.; Collema rupestre v. majus (Flot.) Zahlbr.).
     Tal folios, cu lobi mari, subtiri si rotunjiti, la mijloc asezati ca tiglele de pe casã formând o rozetã de 1-2 x 3-5 cm., uneori monofolios, verde-cenusiu, verde-întunecat sau verde bruniu pe fata superioarã, de culoare mai deschisã pe fata inferioarã; apotecii de 0,5-1,5 mm.  , cu disc brun-rosietic, plat la început apoi usor convex; ascospori elipsoizi, 3-5 septati sau muriformi, de (14-)26-34 x 6-6,5(10-12) µm. Saxicol (pe roci silicioase) sau corticol (foioase), rar pe muschi; subneutroph., ombroph., substrathygroph.- subhydroph.- me.- ex. hygroph., ex. schioph.- ex. photoph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955, Psoretalia decipientis Mattick ex Follm. 1974.  - (arkt.) bor.- med.

    479. Collema fragrans (A.L.Sm.) Ach. em Degel.
    (Leptogium microphyllum (Ach.) Leight.; Collema microphyllum Ach.).
    Tal foarte mic, de -0,5 mm., cu lobi de 0,3-1,5 mm., brun-verzui sau oliv-verzui, J/K + (rosu-brun); apotecii numeroase, mai ales în mijlocul talului, mici, de -0,7 mm., rosii, sub formã de urnã; asce clavate, în formã de parã, cu 8 spori; ascospori incolori, muriformi, de 16-30 x (6,5)8,5-17 µm. Corticol, în deosebi pe Fagus, însã si pe Populus, Ulmus etc., uneori pe lemn; subneutroph.- neutroph., ex. photoph., mesoph., mo. nitroph.;  - mieur. subatl.- med.

    480. Collema limosum Ach.
    (Collema glaucescens Hoffm.)
     Tal membranos, nelobat, indistinct mãrginit, de 1-3 cm., întunecat-oliv-verde, albastru-verde, brun-negru, neted pânã la verucos, fãrã isidii; apotecii de 2 mm.  , cu disc galben-rosu sau rosu-brun; ascospori 4-6/ ascã, de 26-34 x 10-15 µm, elipsoizi, la început 3-septati, mai târziu muriformi (Fig. 20: d); himeniu J/K + (albastru). Pe sol, mai mult pe argilã calciferã; mo.basiph.- (sub)neutroph., ex.- f. photoph., substrathygroph., nitroph.; în asociatii efemere de muschi. - (bor.-)- mieur.- submed.(-med.).

    481. Collema multipartitum A.L.Sm.
    Tal bine dezvoltat, lobat, lobi lineari, de 0,5-1,5 mm. lãtime, oliv-brun sau brun-negricios, J/K + (rosu); apotecii negre-rosietice, cu margine latã si cu discul plat sau convex; ascospori 8/ ascã, adesea usor curbati, de obicei 3-septati (Fig. 20: e), de 28-48 x 5-7 µm. Pe roci calcaroase, uneori pe dolomite sau sisturi calcifere; substrathygr., photoph., basiph., subhygroph., ex.- f. photoph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955 corr. Wirth. 1980. - mieur.- smed.(-med.).

    482. Collema nigrescens (Huds.) DC.
    (Collema nigrescens f. quinqueseptatum Zahlbr.; Collema vespertilio (Lightf.) Hoffm.; Synechoblastus vespertilio Hepp).
    Tal monofolios sau sub forma unei rozete de 2-5 cm. lãtime, cu lobi mari, scurti rotunjiti, ± radiali, uneori verucos sau cu isidii rotunde, oliv-verde pânã la bruniu; apotecii de 0,6-1 mm.  , numeroase, la început imerse, apoi sesile, cu discul rosu-brun si cu margine care mai târziu dispare; ascospori 5-12 septati (Fig. 20: g), de 25-50 x 3-4,5(-5,5) µm. Corticol, în special pe Acer, Sorbus, Fraxinus, Ulmus, Populus tremula;  subneutroph., -mo. acidoph., mo.-ex. photoph., f.hygroph., substrathygroph., anitroph./ mo. nitroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928; caract. Physcietum ascendentis Frey & Ochsner 1926. - bor.- atl.- mieur.- subatl.- med. mo., oz.

    483. Collema polycarpon Hoffm.
    (Collema polycarpum (Schaer.) Kremphl.).
    Tal folios, lobat, negru, sub formã de rozetã de 2-3(5) cm.  , lobi scurti, radiali, fãrã isidii; apotecii foarte numeroase, de -1 mm  , sesile, plate sau usor convexe, cu discul rosu-brun, la urmã negru si cu margine nedistinctã; ascospori fusiformi, 1-2-3-septati (Fig. 20: f), de 18-28 x 6,5-8,5 µm. Pe roci calcaroase; basiph., xeroph., (substrathygroph.) subhydroph., ombroph., mo.-f. photoph., anitroph.- mo.nitroph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955 corr. Wirth 1980. - arkt.- med.

    484. Collema tenax (Sw.) Ach.
    (Collema pulposum (Bernh.) Ach.; Collema pulposum v. confertum f. hyporrhizum Harmand; Collema pulposum f. nudum Flot.; Collema tenax v. vulgare  f. nudum (Schaer.) Flot.; Collema pulposum f. obscuratum Zahlbr.; Collema granulatum Röhl.; Collema pulposum v. granulatum Röhl.).
    Tal folios, lobat, în formã de rozete de 2-3 cm.  ; lobi rotunzi, erecti sau asezati ca tiglele de pe casã, uneori convexi, cenusiu-verzui, verde-negriciosi sau negri, umeziti devin negri; apotecii de 1-2 mm.  , la început imerse, apoi sesile, cu discul rosu-brun pânã la negru si cu margine indistinctã; ascospori 3-septati sau muriformi, de 14-32 x 6-12 µm; tal K + (rosu); himeniu J + (albastru). Pe sol ± calcifer; basiph.- subneutroph., ex. schioph.- f. photoph; în Toninion sedifoliae Hada  1948. - arkt.- med.
    485. Collema undulatum Laurer ex Flot.
    (Collema laureri (Flot.) Nyl. [61/ nr. 656]).
    Tal pielos, macrofolios, cel mai adesea de 3-6 cm., verde-bruniu sau negru, la margine lobat, lobi lungi, ± concavi, subtiri, fata superioarã lucioasã; J/K -; apotecii numeroase, de 0,5-1,5 mm.  , la început imerse apoi sesile, brun-rosietice, plate si cu margine; excipulul, himeniu si marginea talinã dezvoltate; ascospori îngust elipsoizi, la ambele capete rotunjiti, 3-septati (Fig. 20: c), de 17-30 x 6,5-9 µm. Pe roci calcaroase, dolomite, sisturi calcifere, sol calcifer etc.; basiph., substrathygroph.- subhydroph., mo.- f.photoph; în Collemation fuscovirentis Klem. 1955 cor. Wirth 1980.  - arkt.- mieur.-h'mo.- med.alp.

    D. 5. 9. 2. Leptogium (Ach.) Gray (1821)
    Tal cel mai adesea pielos, crustos si la periferie lobat, solzos, granulos-veruculos, foliaceu sau microfruticos, cu ramificatii cilindrice, simplu sau format din douã lamele suprapuse, umezit devine gelatinos, fata inferioarã nudã sau cu rizine pâsloase cu care se fixeazã de substrat,  paraplectenchimatic corticat numai pe o fatã sau pe ambele fete (Fig. 11: B). Fotobiont: Nostoc (cu celule în lanturi). Apotecii imerse la început apoi sesile sau scurt pedicelate, lecanorine, dispuse marginal sau superficial, cu disc lãrgit, circular; excipul paraplectenchimatic si contine alge; hipoteciu format din hife încâlcite sau paraplectenchimatic; parafize simple, alipite. Ascospori 8/ ascã, ovoizi, elipsoizi, în formã de navã, alungit fusiformi pânã la aciculari, drepti sau usor curbati, incolori, 3 pânã la multi-septati sau muriformi, cu membranã subtire.

    486. Leptogium byssinum (Hoffm.) Zw. ex Nyl.
    (Collema byssinum Zw. [61/ nr. 660]).
    Tal folios-lobat subtire cornos, putin granulos, granule de 0,2 mm., albastru- cenusiu pânã la cenusiu- verzui, oliv-brun pânã la brun- negru; apotecii biatorine, de 0,8 mm., brun-rosietice, ± imerse, mai târziu plate (pânã la usor convexe), cu margine îngustã; ascospori de 14-33 x 7-15 µm., multiseptati, cu 0- 1 sept longitudinal.
Pe sol argilos (terenuri cultivate etc.); subneutroph.- mo. basiph., substrathygroph.; - bor.- smed.

    487. Leptogium cyanescens (Rabenh.) Körb.
    (Leptogium tremalloides (L.) S. Gray.; Leptogium caesium (Ach.) Vain..
    Tal pielos, fragil, putin lucios, lobat, bleu-cenusiu pânã la albastru- cenusiu, pe fata superioarã cu isidii numeroase plate pânã la cilindrice, lobi adesea de 4-8 mm. lãtime convexi pânã la ± plati, dedesubt neted, mai deschis la culoare, uneori aproape galben; apotecii foarte rar, de mãrime mijlocie, discul plat, brun-rosietic, cu margine zimtatã; ascospori 8/ ascã, slab muriformi,  de 18-23(25) x 7-9(10) µm. Saxicol: pe stânci, printre muschi; subneutroph., ombroph.;  - (s')bor.- subalt.- med.(mo.), (oz.).

    488. Leptogium diffractum Kremp. ex Körb.
    (Leptogium placodiellum Nyl.).
    Tal pielos placodioid, sub formã de stea sau de rozetã rotundã, de 3-12 mm  , spre interior ± areolet (areole -0,4 mm), la margine lobat (lobi -0,5 mm. lãtime, putin bombati), oliv- brun pânã la brun-negru; apoteciile nu se cunosc. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., mo.-f. photoph., anitroph.; - mieur.- med.

    489. Leptogium gelatinosum (With.) J.R.Laudon
    (Leptogium scotinum Fr.; Leptogium sinuatum (Huds.) A. Massal.; Leptogium scotinum v. sinuatum Forss.).
    Tal pielos, lobat, lobi mari, cu marginea întreagã pânã la putin divizatã, fata superioarã sbârcitã pânã la cutat costatã, brun, rosu-brun, nu rar cenusiu; apotecii frecvent de -1(2) mm., disc concav pânã la plat, rosu-brun, cu margine; parafize la capete brunii; ascospori elipsoizi, muriformi (6-8 septe transversale si 2-3 longitudinale), la ambele capete ascutiti, de 24-48 x 8-17 µm. Pe sol nisipos si pe roci cu muschi; subneutroph.- mo. basiph., mo.(f.) photoph.;  - bor.- med.

    490. Leptogium lichenoides (L.) Zahlbr.
    (Leptogium atrocoeruleum A. Massal.; Leptogium lacerum S. Gray.; Leptogium lichenoides f. fimbriatum (Ach.) Zahlbr.; Leptogium lichenoides v. lophaeum (Ach.) Zahlbr.; Leptogium lacerum v. lophaeum Körb.; Leptogium lichenoides v. pulvinatum (Hoffm.) Zahlbr.; Leptogium atrocoeruleum v. pulvinatum Beltram).
    Tal pielos, micro folios, lung costat si cel putin spre capete cu isidii cilindrice, cu marginea franjuratã, albastru-cenusiu, brun-cenusiu pânã la brun; apotecii rar, de 0,3-0,5 mm.  , sesile, discul plat, brun-rosietic, adesea cu margine isidioasã; parafize la capete brune; ascospori muriformi, de 34-48 x 8-14 µm . Pe stânci  acidice si calcifere, printre muschi, pe sol si la baza arborilor bãtrâni; subneutroph.- mo. basiph., ex. schioph.- f. photoph., substrathygroph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955.  - arkt.- med.

    491.  Leptogium plicatile (Ach.) Leight.
    (Leptogium turgidum (Ach.) Crombie; Leight.; Collema plicatile Ach.; Leptogium cataclystum (Körb.) Harmand; Collemodium cataclystum Körb.; Collema cataclystum Harmand; Leptogium hydrocharum Zahlbr.; Collema hydrocharum Ach.; Leptogium plicatile v. firmum H. Olivier ).
    Tal pielos, uniform, lobat în formã de rozete de 3-5 cm.  , brun-oliv sau verde-bruniu, umezit devine verde-întunecat, adesea cu numeroase verucozitãti, lobii se acoperã unii pe altii, la capete lati, ± îndreptati în sus; apotecii rar, în formã de ulcior, la început cu deschidere ca un punct ce se lãrgeste mai târziu, disc concav apoi plat, rosu-brun, de -1 mm., cu margine la început groasã apoi subtire; ascospori 8/ ascã, elipsoizi, la început 3-septati apoi muriformi, de 20-35 x 8-14 µm. Pe roci calcaroase submerse si pe roci acidice irigate de apã calciferã; basiph.- subneutroph., mo.- ex. photoph., substratygroph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955. - s'bor.- med.

    492. Leptogium saturninum (Dicks.) Nyl.
    (Leptogium saturninum A. Massal.; Mallotium saturninum A. Massal.; Mallotium tomentosum Körb.; Mallotium tomentosum (Dickson) S. Gray;  Collema myochroum Rabenh.; Mallotium myochroum A. Massal.; Leptogium saturninum f. furfuraceum Zschacke; Leptogium hildenbrandii Nyl.).
    Tal pielos, folios-lobat, de -5 (8) cm., lobi de 0,5-2 cm. lãtime, se acoperã unul pe altul, fata superioarã neagrã pânã la cenusiu- neagrã, cu isidii fãinos- granuloase pânã la cilindrice (coralinice), pe fata inferioarã alburiu, cu rizine; apotecii rare, sesile, cu discul de 0,5-1 mm.  , plat, brun-rosietic pânã la negru, cu margine galben-brunã; parafize la capete brune; ascospori 8/ ascã, elipsoizi, 3-septati la început apoi muriformi, de 20-32 x 10-11 µm. Corticol: pe scoartã de diferiti arbori, în special Populus tremula si saxicol; caract. Physcietum ascendentis Frey & Ochsner 1926. - bor.- subatl.- mieur.- subatl.- med. (mo.), (oz.).

    493. Leptogium subtile (Schrad.) Forss.
    (Leptogium minutissimum (Flörke) Fr. [A.Z.C.L. III: 165, VIII: 291, X: 253], [61/ nr. 672]).
    Tal pielos (nu este crãpat), sub formã de rozete mici de -0,5(1) mm., cu margine lucioasã, adesea ± rotund, ca o perinã de culoare cenusie pânã la aproape verzuie, lobi de -0,3 mm. lãtime, ridicati sau culcati; apotecii de -0,5(1)mm., sesile pânã la aproape imerse, sub formã de urne, disc rosu-brun, plat, cu margine lucioasã, adesea ± rotund; parafize la capete brune; ascospori elipsoizi, la ambele capete ascutiti, la început 7-11 septati apoi muriformi, de 20-30 x 6-12 µm. Tericol (pe rãmãsite putrede, pe argilã, pe vetre cu muschi) si corticol (pe trunchiuri bãtrâne de Populus tremula etc.). - bor. mieur.

    494. Leptogium tenuissimum (Dicks.) Körb.
    Tal folios, de -3 mm., crustos la mijloc, la margine digitat-lobat, verde sau negru-brun, lobi de - 0,2-0,3 mm., pe margini cu grupe de isidii cilindrice, coraloide; apotecii sesile sau rar imerse, de 0,2-0,4(-1,5) mm., disc plat, rosu-brun, cu margine care mai târziu dispare; parafize brune în partea superioarã; ascospori muriformi, de 24-36 x 9-14 µm; himeniu (mai ales ascele) J/K + (albastru-violet). Tericol, cel mai adesea pe sol calcifer printre muschi; subneutroph. (-mo.basiph.), (ex.) mo. schioph.- ex. photoph., substrathygroph.;  - bor.- med. (mo.).

    D. 5. 10. Ectolechiaceae Zahlbr. (1905)
    Tal crustos, granulos pânã la minuscul scvamulos, efuz; cortexul lipseste, la început prezent un strat cartilaginos; fotobiont: chlorococcoid; ascoma: apoteciu sesil, spre bazã vizibil constrâns, rotund, cu margine prominentã, disc concav pânã la plat; excipulul talin lipseste, excipulul propriu pseudoparenchimatos, întunecat-rosu-brun; hamateciu: parafize simple sau bifurcate, drepte, la capãt umflate si pigmntate întunecat-brun; hipoteciu brun-negru.

    D. 5. 10. 1. Lopadium Körb. (1855)

    495. Lopadium disciforme (Flot. Kullhem.
    (Lopadium pezizoideum (Ach.) Körb.).
    Tal crustos, granulos pânã la minuscul scvamulos, efuz, brun pânã la brun-cenusiu; cortexul lipseste, la început este prezent un strat cartilaginos; fotobiont: chlorococcoid, celulele globoase sau larg elipsoide, de 8-17 x 8-12 µm. Ascoma: apoteciu sesil, spre bazã distinct constrâns, discul de  0,5-1 mm.  , concav pânã la plat, negru; excipul talin lipseste; excipul propriu pseudoparenchimatos, întunecat-rosu-brun; hamateciu: parafize simple sau bifurcate, drepte, partea terminalã cu capetele umflate si pigmentate întunecat-brun; hipoteciu brun-negru; asce elipsoide pânã la clavat-cilindrice, contin câte un spor; ascospori muriformi, galbeni pânã la bruni de 48-120 x 20-46 µm; himeniu J + (albastru); parafizele si ascosporii J + (galben), ascele J + (albastru apoi rosu-brun). Pe scoartã, muschi, resturi de plante, în special în zone alpine si subalpine; mo.-me acidoph., mo.(-me.) ombroph., mo. photoph. (ex.schioph.), anitroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928; caract. Megasporetum verrucosae Frey 1927.  - bor.- mieur.-mo.

    D. 5. 11. Eigleraceae Hafellner (1984)

    D. 5. 11. 1. Eiglera Hafellner (1984)
    Tal crustos; fotobiont: chlorococcoid; ascoma: apoteciu imers, tip Aspicilia; excipulul propriu abia evident cu exceptia pãrtii superioare întunecat albastru-verzui; hamateciu: parafize libere, septate, moderat furcate, uneori spre capãt lãrgite sau clavate, lipsite de capsulã pigmentatã; asce cu 8 spori, larg clavate, elipsoide, cu tolus amiloid; ascospori simpli, incolori, netezi, lipsiti de perispor îngrosat.

    496. Eiglera flavida (Hepp) Hafellner
    (Lecanora flavida Hepp; Aspicilia flavida (Hepp) Rehm.; Lecidea contraria Malme; Lecanora ochracea Jatta).
    Tal crustos foarte subtire, crãpat, palid- ocru, cenusiu-galben pânã la întunecat, K -, medula J + (albastru); apotecii negre, cu disc circular, de -0,4 mm., concav mai apoi plat; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; ascospori simpli, incolori, netezi, lipsiti de perispor îngrosat, de 12-18 x 7-10 µm; himeniu J + (albastru); asce si ascospori J + (rosu-brun). Saxicol: pe sisturi cristaline, roci calcaroase etc.; mo. basiph.- neutroph.; - bor.- med.

    D. 5. 12. Haematommataceae Hafellner (1984)
    Tal crustos, uniform, de obicei sorediat, partial sau ± în întregime fixat de substrat prin hifele talului; fotobiont: trebouxioid. Ascoma: adesea lipseste sau apoteciu sesil, ± imers, cu discul rosu sau brun; excipul talin de aceeasi culoare cu talul, adesea sau exclusiv sorediat; excipul propriu rosu sau brun; hipoteciu incolor; hamateciu: parafize ramificate si anastomozate sau rar simple, fãrã sau cu o foarte micã umflãturã la capete; asce clavate, de tip Lecanora sau cu un dom apical amiloid, contin câte 8 spori; ascospori de la fusiformi pânã la aciculari, multi-septati, incolori.

    D. 5. 12. 1. Haematomma A. Massal. (1852)

    497. Haematomma ochroleucum (Neck.) J.R.Laudon
    (Haematomma coccineum (Dicks.) Körb.; Haematomma coccineum  f. leiphaemum Körb.; Lepra leyphaema Mer.; Haematomma coccineum v. porphyricum (Pers.) Th.Fr.; Lepra leiphaema DC.).
    Tal alb, alburiu, cenusiu-albicios, cenusiu-verzui, usor ocru pânã la galben ca sofranul, pânã la margine granulos-fãinos soredios, cu prototal albicios, K + (gãlbui), P + (galben). Apotecii împrãstiate, punctiforme, de pânã la 3 mm  , imerse, cu discul plat sau putin convex, albastru-rosietic; epiteciu brun-rosietic, K + (violet); hipoteciu de obicei bruniu sau galben, K + (galben); ascospori aciculari, de forma unei suveici, 3-7 septati, de 30-70 x 5-7 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: Atranorin, Zeorin, Porphyril-S. Pe roci silicioase, sol, scoartã; mo.-me. acidoph. anitroph.; în Lecanoretum orostheae Hil 1927, Pertusarietum amarae Hillmann 1925, Pertusarietum hemisfericae Almb. 1948 ex. Klem. 1955; caract. Lecideetum lucidae Schade 1934 ex Klem. 1950;  - s'bor.- atl.- mieur. subatl.- med.

    D. 5. 12. 2. Loxospora A. Massal.  
    Tal crustos, cu sau fãrã soredii, albicios, cenusiu deschis, verzui-cenusiu; fotobiont: chlorococcoid; apotecii rosii brune, (K - purpuriu), ± pruinoase, plate, cu margine talinã; epihimeniu galben-brun pânã la rosietic; hipoteciu incolor pânã la palid- bruniu; himeniu J + (albastru); parafize simple pânã la ramificate; asce clavate pânã la îngust-clavate; ascospori aranjati spiralat în ascã, aciformi, septati; picnospori baciliformi. Ch.: Thamnol-S., Elatin-S.

    498. Loxospora cismonica (Beltram) Hafellner
    (Haematomma cismonicum Beltram; Lecanora haematomma Ach.).
    Tal subtire, nemarginat, neregulat rotund, alb; K - sau + (palid slab perceptil); apotecii risipite, de obicei rotunde, de - 0,8 mm., la început ca un mamelon apoi sesile, roz-brunii, disc concav apoi plat, pruinos, cu margine talinã albicioasã si care în cele din urmã dispare; epiteciu granulos, rosu spãlãcit; hipoteciu bruniu, K + (galben); ascospori spiralat-viermiformi, simpli pânã la 3-septati, de 30-35 x 5-6 µm; himeniu J + (albastru). Corticol; mo.-me acidoph., ex. schioph.- mo. photoph., anitroph.; în Thelotremetum lepadini Hillmann 1925. - mieur.- h'mo.

    499. Loxospora elatina (Ach.) A. Massal.
    (Haematomma elatinum (Ach.) A. Massal.).
    Tal subtire, în general nu fructificã, soredios; sorale în general crem pânã la cenusiu-verzui; apotecii sesile, mici, de -1 mm., bruniu-rosietice, cu margine cornos-fãinoasã care mai târziu dispare; hipoteciu incolor; ascospori 8/ ascã, spiralati, ca o nuia, 3-5 septati, de 45-50 x 4-5 µm; himeniu J + (albastru intens); tal K + (intensiv galben pânã la oranj), C + (galben), P + (oranj); Ch.: Thamnol-S, ± Elatin-S, ± (Squamat-S). Pe scoartã de Picea, Betula, Pinus; me.- f. acidoph., anitroph.; în Pseudevernietum furfuraceae Hil 1925, caract. Lecanactidetum abietinae Hilitzer 1925;  - s'bor.- mieur. h'mo. (oz.).

    D. 5. 13. Hymeneliaceae Körb.
    Tal crustos, imers sau superficial, neted pânã la areolat, placodioid (cu marginile lobate) pânã la scvamulos-lobat, efuz sau ± delimitat de prototal; în structurã anatomicã: cel cu fotobiont Trentepohlia nu este corticat, la cel cu fotobiont chlorococcoid stratul algal si medula nu sunt diferentiate sau cortexul este insuficient dezvoltat. Ascoma: apoteciu imers rar devine ± sesil, cu discul la început concav apoi ± plat; excipul talin subtire sau ± proeminent, lipsit de celule algale; excipulul propriu subtire, incolor sau gãlbui; parafize simple sau ± ramificate în partea superioarã (uneori sunt bogat ramificate si anastomozate, puternic conglutinate- Megaspora verrucosa-). Asce cu (4-) 8 spori, cilindric-clavate, clavate, de tip Lecanora; ascospori globosi pânã la elipsoizi, simpli, incolori, cu pereti subtiri, lipsiti de perispor distinct.

    D. 5. 13. 1. Aspicilia A. Massal. (1852)
    Tal crustos, neted, areolat pânã la placodioid. Apoteciu aspiciloid, imers, rareori ± sesil. Asce de tip Lecanora, contin 2-8 spori; ascospori globosi pânã la elipsoizi, simpli, incolori, cu pereti subtiri.
    Observatii. Din România, Zona VI (Muntii Banatului): jud. Caras- Severin: Valea Cernei la Bãile Herculane se mai semnaleazã: Aspicilia banatica Gyeln. [161].

    500. Aspicilia adunans Arnold
    (Lecanora lapponica Zahlbr.; Lecanora adunans Nyl.; Aspicilia glacialis Arnold).
    Tal granulos si lobat, alb sau alb-cenusiu, K +; apotecii negre, imerse, de 1 mm.   sau mai mari; epiteciu verde de smaragd; ascospori de 12-16 x 7-9 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu-brun). Pe roci acidice (silicioase); caract. Lecideetum obscurissimae Frey 1933.

    501. Aspicilia aquatica Körb.
    (Lecanora aquatica (Körb.) Hepp; Lecanora amphibola Vain. ).
    Tal bine dezvoltat, areolat, neted sau verucos-lobat, adesea aproape scvamulos, alb-cenusiu sau verde-cenusiu, K -. Apotecii de - 1 mm  , de obicei imerse, concave apoi plate, cu disc negru si cu margine subtire; parafize la capete verzi sau brun-verzui; himeniu de (110)150-180(200) µm; picnospori de 12-15 µm lungime; ascospori 8/ ascã, elipsoizi, de 22-27(35) x 14-188 µm. Saxicol: pe rocile de la marginea râurilor si lacurilor; subneutroph., me.-f. hydroph., ex. schioph.- ex. photoph.; caract. Hymenelietalia lacustris Drehwald 1993, în Verrucarion praetermissae Cern. & Hada  1944 em Wirth 1972.  - (arkt.)bor.- med.-alp.

    502. Aspicilia caesiocinerea (Nyl. ex Malbr.) Arnold ex Malbr.
    (Lecanora caesiocinerea Nyl.).
    Tal cenusiu, cu reactivii -; medula J + (albastru). Apotecii cu disc circular, negru si cu marginea deschis coloratã; epiteciu verde-oliv; ascospori 6/ ascã, de (14)20-30(35) x 12-16(22) µm; himeniu de (80)120-150(200) µm, J + (albastru apoi rosu); picnospori de 6,5-9(12)µm. Saxicol, mai ales pe roci silicioase expuse; (subneutroph.) mo.-me. acidoph., mo.-f. photoph., (anitroph.) mo.-f. nitroph.; în Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972, caract. Aspicilietum cinereae Frey 1923.  - bor.- med.mo.

    503. Aspicilia calcarea (L.) Mudd.)
    (Lecanora calcarea (L.) Sommerf.; Lecanora calcarea v. concreta Hepp; Aspicilia calcarea Mudd. v. concreta Körb.; Lecanora pavimentans Nyl.; Aspicilia calcarea f. pavimentans Hazsl. [61/ nr. 1929]; Lecanora cinerascens Zahlbr.; Aspicilia calcarea f. cinerascens Hazsl.; Lecanora farinosa Nyl.; Lecanora calcarea v. concreta f. farinosa Zahlbr.; Lecanora calcarea f. opegraphoides DC.;  Aspicilia farinosa (Flörke) Arnold; Lecanora pavimentans v. stigmatophora Nyl.).
    Tal crustos, crãpat sau crãpat- areolat (la margine ± radiar-crãpat) neted, alb, cenusiu-gãlbui, albastru-albicios pânã la cenusiu-verzui, cu prototal cenusiu pânã la cenusiu-verzui. Apotecii de 0,4-0,8 mm., ± imerse, negre, plate, pruinoase, cu margine proeminentã, uneori cu disc mucilginos; hipoteciu incolor; parafize la capãt oliv-brune; ascospori 4 (mai rar 2, 3, 5, 6, foarte rar 8)/ ascã, de 18-30 x 14-22 µm; himeniu de -115 µm; picnospori de 11-22 x 1 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., me. xeroph., anitroph./mo. nitroph.; caract. Aspicilion calcareae Albertson 1950 si Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Roux 1978; - s'bor.- med.

    504. Aspicilia cervinocuprea Arnold
(Lecanora cervinocuprea) Mig.)
    Tal brun pânã la rosu, la margine alburiu, R -, medula J + (rosu); apotecii mai închise la culoare sau concolore cu talul, mici, de obicei plate, brun-negre si cu margine; epiteciu brun; hipoteciu incolor; ascospori de 10-14 x 5-6 µm, ovoizi si uneori au picãturi de ulei.  Saxicol: pe roci silicioase. - mieur.- smed. co.

    505. Aspicilia cinerea (L.) Körb.

(Lecanora cinerea (L.) Sommerf.; Aspicilia cinerea v. vulgaris Körb.; Lecanora cinerea v.

alba (Schaer.) Flagey; Lecanora cinerea f. alpina Mig.; Lecanora cinerea f. macrocarpa (Räs.) Zahlbr.; Lecanora cinerea v. intermutans Nyl.; Lecanora intermutans Nyl.).
    Tal crustos areolat- crãpat (pânã la aproape crãpat), cenusiu, cenusiu-bruniu, pal-cenusiu, cu prototal negru; apotecii negre, de -1, 5 mm., concave, mai târziu plate, cu margine talinã groasã care mai târziu dispare; hipoteciu incolor; parafize la capete brune sau cenusiu-brune; ascospori 8 rar 6/ ascã, simpli, de 12-22(25) x 6-13 µm; himeniu de - 115 µm; picnospori de 11-22 x 1 µm, J + (albastru apoi galben si la urmã brun-rosietic). Saxicol, mai ales pe roci silicioase; mo.-me. acidoph., me. xeroph., ex.-f. photoph.; în Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972, caract. Aspicilietum cinereae Frey 1922; - bor.- med.- mo.

    506. Aspicilia contorta (Hoffm.) Kremp.
    (Aspicilia contorta ssp. contorta; Lecanora contorta Stnr.; Lecanora calcarea v. contorta Hepp; Aspicilia calcarea v. contorta Körb.; Aspicilia contorta ssp. hoffmanniana Ekman & Fröberg.; Lecanora hoffmanii (Ach.) Müll.-Arg.; Lecanora hoffmannii v. caesioalba Ach.).
    Tal brãzdat pânã la areolet, cenusiu pânã la oliv, ± alb pruinos, de obicei nu fãinos-cretos; prototal indistinct; apotecii 1-3/ areolã, imerse pânã la puternic proeminente, cu margine radial sfâsiatã, negre, pruinoase sau nu; ascospori elipsoizi, de 18-30 x 14-22 µm. Pe roci calcaroase, tigle si scoartã; basiph.- neutroph., mo. nitroph.; caract. Aspicilion calcareae Albertson 1950, Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955;  -(s'bor.)- mieur.- med. (ssp. contorta); - s'bor. med. (ssp. hoffmanniana); -med. (Aspicilia cacuminum).
    Obsrvatii: diagnozã si ecologie asemãnãtoare are Aspicilia cacuminum Müll.-Arg.; deosebiri: ascospori sferici, de 15-19 µm  , aranjati în ascã pe 2 rânduri neregulate).

    507. Aspicilia coronata B. de Lesd.
    (Lecanora coronuligera Zahlbr.; Lecanora coronata (A. Massal.) Jatta; Aspicilia coronata (A. Massal.) Anzi).
    Tal endolitic pânã la semiendolitic, galben-cenusiu pânã la cenusiu-alb, cu mici verucozitãti sau areolat numai în vecinãtatea apoteciilor; apotecii de -0,4 mm., imerse la început apoi sesile, negre, pruinoase si cu margine; ascospori 2-4/ ascã, de 12-18 x 12 µm. Pe roci calcaroase; basiph.- neutroph., mo. nitroph.; - (s'bor.) mieur.- med.

    508. Aspicilia gibbosa (Ach.) Körb.
    (Lecanora gibbosa (Ach.) Nyl.; Lecanora subdepressa Nyl.; Lecanora gibbosa v. subdepressa Nyl.; Aspicilia subdepressa Arnold; Lecanora gibbosa f. ocellata Jatta).
    Tal gãlbui-cenusiu, verde-cenusiu pânã la albãstrui-cenusiu, verucos areolat (areolele mãrginite "dezbrãcat" de prototal negru), K - sau + (brun murdar); medula (în sectiune) izolatã, ± dens opacã, J + (albastru); apotecii izolate în areole, de 0,8 mm., la început imerse apoi sesile, plate, negre, cu margine (excipul indistinct, -25 µm); himeniu de 120-150(185)µm; ascosporii 4-8/ ascã, de 20-26 x 12-14(18) µm; himeniu J + (albastru la început, apoi rosu sau rosu brun). Saxicol:. pe roci silicioase, în locuri umbroase sau deschise; subneutroph.- me. acidoph., ex.- f. photoph., mo.- me. nitroph., caract. Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972; photoneutroph., hydroph., mo. acidioph.- neutroph., caract. Aspicilietum lacustris Frey 1926 (v. subdepressa).  - mieur.

    509. Aspicilia laevata (Ach.) Arnold
    (Lecanora laevata (Ach.) Nyl.; Aspicilia depressa Lojka [61/ nr. 1905]).
    Tal subtire pânã la foarte subtire, indistinct pânã la puternic crãpat, rar crãpat-areolat, cu fata superioarã netedã, verde-cenusiu, oliv-cenusiu pânã la întunecat-cenusiu; medula P + (oranj), K + (gãlbui); apotecii numeroase, aglomerate, de 0,4 mm., plate pânã la usor concave, cu margine ± puternicã, care mai târziu dispare; ascospori de 13-17(23) x 9-13 µm.; Ch.: Stictin-S, ± Norstictin-S. Pe roci necalcifere (porfir etc.), în locuri umede si umbroase; mo.- me. acidoph., substrathygroph., ex. schioph.- mo. photoph., în Porpidion tuberculosae Wirth 1972.  - bor.- med. mo.

    510. Aspicilia leprosescens (Sandst.) Hav.
    (Lecanora leprosescens Sandst.).
    Tal crustos areolat, la început neted apoi cornos, R -; apotecii imerse, negre, cu margine alb-cenusie; hipoteciu incolor; parafize cu capetele galbene; ascospori 4-8/ ascã, de 20-30 x 14-16 µm. Saxicol: pe roci de coastã cu depuneri de gunoi natural; caract. Verrucarion marinum Klem. 1955.  - smed.

    511. Aspicilia myrinii (Fr. in Myrin) J. Steiner
    (Lecanora myrini (Th.Fr.) Tuck. ex M.A.Curt.; Lecanora myrini Nyl.; Aspicilia cinerea v. myrini Th. Fr.; Aspicilia cinerea f. polygonia Anzi).
    Tal alb, cenusiu- galben, în herbar ocru, granulos sau crãpat-areolat, gros, K + (galben apoi rosu); medula J + (albastru sau violet); apotecii de 0,8-1,5 mm  , plate, (umezite) negre, pruinoase sau nu; hipoteciu incolor; epihimeniu verzui-negru, albastru-negru, oliv; ascospori de 11-20 x 7-11 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: Norstictin- S. Saxicol: preferential pentru silicati; caract. Lecideetum obscurissimae Frey 1933. - arkt.- alp.

    512. Aspicilia obscurata (Fr.) Arnold
    (Lecanora obscurata (Fr.) Nyl.).
    Tal întunecat- cenusiu gravat colorat verzui sau bruniu, neregulat crãpat- areolat, subtire, areole de -1 mm. lãtime; apotecii negre, la început imerse si plate apoi sesile si convexe, de - 0,7 (1,0) mm., cu margine proprie neagrã, puternicã; excipulul de 35-100 µm; ascospori 8/ ascã, de 14-19 x 8-12 µm. Saxicol: pe roci silicioase.
- bor.- mieur.

    513. Aspicilia recedens (Taylor) Arnold
    (Aspicilia bohemica Körb.; Lecanora bohemica (Körb.) H. H. Magn.; Lecanora recedens (Taylor) Nyl.; Lecanora griseola Th. Fr.; Lecanora bohemica f. fluviatilis (Körb.) Grummann; Lecanora recedens f. fluviatilis (Körb.) Mig.).
    Tal crustos- areolat, uneori granulos, alb-cenusiu pânã la cenusiu- plumburiu, adesea cu întepãturi brune pânã la brun-violete, areole ± netede; apotecii de -1 mm.  , brun-negre pânã la negre, de obicei imerse, discul plat sau usor convex, cu margine alb-cenusie; epihimeniu gãlbui- oliv; ascospori de (5-7)11-14 x (4-5)7-9 µm, adesea slab dezvoltati. Saxicol: pe roci silicioase umede; mo.(me.)acidoph., ex.- f. photoph., xeroph., (subhigroph.), mo. nitroph.; în Lasallietum pustulatae Hillmann 1925, Parmelietum conspersae C rn & Hada  1944, Ephebetum lanatae Frey 1922.  - bor.- mieur.

    514. Aspicilia verrucigera Hue.
    (Lecanora verrucigera (Hue.) Zahlbr.).
    Tal verucos-lobat, cenusiu, K + (galben); apotecii de 0,2-0,4 mm  , fãrã margine; ascospori de 16-20 x 10-12 µm. Saxicol: pe roci silicioase la altitudini mari.

    515. Aspicilia verruculosa Kremph.

(Lecanora verruculosa (Kremph.) J. Steiner)

    Talul steril verucos-spongios si sbârcit, cel fertil verucos-lobat, albastru-albicios sau alb; apotecii grupate câte 1-8 într-o verucozitate, imerse, cu discul negru; ascele contin câte 8 spori; ascospori de 30-36 x 10-15 µm.
Saxicol.

    D. 5. 13. 2. Hymenelia Krempelh. (1852)
    Tal crustos sau endolitic, fixat de substrat prin hifele stratului medular (fãrã rizine), partea superioarã nu corticatã; fotobiont: chlorococcoid; apotecii imerse în tal sau rocã, cu disc concav sau plat, cu margine care mai târziu dispare, adesea alb, roz, brun-negricios; excipul subtire, incolor, deasupra mai ales colorat; hipoteciu incolor sau palid bruniu; parafize mai ales izolate, în partea de deasupra bifurcat-ramificate, scurte si în dreptul septelor strâmtorate (moniliforme), la capete îngrosate; asce cilindrice pânã la clavate, tolus slab dezvoltat, J -; ascospori 8/ ascã, simpli, incolori, rotunzi pânã la elipsoizi; picnospori scurti, în formã de baston; Ch. -.

    516. Hymenelia ceracea (Arnold) Poelt & Vezda
    (Lecanora ceracea (Arnold in Kremph.) Stizenb.; Aspicilia ceracea Arnold; Aspicilia epulotica v. ceracea Körb.).
    Tal foarte subtire, murdar- gãlbui pânã la ocru sau indistinct, K -, medula K -; apotecii rosii, uneori incolore, la început puternic concave si imerse, mai la urmã alungite si usor ridicate, de -0,3 mm.; himeniu de 70-85 µm, J + (albastru apoi rosu); ascospori 8/ ascã, de 10-15 x 6-8 µm. Saxicol: pe roci uscate; subneutroph.- mo. acidoph., mo. photoph.- ex. schioph.; în Porpidietum crustulatae Klem. 1950.  - bor.-smed.

    517. Hymenelia coerulea (Arnold) Choisy
    (Lecanora coerulea (DC.) Nyl.; Aspicilia coerulea (DC.) Dalla T & Sarnth.; Hymenelia hiascens A. Massal.;  Hymenelia hiascens (Ach.) Körb.; Manzonia cantiana (Gar.) Lojka).
    Tal albãstrui pânã la cenusiu-albastru, umezit intensiv colorat, uniform, ± endolitic; apotecii numeroase, foarte mici (0,2-0,4 mm.), imerse în tal, negre pânã la întunecat albastru-cenusii, nepruinoase, mai târziu convexe, cu margine care mai târziu dispare; parafize albastre în partea superioarã; himeniu albãstrui; asce fãrã tolus amiloid; ascospori de 12-15 x 6-8 µm usor curbati, mai rar drepti. Saxicol; basiph., anitroph.; caract. Hymenelion coeruleae Roux 1978.  - mieur.-alp./ pralp.- med. alp./ pralp.

    518. Hymenelia lacustris (With.) M. Choisy
    (Lecanora lacustris (With.) Nyl.; Aspicilia lacustris (With.) Th.Fr.; Aspicilia epulotica v. lacustris Körb.)
    Tal subtire, bine dezvoltat, neted sau fin-crãpat areolat, alb, gãlbui, galben-rosu, ocru; K -; apotecii concave, trecãtor imerse, de regulã rotunde, mici, de -0,5 mm., disc roz-deschis, rosu sau rosu-brun, cu margine de la indistinctã pânã la latã; hipoteciu incolor; parafize la capete brune sau galbene; himeniu de 85-100 µm; ascospori elipsoizi, de 13-18(-24) x 6-8 (-11) µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci acidice, în locuri inundate; subneutroph., me.- f. hydroph., ex. schioph.- ex. photoph.; caract. Hymenelietea lacustris Drehwald 1993, Verrucarion praetermissae C rn. & Hada  1944.  - arkt.- smed. mo.

    519. Hymenelia prevostii (Duby) Krempelh.
    (Lecanora prevostii (Duby) Th.Fr.; Aspicilia prevostii (Duby) Anzi; Lecanora prevostii f. patelulla Arnold).
    Tal uniform crustos, ± endolitic, alb, cenusiu sau rosu-alburiu; apotecii la început imerse apoi sesile, brun-roze pânã la galben-roze, ovale sau lineare sau cu contur neregulat, concave, de -0,5 mm.; hipoteciu incolor; epihimeniu incolor pânã la palid-brun; ascospori 8/ ascã, elipsoizi pânã la rotunzi, de 10-24 x 7-17 µm; himeniu J + (albastru la început apoi rosu). Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., anitroph.;  - bor.- med. mo.

    D. 5. 13. 3. Ionaspis Th. Fr. (1971)
    Tal ± imers, crustos, uniform sau crãpat-areolet, roz pânã la rosu-cenusiu, în herbar alb sau cenusiu; fotobiont: Trentepohlia; apotecii biatorine pânã la aspiciloide, imerse sau superficiale, disc concav pânã la plat; parafize simple, deasupra ramificate; hipoteciu aproape incolor; asce cu 8 spori; ascospori simpli, incolori, cu pereti subtiri.

    520. Ionaspis chrysophana (Körb) B. Stein
    (Ionaspis suaveolens (Schaer.) J. Steiner; Th. Fr. in Arnold; Aspicilia suaveolens A. Massal.).
    Tal roz, roz-cenusiu, oliv, în herbar oliv-brun, subtire, crãpat pânã la crãpat-areolat; apotecii de -0,5 mm., negricioase, adesea marginate; epihimeniu ± verzui-albastru, K -; ascospori rotunzi sau aproape elipsoizi, de 6-10 x 5-7 µm. Saxicol: pe roci silicioase umede; mo. acidoph., anitroph.; în Porpidion tuberculosae Wirth 1972, caract. Ionaspidetum chrysophanae Frey 1922.  - arkt.- mieur. alp.

    521. Ionaspis epulotica (Ach.) Arnold
    (Ionaspis epulotica v. rhodopis H. Magn.).
    Tal alburiu, ocru pânã la brun-roz, endolitic pânã la crãpat-areolat; apotecii ± roz, gros marginate, ± imerse în rocã, de -0,5(0,7) mm.; himeniu si epihimeniu ± incolore; ascospori de 13-22 x 7-12 µm. Saxicol: pe roci calcaroase si dolomit;  - arkt.- h'mo./ alp.
    Observatii. Seamãnã cu Hymenelia prevostii (aceasta are însã fotobiont: algã verde coccoidã).

    522. Ionaspis melanocarpa (Krempelh.) Arnold
    (Jonaspis cyrtaspis Arnold).
    Tal indistinct sau ± endolitic, albicios, gãlbui, brun-cenusiu; apotecii negre pânã la albastru-negre, ±  imerse în rocã, de -0,5 mm.; excipul negru-brun; himeniu de 180-240 µm, deasupra negricios- albastru-verzui; ascospori de (10-)14-20 x 8-13 µm. Saxicol: pe roci ± calcaroase. - mieur. alp.- smed.co.

    523. Ionaspis odora (Ach. ex Schaer.) J. Steiner
    (Ionaspis odora Th.Fr.; Aspicilia odora Ach.).
    Tal subtire, crãpat pânã la fin areolat, galben- cenusiu-rosietic, ocru, oliv- cenusiu, întunecat oliv sau roz; apotecii de (0,2-)0,3-0,5 mm., la început imerse apoi superficiale, roz, oranj-brune, oliv, decolorate, mai ales fãrã margine puternicã; hymeniu deasupra incolor pânã la galben-oliv (-negru-oliv) K + (violet); ascospori adesea elipsoizi, de 9-12 x 5-7 µm. Saxicol: pe roci silicioase umede; mo. acidoph., anitroph.; caract. Ionaspidetum chrysophanae Frey 1922, în Porpidietum hydrophylae  ern. & Hada  1944;  - arkt.- mieur. alp.

    D. 5. 13. 4. Lobothalia (Clauz. & Cl. Roux) Hafellner
    Tal crustos, adesea sub formã de rozete, placodioid, pe margini cu lobi lineari pânã la aproape lamelari, cenusii, cenusii brunii, cenusii negri; fotobiont: chlorococcoid; apotecii imerse pânã la sesile, disc brun-negru pânã la rosu-brun si margine talinã; hipoteciu incolor; parafize moi, predominant simple; ascospori simpli, elipsoizi; picnospori scurt liniari; Ch.: Norstictin-S.

    524. Lobothallia alphoplaca (Wahlenb. in Ach.) Hafellner
    (Aspicilia alphoplaca (Wahlenb. ex Ach.) Ach. ; Lecanora alphoplaca (Wahlenb. ex Ach.) Ach. ; Lecanora alphoplaca v. inflata Ach.; Lecanora radiosa v. inflata Rabenh.; Placodium inflatum A. Massal.).
    Tal la mijloc granulos, pe fata superioarã alb-cenusiu, adesea ocru-roz, pe fata inferioarã întunecat sau brun, K + (rosu-violet); apotecii de -2,5 mm. (uneori mai mari), plate sau convexe, brune sau brun-negricioase, adesea pruinoase; epiteciu aproape incolor sau brun; hipoteciu incolor; ascospori de 11-13 x 7-8 µm; himeniu J + (albastru), ascele J + (oranj). Saxicol: pe roci umede, acidice, în areale alpine.

    525. Lobothallia melanaspis (Ach.) Hafellner
    (Lecanora melanaspis (Ach.) Ach.;  Parmelia melanaspis Ach. ; Placodium melanaspis Link.; Aspicilia melanaspis (Ach.) Poelt & Leuckert).
    Tal granulos la mijloc, cenusiu sau cenusiu-verzui, K -; apotecii de 0,8-1,5 mm., plate sau convexe, brune sau brun- negricioase; ascospori elipsoizi, de 11-13 x 7-8 µm. Saxicol: în locuri inundate, pe roci acidice sau slab calcifere; caract. Aspicilietalia lacustris Drehwald 1993 (Hydroverrucarietalia Cern & Hada  1944 em. Wirth 1972). - (s'bor.)- mieur.- med.

    526. Lobothallia praeradiosa (Nyl.) Hafellner
    (Lecanora praeradiosa Nyl.; Aspicilia praeradiosa (Nyl.) Poelt & Leuckert ).
    Tal crustos, la margine lobat, cu lobi plati sau bombati, brun cenusiu, în herbar rosu-brun sau cenusiu pruinos; K + (galben apoi rosu). Saxicol: pe sisturi calcifere.

    527. Lobothallia radiosa (Hoffm.) Hafellner;
    (Aspicilia radiosa (Hoffm.) Poelt & Leuckert in Hermann, Leuckert & Poelt; Lecanora radiosa (Hoffm.) Schaer.; Lecanora circinata (Pers.) Ach.; Squamaria radiosa (Hoffm.) Poelt.; Placodium radiosum Ach.; Squamaria circinata Hook.; Placodium circinatum S. Gray.; Placodium circinatum v. radiosum Körb.; Lecanora radiosa v. carbonatica (Gyeln.) Cretzoiu; Lecanora radiosa f. myrrhina Schaer.; Lecanora radiosa v. radiosa Cretzoiu; Aspicilia subcircinata (Nyl.) Coppins; Lecanora radiosa v. subcircinata (Nyl.) Zahlbr.; Lecanora circinata f. subcircinata Zw.; Lecanora subcircinata Nyl.; Placodium subcircinatum Arnold).
    Tal sub forma unei rozete cu pânã la 8 cm.  , granulos sau areolat la mijloc si lobat la margine, alb, cenusiu, brun-cenusiu, cenusiu- negricios, strâns fixat de substrat, pe partea superioarã pruinos, K -; apotecii numeroase, imerse, cenusiu-verzui, brune, rosu-brune sau negre, plate si uneori pruinoase, de 0,5-1,5 mm.  ; epiteciu brun sau verde; hipoteciu incolor; ascospori de 11-15 x 6-8 µm; himeniu J + (albastru). Pe roci calcaroase: basiph., xeroph., ex.-f. photoph., me. nitroph., caract. Rinodinion immersae Roux 1978, pe roci silicioase, caract. Dimelaenion oreinae (syn. Lecanorion rubinae Frey 1933 ex Klem. 1955), rar pe lemne.  - (s'bor.-) mieur.- med.

    D. 5. 13. 5. Megaspora (Clauz. & Cl. Roux) Hafellner & V. Wirth (1987)
    Tal crustos, aproape pielos, neted sau verucos, ± pruinos, alb pânã la cenusiu-albicios, nu lobat, K-, KC-, Pd-. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu peritecioid, adânc imers în verucozitãtile talului, la început cu ostiola sub forma unui punct apoi se lãrgeste, discul plat, cenusiu-negru, cu bord talin; excipul propriu subtire, incolor sau galben pal, format din hife puternic conglutinae aliniate vertical; epiteciu bruniu-verzui, N + (verde strãlucitor), K + (bruniu); himeniu incolor, J + (albastru apoi rosu murdar); hipoteciu incolor, uneori brun; hamateciu: parafize bogat ramificate, anastomozate, nu umflate la capete, puternic conglutinate; asce cu (4-) 8 spori, clavate sau cilindric-clavate, cu pereti subtiri, exceptând peretii apexului (K/J evidentiazã dom apical palid); ascospori mari, simpli, globosi pânã la scurt elipsoizi, incolori, cu pereti uniform îngrosati.
    Observatii. Pozitia genului Megaspora în cadrul familiei si ordinului este neclarã. Prin apoteciu poriform (peritecioid) si ascosporii subglobosi, cu pereti uniform îngrosati si numerosi altii cu pereti subtiri, aminteste de fam. Pertusariaceae- ord. Pertusariales.

    528. Megaspora verrucosa (Ach.) Hafellner & V. Wirth
    (Pertusaria freyii Erichsen); Pachyspora verrucosa (Ach.) A. Massal. (1852); Lecanora verrucosa (Ach.) Laurer non Ach.; Aspicilia verrucosa (Ach.) Körb.; Lecanora verrucosa v. bucegica Cretzoiu; Lecanora mutabilis (Ach.) Nyl. non Sommerft.; Aspicilia mutabilis Körb.).
    Tal crustos-verucos, alburiu, P -, nu acid norstictic; veruci fertile dense, semigloboase, discul mai întâi punctiform, mai târziu lãrgit, negricios; parafize simple pânã la neînsemnat ramificate; ascospori (4)8/ ascã, subglobosi, în jur de 30-60(-90) x 25-35 µm., în amestec cu pereti subtiri si îngrosati. Muscicol, pe resturi de plante, pe sol calcifer, uneori pe scoartã si lignicol, în zonele alpine; neutroph.- subneutroph. photoph.; caract. Megasporetum verrucosae Frey 1927, Megasporion verrucosae Kalb. 1970, în Toninietum sedifoliae Hada  1948.
- arkt.- mieur. (alp.)- med. alp.

    D. 5. 13. 6. Tremolecia M. Choisy (1953)

    529. Tremolecia atrata (Ach.) Hertel
    (Lecidea dicksonii (J.F.Gmel.) Ach.; Aspicilia melanophaea Körb.).
    Tal subtire, fin areolat, areole plate, de culoare ruginie, R -; apotecii mici, de 0,4-0,7 mm.  , la început sesile apoi superficiale, cu discul mai ales concav si cu margine neagrã; epiteciu N - sau + (rosu); parafize la capete negre; asce cu domul apical incolor (evidentiat cu K/I); hipoteciu negru sau negru-brun; ascospori simpli, incolori, elipsoizi, de 11-14 x 6-8 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci acidice; (mo.) me.- f. acidoph.; în Rhizocarpion alpicolae Frey 1923, caract. Acarosporetum sinopicae Creveld 1981.  - arkt.- mieur. mo/ alp.- med. alp.

    D. 5. 14. Lecanoraceae Körb. (1854)
    Tal crustos, uniform, areolat sau la periferie lobat, fixat de substrat prin hifele prototalului sau ale stratului medular; partea superioarã a talului nu este corticatã. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu sesil, fixat cu toatã partea inferioarã de tal, mãrginit de tal sau este imers; Parafize libere, neramificate; hipoteciu incolor sau deschis colorat; asca de tip Lecanora (Fig. 16 II: 4); ascospori simpli sau 1, 3-7 septati, incolori, drepti, rareori curbati.

    D. 5. 14. 1. Bryonora Poelt (1983)
    Tal crustos, lobat sau nu, fixat de substrat prin hifele stratului medular (fãrã rizine), fata superioarã necorticatã. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu sesil, cu toatã fata inferioarã fixatã de tal. Hipoteciu incolor; hamateciu: parafize libere, neramificate; ascospori incolori, simpli, drepti, rareori curbati.

    530. Bryonora castanea (Hepp) Poelt
    (Lecanora castanea (Hepp) Th.Fr.; Biatora castanea Hepp).
    Tal crustos-cornos, la margine nelobat, brun pânã la cenusiu, K + (galben apoi rosu), P + (oranj); apotecii de - (2)3 mm.  , sesile, disc plat sau usor convex, negru-brun, mai rar rosu- brun, cu margine; ascospori drepti sau curbati, simpli, rar 1 (2)- septati, de 15-25 x 5-7 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu sau violet); Ch.: Norstictin-S.
Pe muschi si resturi de plante de pe sol acid.; - arkt.- alp.

    D. 5. 14. 2. Carbonea (Hertel) Hertel (1983)
    Tal crustos pânã la endolitic, uneori parazitic; fotobiont: chlorococcoid; apotecii negre pânã la brun-negre, rar rosu-brune; excipulul negru-cãrbuniu pânã la deschis colorat si în exterior puternic pigmentat; hipoteciu incolor pânã la brun-negru, oranj, albastru-verzui etc.; epihimeniu mai ales albastru-verde pânã la verde; parafize simple pânã la ramificate si unite, la capete îngrosate; asce clavate, tip Lecanora; ascospori simpli pânã la 1- septati; picnospori alungiti-lineari; Ch.: - sau Atranorin, Depside, Depsidone.

    531. Carbonea assimilis (Körb.) Hafellner & Hertel in V. Wirth
    (Lecidea assimilis (Hampe ex Körb.) Th.Fr.).
    Tal verucos-areolat, bruniu pânã la brun, areole boltite, mici, netede, R -; apotecii imerse sau sesile, disc negru, de 0,6(-0,8) mm  , la început plat si cu margine, apoi convex si fãrã margine; hipoteciu incolor; parafize la capete albastre-verzui; epihimeniu verzui-smaragd; ascospori de (8-)10-15 x 5-8 µm; himeniu J + (albastru).
Parazit pe variati licheni crustosi; mo. acidoph., ex.-f. photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972.  - bor.- atl.- mieur-subatl.- smed.

    532. Carbonea latypizodes (Nyl.) Knoph & Rambold
    (Lecidea latypizodes Nyl.; Lecidea lacteola Nyl.; Lecidella lacteola (Nyl.) Hertel & Leuckert).
    Tal alb, areolat pânã la microsolzos, K + (slab gãlbui); apotecii plate, cu margine subtire, de -1(1,2) mm.; hipoteciu incolor pânã la palid bruniu; epihimeniu albãstrui-negru; ascospori de 8-15 x 4-8 µm.; Ch.: 2'-O-Metilperlatol- S, Atranorin. Saxicol; subneutroph.- neutroph., ombroph., me.- xeroph., mo. photoph., mo.-me. nitroph.; în Lecidelletum carpathicae Wirth 1981.  - arkt.- med. (alp.)

    533. Carbonea vitellinaria (Nyl.) Hertel
    (Lecidea vitellinaria Nyl.).
    Nu are tal propriu; apotecii negre (sau oranj ) cu marginea de aceeasi culoare. Parazit pe Candelariella vitellina, Candelariella coralliza, Candelariella placodizans. - arkt.- med. (-alp.)- smed.co.

    534. Carbonea vorticosa (Flörke) Hertel
    (Lecidea vorticosa (Flörke) Körb.).
    Tal subtire, mai ales în centru crãpat pânã la areolat, alb pânã la cenusiu, R - sau P + (rosu), hifele J -; ± Pannarin. Apotecii de 0,8(1,2) mm., imerse, disc concav pânã la plat, negru, cu margine proeminentã, platã pânã la tãioasã; excipulul în general brun- negru, K -; hipoteciu negru-brun; parafize la capete albastru-verzui, epihimeniu lucitor verde smaragd pânã la albastru-verzui; ascospori îngust-elipsoizi, simpli, incolori, de (6,5)8,5-15 x 3,5-5,5 µm; himeniu J + (albastru). Saxicol: pe roci silicioase, pe sisturi cristaline slab calcifere etc.; subneutroph., mo.-acidoph., f. ombroph., anitroph.; - arkt.-h'mo/ alp.

    D. 5. 14. 3. Lecanora Ach. (1810)
    Tal crustos; fotobiont: chlorococcoid; apoteciu sesil, lecanorin, cu excipul talin ridicat (Fig. 12: b), în sectiune contine alge (Fig. 13: c); epiteciu incolor sau diferit colorat, fãrã tentã verzuie, cu K + (violet); himeniu incolor sau variat pigmentat în partea superioarã (epiteciu); asce tip Lecanora (Fig. 16 II: 4), contin câte 8 spori; ascospori simpli, incolori, lipsiti de epispor negos.

    535. Lecanora achariana A.L.A.L.Sm.
    (Lecanora cartilaginea Ach.).
    Tal pielos, folios-scvamulos, lobi  de (1-2 mm. lati), pe fata superioarã neted, palid- gãlbui, galben-verde, cenusiu-alb, pe cea inferioarã albicios; apotecii sesile pânã la aproape stipitate roz-brune pânã la brune, cu margine proeminentã, ondulatã sau crestatã, de obicei plate; ascospori de 11-14 x 5-6 µm.  Saxicol: pe roci siliciose.  - bor.-atl.- smed. (atl.).

    536. Lecanora agardhiana Ach.
    (Lecanora agardhinoides A. Massal.).
    Tal subtire, ± endolitic, alb pânã la albastrui; apotecii de -0,5 mm. imerse în rocã sau sesile, negre pânã la brun-negre, aproape fãrã margine talinã, cu disc plat, rar convex, usor pruinos, cu bordurã; epiteciu brun; hipoteciu incolor; epihimeniu albastru-cenusiu, albastru-verde; ascele contin 8 spori; ascospori de 7-12 x 4-6 µm; himeniu J + (albastru). Saxicol: pe roci bogate în calcar; basiph., ex. photoph.; în Rinodinion immersae Roux 1978, Farnoldio juranae- Verrucarietum marmoreae Kaiser 1926 em. Roux; Lecanoretum agardhianae (Motyka 1925) Klem. 1955.  - s'mieur.- med.(mo.).

    537. Lecanora albella (Pers.) Ach.
    (Lecanora pallida (Schreb.) Rabenh.; Lecidea pallida Th.Fr.; Lecanora pallida v. albella (Hoffm.) Rabenh.; Lecanora pallida v. subalbella (Nyl.) Dala Torre et Sarnth.; Lecanora subalbella Nyl.; Lecanora albellula (Nyl.) Th.Fr.; Lecanora carpinea  f. cinerella Erichsen; Lecanora pallida v. cinerella Rabenh.).
    Tal neted sau foarte areolat, alb-cenusiu sau aproape alb, rar pruinos sau cu soredii, K + (galben), K + CaCl -; apotecii pedicelate, cu discul plat sau convex, roz sau galben, pruinos, de 1,2 mm.  , K + (galben); epiteciu aproape incolor; hipoteciu galben; ascospori de 12-15 x 6,5-9 µm (uneori mai mici); himenium incolor, uneori colorat (v. subalbella), J + (albastru la început apoi + sau - rosu). Corticol: pe foioase; mo. acidoph. me.-f. hygroph., mo.- me. ombroph., ex. schioph.-mo. photoph., anitroph.; caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928, în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928. - s'mieur.- med.(mo).

    538. Lecanora albescens (Hoffm.) Branth & Rostr.
    (Lecanora galactina Ach.; Placodium albescens D.C.; Lecanora albescens f. angulosa  Zahlbr.; Lecanora sommerfeltiana f. angulosa Hazsl.; Lecanora albescens f. regularis Zahlbr.; Lecanora sommerfeltiana f. regularis Hazsl.).
    Tal areolat sau uniform, alb sau ocru, R -; apotecii de - 1,5 mm  , cu discul galben sau roz, usor pruinos, cu margine care mai târziu dispare; epiteciu brun închis; hipoteciu incolor sau gãlbui; ascospori de 8-15 x 4-7 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: 2,7- Dichlorlichexanthon. Pe roci, mortar, în locuri prãfoase, lemne etc.; (neutroph.-) basiph., xeroph.- mesoph., photoindiff.; caract. Caloplacion decipientis Klem. 1950, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926.  - bor.- med.

    539. Lecanora allophana (Ach.) Nyl.
    (Lecanora subfusca v. allophana Ach.; Lecanora allophana v. parisiensis (Nyl.) J. Steiner; Lecanora subfusca (L.) Ach.; Lecanora subfusca v. vulgaris Rabenh. [61/ nr. 1968]; Lecanora subfusca v. lainea Körb.; Lecanora cateleia (Ach.) A. Massal.; Lecanora subfusca v. cateleia Ach.).
    Tal cornos, neted pânã la verucos, alb, alb-cenusiu, K + (galben); apotecii sesile, de (0,6)0,9-2(3) mm., uneori pruinoase, cu discul plat, la urmã usor convex, galben-rosu, cãrãmiziu, castaniu, negru-cenusiu pânã la negru, uneori cu margine crenatã sau rugoasã; hipoteciu incolor sau galben-brun; epihimeniu incolor sau rosu-brun; ascele contin 8, 12, 16 spori; ascospori de (10-)13-19(-21) x (6)7-10(-11)µm; himeniu J + (albastru). Corticol, pe foioase (în special Populus tremula); subneutroph., -mo. acidoph., me. xeroph.-mesoph, ex. photoph., mo. nitroph; uneori si lignicol (v. cateleia); în Lecanoretum subfuscae Hillmann 1925, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955, Opegraphetum viridis Almb. 1948, Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925, Pertusarietum (wulfenii) hymeneae Almb. 1948, Bacidietum rosellae Almb. 1948, Pertusarietum hemisfericae Almb. 1948 ex. Klem. 1955, Parmelietum elegantulae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Xanthorietum candelariae Frey (1952) Barkm. 1958, Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex. Klem. 1955, Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925;  - bor.- med.

    540. Lecanora anopta Nyl.
    (Lecidea anopta (Nyl.) Lettau; Lecanora anoptizoides Nyl).
    Tal de obicei indistinct, nu gãlbui, nu galben-verzui, nu soredios; apotecii de -0,6 mm., biatorine (fãrã alge în excipul), rosu-brune, negru-brune, aproape negre uneori pruinoase; epihimeniu deschis colorat pânã la brun, oliv-verzui pânã la negru-verzui sau albãstrui, K + (verde); excipulul interior J -; himeniu de 40-70 µm înãltime; ascospori uneori 1-septati, de 8-14 x 3-6 µm. Pe lemn, rar pe conifere; caract. Lecanorion variae Barkm. 1958.  - bor.- mieur.- mo.

    541. Lecanora argentata (Ach.) Malme
    (Lecanora subfuscata H. H. Magn.; Lecanora subfuscata f. variolosa (Körb.) Grummann; Lecanora subfusca Ach. v. variolosa Körb.; Lecanora variolascens Nyl.; Lecanora subfusca v. argentata Ach.; Lecanora subfusca v. argentata f. cretacea H. Olivier).
    Tal cornos, granulos, alb-cenusiu sau cenusiu, nedefinit, uneori cu soredii; apotecii imerse, de -0,8(1,5) mm., disc plat, bruniu sau brun, cu margine nedistinctã; ascospori de 10,5)11,5-14,5(17,5) x (5,5)6,5-8,5 µm.
Corticol: pe Quercus, Sorbus, Fraxinus; photoindiff., anitroph.-(mo.)nitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928, Lecanorion subfuscae Ochsner 1928;  - s'bor.- med.

    542. Lecanora bambergeri Körb.
    Tal areolat sau uniform, cenusiu- alburiu; apotecii de mãrime mijlocie, negre, la început cu discul plat apoi convex; ascospori simpli, incolori, de 10-14 x 4-6 µm. Saxicol: pe roci silicioase; în Aspicilietum cinereae Frey 1923, Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923, Acarosporetum sinopicae Hil 1924, Buellietum spuriae Müller 1948.
- s'bor- smed.co.

    543. Lecanora bicincta Ram.
    (Lecanora sordida var. bicincta (Ram.) Th.Fr.).
    Tal crãpat-areolat, alb pânã la albãstrui-cenusiu, C- rar C + (oranj); apotecii adprese pânã la sesile, bordura ondulatã spre interiorul marginii taline, disc mai târziu negricios, ± pruinos si albãstrui; epihimeniu bruniu, pânã la verde-albastru; ascospori de 9-15 x 5,5-7 µm. Saxicol, pe suprafete verticale. - bor.- alp.

    544. Lecanora campestris (Schaer.) Hue
    (Lecanora subfusca v. campestris Rabenh.).
    Tal fin arolat, granulos, sbârcit pânã la verucos, alb-cenusiu pânã la cenusiu, adesea împrejmuit, uneori cu prototal alb, P - pânã la P + (gãlbui), K + (galben); apotecii de 0,6-1,5 mm. cu disc întunecat-rosu-brun pânã la negru- brun, cu margine talinã puternicã; hipoteciu incolor; epihimeniu rosu- brun; medula si marginea apoteciilor cu cristale incolore; ascospori de 11-14(16,5) x (5)6-8(9) µm; himeniu J + (albastru); Ch.: ± Zeorin. Saxicol: mai ales pe roci cu suprafata verticalã, în Lecidelletum carpathicae Wirth 1981, Acarosporetum sinopicae Hillmann 1924, Aspicilietum cinereae Frey 1922.  - bor.- med.

    545. Lecanora carpinea (L.) Vain.
    (Lecanora angulosa Ach.; Lecanora carpinea f. caesionigra Krey; Lecanora carpinea f. intermedia (Kremp.) Zahlbr.; Lecanora angulosa f. intermedia Kremp.; Lecanora carpinea v. leptyrodes Zahlbr.; Lecanora leptyrodes (Nyl.) Degel.; Lecanora leptyrea (Ach.) Cretzoiu).
    Tal alb, neted pânã la verucos, alb-cenusiu, cenusiu, K+ (galben), C - sau C + (gãlbui); apotecii numeroase, de 0,5-1,2(1,5) mm., disc plat sau convex, ± ocru, de obicei pruinos, cu margine subtire pânã la groasã, K + (galben); epiteciu rosu-gãlbui; hipoteciu incolor sau gãlbui; ascospori de 9-15 x 5-7 µm; himeniu J + (albastru); Ch: Roccell-S. Corticol, uneori lignicol; mo. euryök, ex. photoindiff, me. xeroph.- hygroph., anitroph.-/mo.(me.) nitroph.; caract. Lecanorion subfuscae Ochsner 1938, în  Xanthorion parietinae Ochsner 1928.  - bor.- med.mo.

    546. Lecanora cenisia Ach.
    (Lecanora cenisia f. lignicola Zahlbr.; Zeora cenisia f. lignicola Körb.; Lecanora atrynea (Ach.) Nyl.; Lecanora cenisia v. atrynea J. Steiner; Lecanora atrynea v. atrynea (Ach.) Harmand; Lecanora atrynea f. integrella Jatta; Zeora cenisia f. integrella Schaer.; Lecanora cenisia f. transcendens (Nyl.) Mig.).
    Tal cornos, granulos sau verucos- areolat, alb pânã la usor-gãlbui-cenusiu, P + (galben); apotecii de -2,5 mm., sesile, pruinoase, cu discul plat la început apoi convex, galben, cenusiu-verzui, negru-brun pânã la negru; epihimeniu rosu-brun, brun, oliv-brun; himeniu J + (albastru), ascele J + (galben-verzui); ascospori de 10-15(19) x 6-8,5 µm; Ch.: ± Roccell-S., ± Gangaleoidin. Saxicol: pe roci silicioase; mo.-me. acidoph., me.- f. hygroph., ombroph.- me. anombroph., ex. schioph.- ex. photoph., anitroph.- (mo.) nitroph.; caract. Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 ex Klem. 1958, Chrysotrichetalia chlorinae Hada  1944.  - arkt.- mieur. h' mo/alp. (med.-h'mo./alp.).

    547. Lecanora chlarotera Nyl.
    (Lecanora rugosella Zahlbr.; Lecanora rugosa Nyl.; Lecanora subfusca v. rugosa (Pers.) Nyl.; Lecanora rupicola f. rugosa (Ach.) Zahlbr.).
    Tal alb, cenusiu pânã la gãlbui-cenusiu, costat, granulos-verucos sau cu areole împrãstiate, evident delimitat; apotecii de 0,5-1,0(1,5) mm., brunii, palid-brune, bej, brun-oranj, rosu-brune, în general nepruinoase, marginea cu cristale; epiteciu bruniu; ascospori de (9)11-15(18) x 6-9(11) µm, pereti de 1,2-1,4 µm grosime.
Corticol, pe foioase; subneutroph.- mo. acidoph.; caract. Lecanoretum subfuscae Hillmann 1925.  - bor.- med.

    548. Lecanora conferta (Duby ex Fr.) Grognot (1863)
    Tal cornos, verucos, galben-ocru, CaCl + (galben); apotecii foarte numeroase, sesile, cu baza îngustatã, disc de 0,3-0,8 mm., brun pânã la oliv-brun, cu margine gãlbuie, K -/+ (galben), C + (galben), adesea puternic dezvoltatã; epiteciu incolor, galben sau brun, CaCl + (galben); hipoteciu incolor; ascospori de 8-15 x 4-7 µm; himeniu J + (albastru); Ch: Vinetorin, Aotearon. Pe cruste de calcar; basiph.- neutroph., me. xeroph., mo. nitroph.; în as. loc. Caloplaceto- Bacidietum umbrinae Codoreanu, Ciurchea, Burlacu 1968 [42], corr. Caloplacetum fuscoatrae-Scoliciosporetum umbrinae l.c.;  - arkt.- med.

    549. Lecanora configurata Nyl.
    (Squamarina configurata H. Olivier)
    Tal foarte slab dezvoltat, la mijloc areolat, lobi plati, galben, brun-verzui, de obicei pruinos. Apotecii cu discul de culoare deschisã pânã la brunã. Ascospori de 9-11 x 5-6 µm.  Saxicol.

    550. Lecanora conglomerans Nyl.
    Tal alb-cenusiu, granulos; apotecii cu discul negru, plat, cu margine, de 1-2 mm.  ; epiteciu verde- smaragd; ascele contin câte 8 spori; ascospori de 28-40 x 16-20 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu-galben).
Saxicol: pe sisturi gresoase.

    551. Lecanora crenulata Hook.
    (Lecanora caesioalba (Flörke) Körb.).
    Tal aproape indistinct, rar granulos, uneori cornos, alb, R -; apotecii rare, brune, pruinoase, cu margine talinã adânc crãpatã, de- 1 mm.; epiteciu brun; hipoteciu incolor sau galben; ascospori de (9)10-12(15) x 4-6 µm; himeniu J + (albastru). Pe roci bogate în calcar; basiph., mesoph.- me. xeroph., (anitroph.) mo. nitroph.; caract. Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980, în as. Caloplacetum cirrochroae Poelt ex Breuer 1971, Dirinetum stenhammari Du Rietz 1925, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1928; - arkt.- bor.- med.

    552. Lecanora demissa (Flot.)  Zahlbr.
    (Lecidea demissa Th.Fr.;  Lecanora incusa (Flot.) Vain.; Placodium incusum (Flot.) Szatala; Placodium demissum (Flot.) Körb.; Lecanora castanoplaca Nyl.).
    Tal mic, de formã rotundã, la mijloc aproape verucos, la margine lobat (marginea lobilor platã), verde-brun pânã la verde-negricios; apoteciile de - 2,5 mm., margine nedistinctã; ascospori de 9-12 x 4-5 µm. Saxicol: pe roci silicioase; subneutroph.- neutroph., me. xeroph.(-mesoph.), thermoph., mo. nitroph.; caract. Lecanoretum demissae Wirth 1969.  - mieur.- subko.- smed.(-med.).

    553. Lecanora dispersa (Pers.) Sommerf.
    (Lecanora flotowiana Sprengl.; Lecanora dispersa f. parasitans (Wedd.) Harmand; Lecanora dispersa f. pruinosa Anzi).
    Tal crustos, subtire, uniform, alb, albicios sau cenusiu, rar ocru-brun; apotecii numeroase, sub 1 mm., disc plat, galben-oliv sau brun, cu margine albã sau galbenã; hipoteciu incolor; ascospori de 9-14 x 4,5-6 µm; himeniu J + (albastru); Ch:- sau 2-7-Dichlorlichexanthon sau Vinetorin/Aotearon. Pe mortar, roci calcaroase, sisturi calcifere etc.; basiph.- neutroph., me. xeroph., mo. nitroph.; caract. Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980, în Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Placocarpetum schaereri Klem. 1955;  - arkt.- med.

    554. Lecanora dispersoareolata (Schaer.) Lamy
     (Placodium dispersoareolatum Körb.).
    Tal verde-gãlbui sau brun-întunecat, R -; apotecii cu discul de 2-4 mm.  , brun sau galben, cu margine deschisã la culoare; epiteciu incolor; hipoteciu incolor sau usor gãlbui; ascospori de 12-18 x 5-7 µm; himeniu, mai ales ascele, J + (albastru). Saxicol: pe roci slab calcaroase sau bazice- silicioase; subneutroph.- mo. basiph.;  -mieur.-alp.

    555. Lecanora eitneri Zschacke
    Tal crustos-areolat, cenusiu-închis, K -; apotecii cu discul de pânã la 0,7 mm  , ocru; ascospori de 12-18 x 6-8 µm.  Saxicol.  smed. co. (România).

    556. Lecanora epanora (Ach.) Ach.
    Tal crustos-areolat, gros, areole galbene pânã la gãlbui, K-, cu sorale boltite, nu crateriforme; prototalul rar dezvoltat, negricios; apotecii rar, brune, sesile, de -1,5 mm., sau mai târziu convexe, nepruinoase; ascospori de 8-13 x 5-6 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: Zeorin, Epanorin, Rhizocarp-S. Pe roci silicioase; me.-f.(ex.) acidoph., me. hygroph. (ex. schioph.).mo.-ex. photoph., anitroph.- (mo.) nitroph.; caract. Lecanoretum epanorae Wirth 1972, în Acarosporetum sinopicae (Hilitzer 1924) Schade 1932;  - bor.- smed.

    557. Lecanora epibryon Ach.
    (Lecanora epibryon v. bryopsora Doppelb. & Poelt.); Rinodina orbata v. roscida Zahlbr.; Lecanora subfusca v. bryontha Ach.; Schaer.).
    Tal slab dezvoltat, albicios, K + (galben), C-, P-; medula cu cristale mici; apotecii de 1-2 mm., sesile cu baza îngustatã încât uneori apar pedicelate, disc rosu- brun, lucios, plat pânã la slab convex; epihimeniu rosu-brun; ascospori de 14-18 x 8-9,5 µm; Ch.: Atranorin, ± Zeorin. Pe muschi, resturi de plante cu substrat calcaros, în regiuni alpine; neutroph.-mo. basiph., ex.- f. photoph.; caract. Megasporetum verrucosae Frey 1927. - mieur.-pralp.

    558. Lecanora erigens Anders.
    Tal areolat-lobat, lobi la margine cu soredii; apotecii cu disc negru, umezit devine brun-închis, cu margine albã, nepruinos; epiteciu bruniu; hipoteciu deschis la culoare; asce cu 8 spori, uneori aranjati pe douã rânduri; ascospori de 23-25 x 12-14 µm. Saxicol.

    559. Lecanora expallens Ach.
    (Lecanora conizea (Ach.) Nyl.; Lecanora conizea f. diffusa Harmand; Lecidea soraliata Vain.).
    Tal cornos sau fin fãinos, alb-gãlbui, cenusiu, albastru-verzui sau galben, adesea soredios, K + (galben), C + (galben pânã la oranj); apotecii rare, de -0,8 mm., imerse, cu discul plat si la urmã convex, galben-pal, mai rar roz, rosu, galben, brun sau cenusiu-verzui, pruinos sau nu, cu margine care mai târziu dispare; ascospori de 10-(-4-)17 x (3,5-)4-(4,5-)7 µm; himenium J + (albastru); Ch.: Thiophan-S, Zeorin, ± Arthothelin. Corticol: pe scoartã ± netedã (Alnus, Quercus, Pinus etc.) si lignicol; f. toxitol., ex. schioph.- mo. (ex.) photoph., hygroph., anitroph.-mo. nitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928;  - s'bor.- subalt.- med., (oz.).

    560. Lecanora expersa Nyl.
    (Lecanora elisa Nyl.).
    Tal subtire, cu verucozitãti inegale, alb, cu soredii; apotecii cu discul de 0,4-0,5 mm.  , negru sau brun-negricios, convex, cu margine subtire; epiteciu brun; ascospori elipsoizi, de (7)9-11 x 4-5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe scoartã de Pinus cembra.

    561. Lecanora frustulosa (Dicks.) Ach.
    (Lecanora argopholis Ach.; Lecanora frustulosa v. argopholis Link.; Lecanora frustulosa v. candida Cretzoiu; Lecanora frustulosa v. thiodes (Spreng.) Link.; Lecanora ludwigii (Spreng.) Ach.).
    Tal verucos, putin granulos sau areolat, gãlbui sau albicios, K + (galben); apotecii de -2 mm., întunecat-brune pânã la rosu-brune, la început ± imerse apoi sesile, disc plat sau putin convex, cu margine întreagã sau crenatã care mai târziu dispare; ascospori de 9-16(17) x (4-7)6-10 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: Atranorin, Zeorin, ± Epanorin, uneori ± Stictin-S. Saxicol: pe roci silicioase sau calcifere adesea pe infiltratii, în statiuni mo.-f. photoph., mo. acidoph, f. nitroph.; caract. Ramalinetum capitatae Frey 1923.  -arkt.- alp.

    562. Lecanora gangaleoides Nyl.
    Tal bine dezvoltat, verucos- areolat pânã la cornos- granulos, cenusiu- alb pânã la cenusiu, K + (galben); apotecii lecanorine (Fig. 12: b.) adesea cu margine talinã crestatã (bordura dispare sau foarte subtire), de -1,5 mm., negre, disc plat sau convex; epiteciu verzui-negru-bruniu; hipoteciu incolor; epihimeniu verde, verde-negricios, brun: himeniu J + (albastru); ascospori de 13-18 x 7,5-8 µm; Ch.: Gangaleoidin, Skyrin. Saxicol, roci cu capacitate de a retine apa, uneori poroase; subneutroph.- mo. acidoph., mesoph., ombroph., mo.-me.(f.) photoph., (anitroph.)mo. nitroph.; în Lecanoretum orostheae Hillmann 1927. - mieur. atl.- med. subatl.

    563. Lecanora garovaglii (Körb.) Zahlbr.
(Placodium garovaglii Körb).
    Tal în formã de rozetã, pe margini lobat, lobii bombati, spre interior cenusiu-verzui. Apotecii brunii. Ch. Placodiol-S., Zeorin, ± Isousnin-S.  Saxicol: subneutroph.- neutroph., xeroph.; caract. Lecanoretum argopholidis (Cern. 1940) Wirth 1980; - s’ mieur. med.

    564. Lecanora gisleriana Müll.-Arg. em. J. J. Steiner
    (Lecanora gisleri Poelt & Ullrich.; Lecanora gisleriana Müll.-Arg.; Lecidea ghislerii (Hepp in Anzi) Stiz.; Biatora ghisleri Hepp).
    Talul lichenului gazdã granulos, galben, galben-verde pânã la cenusiu; apotecii  brun-rosii pânã la rosii, disc la început plat si cu margine talinã oranj-cenusie pânã la cenusiu-brunie, crestatã, mai târziu bombat; hipoteciu brun negricios, K + (rosu); epiteciu brun sau violet-brun; ascosporii de 8-11(15) x 4-5(8) µm; Ch.: Usnin-S. Parazit pe alti licheni de pe rocile silicioase; caract. Acarosporetum sinopicae Hillmann 1924.  - bor. -mieur.

    565. Lecanora glabrata (Ach.) Malme
    (Lecanora subfusca v. glabrata Ach.; Lecanora alophana  v. glabrata J. Steiner; Lecanora allophana v. glabrata f. aspiciloides Zahlbr.; Lecanora subfusca Ach. f. aspiciloides Mong.; Lecanora glabrata H. Magn.; Lecanora chlarona v. glabrata Choisy).
    Tal slab dezvoltat, cornos, areolat, alb-cenusiu-gãlbui, înconjurat de o linie neagrã; apotecii de -0,6(1,2) mm., mai târziu convexe, întunecat- rosu-brune pânã la aproape negre, scoarta în partea inferioarã a excipulului puternic dezvoltatã (50-100 µm grosime), medula cu cristale, disc foarte rar pruinos, cu margine întreagã; ascospori de 9-13(14,5) x (5,5)6-8 µm. Corticol pe Fagus, rar pe Fraxinus si Pinus; caract. Graphidetalia scriptae Hada  1944 (Arthonietalia radiata Barkm. 1958).  - s'bor.- mieur.- smed.co.

    566. Lecanora hadrobola Hazsl.
    Tal alb, sub formã de grãuncioare izolate, majoritatea devenind ascomate; marginea ascomei (apoteciului) de culoare deschisã; hipoteciu negricios; parafize strâns alipite în treimea lor superioarã; asce cilindrice; ascospori drepti sau curbati, de 16 x 4-5 µm. Pe roci marnoase.

    567. Lecanora hagenii (Ach.) Ach.
    (Lecanora hagenii v. vulgaris Körb.; Lecanora umbrina (Ach.) A. Massal.; Lecanora umbrina f. corticola Krempelh.; Lecanora hagenii f. coerulescens (Hagen) Hazsl.; Lecanora hagenii f. crenulata Sommerf.; Lecanora hagenii v. litophila (Wallr.) Flot.; Lecanora hagenii v. fallax Hepp).
    Tal granulos sau cornos, albicios pânã la cenusiu rar brun-cenusiu, R -; apotecii numeroase însã rar grupate, sesile, de 0,3-0,6(0,8) mm., rosu-brune, brune, brun-cenusii albicios pruinoase, cu discul plat pânã la concav, cu margine adeseori pruinoasã pânã la granuloasã, care mai târziu dispare; hipoteciu incolor; epihimeniu bruniu; ascospori de 7,5-12(15) x 4,5-6 µm; himeniu j + (albastru apoi rosu). Corticol, în special pe arbori foiosi, lignicol si saxicol (Lecanora hagenii f. crenulata); subneutroph.- basiph., mo.-f. photoph., me. xeroph.- mesoph., (anitroph.)mo.-me.(f.) nitroph.; caract. Lecanoretum symmictae Klem. 1953, Lecanorion variae Barkm. 1958, în Lecanoretum sambuci Wirth 1980.  - bor.-med.

    568. Lecanora helicopsis (Wahlenb.) Ach.
    (Lecanora prosechoidisa Nyl.; Lecanora saxorum H. H. Magn.; Lecanora prosechoides (Nyl.) H. Oliver.; Lecanora kattegattensis H. H. Magn.).
    Tal slab dezvoltat, verucos si fin areolat, cenusiu sau albastru-cenusiu, R -; apotecii mici, superficiale, stipitate, cu discul plat sau usor convex, negru-brun; epiteciu brun; hipoteciu deschis la culoare; ascospori de 9-13 x 4-6 µm. Saxicol: pe roci silicioase de coastã; mesoph.- hygroph., schioph., acidoph.- neutroph.; în: Umbilicarietum deustae Hillmann 1925, Porpidietum crustulatae Klem. 1950.  - bor.- med.

    569. Lecanora hypoptoides (Nyl.) Nyl.
    Tal subtire, cenusiu. Apotecii de -0,5 mm., plate si subtire marginate pânã la convexe si rotunde, rosu-brune, negre-brune apoi negre, marginea fãrã granule negricioase, dedesubt cu alge; epihimeniu de la difuz colorat- brun-albastru pânã la verzui; excipulul spre interior J + (albastru); ascospori de 8-14 x 3,5-4,5 µm.
Pe lemn (uneori scoartã) de conifere si foioase; me.-f. acidoph., photoindiff., me. hygroph., anitroph.;  - bor.- mieur.- mo.(-smed.mo.), (subko.).

    570. Lecanora intricata (Ach.) Ach.
    (Lecanora polytropa v. intricata Fr.; Lecanora intricata f. polytropantha (Nyl.) Zahlbr.; Lecidea cyanea v. intricata Zahlbr.; Biatora intricata Hepp).
    Tal crustos-areolat, areole plate, uneori solzoase, galben-verzui, uneori alb-gãlbui sau  cenusiu-gãlbui, K + (galben); apotecii numeroase, imerse apoi adprese, cu discul de -1(1,5) mm., plat, la început roz, mai târziu oliv pânã la (verde) negru, rar verzui, uneori pruinos, cu margine care mai târziu dispare; epiteciu albastru; ascospori de 9-14(15) x 4-5-7 µm; Ch.: Zeorin. Saxicol, mai mult pe roci acidice; mo.-me. acidoph., mo.-ex. photoph., anitroph.; caract. Umbylicarietalia cilindricae Wirth 1972.  - arkt.-bor.- h'mo./alp.

    571. Lecanora intumescens (Rabent.) Rabenh.
    (Lecanora intumescens f. glaucorufa (Mart.) Körb.).
    Tal neted sau granulos, la urmã areolat, cenusiu sau alb, pruinos, K + (galben); apotecii de obicei sesile, cu discul de pânã la 2 mm  , rosu sau brun, uneori negru, cu margine groasã, albã, care mai târziu dispare; ascospori de 11-18 x 5-8 µm; himeniu J + (albastru). Corticol: pe scoarta arborilor foiosi; mo. acidoph., ex. schioph.-mo.(ex.) photoph., me. hygroph., anitroph.; caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928, Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925, în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928.  - bor.- med.mo.

    572. Lecanora marginata (Schaer.) Hertel & Rambold
    (Lecidea elata Schaer.; Lecidella elata Körb.; Lecidea marginata Schaer.; Lecidea elata v. marginata A. Massal.; Lecidella marginata Körb.; Lecanora sulphurella Th.Fr.; Lecanora subfusca f. marginata Körb.; Lecanora subsulphurea Nyl.).
    Tal compact, mai rar fin areolat, cu areolele plate, netede, pe fata superioarã uneori fãinos, galben-pal, alb-gãlbui sau roz, KC + (galben), K + (galben), hifele J/K -, C -, P -; apotecii la început imerse apoi sesile,în tinerete cu margine talinã evidentã, cu discul de -1,5(2,5) mm.  , plat, neted, cu margine subtire care mai târziu dispare; hipoteciu incolor sau deschis colorat; epihimenium galben-verde pânã la negru-verzui; parafizele la capete oliv-verzui; ascospori elipsoizi, de 8-14 x 4,5-7,5 µm; himenium IK + albastru apoi rosu; Ch.: Usnin-S, ± Atranorin. Saxicol, ± pe roci calcifere, mai ales în zone alpine si subalpine; caract. Sporastatietum polysporeae (Biatorelletum cinereae) Frey 1923.  - arkt.- alp.

    573. Lecanora migdina Nyl.
    Tal slab dezvoltat, inegal verucos, albicios; apotecii cu discul de 1-2 mm.  , de culoare deschisã, uneori pruinos, cu margine crenatã; ascospori de 11-14 x 7 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe scoarta semiarbustilor alpini.

    574. Lecanora minutissima A. Massal.
    Tal fãinos sau scortos-fãinos, alb, cenusiu sau verzui; apotecii foarte mici, pedicelate si cu margine; ascospori de 9 x 3-4 µm. Saxicol: dolomit.

     575. Lecanora mughicola Nyl.
    (Lecanora mughicola f. cibinica (Gyel.) Cretzoiu).
    Tal verde-gãlbui, cornos; apotecii cu discul negru-verzui, plat sau usor convex; epiteciu verde-murdar, K -; ascospori de 15-18 x 4-5 µm; himeniu J + (albastru). Pe lemne si ramuri de conifere.  - mieur.- h'mo.

     576. Lecanora muralis (Schreb.) Rabenh.
    (Lecanora saxicola (Pollich.) Ach.; Lecanora saxatilis Ach.; Placodium saxicolum Körb.; Lecanora muralis v. vulgare Körb.; Placodium murale Fr.; Placodium saxicolum v. vulgare Körb.; Squamaria muralis (Schrad.) Poelt.; Squamaria saxicola How.; Lecanora muralis v. albomarginata (Nyl.) Cromb.; Lecanora muralis f. albopulverulenta Rabenh.; Placodium saxicolum v. albopulverulentum Körb.; Lecanora muralis f. compacta (Körb.) Zahlbr.; Lecanora muralis v. diffracta (Ach.) Rabenh.; Lecanora muralis f. lignicola Cretzoiu; Lecanora muralis v. macrocyclos H. H. Magn.; Lecanora muralis v. versicolor (Pers.) Tuck.; Lecanora saxicola v. versicolor Th.Fr.; Lecanora versicola Ach.; Placodium albomarginatum (Nyl.) Szatala; Lecanora alboeffigurata (Anzi) Jatta).
    Tal lobat, la margine galben-verzui, oliv-verzui, cenusiu pal sau rosietic, la mijloc de culoare mai închisã, R -; apotecii de pânã la 2 mm  , cu discul plat la început apoi convex, bruniu sau rosu-bruniu, cu margine care mai târziu dispare; epiteciu incolor sau usor bruniu; hipoteciu gãlbui; ascospori de 9-15 x 5-7 µm.  Saxicol, preferând rocile expuse: eurioc., subneutroph.- basiph., nitroph., f. toxicotolerant; pe lemn si la baza arborilor: xeroph. (-mesoph.), (mo.) ex.- f. nitroph.; în Aspicilion calcareae Albertson 1950, Lecidelletum carpaticae Wirth 1981, Candellarieletum corralizae Almb. 1955 ex Massé 1964.  - arkt.- med.

    577. Lecanora nigrimaris Cretzoiu
    Tal verucos, albicios; apotecii sesile, de 0,5-1 mm., disc plat, negru sau negru-brun, gros-marginat, la început pruinos; epiteciu galben-brun; parafize subtiri si la vârf îngrosate; hipoteciu incolor sau putin întunecat; ascospori de 9-15 x 4,5-5,5 µm, în centru cu o picãturã de ulei; himeniu J + (albastru). Pe roci calcaroase. - smed.co. (România.).

    578. Lecanora orosthea Ach.
    (Lecidea orosthea (Ach.) Ach.; Lecanora sulphurea v. orosthea (Ach.) Flagey).
    Tal crustos, în mijloc fin crãpat areolat, neted, soredios, ocru-galben, galben-verzui, cenusiu  sau brun, cu prototal alburiu pânã la albastru-cenusiu; P -, C -, KC + (galben); apotecii rare, de 0,3-0,7 mm., convexe, cenusiu-negre, pânã la rosu- brunii, cenusiu pruinoase, cu margine care adesea dispare; epihimeniu brun; hipoteciu incolor sau putin gãlbui; ascospori de 8-11(16) x 3-5(7) µm; himeniu J + (albastru); Ch: Usnin-S., Zeorin, ± Skyrin.
Saxicol, în special pe roci silicioase verticale sau suspendate; mo.-me. acidoph., (mo..) ex. photoph., ex. schioph., anitroph.; caract. Lecanoretum orostheae Hillmann 1927 (= Biatoretum lucidae Schade 1916 em. Klem. 1955). - (s'bor.) mieur.- med. mo.

    579. Lecanora persimilis Th.Fr.
    Tal subtire, alburiu, cenusiu pânã la întunecat albastru-cenusiu; apotecii numeroase, de -0,4 mm. deseori îngrãmãdite, aplatizate, în tinerete disc concav, cu margine groasã apoi plat, mai ales lucios, marginea cenusie pânã la concolorã cu talul; excipul cu cristale, sub hipoteciu bogat în alge; epihimeniu rosu-brun, în K incolor; ascospori 8/ascã, de 6-10 x 4-7 µm. Pe scoartã de foioase; subneutroph.,- neutroph., mo.- ex. photoph., anitroph. -/mo. nitroph. - s'bor. med.

    580. Lecanora phaeostigma (Körb.) Almb.
    (Lecidea obscurella (Sommerf.) Nyl.; Lecanora obscurella (Sommerf.) Hedl.; Biatora phaeostigma Körb.; Biatora flavella Blomb in Hellb.).
    Tal foarte subtire, cornos, cenusiu sau verzui, R -; apotecii mici cu discul de pânã la 0,5 mm.  , plat la început, apoi convex, negru-brun, în tinerete cu margine deschisã la culoare; hipoteciu incolor; ascospori elipsoizi, la ambele capete rotunjiti, de 12 x 3-5 µm; himeniu J + (albastru apoi violet sau rosu). Pe scoartã de Picea, Pinus etc.; me.-f. acidoph., ex. schioph.- mo. photoph., me. anombroph. - bor.- mieur. h'mo, subko.

    581. Lecanora piniperda Körb.
    (Lecanora glaucella (Flot.) Nyl.; Lecanora glaucella v. subcarnea Lang.).
    Tal alb sau galben-alburiu, K + (galben); apotecii numeroase, sesile, mai rar imerse, cu discul de 0,3-0,8  , palid-roz, roz-brun, ocru, brun pânã la negricios, albastru-alb pruinos, plat si marginat, mai târziu convex, marginea apoteciului la început mai deschisã la culoare decât talul; epihimeniu brun pânã la oliv; hipoteciu incolor sau galben; ascospori de 7-14(16) x 2,5-4(4,5) µm; picnospori de 7-14 x 1-2 µm curbati sau 3-5 x 1 µm drepti; himeniu J + (albastru). Corticol, pe Pinus etc. si lignicol; mo.- me. acidoph., mo.-ex. photoph., anitroph.; caract. Alectorietalia Dahl & Hada  1944 (Hypogymnietalia physodo-tubulosae Barkman 1958).  - bor.- mieur.- med.h'mo.

    582. Lecanora plicata Eitner
    Tal verucos, galben-alburiu, K -; apotecii imerse în verucozitãti, cu discul galben-brun si marginea albã; hipoteciu usor gãlbui; ascosporii de 9-11 x 5-6 µm; himeniu J + (albastru apoi brun-negricios), hifele si gonidiile J + (rosu). Saxicol, pe roci silicioase; photoph.- mezoph.- schioph., xero- mesoph.- hygroph., acidoph.- usor nitroph.; în: Pertusarietum corallinae Frey 1923, Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923, Aspicilietum cinereae Frey 1922.  - bor.- s'mieur.

    583. Lecanora polytropa (Ehrh. ex Hoffm.) Rabenh.
    (Biatora polytropa Fr.; Lecanora polytropa v. alpigena  Rabenh.; Lecanora albescens v. alpigena Ach.; Lecanora polytropa f. conglobata (Flot. in Körb.) Th.Fr.; Lecanora albescens Flörke f. conglobata Flörke; Lecanora polytropa f. illusoria (Ach.) Leight.; Lecanora polytropa v. leucocca Th. Fr.; Lecanora albescens f. leucococca Th.Fr.).
    Tal cornos sau solzos, alb, cenusiu, gãlbui, verzui,  cenusiu-verzui, rar bruniu, P-, K ± (galben), C -; apotecii de -1(1,5). mm. (exceptie v. alpigena: -6 mm.), disc gãlbui, verzui, bruniu, la început plat, la urmã convex, fãrã margine (exceptie v. alpigena), nu pruinos; epiteciu incolor, galben sau rosu; hipoteciu incolor sau putin gãlbui; ascospori de 9-14 x (4,5)5-6,5 µm; himeniu J + (albastru); Ch: Rangiform-S, ± Zeorin, ± Eulecanoral. Saxicol, mai ales pe roci silicioase; caract. Rhizocarpetea geographici Wirth 1972: Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972, Acarosporetalia sinopicae Creveld 1981, Rhizocarpetalia obscurati Wirth 1972, Umbilicarietalia cylindricae Wirth 1972, Physcietalia caesiae Matick em. Creveld 1981, Rinodino confragosae- Xanthorietalia elegantis Creveld 1981, Parmelietalia saxatilis Wirth 1972.  - arkt.- med.

    584. Lecanora populicola (DC. in Lam.& DC.) Duby
    (Lecanora distans (Pers. ex Ach.) Nyl.; Lecanora subfusca f. distans Dietr.).
    Tal cornos, granulos, cenusiu-verzui; apotecii imerse, cu discul rosu-brun sau rosietic, cu margine care mai târziu dispare, în tinerete cenusiu-alb pruinos; epihimeniu cu mici cristale; ascospori de 10-16 x 6-7 µm; Ch.: 2,5-Dichlorlichexanthon. Corticol: pe scoartã netedã de Populus; caract. Lecanoretum subfuscae (Hillmann 1925) Ochsner 1928.  - bor.(-mieur.).

    585. Lecanora pruinosa Chaub.
    (Bryonora pruinosa (Th.Fr.) Holt.-Hartw.; Lecanora pruinifera Chaub.; Placodium pruinosum Arnold ).
    Tal crustos-areolat, cu marginea lobatã, sub formã de rozete rotunde de -2 cm. lãtime, lobii marginali de -0,8 mm. lãtime, plati pânã la usor convexi, pruinos, alburiu pânã la usor gãlbui sau galben- verzui (umezit gãlbui), K -/ + (gãlbui); apotecii sesile, de -1,5 mm., disc plat, galben-oliv sau brun, pruinos, cu margine proeminentã albã sau galbenã; hipoteciu incolor; ascospori de 8-13 x 4-7 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: Arthothelin, Dichlornorlichexanthon. Saxicol, calcicol; basiph., ex. photoph., anitroph.-/ mo. nitroph.; caract. Xanthorietum (Caloplacetum) elegantis Motyka 1925. - mieur.- alp./ pralp.- med.

    586. Lecanora pulicaris (Pers.) Ach.
    (Lecanora chlarona (Ach.) Nyl.; Lecanora subfusca v. chlarona Ach.; Lecanora chlarona f. geographica (A. Massal.) Nyl.; Lecanora coilocarpa (Ach.) Nyl.; Lecanora subfusca v. coilocarpa Ach.; Lecanora pinastri (Schaer.) H. H. Magn.; Lecanora chlarona f. pinastri (Schaer.) Harmand; Lecanora coilocarpa v. xylita Zahlbr. ).
    Tal cornos sau granulos, alb, cenusiu, galben, verde- cenusiu uneori aproape negru, K + (galben); apotecii cu discul de 0,8- 1,5 mm.  , plat, la urmã usor convex, rosu sau cãrãmiziu, brun, nepruinos si fãrã margine; epiteciu brun; hipoteciu incolor; ascospori de 12-18 x 7-(7,5-)9 µm; himeniu J + (albastru). Lignicol si corticol pe Pinus, Picea etc.; me.- f. acidoph., hygroph.- mesoph., photoindiff., anitroph.- (mo.) nitroph.; în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928, Lecanorion variae Barkm. 1958, Hypogymnietea physodis Follm. 1974.  - bor.- med.-mo.

    587. Lecanora pumilionis (Arnold) Arnold
    (Lecanora symmictera Nyl. v. pumilionis Rehm.).
    Tal de la gros pânã la indistinct, cornos, verde; apotecii negre, brun-negre pânã la oliv-negre; epihimeniu oliv pânã la albastru-verde; ascospori de 15-17 x 4-5 µm. Pe scoartã si lemne; (subneutroph.-) anitroph.-/mo. nitroph.  - bor.- med.

    588. Lecanora reuteri Schaer.
    (Placodium reuteri Körb.).
    Tal în formã de rozete de - 1 cm.  , în mijloc fãinos, gãlbui-albicios, cu vremea în ierbar devine roz-albicios, K + (rosu); apotecii de la început superficiale, de -1 mm., albastru-negricioase, cu margine groasã; epiteciu brun; hipoteciu incolor; ascospori de 12 x 4,5 µm; himeniu J + (albastru). Pe sol calcaros; în Xanthorietum elegantis Motyka 1925 si în as./ Verrucarietalia parmigerae Roux 1978.  - bor. (alp.-) - med.

    589. Lecanora rufa Mig.
    Tal rosu-brun; apotecii mai deschise la culoare decât talul, la început imerse si de culoare rosie apoi devin sesile si negre; ascospori de 10-12 x 6 µm. Saxicol. - smed.

    590. Lecanora rupicola (L.) Zahlbr.
    (Lecanora rimosa Röhl.; Lecanora sordida (Pers.) Th.Fr. 1952;  Lecanora glaucoma (Hoffm.) Ach.; Lecanora rupicola f. coerulata Zahlbr.; Lecanora stenhammari Jatta; Zeora sordida Körb. f. coerulata Hazsl.; Zeora stenhammari Körb.; Lecanora rupicola f. complanata (Leight.) Zahlbr.; Lecanora glaucoma Leight. f. complanata Zahlbr.; Lecanora rupicola v. pseudosubcarnea (Harmand) Zahlbr.; Lecanora glaucoma v. pseudocarnea Harmand; Lecanora rupicola v. glaucescens (Sw.) Zahlbr.; Zeora rimosa v. schwartzii Ach.; Zeora sordida v. schwartzii Körb.; Lecanora rupicola ssp. subradiosa Nyl.; Lecanora subradiosa Nyl.; Lecanora rupicola ssp. subplanata (Nyl.) Leuckert & Poelt.; Lecanora subplanata Nyl.).
    Tal la început uniform, apoi devine areolat pânã la fin-lobat, alb, alb-cenusiu sau alb-cenusiu verzui, K + (galben); apotecii sesile, la început imerse, cu discul de 1-2,5 mm  ,  aproape plat, mai târziu convex, brun-gãlbui pânã la neagru, pruinos, cu margine neagrã; ascospori de 11-14 x 6-7 µm; himeniu J + (albastru), ascele J + (violet).  Saxicol, mai ales pe roci acidice; mo. acidoph.- subneutroph., (anitroph.-)mo. nitroph. (ssp. suplanata); subneutroph.-mo.(me.) acidoph., photoph. (ssp. rupicola); caract. Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923, în Lecanoretum sordidae= Parmelietum conspersae Klem. 1931), Aspicilietum cinereae Frey 1923, Candelarielletum coralizae Almb. 1955 ex Massé 1964.  - arkt.- med. ( ssp. rupicola); - s'bor.- med. (ssp. subplanata).

    591. Lecanora saligna (Schrad.) Zahlbr.
    (Lecanora saligna v. saligna= Lecanora effusa (Hoffm.) Ach.; Lecanora saligna v. ravida (Hoffm.) Zahlbr.; Lecanora effusa v. ravida (Ach.) Th. Fr.]; Lecanora saligna v. sarcopis (Ach.) Hillmann= Lecanora sarcopis (Ach.) Ach.; Lecanora varia (Ehrh.) Ach. v. sarcopsis Wahlemb.).
    Tal subtire, fãinos-cornos, cenusiu-brun sau gãlbui, K + (galben); apotecii sesile, de -0,7 mm, cu disc plat, carmin-rosietic, rosu-bruniu sau brun, nepruinos sau putin pruinos, cu margine subtire care mai târziu dispare; hipoteciu incolor sau galben; epihimeniu brun pânã la brun-rosu sau oliv; ascospori de 7-13 x 4-6(7)µm; picnospori foarte rar, de (7)10-12 x 0,7-1,2 µm sau fusiformi, de 6-8(11) x 1,5-3 µm;  himeniu J + (albastru); Ch.: Isousnin-S. Lignicol, pe trunchiuri, garduri etc., uneori corticol, pe Pinus etc.; mo.- me. acidoph., photoph., xeroph.-mesoph.; în Parmelietum caperatae Felf. 1941, Buellietum punctatae Barkm. 1958, Physcietum ascendentis Frey & Ochsner 1926.  - bor.- med.mo.

    592. Lecanora sambuci (Pers.) Nyl.
    Tal subtire, alb-cenusiu, K -; apotecii de 0,2-0,4 (0,6) mm, brune, la început concave, gros marginate, mai târziu usor convexe, cu margine finã usor granuloasã care mai târziu dispare; excipulul cu cristale numeroase, mici (în K insolubil), în exterior brun; epiteciu brun sau aproape incolor; hipoteciu incolor sau usor gãlbui; ascele contin (8)12-32 spori; ascospori de 7-12 x 4-6 µm; himeniu J+ (albastru). Corticol: pe scoarta foioaselor Populus, Acer etc.; subneutroph., - neutroph.- mo.-ex. photoph., a-/mo. nitroph.; caract. Lecanoretum sambuci Wirth 1980.
- s'bor.- mieur.- med.

    593. Lecanora scrupulosa Ach.
    Tal putin granulos, cornos, uneori fãinos, alb sau alb-cenusiu, K + (galben); apotecii asezate în granule, cu discul de 1 mm  , roz sau brun, uneori putin pruinos, cu margine latã si ridicatã; hipoteciu incolor; ascospori elipsoizi, de 15 x 7-9 µm; himeniu J + (albastru). Corticol.

    594. Lecanora silicea Gyeln.

(Squamarina silicea v. primaria Gyeln.).

    Tal brun cenusiu pânã la negru, în centru areolat si marginea lobatã, lobi plati sau putin convexi; R - . Apotecii rosii-brune pânã la brune, cu disc plat, uneori concav; epiteciu brun pânã la verde-brun; hipoteciu incolor; ascospori elipsoizi, de 6 -13 µm lungime. Saxicol: pe roci silicioase.

    595. Lecanora silesiaca J. Steiner
    Tal cornos, granulos sau areolat, alb-cenusiu, uneori gãlbui; apotecii cu discul plat, cenusiu-gãlbui; ascospori de 17 x 9 µm. Pe marne argiloase.

    596. Lecanora simulans Kernst.
    Tal bine dezvoltat, cenusiu-albicios, uneori fãinos, la început aproape solzos, R, medula J -; apotecii imerse, cu discul de culoare rosie închisã; ascospori elipsoizi sau sferici, de 11-14 x 7-9 µm; himeniu J+ (rosu-brun). Saxicol, pe roci silicioase; în Pertusarietum corallinae Frey 1922, Porpidietum crustulatae Klem. 1950, Aspicilietum cinereae Frey 1922.

    597. Lecanora subcandicans Stizenb.
    Tal aproape rotund, verucos-lobat, alb; apotecii imerse pânã la sesile, cu discul de 0,5-1,5 mm  , negru, pruinos, plat pânã la convex, K + (galben la încput apoi violet); epiteciu brun; hipoteciu incolor sau bruniu; ascospori de 13-16 x 6-8 µm.. Saxicol: pe gnais.
    598. Lecanora subcarnea (Lilj.) Ach.
    (Lecanora sordida Körb. v. subcarnea Körb.; Lecanora rupicola v. subcarnea (Sw.) Klem.).
    Tal cenusiu-alb pânã la gãlbui-cenusiu, bej, crãpat pânã la fãinos soraliifer, C -, P + (rosu); apotecii de -2 mm., la început usor concave pânã la mediu convexe, cu margine care în cele din urmã dispare si discul puternic convex, brun-roz pânã la culoarea cãrnii, alb- pruinos, P + (oranj rosu); epihimeniu ± bruniu; ascospori de 9-14 x 5,5 -8 µm. Ch: Protocetrar- S., Atranorin. Saxicol; mo. me. acidoph., anombroph., mo. photoph.- ex. schioph., anitroph.; caract. Lecanoretum orostheae Hillmann 1927.  - s'bor.-subatl.- mieur.subatl.- med.-mo.

    599. Lecanora subintricata (Nyl.) Th.Fr.
    (Lecanora varia v. apochroea Ach.).
    Tal cenusiu sau galben-cenusiu, R -; apotecii numeroase, cu discul de -0,5 mm.  , galben, oliv, brun sau negru, plat sau usor convex, cu margine care mai târziu dispare; hipoteciu incolor; epihimenium brun-oliv; ascospori de 6-10(12) x 2,5-4,5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu); picnospori de 4-7 x 1 µm; Ch.: Usnin-S.
Corticol, pe scoartã putredã si lignicol; me. f. acidoph., ex. schioph.-ex. photoph., anitroph.; în Lecanorion variae Barkm. 1958.  - bor.- mieur.- h'mo(-smed.h'mo.).

    600. Lecanora subravida Nyl.
    Tal fin cornos, galben, K -; apotecii numeroase, cu discul de 0,5-0,8 mm.  , (rareori mai mare), brun sau roz-brun, uneori usor pruinos, plat sau convex, cu  margine care mai târziu dispare; epiteciu galben-brun; hipoteciu incolor; ascospori de 10-15 x 5-9 µm; himeniu J + (albastru). Pe trunchiuri de copaci.

    601. Lecanora subrugosa Nyl.
    (Lecanora rugosella v. subrugosa Zahlbr.).
    Tal cornos sau granulos, alb, cenusiu, uneori aproape negru; apotecii de 0,8-1,5(2) mm., cu disc plat, la urmã usor convex, rosu sau cãrãmiziu, adesea brun, cu marginea bine dezvoltatã; ascospori de (10)11- 16(18) x (6)7- 8,5(10) µm, pereti de (0,8)1- 1,2 µm. Corticol: pe Populus, Sorbus, Fraxinus, Fagus, Salix etc.; mo. acidoph., ex. schioph.- mo. photoph.; în: Lecanoretum subfuscae Hillmann 1925, Graphidion scriptae Ochsner 1928.  - bor.- med.

    602. Lecanora sulphurata Nyl.
    Tal crustos, gãlbui, înconjurat de o linie neagrã, K + (galben), CaCl + (rosu); apotecii imerse, cu discul peste 1 mm.  , plat sau convex, roz sau negru, cu margine care mai târziu dispare, CaCl + (galben ca lãmâia); epiteciu galben-brun; hipoteciu incolor; ascospori de 7,5-11 x 7-9 µm; himeniu J + (albastru). Saxicol.

    603. Lecanora sulphurea (Hoffm.) Ach.
    (Zeora sulphurea Flot.; Biatora polytropa  f. sulphurea Schaer.; Lecidea sulphurea (Hoffm.) Wahlenb.).
    Tal bine dezvoltat, crustos-areolat, galben sau alb-gãlbui, K-/K ± (galben-brun), C -, P -; apotecii la început imerse, apoi superficiale, cu discul de -1,5 mm., plat sau convex, oliv-verde, putin pruinos, cu margine care mai târziu dispare; hipoteciu aproape incolor, galben sau rosu; epihimeniu bruniu pânã la oliv; ascospori de 9-13(16) x 4-6 µm.; himeniu J + (albastru); Ch.: Zeorin, ± Gangaleoidin, ± Atranorin, Usnin-S. Saxicol: pe roci silicioase; subneutroph., mo. acidoph., mo. ombroph., xeroph., ex.-f. photoph., mo. nitroph.; în Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923.  -mieur.- med.(mo.).

    604. Lecanora symmicta (Ach.) Ach.
    (Lecanora symmicta v. symmicta; Lecidea symmicta (Ach.) Ach.; Lecanora symmicta v. aitema Th. Fr.; Lecanora symmicta v. saepincola Th. Fr.; Lecanora symmicta v. symmictera (Nyl.) Zahlbr.; Lecanora symmictera Nyl.; Lecanora symmicta f. trabelis Th.Fr.).
    Tal cornos, galben sau verde-gãlbui, fãinos- granulos, rar crãpat sau crãpat-areolat, C + (oranj) sau C -, K -, P -; apotecii de 0,4-1 mm., cu disc la început plat apoi convex, rosu-brun, pruinos; hipoteciu incolor sau galben; ascospori de 9-16 x 3,5-6 µm; picnospori de 18-25 x 0,5-1 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: Usnin-S., Zeorin, Xanthon, ± Thiopan-S. Lignicol si corticol; (subneutroph.-), anitroph.-/ mo. nitroph.; caract. Lecanoretum symmictae Klem. 1953, în Lecanorion variae Barkm. 1958, Lecanorion subfuscae Hillmann 1925.  - bor.- med.

    605. Lecanora tephraea Körb. in  J. Steiner
    Tal crustos-cornos pânã la verucos, cenusiu; apotecii stipitate, cu discul plat, negru, putin pruinos; parafize verzi-rosu-brune; himeniu J + (albastru-indigo); ascospori de 15 x 6 µm.  Saxicol.

    606. Lecanora valisiaca (Müll.- Arg.) Stizbg.
    (Placodium valisiacum Müll.- Arg.).
    Tal aproape rotund, de 1-4 cm  , cu marginea lobatã si liberã, alb întunecat; apotecii numeroase, cu discul de 1-1,5 mm.  , galben-bruniu si nepruinos; epiteciu destul de lat, galben-bruniu; hipoteciu incolor; ascele contin câte 8 spori; ascospori elipsoizi, de 11-12 x 5-6 µm.  Saxicol.

    607. Lecanora varia Ach.
    (Lecanora varia v. alpina Krempelh.; Lecanora varia v. sepincola Ach.).
    Tal crustos, cornos, crãpat, galben, uneori foarte pal si mai târziu verzui, rar cenusiu, R -; apotecii pedicelate, cu discul de pânã la 1,5 mm.  , plat, la început pruinos, mai târziu convex, de culoarea cãrnii, carmin-rosietic, rosu-bruniu, galben-bruniu, cu margine întreagã si nepruinos; epiteciu aproape incolor; hipoteciu incolor sau gãlbui; ascospori de 9-11 x 5-7,5 µm; himeniu J + (albastru). Lignicol si corticol; (mo.)me.- f. acidoph., (mo.-)f.-ex. photoph., xeroph.- mesoph., anitroph.-/ mo. nitroph.; caract. Graphidetalia scriptae Hada  1944, în  Lecanoretalia variae Barkm. 1958.  - bor.- med. mo.

    608. Lecanora vidraensis Ciurchea
    Tal albicios, subtire si neted, K -, C-; fotobiont: chlorococcoid de 10 µm  ; apotecii puternic imerse, cu discul rotund, de 0,3-0,5 mm.  , galben-albicios, aproape incolor, cu margine de aceeasi culoare; epiteciu si hipoteciu incolore; parafize simple si incolore; asce cilindrice, cu câte 8 spori asezati în rând, de 67-80 x 10-20 µm; ascospori rotunzi, incolori, de 8-11 µm  ; himeniu J + (rosu-portocaliu), regiunea medularã J -. Saxicol: pe roci calcaroase si sisturi calcifere. - smed.co. (România).
    Observatii: diferã de Lecanora simulans prin morfologia talului, culoarea apoteciilor, forma si mãrimea sporilor precum si prin ecologie.

    D. 5. 14. 4. Lecidella Körb. (1855)
    Tal crustos, de la puternic dezvoltat pânã la imers în substrat, alb, cenusiu, brun, negru sau verde, gãlbui, galben-cenusiu; medula J -; fotobiont: chlorococcoid; apotecii sesile, negre, mai rar rosu-brune, de tip lecidein (Fig. 13: a, b; Fig. 14: a, d), cu margine evidentã; excipulul cu terminatiile hifelor radiale, spre exterior (aproape) permanent pigmentat, spre interior incolor pânã la întunecat colorat dar nu cãrbuniu; hipoteciu incolor pânã la întunecat-brun; himeniu J + (albastru); epihimeniu verde, brun, negricios, albãstrui; parafize izolate, ocazional ramificate si unite (uneori în K), slab deasupra putin îngrosate, rar capitate; ascele de tip Lecanora, cu 8 spori; ascospori simpli, (rar 1-septati), elipsoizi pânã la larg elipsoizi, cu pereti relativ grosi în comparatie cu Lecidea, fãrã pod plasmatic, incolori; picnospori firosi sau curbati; Ch.: frecvent Atranorin, Zeorin si Xanthone. Habiteazã atât pe roci silicioase cât si pe alte substraturi: sol, muschi, resturi de plante etc.

609. Lecidella anomaloides (A. Massal.) Hertel & Kilias.

    (Lecidea umbrosa (Bagl. ex A. Massal.) Hertel; Lecidea anomaloides A. Massal.).
    Tal indistinct granulos sau areolat, cenusiu-gãlbui, cenusiu deschis, cenusiu-verzui, verzui, K - sau + (gãlbui); apotecii la început imerse, mai târziu sesile, de -0,7(1) mm., disc la început plat apoi convex, negru, uneori cu margine strãlucitoare; excipulul în întregime sau în mare parte brun-negru; himeniu de 40-60 µm; epihimeniu variabil, murdar-verde pânã la brun-verde, rar bruniu; hipoteciu incolor sau de culoare deschisã; parafize la capete rosii-brune pânã la negre-violete; ascospori de (7)8-15 x (5-)6-9 µm, larg elipsoizi pânã la aproape rotunzi; himeniu J + (albastru). Saxicol; mo.- me. acidoph., (ex. schioph.) mo. (ex.) photoph., anitroph./ mo. nitroph.; caract. Chrysotrichetalia chlorinae Hada  1944.  - bor.- med.

    610. Lecidella asema (Nyl.) Knoph & Hertel
(Lecidea distrata Arnold; Lecidea distratula Zahlbr.).
1    Tal cornos, alb, K + (galben), CaCl -, hifele J -; apotecii negre; epiteciu verde; hipoteciu galben-brun; ascospori de 15 x 6 µm.; himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci silicioase.

    611. Lecidella atrosanguinea Flörke
    (Lecidea atrosanguinea (Flörke) Nyl. em. Vain.).
    Tal subtire, indistinct, lucios sau cu numeroase veruci, verde sau alb-cenusiu, R -. Apotecii brune sau negre, imerse sau superficiale, de 0,5- 1,5 mm., la început plate si cu margine, mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu brun, purpuriu sau brun-întunecat, rar galben-brun; parafize la capete galbene-închis sau brune; ascospori elipsoizi sau îngust-elipsoizi, de 10-16 x 4-6 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci silicioase.

    612. Lecidella carpathica Körb.
    (Lecidea carpathica (Körb.) Szatala; Lecanora carpathica Zahlbr.; Lecidea latypiza Nyl.; Lecidea pertingens Nyl.).
    Tal bine dezvoltat, alb, gãlbui-alb, cenusiu deschis, areolat, areole colturoase sau subrotunde, opac- neted sau granulos, K + (galben), P + (galben) foarte rar (oranj-rosu); apotecii câte una sau mai multe într-o areolã, la început punctiforme apoi cu deschiderea discului de -1(1,5) mm., negre, umede devin rosietice, la început disc plat si cu margine, mai târziu convex si marginea dispare; hipoteciu galben-brun pânã la rosu-brun; himeniu de 60- 85 µm; epihimeniu verde pânã la albastru-verde; parafizele la capete negricioase; ascospori simpli, larg elipsoizi (Fig. 17: h), de 9-16 x 5-9 µm; Ch: Diploicin, ± Atranorin, ± Thuringion.  Saxicol; subneutroph.- neutroph., ombroph., me- xeroph., mo. photoph., mo.-me. nitroph.; caract. Lecidelletum carpathicae Wirth 1981, as. loc. Caloplaceto- Bacidietum umbrinae Codoreanu, Ciurchea, Burlacu 1968 [42], [28], recte" Caloplacetum fuscoatrae- Scoliciosporetum umbrinae" Ciurchea l.c. ;     - arkt.-med.

    613. Lecidella elaeochroma (Ach.) M. Choisy
    (Lecidea elaeochroma (Flörke) Nyl.; Lecidea elaeochroma (Ach.) Ach.; Lecidea elaeochroma f. flavicans (Ach.) Th.Fr.; Lecidea olivacea f. elaeochroma Mer.; Lecidea elaeochroma v. dolosa Vain.; Lecidea olivacea f. dolosa Vain.; Lecidea olivacea (Hoffm.) A. Massal.; Lecidea euphorea (Flörke) Nyl.; Lecidella euphorea (Flörke) Hertel in Hawskw., P. James & Coppins;  Lecidea glomerulosa (DC.) Steud.; Lecidella enteroleuca v. euphorea Körb.; Lecidella glomerulosa f. euphorea Vain.; Lecidea elaeochroma f. geographica Zahlbr.; Lecidea elaeochroma v. hyalina Zahlbr.; Lecidea hyalina Mart.; Lecidea glomerulosa f. achrista Vain.; Lecidea elaeochroma v. hyalina f. padinea Zahlbr.; Lecidea olivacea f. padinea Lettau; Lecidea elaeochroma f. limitata Ach.; Lecidea olivacea f. limitata Vain.; Lecidea parasema Ach.; Lecidea parasema f. limitata Ach.; Lecidea enteroleuca Ach.; Lecidella enteroleuca Körb.; Lecidea parasema v. areolata Dufour; Lecidea elaeochroma v. areolata Flagey; Lecidea olivacea f. areolata Szatala; Lecidea parasema f. athallina Sandst.; Lecidea olivacea f. athalina Szatala; Lecidea parasema v. dolosa Vain.; Lecidea parasema v. rugulosa Ach.; Lecidea olivacea f. rugulosa Müll.-Arg.; Lecidea parasema f. tabescens Leight.; Lecidea glomerulosa f. tabescens (Körb) Erichsen; Lecidea elaeochroma v. hypothallina H. Olivier; Lecidea elaeochroma v. zonata H. Olivier; Lecidea glomerulosa f. populnea Vain.).
    Tal bine dezvoltat, neted si crãpat-areolat, fãrã sorale, rar pe alocurea prãfos-granulos, alb, oliv-verde, cenusiu-verde pânã la gãlbui, înconjurat de o linie neagrã, K + (gãlbui), C + (roz-rosu); apotecii de -1,2 mm., negre pânã brun- negre, plate si marginate apoi convexe; hipoteciu bruniu pânã la incolor; epihimeniu si excipulul la exterior albastru-verde-violet, murdar-rosu, rosu-brun; ascospori elipsoizi, de 10-16 x 6-9 µm; Ch: Arthothelin, Granolosin, ± Dichlorlichexanthon sau Thiophan-S, Isoarthothelin, Capistraton. Corticol: pe scoartã de foioase si conifere; subneutroph.- me. acidoph., ombroph., hygroph.- me. xeroph., anitroph.- me. nitroph.; în Graphidetalia scriptae Hada  1944, Xanthorietum parietinae Ochsner 1928, Chrysotrichetalia candelaris Wirth 1980.  -bor. (atl.)- med.

    614. Lecidella laureri (Hepp) Körb.
Lecidea laureri (Hepp) Anzi; Lecidea glomerulosa f. laureri (Hepp) Grummann).
    Tal verucos-granulos, alb, K + (galben), C -; apotecii sesile, de -0,9 mm., brun-rosii pânã la întunecat-brune, permanent slab pruinoase si atunci albãstrui, plate pânã la putin convexe, de -0,9 mm.; hipoteciu rosu-brun; epihimeniu verzui; parafize la capete verzi-negricioase; ascospori de 10-14 x 7-9 µm. Corticol; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928.  - mieur.- med.

    615. Lecidella pulveracea (Schaer.) Sydow.
    (Lecidea pulveracea (Flörke ex Schaer.) Th. Fr.).
    Tal galben-alb pânã la galben- cenusiu, subtire pânã la gros, ± areolat, C ± (oranj), acoperit cu soredii; apotecii rar, ± imerse, de -0,5 mm. negre, disc plat apoi convex, cu margine care mai târziu dispare; hipoteciu auriu-brun; himenium 80-110 µ; ascospori de 8-12 x 4-5(9) µm; Ch.: Xanthon. Lignicol; ± eutroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928.   -mieur.

    616. Lecidella scabra (Taylor) Hertel & Leukert
    (Lecidea scabra Taylor; Lecidea protrusa Fr.).
    Tal soredios, gãlbui-alb pânã la cenusiu-galben, verde-cenusiu, crãpat pânã la crãpat-areolat, cornos-verucos, K + (galben), C+/KC + (rosu-oranj); sorale rotunde pânã la cu contur neregulat, galben-albe pânã la palid-galben-verzi; soredii de 20-40 µm; apotecii sesile, de -1,6 mm. negre, plate, marginate, mai târziu convexe si marginea dispare; excipulul spre interior brun pânã la rosu-brun; hipoteciu brun pânã la rosu-brun; epihimeniu verzui, albastru-verde, negru verde; parafizele la capete negre-verzi; ascospori îngust-elipsoizi, de 10-15(18) x 6-8(10) µm; himeniu J + (albastru); Ch: Atranorin, Arthothelin, Thuringion. Saxicol: pe roci bazice, neutrale, cu silicati; mo.-me. acidoph., mo.-me. hygroph., mo. thermoph., anitroph.; - s'bor.(subatl.) med.

    617. Lecidella stigmatea (Ach.) Hertel & Leuckert.
    (Lecidea stigmatea Ach.; Lecidea vulgata Zahlbr.; Lecidea goniophila Flörke;Lecidea vulgata f. aggregata (Arnold) Zahlbr.; Lecidea vulgata v. gabra Zahlbr.; Lecidea stigmatea f. glabra (Krempelh.) Vain.; Lecidea vulgata f. granulosa Zahlbr.; Lecidea stigmatea f. granulosa (Arnold) Vain.; Lecidea parasema v. granulosa (Flot.) Fr.; Lecidea vulgata v. inundata (Rehm.) Szatala; Lecidea goniophila f. inundata Rehm.; Lecidea vulgata f. lignicola Zahlbr.; Lecidea goniophila f. lignicola (Flot.) Szatala; Lecidea vulgata v. pungens (Körb.) Flot.; Lecidea vulgata f. spathea Vain.; Lecidea incongrua Nyl.; Lecidea vulgata v. incongrua Szatala; Lecidea incongrua f. granulosa Szatala ; Lecidea incongrua f. spathea Kreyer; Lecidea subsequens Nyl.).
    Tal de la indistinct (pe roci calcaroase) pânã la bine dezvoltat, verucos-granulos sau areolat, alb, cenusiu, cenusiu- bruniu, K - sau K + (gãlbui), P -/P + (galben), C -, medula J/K + (brun); apotecii negre, de 0,5-1 mm., plate, marginate, mai târziu convexe si ± rotunde; excipulul spre interior incolor, la exterior cenusiu-brun, violet, albastru-verde; epihimeniu negricios-verde, albastru-verde, violet, oliv-brun sau rosu-brun; epiteciu verde-închis; hipoteciu incolor sau deschis colorat, J/K + (albastru); ascospori de 11-17 x 6-9 µm; himeniu J + (albastru); Ch: Zeorin, ± Atranorin, ± Lichexanthon. Saxicol; subneutroph.- basiph., ombroph., mo.- f. nitroph.; în Lecidelletum carpaticae Wirth 1981; caract. Chrysotrichetalia chlorinae Hada  1944.  - arkt.- med.

    618. Lecidella viridans (Flot.) Körb.
    (Lecidea viridans (Flot.) Lamy.).
    Tal subtire, areolat, fata superioarã granulos-fãinoasã, galben-alb pânã la galben-cenusiu, crem, galben-verde, K -, P-; apotecii de -0,4 mm., sesile, slab cenusiu-verzui, cu disc plat pânã la convex, îngust marginat; hipoteciu incolor, rar la bãtrânete slab bruniu, K -; epihimeniu cenusiu-verde, verde pânã la brun; ascospori de 9-13 x 5-6,5 µm; Ch: Thiophan-S, Arthothelin, ± Thuringion. Saxicol; subneutroph., me. xeroph., photoph., thermoph.  - mieur.- smed.

    619.  Lecidella wulfenii (Hepp) Körb.
    (Lecidea wulfeniana Grummann; Lecidea glomerulosa Stend. f. wulfenii Vain. [61/ nr. 992]).
    Tal bine dezvoltat, cornos-granulos, scvamulos, alb, K + (galben), C + (oranj); apotecii negre, disc plat la început apoi convex, fãrã margine, de -1 mm.; hipoteciu ± rosu- brun; epihimeniu brun-negru pânã la albastru-verde; ascospori de 7-16 x 7-8 µm. In zonele alpine pe muschi cu substrat bazic.

    D. 5. 14. 5. Megalaria Hafellner (1984)
    Tal crustos, subtire pielos, crãpat sau compact, cu soredii; fotobiont: Trentepohlia; apotecii negre cu margine puternicã, sesile; excipulul spre interior incolor, la exterior si epihimeniu albastre pânã la verde-negricioase; hipoteciu albastru pânã la verde-negru sau rosu-negru; himeniu J + (albãstrui); parafize izolate pânã la sarãcãcios ramificate, deasupra capitate; asce îngust-clavate, asemãnãtoare cu tipul Lecanora, farã masã centralã amiloidã, camerã ocularã indistinctã; ascospori (2)8/ ascã, 1-septati, elipsoizi, pereti grosi, cu fata superioarã netedã; picnospori elipsoizi pânã la lineari.

    620. Megalaria grossa (Pers. ex. Nyl.) Hafellner
    (Catinaria grossa (Pers. ex Nyl.) Vain; Catillaria grossa Blomb.; Catillaria leucoplaca Zahlbr.; Catinaria leucoplaca Zahlbr.).
    Tal foarte subtire, alb, cenusiu sau cenusiu-verzui, cu fotobiont: Trentepohlia; apotecii întunecat-brune pânã la negre, de 1(1,8) mm., plate, gros marginate, mai la urmã convex-rotunde fãrã margine; hipoteciu rosu-brun pânã la verde-negricios; epihimeniu întunecat-verde; himeniu de 120-140 µm, J + (albastru la început apoi rosu); ascospori  elipsoizi, cu pereti grosi, de 20-30 x 10-15 µm. Corticol, pe foioase (Fraxinus, Populus, Sorbus etc.); în Nephrometum laevigati Barkman 1958.  - s'bor. atl.- med.

    621. Megalaria laureri (Hepp ex Th.Fr.) Hafellner
    (Catinaria laureri (Hepp ex Th.Fr.) Degel; Catillaria laureri Hepp ex Th.Fr.; Catillaria intermixta Arnold; Catillaria intermixta f. dispersa Arnold; Catillaria laureri f. dispersa (Arnold) Szatala; Catillaria dispersa (Arnold) Erichsen).
    Tal subtire, nu soredios, areolat sau nu, alb, cenusiu sau cenusiu-verzui, K + (gãlbui), P -, C -; apotecii de 1- 1,5 mm., plate pânã la putin convexe; hipoteciu rosu-brun, K + (violet); epihimeniu întunecat-purpuriu-brun pânã la negricios albastru-verde (-violet), K + rosu-violet; himeniu incolor sau ± rosu-bruniu; hipoteciu brun pânã la rosu-brun, deasupra K + (rosu-violet); ascospori de 12-18 x 6-8 µm. Corticol, în special pe scoarta foioaselor; caract. Opegraphetum viridis Almborn 1948. - subatl.- med.-mo., oz.

    D. 5. 14. 6. Miriquidica Hertel & Rambold (1987)
    Tal crustos, mai ales areolat, medula J -; fotobiont: chlorococcoid; apotecii brune pânã la negre, puternic sau putin imerse, cu margine indistinctã sau lipsã, rar cu margine talinã; excipulul si marginea verzui pânã la brunii, din hife radiare, uneori în partea inferioarã pãtrund alge; hipoteciu incolor sau deschis colorat; himeniu J + (albastru); epihimeniu verzui, bruniu pânã la rosu-brun; parafize ramificate si ± unite, deasupra îngrosate si pigmentate; asce de tip Lecanora însã masã axialã amiloidã debilã sau lipseste, fãrã camerã ocularã; ascospori simpli, rar masa plasmaticã 1-septatã, elipsoizi pânã la lung-elipsoizi; Ch: Miriquidi-S, Stictin-S, Lobar-S. Saxicol: pe roci silicioase.

    622. Miriquidica complanata (Körb.) Hertel & Rambold
    (Lecanora complanata Körb.; Aspicilia complanata (Körb.) J. Steiner).
    Tal bine dezvoltat, solzos sau lobat, lobi plati, albastrii sau brun-cenusii, K -; apotecii foarte mici, imerse, plate sau usor convexe, rosu-brune pânã la negre, marginea adesea dispare; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; ascospori de 9-13 x 5-6 µm ; himeniu J + (albastru). Saxicol, mai ales pe roci silicioase. - mieur.- smed. alp.

    623. Miriquidica garovaglii (Schaer.) Hertel & Rambold
    (Lecanora garovaglii Schaer.; Lecidea aenea (Fr.) Nyl.; Lecanora badia f. aenea Hazsl.)
    Tal lucios galben-brun pânã la brun-închis, verucos-areolat pânã la aproape solzos, fãrã prototal dezvoltat; medula K + (galben), P + (oranj), C -. Apotecii pruinoase, de -2,5 mm., sesile, la început plate apoi convexe, marginate, brun-negre pânã la negre, sesile, de -2(2,5) mm. Epihimeniu oliv-brun, brun, verzui; hipoteciu incolor sau galben;  parafize la capete brune; asce cu 6-8 spori; ascospori elipsoizi, de 10-18 x 4-6,5 µm. Ch.: Miriquidi-S., Stictin-S. Saxicol; subneutroph..-mo.acidoph., ombroph., ex.-f. Photoph., anitroph.; - arkt.- mieur.h’mo./alp.-smrd.-alp.

    624. Miriquidica leucophaea v. griseoatra (Flot.) V. Wirth.
    (Miriquidica griseoatra (Flot.) Hertel & Rambold; Lecidea griseoatra (Flot.) Schaer.; Lecidea leucophaea v. griseoatra (Flot.) Th. Fr.; Lecidea subplumbea Anzi).
    Tal bej-cenusiu, cenusiu pânã la întunecat-cenusiu, mat, subtire pânã la gros, areolat, verucos-areolat pânã la împrãstiat verucos; apotecii negre sau aproape negre, plate si marginate sau mai târziu convexe, de -1(1,2) mm., marginea rar ceva mai deschisã la culoare decât discul; excipulul la exterior brun pânã la oliv-brun, la interior incolor pânã la slab bruniu; himeniu de 60-75 µm.; epihimeniu oliv, oliv-verde; ascospori de 9-14 x 5-7 µm.
Saxicol: pe roci silicioase; în Umbilicarion cilindricae Gams 1927. - bor.- mieur.-h'mo.

    625. Miriquidica leucophaea v. leucophaea (Flörke ex Rabenh.) Hertel & Rambold
    (Lecidea leucophaea (Flörke ex Rabenh.) Nyl.; Biatora leucophaea Flörke; Biatora leucophaea v. genuina Körb.; Lecidea leucophaea f. pelidna (Ach.) Zahlbr.; Lecidea pelidna Schaer.).
    Tal cenusiu-alb, cenusiu, bej, subtire pânã la mediu gros, areolat, areole plate pânã la bombate, verucos sau neted, R -; apotecii de -1(1,2)mm., întunecat-cenusiu-brune, rosu-brune pânã la brun-negre, plate si marginate sau mai târziu convexe, marginea uneori ceva mai deschisã la culoare decât discul cu tendintã lecanorinã; excipulul exterior brun pânã la oliv-brun, spre interior incolor pânã la bruniu; hipoteciu aproape incolor pânã la galben; parafize la capete verzi-brunii; ascospori elipsoizi, de 9-14 x 4,5-6,5 µm; himeniu de 50-70 µm, J + (albastru), ascele J + (rosu). Saxicol: pe roci silicioase; me. acidoph., me. hygroph., ombroph., mo.-ex. photoph., anitroph.; în Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923.  - bor.- mieur.

    626. Miriquidica lulensis (Hellb.) Hertel & Rambold
    (Lecidea lulensis Hellb.; Lecidea lulensis f. transsilvanica (Nyl.) Vain.; Lecidea transsilvanica Nyl.).
    Tal cornos, lobat, cenusiu-alburiu, lobi plati, K + (galben apoi rosu-oranj); apotecii brune-negrii, de obicei plate si fãrã margine; hipoteciu incolor; parafize la capete brune; ascospori elipsoizi, de 10-17 x 4-5 µm; himeniu J + (albastru). Saxicol: pe roci silicioase. - mieur.- smed.

    D. 5. 14. 7. Protoparmelia M.Choisy (1929)
    Tal crustos, crãpat pânã la areolat sau scamulos, scvamule foarte mici (pânã la 0,5 mm.), granulare, strãlucitoare, brunii, verzi-brunii sau galben brunii; cortexul talului, excipulul talin si epiteciu brune, K -; apotecii brunii întunecate, nu pruinoase; parafize mai ales simple, cu partea apicalã gelatinoasã (cuprinzând scufia care este întunecat-brunã); ascospori simpli, fusiformi sau îngust-elipsoizi; conidia baciliformã pânã la scurt acicularã.
    Observatii: talul se deosebeste de Hypocenomyce- fam. Lecideacee prin mãrimea scvamulelor.

    627. Protoparmelia badia (Hoffm.) Hafellner
    (Lecanora badia (Hoffm.) Ach.; Lecanora badia v. vulgaris Körb.; Lecanora badia v. cinerascens Flot.; Lecanora badia v. cinereobadia Harmand; Lecanora badia v. psarophana Wedd.; Lecanora psarophana Nyl.; Lecanora badia f. pallescens Harmand; Lecanora badia v. nitens H. Olivier; Lecanora nitens Ach.; Lecanora badia v. ventusiformis Hazsl.; Lecanora ventusiformis Nyl.).
    Tal bine dezvoltat, granulos-verucos, subscvamulos, areolat, areole boltite, brun pânã la oliv-brun sau cenusiu, neted, delimitat de o linie neagrã, R -; apotecii de 1-2,5 mm., imerse pânã la sesile, la început plate sau concave apoi convexe, rosu-brune, negru-brune pânã la negre, cu margine întreagã, mai deschisã la culoare (la cele cu disc negru: albicioasã sau cenusie); epiteciu brun; hipoteciu incolor sau galben; himeniu de 60-80 µm,  J + (albastru); ascospori simpli, fusiformi sau îngust-elipsoizi, la ambele capete ascutiti, de 10-16 x 4-7(8) µm; conidia baciliformã pânã la scurt acicularã; Ch: Lobar-S. Saxicol: pe roci silicioase; me.- mo. acidoph., me. ombroph. (subhygroph.); caract. Umbilicarietalia cylindricae Wirth 1972.  - arkt.- med. mo.

    628. Protoparmelia nephaea (Sommerf.) R. Sant.
    (Lecanora nephaea Sommerf.).
    Tal brun sau rosu-brun, crustos-granulos, areolat, areole rotunde, aproape scutiforme, concave pânã la mediu convexe, împrãstiate pe prototal negru, adesea thalospori 4-6 loculari de 10-12 x 6 µm; medula P + (oranj), K + (galben), C-; apotecii rare, de -0,5, asezate în mijlocul talului, la început imerse apoi sesile, cu discul plat, la urmã convex, de aceeasi culoare cu talul, mai târziu mai închis la culoare pânã la negru-brun, cu margine întreagã; hipoteciu incolor; epiteciu brun-închis; ascospori de 8-12 x 3-4,5 µm; himeniu J + (albastru); Ch: Stictin- S.
Saxicol: pe roci silicioase; me.- f. acidoph., mo.-ex. photoph., anitroph.; în Acarosporo-sinopicae-Pleopsidietum clorophanae Wirth (1972) Creveld 1981, Acarosporetum sinopicae Creveld 1981. - arkt.- alp.

    D. 5. 14. 8. Pyrrhospora Körb. (1855)
    Tal crustos, superficial, granular pânã la subareolat, ± sorediat. Fotobiont: în formã de Trebouxia. Ascoma: apoteciu rosu-brun, convex; excipulul talin lipseste. Epiteciu are granule brunii, în sectiune cu K + (rosu purpuriu); himeniu si hipoteciu incolore. Hamateciu: parafize simple sau ramificate spre vârf, vârfurile nu umflate, septate, constrânse în dreptul septelor; asce cu 8 spori, larg-clavate, de tip Lecanora; ascospori larg elipsoizi, simpli, incolori, netezi, lipsiti de perispor distinct.

    629. Pyrrhospora elabens (Fr.) Hafellner
    (Lecidea elabens Fr.; Lecidella elabens Körb.; Lecidea melancheima Tuck.; Lecidea ostreata v. myrmecina Nyl.).
    Tal granulos, galben-alburiu sau cenusiu alburiu, K + (galben), C -; hifele J + (albastru). Apoteciu cu disc de 0,5-1 mm., negru, la început plat apoi convex; hipoteciu incolor, rar brun-murdar; ascospori de 8-12 x 3-4 µm; himeniu J + (albastru). Corticol si lignicol. - mieur.- smed. co.

         D. 5. 14. 9. Rhizoplaca
    Tal scvamulos- lobat, alb gãlbui, cenusiu- gãlbui, verde sau brun dar întotdeauna cu nuantã de galben; discul apoteciului de culoare deschisã, în special rosu si galben; tal K + (galben); asce tip Lecanora; ascospori simpli, incolori, elipsoizi, cu pereti subtiri Ch. Usnin-S., rar Psorom-S.

    630. Rhizoplaca chrysoleuca (A.L.Sm.) Zopf.
    (Lecanora rubina Ach.; Placodium chrysoleucum Link.; Lecanora chrysoleuca (A.L.Sm.) Ach.; Placodium rubinum (Vill.) Müll.-Arg.).
    Tal scvamulos, lobat pe margini, pruinos sau nu, lobi plati sau bombati, ocru sau gãlbui, uneori fata inferioarã la margine albastrã sau albastru-negricioasã si albã la mijloc, K + (galben) sau -. Apotecii rosii, bej pruinoase, cu margine, plate, de - 4 mm.; epiteciu incolor sau întunecat; hipoteciu galben; ascospori de (9-)10-12 x (4-)4,5-6 µm; himeniu J + (albastru). Ch.: Placodiol sau Pseodoplacodiol-S.  Saxicol, în special pe roci adesea vizitate de pãsãri; caract. as./ Ramalinion capitatae Rübel 1933, Dimelaenion oreinae = Lecanorion rubinae Frey 1933 ex Klem. 1955.  - arkt.-alp.

    631. Rhizoplaca peltata (Rambold) Leuckert & Poelt
(Squamarina peltata DC.)
    Tal scvamulos, verde sau gãlbui, solzi numerosi, uneori granulosi, uneori pe fata inferioarã negri. Apotecii rosii-gãlbui, cu margine; ascospori de 10-15 x 7-9 µm. Saxicol, pe andezit.

    632. Rhizoplaca subdiscrepans (Nyl.) R. Sant.
    (Squamaria chrysoleuca v. subdiscrepans Nyl.; Lecanora subdiscrepans Stizenb.).
    Tal scvamulos- lobat, ocru-galben, lobi bombati sau plati; apotecii roz- gãlbui, plate; ascospori de 9-12 x 4-5 µm. Pe bolovani si pe roci verticale. - arkt.-alp.- smed.

    D. 5. 14. 10. Scoliciosporum A. Massal.
    Tal crustos subtire, la început granulos pânã la aproape fãinos rar difuz soredios, glauc verde, verde-cenusiu sau bruniu negru, nestratificat; prototalul lipseste; fotobiont: chlorococcoid. Apoteciu cu disc plat apoi convex, sesil, constrâns spre bazã, negru; excipulul cu hife asemãnãtoare parafizelor, dispuse radiar, septate, ramificate si anastomozate într-o matrice gelatinoasã, incolorã; hipoteciu incolor pânã la palid; himeniu J + (albastru); epihimeniu incolor pânã la colorat; parafize  ramificate, la capete oliv sau brune; asce cu 8 spori, clavate pânã la îngust-clavat-cilindrice, de tip Lecanora, cu cupola apicalã largã; ascospori aciculari, în formã de secerã sau curbat spiralati, rar elongat-fusiformi, drepti sau curbati, incolori, 3-7 septati, septe foarte subtiri, adesea indistincte (Fig. 21); macroconidii cilindrice pânã la usor curbate. Ch.-.

    633. Scoliciosporum chlorococcum (Graewe ex Stenh.) V zda
    (Bacidia chlorococca (Stenh.) Lettau).
    Tal subtire pânã la gros, granulos, uneori aproape soredios, cu goniociste, cenusiu pânã la întunecat verde asemãnãtor unui învelis de alge epifite; apotecii de -0,4 mm., întunecat brun-rosii, întunecat- brune pânã la negre, izolate sau grupate, cu disc neted, ± convex; epihimeniu rosu-brun, brun, uneori oliv (brun); ascospori lung fusiformi, aproape drepti sau putin curbati, mai ales 7-septati (Fig. 21: b), de 20-38 x 3-5 µm. Corticol; mo.- ex. acidoph. (ex. schioph.)mo.- ex.(f.) photoph., anitroph. pânã la me. nitroph.; caract. Pleurococcetum vulgaris Hillmann 1925, în Lecanoretum conizaeoides Barkm. 1958.  - bor.- med.

    634. Scoliciosporum umbrinum (Ach.) Arnold
    (Bacidia umbrina (Ach.) Bausch.; Scoliciosporum compactum Körb.; Bacidia umbrina v. compacta (Körb.) Th. Fr.; Bacidia compacta Jatta; Scoliciosporum umbrinum Ach. v. compactum Arnold; Bacidia umbrina v. psotina (Fr.) Th.Fr.; Bilimbia umbrina Bausch. v. psotina Th. Fr.; Scoliciosporum turgidum Körb.; Bacidia turgida (Körb.) Hellbom; Bacidia umbrina v. turgida (Körb.) Th.Fr.; Bacidia umbrina f. corticola (Zw.) Vain. [61/ nr. 860]; Bacidia umbrina f. saxicola (Körb. ex Arnold) Vain.).
    Tal verucos pânã la granulos sau areolat, întunecat cenusiu pânã la întunecat-cenusiu-verde; apotecii de 0,3-0,5(0,8) mm., convexe, aproape rotunde, sesile, brun-rosii, brun-negre pânã la negre, netede; ascospori 3-7 septati, curbati în formã de S (Fig. 17: a), în ascã rãsuciti spiralat (Fig. 21: a), de (15)20-40 x 1,5-3 µm; himeniu J + (albastru apoi galben-rosu sau rosu). Saxicol: pe roci silicioase pânã la usor calcifere (exceptional pe scoartã: f. corticola si lemn); photoindiph.; caract. as. loc. Caloplaceto- Bacidietum umbrinae Codoreanu, Ciurchea, Burlacu 1968, recte Caloplacetum fuscoatrae- Scoliciosporetum umbrinae Ciurchea l.c.  - bor.- med.

    D. 5. 14. 11. Tephromela M. Choisy (1929)
    Tal uniform, cu marginea nelobatã, bine dezvoltat, alb, cenusiu, negru sau galben-albicios, galben sau rosu, uneori cu picnidii negre, K + (galben sau rosu); apotecii de culoare închisã, neagrã, disc plat apoi usor convex, cu margine; himeniu egal pigmentat purpuriu rosu sau purpuriu-violet; parafize la capete oliv-brune sau albastru- verzui; epiteciu albastru negricios; hipoteciu incolor sau galben murdar.

     635. Tephromela aglaea (Sommerf.) Hertel & Rambold.
       (Lecidea aglaea Sommerf.; Lecidea aglaea f. brunneri Nyl.; Lecidea brunneri Nyl.; Lecidea relanderi Räs.).
    Tal bine dezvoltat, alburiu, galben-alburiu, în herbar cenusiu- gãlbui, adânc areolat, areole plate pânã la convexe, cu numeroase picnidii negre, K + (galben), P -, KC + (galben); apotecii imerse sau sesile, de -1,8(2,5) mm., disc plat sau usor bombat, mai târziu nemarginat; excipulul redus; epihimeniu albastru-verde pânã la negru-verde; parafize puternic alipite, la capete albastru-verzui; hipoteciu incolor sau galben murdar; ascospori de 7,5-16 x 4,5-8,5 µm.; asce J/K + (violet); himeniu J/K + (albastru intens). Pe roci silicioase; mo.-me. acidoph, ex. (f.) photoph., anitroph.; în Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 ex Klem. 1955 si Umbilicarion cylindricae Gams 1926.
- arkt.- mieur. h'mo/alp.- smed. alp.

     636. Tephromela armeniaca (DC. in Lam. & DC.) Hertel & Rambold
    (Lecidea armeniaca (DC. in Lam. & DC.) Fr.; Lecidella spectabilis Körb.; Lecidea armeniaca f. aglaeoides Nyl.; Lecidea armeniaca f. lutescens Nyl.; Lecidea armeniaca v. intermedia Müll.-Arg.; Lecidea armeniaca f. nigrita Schaer.; Lecidella spectabilis  f. nigrita Shaer.).
    Tal areolat, areole plate sau usor convexe, gãlbui, galben-cenusiu, cenusiu-verzui, în herbar ocru pânã la rosu-brun, mat sau lucios, cu prototal puternic, K ± (galben sau oranj), P + (galben), C -, KC + (rosu); apotecii ± imerse, discul de -2(4) mm., plat la început apoi convex, negru, nemarginat; hipoteciu incolor; epihimeniu albastru-verde pânã la negru-verde, pe alocurea bruniu; parafize la capete oliv-brune; ascospori elipsoizi pânã la îngust-elipsoizi, de 8-12 x 3-5 µm; himeniu J/K + (albastru intens); Ch.: Alectorial-S, ± Protocetrar-S. Saxicol: pe roci silicioase (facultativ în tinerete poate fi parazit pe Sporastatia testudinea); mo.-me. acidoph., anitroph.; caract. Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 ex Klem. 1955, în Umbylicarion cylindricae Gams 1927. - arkt.- alp.

    637. Tephromela atra (Huds.) Hafellner
    (Lecanora atra (Huds.) Ach.; Lecanora atra v. discolor (Duby) Schaer.; Lecanora atra v. montana Nyl.).
    Tal cornos, verucos- areolat, areole adesea neregulat sbârcite, cenusiu, albastru- cenusiu sau alb, cu prototal negru, K + (galben), C -, P -; apotecii de -2(,5) mm., sesile, negre, uneori mai multe la un loc, disc plat (pânã la concav), cu margine talinã proeminentã, umflatã, uneori crenatã; himeniu în întregime colorat, ± rosu-brun pânã la purpuriu-violet, în partea inferioarã ocru-brun, J + (albastru); ascospori de 10-15 x 5-8 µm; Ch: Atranorin, ± a-Collatol-S, ± Alectoron-S. Saxicol; subneutroph.- mo. acidoph., ombroph., mo.-me. photoph. (anitroph.) mo. nitroph: pe roci silicioase (v. atra); caract. Rhizocarpetea geographici Wirth 1972, în Protoblastenietea immersae Roux 1978, pe roci calcaroase (v.calcarea) în  Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980.
- arkt.- med.

    638. Tephromela grumosa (Pers.) Hafellner & Cl. Roux
    (Lecanora grumosa (Pers.) Du Rietz; Lecanora atra v. grumosa (Pers.) Ach.; Lecanora atra v. grumosa f. flavescens Harmand).
    Tal alb pânã la cenusiu, pânã la margine granulos soredios, soredii albastru-cenusii, de 50-100 µm; apotecii rare; himeniu aproape în întregime rosu- violet; tal K + (galben), P -; medula KC -; Ch.: Atranorin, Protolichesterin-S, (a-Collatol-S.). Pe roci silicioase, frecvent pe substrat antropogen; în Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923.  - s'bor.- med.

    D. 5. 15. Lecideaceae Chev. (1826)
    Tal crustos, superficial sau imers, uniform sau areolat, de obicei cenusiu; mai poate fi scvamulos, palid cenusiu pânã la brun. Fotobiont: chlorococcoid, mai ales Trebouxia (inclusiv Pseodotrebouxia), deasemenea Chlorosarcina si posibil alte genuri. Ascoma: apoteciu imers pânã la sesil, de obicei persistent marginat (excipulul talin lipseste); excipulul propriu are stratul superior brun pânã la întunecat brun; epiteciu este pigmentat brun-cenusiu, olivaceu sau brun pânã la negricios sau cenusiu-negru; himeniu, de obicei, J/K + (albastru); hipoteciu incolor pânã la brun sau negru. Parafize simple, cu celule apicale de obicei pigmentate. Asce elongat clavate pânã la cilindrice, cu 8 spori, de tip Lecidea (Fig. 16 II: 5) -scufia exterioarã si domul apical J + (albastru pal), apexul îngrosat; ascospori elipsoizi pânã la oblongi sau elipsoizi-fusiformi, simpli si cu plasma centralã ca o punte, netezi, lipsiti de perispor, incolori sau pot fi 1(-3)-septati.

    D. 5. 15. 1. Hypocenomyce M. Choisy (1959)
    Tal scvamulos, scvamule individuale adprese sau ascendente, ± suprapuse sau dispersate în majoritate mai mari de 0,5 mm., bombate sau turtite, mate sau strãlucitoare, alb-cenusii, verde-cenusii, brunii, verde-brunii sau galben-brunii (nu formeazã lobi marginali alungiti si dispusi radiar, rar curat crustos- granulos, la început imers apoi superficial); fotobiont: chlorococcoid; ascoma: apoteciu rotund, negru, cu margine subtire; parafize la capete negre sau violet-negre; epiteciu verzui, K + (violet) -H. xanthococca-; asce cu câte 8 spori, clavate pânã la cilindrice, J -, tolus J + (albastru), uneori cu camerã apicalã amiloidã; ascospori simpli pânã la 1(-3)septati, incolori, de mãrimi diferite, elipsoizi pânã la fusiformi; picnospori elipsoizi, lineari pânã la scurt filiformi; Ch.: Lecanor-, Fumarprotocetrar- si Protocetrar-S.
    Observatii: se deosebeste de Protoparmelia- fam. Lecanoraceae- prin mãrimea scvamulelor.

    639. Hypocenomyce friesii (Ach. in Lilj.) P. James & Gotth. Schneid.
    (Lecidea friesii Ach.; Psora friesii Ach.; Psora conglomerata Flot.).
    Tal scvamulos, cenusiu-verde, pânã la întunecat- brun, scvamule concave, plate sau boltite; apotecii de -1,0(1,4) mm., negre, cu margine subtire; hipoteciu brun-murdar; parafize la capete brune; ascosporii 1-septati, de 4,5-7,5 x 2,5-3,5 µm; himeniu J + (albãstrui). Pe  scoartã de conifere; me.- f. acidoph., mo. photoph.- ex. schioph., me.-f. hygroph., anitroph.;  - bor.- mieur. mo.(-smed.-mo.).

    640. Hypocenomyce scalaris (Ach.) M. Choisy
    (Lecidea scalaris (Lilj.) Ach. [61/ nr. 1066]; Lecidea ostreata (Hoffm.) Schaer.; Psora ostreata Hoffm.).
    Tal scvamulos, scvamule de -1,1(2) mm., îndreptate într-o anumitã directie, (adesea în sus), suprapuse, brun, ocru, alb-cenusiu, verde-cenusiu, marginea cu soredii galben-brune; K -, P -, C + (rosu); apotecii rar, de - 1,5 mm., disc plat, negru, adeseori pruinos, cu margine neagrã care se pãstreazã pânã mai târziu; ascosporii aproape nu se dezvoltã (de 10-12 x 2-3,5 µm); himeniu J + (albastru); Ch.: Alectorial-S. Corticol (în special pe Pinus) si lignicol; me.- ex. acidoph., anitroph.(-mo. nitroph.); caract. Hypocenomycetum scalaris (= Psoretum ostreatae) Hilitzer 1925.  - bor.- med.(-mo.).

    641. Hypocenomyce xanthococca (Sommerf.) P. James & Gotth. Schneid.
    (Lecidea xanthococca Sommerf.; Psora prestabilis Nyl.; Hypocenomice prestabilis (Nyl.) Timdal.).
    Tal la început imers apoi superficial, crustos- areolat, areole de -1(1,5) mm., pal-cenusiu  pânã la ocru; tal si medula C + (rosu), K + (galben), P + (galben); hifele J + (rosu-brun); picnidii frecvent, de -0,3 mm., pe marginea areolelor; picnospori de 3-5,5 x 1,5-2,5 µm.; apotecii rar, negre, de pânã la 0,8 mm., disc plat, cu margine subtire; epihimeniu verde, cu substantã amorfã negru- brunã, în K + (violet); hipoteciu brun; parafize la capete negre sau violet-negrii; epiteciu verzui, K + (violet); ascospori elipsoizi, de 6-11,5 x 2,5-4,5 µm; asce J + (albastru); Ch.: Alectorial-S. Lignicol, pe trunchiuri de Pinus; me.- f. acidoph., ex. photoph., anitroph./ mo. nitroph.;  - s'bor.- mieur.

    D. 5. 15. 2. Lecidea Ach. (1803) Th.Fr.
    Tal imers sau superficial, crustos, continuu pânã la areolat, de obicei cenusiu; apoteciu imers pânã la sesil, de obicei persistent marginat, lecidein/ biatorin (Fig. 13: a); excipul tip Lecidea, stratul exterior brun pânã la întunecat- brun, fie cu zona marginalã a bordurei discului latã si hipoteciu incolor fie zona marginalã a bordurei mai îngustã si hipoteciu întunecat la culoare (Fig. 14: a, d); epiteciu pigmentat brun-cenusiu, olivaceu sau brun pânã la negricios; hipoteciu incolor pânã la brun sau negru; himeniu J de obicei + (albastru); asce tip Lecidea (Fig. 16 II: 5); ascospori simpli, cu plasma centralã ca o punte, incolori, elipsoizi pânã la oblongi, cu peretii netezi, lipsiti de perispor.

    642. Lecidea aglaeiza Nyl.
    Tal galben alburiu sau alb-cenusiu, putin lucios, cu K - sau + (gãlbui); apotecii de 0,5-1,5 mm., fãrã margine talinã, întotdeauna întunecate; parafize la capete albastru-verzui; ascospori elipsoizi, de 9-11 x 5-6 µm; himeniu J + (trecãtor albastru apoi rosu sau galben-brun). Pe granit.

    643. Lecidea alboflava (Körb.) Arnold
    Tal areolat, alb, alb-gãlbui sau brun, areole plate sau usor convexe, K + (cãrãmiziu); apotecii imerse sau sesile, de 1 mm., negre, disc plat, cu margine neagrã strãlucitoare, la urmã aproape dispare; hipoteciu brun; ascospori de 9-11 x 4-5 µm; parafize la capete oliv-verzui sau brun-verzui. Pe roci silicioase.
    644. Lecidea alpestris Sommerf.
    Tal bine dezvoltat, granulos, alb sau cenusiu, R -; apotecii negre, de 0,5-2 mm., disc convex, fãrã margine; parafize la capete verzi-brunii sau albastre; hipoteciu incolor, rosietic sau bruniu; ascospori de 14-25 x 3-4 µm; himeniu J + (albastru apoi bruniu), ascele J + (rosu). Pe solul de pe rocile silicioase.

    645. Lecidea atrobrunnea (Ramond ex Lam. & DC.) Schaer.
    (Lecidea protecta H. Magn.; Lecidella atrobrunea Körb.).
    Tal bine dezvoltat, cornos, rosu sau rosu-brun; apotecii de 1-2 mm., disc plat, la urmã convex, negru, cu margine care uneori dispare; hipoteciu incolor sau bruniu; epihimeniu verde (-negru) pânã la albastru-verde; parafize la capete negru-verzui; ascospori de 6-12 x 3-6 µm; himeniu de 40-70 µm, J + (albastru la început, apoi devine murdar). Saxicol: pe roci silicioase.  - arkt.- alp.

    646. Lecidea auriculata Th. Fr.
    (Lecidea auriculata v. evoluta Th.Fr.; inclusiv: Lecidea brachyspora (Th.Fr.) Nyl.; Lecidea auriculata ssp. brachyspora Th.Fr.; inclusiv: Lecidea microspora Nyl.).
    Tal bine dezvoltat, areolat, alb sau cenusiu-albicios, uneori aproape indistinct, R -, hifele J + (gãlbui); apotecii de  0,5-2(2,5; 4) mm., disc negru, la început plat apoi convex, în mijloc umbilicat, pruinos sau nu, cu marginea persistentã sau uneori dispare; hipoteciu negru-brun; parafize la capete brune, brune-verzui sau albastre; ascospori de 6,5-8,5-10 x 2,1-2,8-3,6 µm; himeniu J + (albastru). Saxicol, mai ales pe roci silicioase. - (bor.)-alp.

    647. Lecidea baumgartneri Zahlbr.
    Tal bine dezvoltat, areolat, mat, cenusiu, areole plate, K + (galben la început apoi oranj), J + (violet). Apotecii numeroase, cu discul de 1 mm  , negru, usor concav sau plat, cu margine foarte subtire. Hipoteciu brun sau rosu-brun; epiteciu oliv-verzui-negru; ascospori de 9-10 x 5-5,5 µm. Saxicol: pe roci silicioase.

    648. Lecidea bussanensis Harmand.
    Tal crustos, areolat, areolele nu depãsesc 0,5 mm., brun, R -, hifele J -; hipoteciu brun; epiteciu aproape incolor; ascospori elipsoizi, de 11-14 x 4-7 µm. Saxicol, pe roci silicioase.

    649. Lecidea concinerata Nyl.
    Tal areolat, negru-cenusiu; apotecii negre, plate, marginate; hipoteciu rosietic sau incolor; epihimeniu albastru; ascospori elipsoizi, de 5-8 x 2-5 µm; himeniu J + (albastru apoi întunecat). Corticol: pe scoartã de pin.

    650. Lecidea confluens (Weber) Ach.
    (Lecidea confluens f. oxidata Körb.; Lecidea confluens f. plana Kernst.; Lecidea confluens f. vulgaris Schaer.).
    Tal bine dezvoltat, fin crãpat pânã la areolat (areole mai ales plate), întunecat-cenusiu, pânã la albastru-cenusiu, R -; apotecii de 0,7-1,5(1,8) mm. la început imerse, mai târziu sesile, izolate pânã la grupate, disc plat pânã la convex, cu margine care la urmã dispare; hipoteciu brun închis; ascospori de 9-13,5 x 4-6 µm; excipulul la exterior albastru pânã la negru-verzui, spre interior incolor, rar brun pânã la brun-verzui; epihimeniu albastru-verzui, negru-verzui, rar albastru-verzui; himeniu J + (albastru); Ch.: Confluentin- Ssy. Saxicol: pe roci silicioase; subneutroph. - mo. (me.) acidoph., (mo.) ex. photoph., anitroph.; caract. Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 ex Klem. 1955. (în  Sporastatietum polysporeae Frey 1923 = Biatorelletum cinereae Frey 1923, Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923). - arkt.- h'mo./alp.

    651. Lecidea delincta Nyl.
    Tal areolat, granulos sau ± uniform, K -, hifele J -. Apotecii cu discul la început plat si cu margine, mai târziu fãrã margine, negru-purpuriu sau negru-rosietic. Hipoteciu  negru-violet sau negru-brun; parafizele la capete gãlbui. Ascospori de 10-12 x 5-6 µm. Saxicol, în locuri umede.

    652. Lecidea erythrophaea Flörke
    (Lecidea minuta Nyl.; Biatora minuta Hepp; Lecidea minuta (Schaer.) A. Massal.; Lecidea cupuliformis (Räs.) H. H. Magn.).
    Tal indistinct sau subtire, alburiu, R -; apotecii de -0,8-(1) mm., disc întunecat-brun pânã la brun-negru, la început marginat subtire (si cu ceva mai închis la culoare) la urmã convex; excipulul la exterior rosu-brun; epihimeniu K -; parafize deasupra de -5 µm; hipoteciu incolor; ascospori elipsoizi-fusiformi, de (8)9-16(18) x 3-4,5(5) µm; himeniu J + (albastru). Lignicol si corticol: pe lemn si scoartã de foioase. -bor.- mieur.- mo.

    653. Lecidea exseguens Nyl.
    Tal crustos, granulos, subtire, cenusiu; apotecii de 0,4-0,5 mm., disc rosu, 3-stratificat, zona interioarã cu pereti subtiri, în zona medianã putin convex, fãrã margine; hipoteciu incolor; epiteciu galben; ascospori de 7-11 x 3,5 µm. Pe trunchiuri de arbori.

    654. Lecidea exilis (Körb.) Rabenh.
    Tal verucos- granulos, brun; apotecii numeroase si mici, superficiale, de 0,1-0,2 mm., disc plat sau concav, cu margine care mai târziu dispare; hipoteciu incolor sau gãlbui; parafize la capete verzi; ascospori de 5-7 x 2-2,5 µm; himeniu J + (albastru). Lignicol si corticol, la baza trunchiurilor.

    655. Lecidea fuliginosa Th. Taylor
    (Psora conglomerata (A. Massal.) Körb.; Lecidea conglomerata Ach.; Toninia conglomerata (Ach.) Boistel; Toninia acervulata Nyl.).
    Tal gros, aspru verucos- areolat, areole boltite, aproape strãlucitoare, (rosu) brun pânã la întunecat-brun, R -; apotecii de -1(1,2) mm., izolate sau 2-3 împreunã, negre, plate, mai târziu bombate cu margine ± evidentã; excipul negru; epihimeniu brun, C -; hipoteciu negru-brun; ascosporii de 7-12 x 4-6 µm; ascele J + (albastru); Ch.: -. Saxicol: pe roci silicioase; mo.- me. acidoph.; ex.-f. photoph., mo. nitroph.; în Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 ex Klem 1955, Psoretum conglomeratae Frey 1933. (-bor.-) mieur.- subatl.- smed.

    656. Lecidea fuscoatra (L.) Ach.
    (Lecidea fumosa (Hoffm.) Ach.; Lecidea fumosa v. nitida; Lecidea fuscoatra f. fumosa (Vain.) Nyl.; Lecidea fuscoatra v. grisella (Flörke & Schaer.) Nyl.; Lecidea grisella Flörke; Lecidea fuscoatra f. opaca (Schaer.) Vain.; Lecidea fumosa f. opaca Schaer.; Lecidea fuscoatra f. pauperrima Vain.; Lecanora grisella v. pauperrina Sandst.; Lecidea fuscoatra f. polygonia Zahlbr.; Lecidea fuscoatra f. roridella Vain.).
    Tal crustos- areolat, areolele concave pânã la bombate, lucioase, netede sau cu asperitãti, uneori izolate, brune, cenusii- brune, rosu-brune, lucioase, cu K -, C + (albastru); apotecii de -2(3) mm., ± imerse pânã la adpres sesile, mat- negre, usor cenusiu pruinoase, disc la început plat si cu margine, mai târziu convex, fãrã margine; hipoteciu negru-brun, K ± (oliv); parafize la capãt negre-brune sau verzi-brune. Ascospori îngust-elipsoizi pânã la elipsoizi, de 8,5-17 x 3,5-7 µm; himeniu de -60 µm, J + (albastru, apoi violet murdar sau rosu). Saxicol: pe roci silicioase; mo.-me. acidoph., ex.-f. photoph., xeroph., mo. nitroph.; caract. Parmelion conspersae Cern & Hada  1944, în Acarosporetum sinopicae Hillmann 1924, Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923, Umbilicarietum cylindricae Frey 1933), Parmelietum somlöensis Klem. 1955, Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923). - s'bor.-med.

    657. Lecidea küendigiana Müll.-Arg.
    Tal indistinct; apotecii de 0,5-0,7 mm., disc plat, cu margine ondulatã; himeniu de 40-50 µm înãltime; epiteciu verde, himeniu verzui; hipoteciu negru-brun; ascospori elipsoizi, de 10-14 x 3-3,5 µm.Saxicol: pe roci silicioase.

    658. Lecidea kyrtocarpa Zschacke
    Tal neted sau granulos, brun-cenusiu; apotecii negre, cu margine lucioasã; epiteciu brun; ascosporii de 12-13 x 5,5 µm. Tericol.

    659. Lecidea lapicida (Ach.) Ach.
    (Lecidea lapicida v. lapicida; Lecidella lapicida Körb.; Lecidea lapicida f. declinans (Nyl.) Zahlbr.; Lecidea declinans Nyl.; Lecidea lapicida f. declinascens Vain.; Lecidea declinascens Nyl.; Lecidea lapicida f. ecrustacea Anzi; Lecidea declinans Nyl. f. ecrustacea Nyl.; Lecidea lapicida f. ochromela Müll.- Arg.; Lecidea declinans f. ochromela Müll.- Arg.; Lecidea lapicida f. ochromeliza (Nyl.) Harmand [A.Z.C.L. III: 558, VIII: 338, X: 312], [61/ nr. 1016]; Lecidea lapicida f. subterluescens (Nyl.) Vain.; Lecidea declinascens f. subterluescens Nyl.; Lecidea lapicida v. pantherina Ach.; Lecidea lactea Flörke ex Schaer.; Lecidea cyanea f. lactea Vain.; Lecidea pantherina v. lactea Vain.; Lecidea pantherina (Ach.) Th. Fr.; Lecidea swartzioidea Nyl. Lecidea cyanea f. ecrustacea (Nyl.) Szatala; Lecidea pantherina f. subecrustacea Zahlbr.; Lecidea plana f. ecrustacea Nyl. ex Vain.; Lecidea sublactea Szatala; Lecidea pantherina v. sublactea (Lamy) Lettau; Lecidea cyanea f. sudetica Vain.; Lecidea pantherina v. achariana f. sudetica Vain.; Lecidea pantherina v. achariana Vain.; Lecidella polycarpa Flörke; Lecidea pantherina v. polycarpa (Flörke in Sommerft.) Vain.; Lecidea polycarpa Anzi).
    Tal alb, alb-cenusiu, cenusiu sau rosu-cenusiu, subtire, compact sau areolat; areolele la început sunt plate apoi devin bombate; apotecii de -1,2(2) mm., negre, la început imerse apoi sesile, disc la început concav sau plat apoi mediu convex, la început marginat, mai târziu în general marginea rãmâne; medula apoteciului (sub apoteciu spre interior) J + (albastru/violet), K ± (gãlbui); hipoteciu incolor sau rosu-brun; epihimeniu verzui-negru, K + (verde, albastru); ascosporii elipsoizi, de (8)10-16 x 4-4,5(8) µm cu continut împrãstiat bipolar; himeniu J + (albastru apoi albãstrui), ascele J + (rosu violet sau rosu-brun). Saxicol: Pe roci silicioase; mo.- me. acidoph., ombroph., anitroph.; în Rhizocarpetalia obscurati Wirth 1972 (Umbilicarion cylindricae Gams 1927, Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 ex Klem 1955, caract. Parmelion conspersae Cern. & Hada  1944). - alp.- arkt.-alp. (v. lapicida); - arkt.- h'mo./alp. (v. pantherina).

    660. Lecidea leptoboloides Nyl.
    Tal slab dezvoltat, cu puncte negre; apotecii asezate în siruri sau grupate, de 0,5-0,9 mm., disc convex, fãrã margine; hipoteciu incolor; ascospori de 7-10 x 2-3 µm; himeniu J + (albastru). Saxicol: pe roci silicioase.

    661. Lecidea leucitica (Schaer.) Arnold
    Tal mic, areolat, alb, R -, hifele J + (albastru); hipoteciu brun; epiteciu verde-închis; ascospori îngust-elipsoizi, de 10-12 x 4 µm. Saxicol: pe roci silicioase.

    662. Lecidea leucothallina Arnold
    Tal areolat, alb, areole plate, R -; medula J + (brun); apotecii dispuse printre areole, negre, albastru-verzui brumate; capetele parafizelor de obicei  verzi; hipoteciu brun; himeniu incolor, J + (albastru); ascospori îngust-elipsoizi, de 9-12 x 4 µm. Saxicol, în special pe sisturi cristaline.

    663. Lecidea limosa Ach.
    (Lecidella borealis Körb.; Weitenwebera miliaria v. terrestris Fr.).
    Tal aspru verucos-cornos, areole de -0,2-0,6 mm., alb pânã la cenusiu, P + (rosu), K -, C -, KC -; apotecii de 1 mm., negre, nepruinoase, disc la început plat, apoi convex si fãrã margine; hipoteciu incolor pânã la rosu-bruniu; ascospori de 8-15 x 3,5-5 µm; himenium J + (albastru apoi rosu-brun). Pe sol, muschi si resturi de plante; mo.-me. acidoph., ex. photoph., substrathygroph.; caract. Lecideetum limosae Klem. 1955, în   Peltigeretalia Klem. 1950. - arkt.- alp.

    664. Lecidea lithophyla Ach.
    (Lecidea heteromorpha H. Magn.; Lecidea daphoena v. rorida Sommerf.; Lecidea litophila f. litophiliza (Nyl.) Blombg. et Forss.; Lecidea lithopiliza Nyl.; Lecidea lithophila f. geographica Kernst.; Lecidea lithophila f. ochracea (Nyl.) Arnold; Lecidea lithophila f. pallescens (J. Steiner) Zahlbr.; Lecidea lithophila f. personata (Flot.) Zschacke; Lecidea personata (Flot. ex Körb.) Jatta).
    Tal subtire, uniform pânã la crãpat, adesea pe alocurea ruginiu, adesea extins, cu prototal negru; apotecii brune-negre pânã la negre, uneori pruinoase, îmbibate cu apã devin rosii- brune, adpres-sesile, în tinerete ± imerse, de 1,5(2)mm., izolate sau grupate; excipulul exterior verde pânã la brun-negru, spre interior incolor pânã la pal-bruniu; epihimeniu brun, rar oliv; hipoteciu incolor; parafize la capete verzi-brunii, brune; ascospori elipsoizi pânã la îngust-elipsoizi, de (9)10-14(16) x (4)4,5-6,5 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: ± 4-0-Demethylplana-S sau Plana-S. Saxicol: pe roci silicioase; f.- me. acidoph., me. hygroph., substrathygroph., ombroph., anitroph.; caract. Lecideetum litophilae Wirth 1969, în Porpidietum tuberculosae Klem. 1946 (= Lecideetum soredisae Klem. 1946) si în as./ord. Acarosporetalia sinopicae Creveld 1981. - bor.- mieur. mo.(subatl.)- smed. mo.

    665. Lecidea microstigma Nyl.
    Tal slab dezvoltat; apotecii foarte mici, de 0,2 mm., disc negru, de obicei fãrã margine; hipoteciu incolor; epiteciu incolor; ascospori simpli, îngust-elipsoizi, au 10-11 x 4-5 µm; himeniu J + (galben). Saxicol.

    666. Lecidea neglecta Nyl.
    (Geltingia neglecta Nyl.).
    Tal alb, cenusiu sau albastru-cenusiu, K + (galben); apotecii foarte mici, de 0,1-0,25 mm., sesile, negre, plate, cu margine care rãmâne sau dispare; hipoteciu brun pânã la brun-întunecat; asce mici, ascospori de 8-12 x 3-4 µm; himeniu J - sau + (galben). Pe sol, muschi si resturi de plante.

    960. D. 5. 15. 2. {28}  Lecidea oblita Bagl. & Carestia
    Tal verucos- granulos, cenusiu-ocru; apotecii de mãrime mijlocie, sesile, negre, de obicei cu discul plat; ascospori de 15-19 x 9-12 µm. Saxicol; în Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944.

    667. Lecidea ochrocarpa Körb.
    (Lecidea ochrocarpa Lettau).
    Tal slab dezvoltat, neted, alb-gãlbui; apotecii mici, disc ocru-galben; ascospori mici, aproape de 2 ori mai lungi decât lati. Corticol, pe scoartã de conifere.

    668. Lecidea phaeops Nyl.
    (Lecanora phaeops (Nyl.) Th.Fr.).
    Tal areolat, alb sau galben-alburiu, K + (galben), medula J -; apotecii sesile, disc de 0,6 mm.  , rosu-negricios, umezit devine rosu, cu margine care mai târziu dispare; hipoteciu rosu-brun; parafizele la capete rosu-brune; ascospori de 8- 14 µm lungime; himeniu J + (albastru). Saxicol, uneori pe roci inundate, peretii umezi ai rocilor etc.

    669. Lecidea plana (J. Lahm) Nyl.
    (Lecidea plana f. perfectior Nyl.; Lecidea enteromorpha (Flot.) Vain.; Lecidea latypea Ach.; Lecidea coniops Wahlb.).
    Tal subtire, cu coaste sau crãpãturi, cenusiu; apotecii numeroase de -1(1,5) mm., negre, plate, marginate; hipoteciu incolor sau brun; epihimeniu verde intensiv pânã la verde-negru; parafizele la capete verzi-brunii; ascospori de 8-11(-13) x 2,5-5 µm; himeniu de 35-50 µm., J + (albastru). Saxicol: pe roci silicioase; mo.- me. acidoph. (substrathygroph.), mo. ex. photoph., anitroph.; caract. Lecideetum lithophilae Wirth 1969, în Porpidion tuberculosae Wirth 1972. arkt.-mieur. mo.(subatl.)(smed.).

    670. Lecidea plebeja Nyl.
    (Lecidea enalliza Nyl.).
    Tal indistinct; apotecii de -0,5 mm, negre, plate, foarte subtire marginate, disc în cele din urmã convex; epihimeniu brun; parafize la capete mãciucate; himeniu de 40-45 µm; hipoteciu brun; excipulul spre interior palid pânã la bruniu; ascospori îngust-elipsoizi pânã la aproape fusiformi, de 7-11 x 2,5-3 µm. Pe lemn, rar pe scoatã de conifere; me.- f. acidoph., mesoph., me.. hygroph., anitroph.; - s'bor.- mieur.-mo.

    671. Lecidea promiscens Nyl.
    (? Lecidea"promiscua" Nyl.).
    Tal subtire, areolat, alb, K -, hifele J/K + (albastru); apotecii de -2 mm., disc negru, plat apoi mediu convex, cu margine; parafize la capete brun-negricioase; epihimeniu negricios albastru-verde pânã la brun-verde; epiteciu negru; hipoteciu brun; ascospori îngust elipsoizi, de 8,5-10,2-12 x 2,8-3,8-4,2 µm; himeniu incolor pânã la slab albãstrui-verde, J + (albastru intens). Pe roci silicioase. - (bor.-) alp.

    672. Lecidea sarcogynoides Körb.
    (Lecidea sarcogynoides v. praeducta (Nyl.) Szatala; Lecidea praeducta Nyl.).
    Tal uneori inobservabil, subtire, granulos, neregulat areolat, alb-murdar sau brun; apotecii negre, cu discul sub 0,5 mm  , plat, adeseori cenusiu-brumat, cu margine; hipoteciu brun întunecat sau negru-brun; parafize rosii sau de culoarea ciresei; ascospori îngust-elipsoizi, de 8-11 x 2-3 µm, adesea la mijloc strangulati. Saxicol: pe roci silicioase; mo.- me. acidoph, mesoph.- (mo.) xeroph. -mieur. subalt.- med.
    673. Lecidea segregula Nyl.
    Tal cornos, alb, areolat, cu areolele convexe, KC + (rosu); apotecii de -1 mm., negre, disc plat, pruinos sau nu, marginat; hipoteciu negru; epiteciu  negru; ascospori elipsoizi, de 10-12 x 4-6 µm; himeniu J + (albastru, apoi în special ascele, + rosu). Saxicol: pe roci silicioase.

    674. Lecidea silacea Ach.
    (inclusiv: Lecidea subsilacea Nyl.).
    Tal ocru pânã la roz-rosu, gros, verucos- areolat, mat, areole rotunde, boltite, R -; apotecii de -1,5 mm., negre, disc plat, cu margine care mai târziu dispare; excipulul cu margine latã, brunã pânã la verzui-brunã; hipoteciu bruniu pânã la usor brun deasupra si pânã la verde-smaragd în subhimeniu; himeniu incolor pânã la usor verzui; epihimeniu verde, albastru-verzui, verde-negru; ascospori de 8-11 x 5-6 µm; himeniu J + (albastru); Ch: ± Stictidin- A., ± Nortictin- A., ± Porphyril-A.  Pe roci silicioase; photoph., hygroph., acidoph., ferropHillmann; în Acarosporion sinopicae Wirth 1972, (Acarosporetum sinopicae Hillmann 1924).  - arkt.- mieur.- mo/alp. (-med. alp.).

    675. Lecidea sphaerella Hedl.
    (Lecidea sylvana (Körb.) Th.Fr.).
    Tal subtire, cornos, cenusiu pânã la verde-cenusiu; apotecii de -0,5 mm., rosu-brune pânã la negre, cu margine care mai târziu dispare; parafize la capete incolore; ascospori de 9-15 x 3-4 µm. Corticol, pe Juniperus, Salix, Sorbus etc.

    676. Lecidea sphaerocarpa Bagl.et Car.
    Tal granulos, cenusiu-albicios, uneori cenusiu verzui; apotecii sesile, disc convex, cu margine care mai târziu dispare; ascospori rotunzi, de 7-9 µm  . Calcicol.

    677. Lecidea spuriaeformis Anzi
    Tal areolat, cu areolele plate, alb; apotecii imerse, cu discul negru, plat; ascospori elipsoizi, putin ascutiti la capete, de 18 x 8-10 µm. Saxicol: pe roci silicioase.

    678. Lecidea strepsodiza Nyl.
    (Lecidea paupercula Th. Fr.).
    Tal subtire, inegal areolat, alb; apotecii cu discul de 1 mm.  , plat la început apoi convex si cu margine care dispare mai târziu; hipoteciu aproape incolor; epiteciu albãstrui, spre margine negricios; himeniu J/K + (albastru la început apoi rosu-gãlbui); ascospori de 11 x 3-4 µm. Pe roci silicioase.

    679. Lecidea symmictella Nyl.
    Tal aproape indistinct; apotecii de -0,3 mm., galbene ca ceara pânã la brun-roz, mai târziu decolorate, convexe, fãrã margine; hipoteciu incolor; himeniu de 30-40 µm, J + (albastru); ascospori de 3-8 x 1,5-2 µm. Lignicol, rar muscicol.

    680. Lecidea tessellata Flörke
    (Lecidea cyanea Röhl.;  Lecidea tessellata f. angulosa Anzi; Lecidea cyanea f. angulosa Zahlbr.;  Lecidea tessellata v. polaris (Th.Fr.) Szatala; Lecidea cyanea v. polaris Th. Fr.; Lecidea tesselata v. caesia (Anzi) Arnold).
    Tal cenusiu, albastru-cenusiu pânã la cenusiu-alb, rar cu tentã gãlbuie, crãpat-areolat, areole plate; medula J + (violet), prototal gri deschis (v. caesia); apotecii imerse pânã la subimerse, de -1,5(1,8) mm., disc negru, usor brumat, plat sau putin convex, cu margine; excipulul la exterior albastru-verde pânã la oliv, spre interior incolor; hipoteciu incolor, ocru pânã la bruniu; epihimeniu oliv, negru-verde pânã la rar albastru-verde; himeniu J + (albastru apoi albastru-murdar sau brun); asce J + (rosu-violet); ascospori elipsoizi sau îngust-elipsoizi, de 7-10(11) x 3,5-6(6,5) µm. Saxicol: pe roci necalcifere, adesea parazitic pe specii de Aspicilia (în special Aspicilia cinerea) dar si autotrof; subneutroph., ombroph., xeroph., mo. nitroph.; în Lecnoretum rupicolae Hillmann 1933, Aspicilietum cinereae Frey 1922. -arkt.- med.(alp.).

    681. Lecidea umbonata (Hepp) Mudd.
    (inclusiv: Lecidea exornans (Arnold) Nyl.; Lecidea calcarea v umbonata f. exornans Boistel; Lecidella exornans Arnold; inclusiv: Lecidea subumbonata Nyl.).
    Tal compact sau usor areolat, alb, R -; apotecii de -1,4(2) mm., negre, la început imerse apoi sesile, disc la început concav sau plat mai târziu mediu-convex, în general în mijloc cu ombilic, cu margine proeminentã, excipulul spre interior decolorat; epihimeniu verde (pânã la oliv negru-verzui, negru-brun); parafizele la capete negru- brune; hipoteciu incolor pânã la brun; ascospori elipsoizi, de 10-13(15) x 5,5-7(8) µm; medula J + (albastru). Saxicol: pe roci calcaroase. - arkt.- alp.

    682. Lecidea vicinalis Müll.-Arg.
    Tal inobservabil; apotecii de 0,4-0,7 mm., disc negru-cenusiu, la început plat si cu margine iar mai târziu bombat si fãrã margine; hipoteciu bine dezvoltat, rosu-brun; epiteciu subtire, rosu-brun; ascospori elipsoizi, la ambele capete rotunjiti, de 10-14 x 3,5-6 µm. Saxicol: pe roci silicioase.

    D. 5. 15. 3. Stenhammarella Hertel
    Tal crustos, alb-cretos si apotecii negre, cenusiu-pruinoase, cu margine, în tinerete imerse si discul punctiform; excipulul cãrbuniu-negru; hipoteciu bruniu-brun; ascospori simpli, mari.
    Observatii: se desprinde din Lecidea.

    683. Stenhammarella turgida (Ach.) Hertel
    (Lecidea turgida (Ach.) Dietr.)
    Tal crustos, verucos sau areolat, uneori compact, fãinos, alb-cretos; apotecii în tinerete imerse cu disc mic, punctiform apoi adprese, în general de -1 mm., negre, disc marginat, pruinos; excipulul cãrbuniu-negru; himeniu de 130-190 µm; hipoteciu bruniu pânã la brun; epihimeniu olivaceu ocru-brun; ascospori de 20-35 x 11-19 µm, în tinerete cu învelis gelatinos. Saxicol: pe roci calcaroase.

    D. 5. 16. Micareaceae V zda ex Hafellner (1984)
    Tal imers sau superficial, crustos efuz sau lepros, ± cu granule sferice (goniociste), crustos-areolat (areole convexe pânã la ± globoase) sau crustos-rimos; ± corticat, la început în partea superioarã are un strat amorf, incolor; prototal nu distinct. Fotobiont: algã verde care de obicei are pereti subtiri si 4-7 µm   ("micareoid"), o formã de Trebouxia sau Stichococcus. Ascoma: apoteciu adpres, sesil sau rar ± stipitat, în majoritate sub 1 mm.  , alburiu, cenusiu, negru, uneori galben, nepruinos, disc convex pânã la ± globos, ocazional tuberculat; excipulul talin lipseste; excipulul propriu lipseste sau este bine dezvoltat; himeniu J + (albastru). Asce cu 8 spori, clavate pânã la cilindric-clavate, structura vârfului ca la tip Porpidia. Ascospori de la simpli pânã la 1-3(-15) septati, incolori, elipsoizi, oblong-ovoizi, în formã de picãturã, fusiformi sau aciculari, netezi, lipsiti de perispor.

    D. 5. 16. 1. Micarea Fr. (1825)
    Tal crustos areolat, verucos sau lepros, alb, alb-cenusiu, cenusiu-verzui, uneori verde. Apotecii negre, imerse sau superficiale; excipulul tip Micarea (Fig. 14: e). Ascospori simpli sau 1-3(-15) septati (Fig. 22: a, b).

    684.  Micarea assimilata (Nyl.) Coppins.
    (Lecidea assimilata Nyl.; Lecidella assimilata Arnold ; Biatora assimilata Hazsl.).
    Tal verucos sau granulat, alb sau cenusiu-verzui, R - distinct. Apotecii cu disc de 0,4-0,7 mm.  , negru, mai târziu convex si fãrã margine; hipoteciu rosu-brun sau brun- întunecat pânã la negru; parafize la capete brune-verzi, brune sau albastre; ascospori elipsoizi pânã la îngust-elipsoizi, de 10-16 x 4-6 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu murdar). Pe sol si pe muschi, caract. Lecideetum limosae Klem. 1955.

    685. Micarea cinerea (Schaer.) Hedl.
    (Bacidia cinerea (Schaer.) Trev.).
    Tal slab dezvoltat, cornos sau granulos, alb sau verde-cenusiu. Apotecii cu disc de 0,3-0,5 mm  , rosu sau oliv (la urmã întunecat), plat la început, mai târziu convex si cu margine care dispare; hipoteciu incolor; parafize la capete olivacee; ascospori adesea curbati, la ambele capete rotunjiti, 5-7 septati (Fig. 22: b), de 20-32 x 4-6 µm; picnospori peste 20 µm lungime; picnidii imerse; tal si picnospori C + (rosu); asce J + (albastru apoi rosu); Ch.: Gyrophor-S., Hiascin- S. Pe scoartã de Juniperus sau pe rãmãsitele de plante de pe sol; me..- ex. acidoph., ex.- f. schioph., me. ombroph., anitroph.;  - s'bor.-atl.-mieur.-subatl, (oz.).

    686. Micarea crassipes (Th.Fr.) Coppins
    (Helocarpon crassipes Th.Fr.; Lecidea crassipes (Th.Fr.) Nyl.).
    Tal subtire, cu verucozitãti albe, R -. Apotecii scurt si lat stipitate, disc plat apoi convex, negru si cu margine; hipoteciu rosu-negricios; parafize la capete negre; ascospori de 12-18 x 4-5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu sau brun). Pe muschi.

    687. Micarea denigrata (Fr.) Hedl.
    (Catillaria denigrata (Fr.) Hedl. em. Vain.; Catillaria synothea Beltram; Catillaria denigrata Boistel; Biatorina synothea Körb.; Catillaria synothea f. chalybaea Hepp; Biatorina synothea f. chalybaea Hepp; Catillaria synothea f. hemipoliella Zahlbr.; Catillaria hemipoliella (Nyl.) Blomb. & Forsell.;  Micarea hemipoliella (Nyl.) V zda; Catillaria synothea f. pyrenothizans (Nyl.) Vain.; Catillaria denigrata f. pyrenothizans (Nyl.) Vain.; Catillaria synothea f. sublivescens B. Bouly de Lesd).
    Tal bine dezvoltat, cornos, verzui-cenusiu, cenusiu, cenusiu- alburiu; picnidii negre sau cenusii, de -0,15 mm. lãtime, imerse; picnospori 3-septati, de 12-24 x 1 µm sau simpli de 3,5 x 1,2-1,8 µm sau 5-7 x 0,7-0,8 µm. Apotecii imerse, negre, mici, disc de 0,2-0,4 mm   si fãrã margine; ascospori simpli sau 1-septati, drepti sau curbati, de 7-13 x 2,5-4 µm mãrime; himeniu C + (oranj-rosu), J + (albastru la început apoi rosu); talul în sectiune C + (roz apoi oranj-rosu), K -, P -; Ch.: Gyrophor-S. Pe lemn, scoartã (Alnus, Juniperus etc.); me.- f. acidoph., photoindif., xeroph.- mesoph., anitroph.- mo. nitroph.; caract. Lecanoretum symmictae Klem. 1953, în Lecanoretalia variae Barkman 1958.  - bor.- med.

    688. Micarea erratica Hertel, Rambold & Pietschm.
    (Lecidea erratica Körb.; Lecidea expansa Nyl. ex Mudd.; Lecidea dispansa Nyl.; Lecidea chalybeiza Nyl.).
    Tal subtire, ± neted, compact, fin areolat, granulos sau verucos, cenusiu sau cenusiu-alb, R -. Apotecii de 0,2-0,5(0,7) mm., disc negru, la început plat si cu margine apoi ± convex; hipoteciu brun întunecat pânã la negru-brun, umezit negricios; parafize la capete negre-verzui; himeniu J/K + (rosu); ascospori elipsoizi pânã la îngust-elipsoizi, de 6-9 x 3-4 µm.; picnospori de 3-4,5 x 1,5 µm, ± cilindrici, adesea putin curbati. Saxicol: pe roci silicioase; mo.-me. acidoph.; în Porpidietum crustulatae Klem. 1950.  - (bor.)s'bor.- mieur.-subatl.

    689. Micarea lignaria (Ach.) Hedl.
    (Bacidia lignaria (Ach.) Lettau; Bilimbia lignaria A. Massal.; Bilimbia milliaria Th. Fr.; Lecidea milliaria Th. Fr.; Bacidia lignaria f. nigrita (Nyl.) A.L.Sm.; Bilimbia lignaria A. Massal. f. nigrata A.L.Sm.; Bacidia miliaria (Fr.) Körb.; Bacidia gomphillacea (Nyl.) Zahlbr.; Bacidia granulans sensu H. Magn.; Weitenwebera miliaria (Fr.) Fuss. f. terrestris; Microglaena miliaria (Fr.) Fuss.
    Tal cornos, cenusiu deschis pânã la cenusiu-verzui, nesoredios, granulos sau cu areole rotunjite, K -, P + (rosu), C -. Apotecii sesile pânã la scurt stipitate, disc de -0,6(0,9) mm.  , negru, de la început convex si fãrã margine; hipoteciu deschis colorat; parafize la capete albastre-verzui sau olivacee; epihimeniu verzui; ascospori fusiformi, la ambele capete rotunjiti, drepti sau usor curbati, 3-7 septati (Fig. 22: a), de 16-36 x 4-(7) µm; himeniu J + (albastru), ascele + (întunecat); Ch.: Argopsin. Pe muschii de pe roci, pe sol, lemn putred si roci; me.-f. acidoph., me. substrathygroph., anitroph.; în as de muschi.  - bor.- med.mo.

    690. Micarea melaena (Nyl.) Hedl.
    (Bacidia melaena (Nyl.) Zahlbr.; Bilimbia melaena Arnold; Lecidea melaena f. decrustata Zahlbr.; Catillaria constristans sensu H. Magn.; Bacidia melaena f. catillarioides (Vain.) Zahlbr.; Bilimbia melaena f. catillarioides H. Olivier; Bacidia melaena f. decrustata Vain.).
    Tal slab dezvoltat, granulos sau cornos, galben-brun, verzui pânã la cenusiu-verzui, C -/ C + (rosu), K -, P -. Apotecii negre, de -0,4 mm., convexe pânã la aproape rotunde; hipoteciu brun, rosu- brun sau purpuriu-brun, K + (verde sau purpuriu); himeniu cenusiu pânã la verde-albastru; parafize la capete violete sau negre; ascospori fusiformi, la ambele capete rotunjiti, drepti sau usor curbati, (1)3(5) septati, de 12-21 x 4-5,5 µm; himeniu J + (rosu); Ch.: ± Gyrophor- S. Pe lemn ± putred, pe resturi de plante etc.; me.-ex. acidoph., substrathygroph., anitroph., photoindiff.  - bor.- mieur.(med.mo).

    691. Micarea misella (Nyl.) Hedl.
    (Lecidea aserculorum Ach. nomen dubium; Lecidea asserculorum f. olivascens (Vain.) Szatala; Lecidea misella (Nyl.) Nyl.; Lecidea globularis (Nyl.) Kamy; Micarea globularis "(Ach.) Hedl.").
    Tal adesea imers, slab dezvoltat, cornos, verde-cenusiu; picnidii negre, sesile sau stipelate, de 0,07-0,32 mm. înãltime; picnospori de 3,5-5 x 1-1,5 µm sau 3,8-6 x 0,6-0,8 µm. Apotecii rar, disc de 0,2-0,3 mm  , convex, negru sau negru-bruniu, umezit verde-oliv; hipoteciu bruniu-cenusiu deschis; himeniu deasupra (pigmentat verzui) C + (violet); parafize la capete oliv-brune; ascospori simpli, rar 1-septati, de 6,5-9,5 x 2-3(3,5) µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe lemn ± putred; me.- f. acidoph., anitroph.; în Xylographetum vitiliginis Kalb 1970.
- bor.- smed.mo(-med.-mo.).

    692. Micarea nitschkeana (J.J. Lahm ex Rabenh.) Harmand
    (Bacidia nitschkeana (J. Lahm) Zahlbr.; Bilimbia nitschkeana J. Lahm apud Rabenh.).
    Tal slab dezvoltat, granulos sau cornos, cenusiu-verzui. Apotecii cenusii- negricioase pânã la negre, convexe, în tinerete cu margine îngustã, de -0,3 mm.; hipoteciu incolor; parafize la capete olivacee; ascospori (1-)3(4) septati, drepti sau putin curbati, de 12-17 x 2,5-3 µm; asce J + (albastru apoi brun-violet). Corticol, în special pe Pinus si Quercus, lignicol; mo.- f. acidoph., ex. schioph.- ex. photoph.; în Lecanorion variae Barkm. 1958, Lecanoretum conizaeoidis Barkm. 1958, Pleurococcetum vulgaris Hillmann 1925. - (s'bor.-)- mieur.(-smed.mo.).

    693. Micarea peliocarpa (Anzi) Coppins & R. Sant.
    (Bacidia trisepta (Hellb.) Zahlbr.; Bilimbia trisepta Helbr.; Bacidia trisepta f. saxigena (Hepp) Zahlbr.; Bacidia hemipolioides (Nyl.) Zahlbr.; Bacidia albidolivens (Nyl.) Zahlbr.; Bilimbia peliocarpa Anzi; Micarea violacea (Nyl.) Hedl.).
    Tal uneori putin dezvoltat, granulos sau cornos, cenusiu, verde sau brun. Apoteciile au discul de 0,3-0,5 mm.  , negru, pruinos si fãrã margine; hipoteciu incolor; himeniu de 40-55 µm, deasupra oliv pânã la albastru-verde; asce cu 8 spori; ascospori drepti sau usor curbati, 3-septati (rar 5-septati), de 15-23 x 3-5 µm; macroconidii de 21-45 x 1-1,5 µm, curbate pânã la forma S. Corticol, lignicol, pe muschi degradati, de asemenea saxicol; me.- f. acidoph., me.- f. hygroph., ombroph., anitroph.; - s'bor.(atl.)- med.mo., subatl.

    694. Micarea prasina Fr.
    (Catillaria prasina (Fr.) Th.Fr.; Catillaria prasina f. laeta Th.Fr.; Catillaria melanobola (Nyl.) B. Bouly de Lesd; Catillaria micrococca (Körb.) Th.Fr.; Catillaria sordidescens (Nyl.) Vain.; Bacidia subviridescens (Nyl.) Zahlbr.; Micarea subviridescens (Nyl.) Hedl.).
    Tal granulos-cornos, verde, oliv-verde, cenusiu-verde, umezit + (verde), uneori foarte fin isidios, umezit ± (gelatinos). Apotecii mici, de 0,1-0,4 mm., albicioase pânã la albastru-cenusii, roz-cenusii, bruniu-cenusii, rar negricioase, disc plat si cu margine la început apoi convex si fãrã margine; hipoteciu negricios; ascospori mici, de 8-15 x 2,5-4,5 µm. Pe lemne; ± ombroph., ± substrathygroph., mo. photoph.- f. schioph.;  - bor.- med.(mo.).

    D. 5. 16. 2. Psilolechia A. Massal. (1860)
    Tal crustos, fãinos pânã la fin granulos, galben pânã la verde-galben sau verzui pânã la alburiu; fotobiont Trebouxia sau Stichococcus. Apotecii puternic convexe pânã la rotunde, biatorine, fãrã margine sau cu marginea cortexului excipular albã; excipul slab dezvoltat; hipoteciu incolor sau palid; himeniu de 25-35 µm înãltime, în întregime sau în partea superioarã colorat, J + (albastru); parafize simple sau sarãcãcios ramificate; asce cilindric-clavate, învelisurile cu K/J + (albastru), tolus K/J + (albãstrui), asemãnãtor tip Porpidia; ascospori simpli, alungit-ovoizi pânã la în formã de picãturã; Ch.: Rhizocarp-S. sau Gyrophor-S.

    695. Psilolechia leprosa Coppins & Purvis
    (Lecidea lucida f. leprosa Schaer.).
    Tal lepros, de -1,5 mm. grosime, verzui-alb, alb, granule în jur de 17-30(40) µm., C + (rosu); fotobiont sferic, de 6-9 µm sau 6-12 x 7-8,5 µm. Apotecii convexe pânã la aproape sferice, de 0,1-0,5 mm., adesea îngrãmãdite, de -1,6 mm., disc palid-cãrniu, roz, brun, uneori violaceu; hipoteciu deschis la culoare; himeniu incolor pânã la gãlbui; ascospori în formã de picãturã pânã la lung-elipsoizi, de 4,5-6,5(7) x 1,3-1,8 µm.; Ch. Gyrophor-S. (Lecanor-S.), Porphyril-S. Pe roci bogate în fier, pe ziduri; mo.-me. acidoph., anitroph.;  - bor.- med.

    696. Psilolechia lucida (Ach.) M.Choisy
    (Lecidea lucida (Ach.) Ach.; Biatora lucida Fr.).
    Tal cornos sau fãinos, galben sau verde-gãlbui, R -. Apotecii de -0,6(0,8) mm., disc galben, convex si fãrã margine; hipoteciu incolor; parafize incolore; epiteciu verde-gãlbui; ascospori simpli, cilindrici, de 4-7 x 1,5-2(2,5) µm; asce J + (albastru apoi rosu sau violet), restul regiunii himeniale + (brun).
    Ecologie, sociologie. Saxicol (pe roci silicioase), tericol, lignicol si corticol (pe Calluna si ramuri de Betula etc); mo.-me. acidoph., anitroph.; caract. Psilolechietum (Lecideetum) lucidae Schade 1934 ex Klem. 1950.
    Element floristic: - (s')bor.- mieur. subatl.- smed.(-med.).

    D. 5. 17. Mycoblastaceae Hafellner (1984)

    D. 5. 17. 1. Mycoblastus Norman (1852)
    Tal crustos, granulos pânã la gros-verucos, cenusiu-deschis pânã la cenusiu, adesea soredios; fotobiont: chlorococcoid, posibil trebouxioid. Apotecii negre, convexe, sferice; excipulul la bãtrânete se reduce; hipoteciu incolor, brun sau rosu; himeniu incolor sau pigmentat albãstrui-negru, violet bruniu, J + (albastru); epihimeniu mai ales ± albastru-negru; parafize ramificate si adglutinate; asce clavate, dom apical J + (albastru), cu camerã ocularã distinctã. Ascospori 1-2(3)/ ascã, simpli, îngust-elipsoizi pânã la elipsoizi, cu pereti grosi; picnospori scurt baciliformi; Ch.: Atranorin, Fett-S., Fumarprotocetrar-S.

    697. Mycoblastus affinis (Schaer.) Schauer
    (Mycoblastus melinus (Kremph.) Hellb.; Megalospora melina H. Olivier; Megalospora mellina (Kremph.) Nyl.).
    Tal subtire, indistinct, gri, rar soredios, K -/ ± (gãlbui), P -, C -; apotecii de -1,5 mm., disc puternic convex; hipoteciu incolor pânã la bruniu; epihimeniu albastru-negru; ascospori 2/ ascã (rar 1 sau 3), de 25-70(100) x 15-42 µm; Ch.: Atranorin, Plana-S. Corticol: pe scoartã; me.-f. acidoph., f. hygroph., ombroph., anitroph.;  - bor.- mieur. h'mo. (oz).

    698. Mycoblastus alpinus (Fr.) Th. Fr. ex Hellbom
    (Mycoblastus sanguinarius v. alpinus (Fr.) J. Steiner).
    Tal crustos, neted-verucos pânã la în formã de film, cenusiu, adesea întins, cu prototal cenusiu pânã la negru; sorale palid-galbene pânã la palid-galben-verzi; sorale/ tal P -, K ± (galben), C -/ + (galben); Ch.: Atranorin, Plana-S.; sorale cu Usnin-S. Corticol: pe scoartã de conifere; me.- f. acidoph., f. hygroph., mo. ombroph., anitroph.;  -bor.- mieur.- h'mo.(oz.).

    699. Mycoblastus sanguinarius (L.) Norman
    (Megalospora sanguinaria A. Massal.; Mycoblastus sanguinarius v. alpinus (Fr.) J. Steiner; Mycoblastus sanguinarius v. endorhodus (Th.Fr.) J. Steiner; Mycoblastus sanguinarius f. plethoricus Zahlbr.).
    Tal gros crustos, uniform sau  neregulat granulos, uneori neregulat crãpat areolat, alburiu-cenusiu, verzui-cenusiu, uneori pe alocurea gãlbui-cenusiu, soredios; K + (murdar galben), P + (galben)/ P -, C -. Apoteciu de -2 mm., disc negru, plat pânã la convex sau subglobos, fãrã margine, sesil sau adpres; excipulul talin lipseste; excipulul propriu bine dezvoltat; hipoteciu si medula apoteciului sângeriu-rosie; parafize anastomozate; asce cu 1 (rar 3) spori, cilindric-clavate.; ascospori simpli, oblongi sau elipsoizi, incolori, multinucleati, cu pereti puternic îngrosati, de 65-100 x 32-50 µm; Ch: Atranorin, Caperat-S. Corticol si muscicol, mai rar lignicol; me.-f. acidoph., f. hygroph., mo. ombroph., anitroph.; caract. Alectorietalia Dahl & Hada  1944 (în Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925), în Chrysotrichetalia candelaris Wirth 1980. - bor.- mieur.- mo./h'mo.

    D. 5. 18. Ophioparmaceae Rogers & Hafellner (1988)
    D. 5. 18. 1. Ophioparma Norman (1853)
    Tal crustos, gãlbui-verde pânã la galben-cenusiu, corticat, nesoredios; fotobiont: trebouxioid. Apotecii cu disc rosietic pânã la brun-rosietic si cu margine; marginea talinã de la puternic dezvoltatã pânã la lipsã; himeniu si excipulul ± (oranj), K + (albastru apoi roz-rosu pânã la oranj-rosu); epihimeniu oranj-rosu pânã la rosu, K + (albastru apoi violet-albastru); parafize simple pânã la rar ramificate sau adglutinate; asce clavate, cu tolus scund, uniform, J + (albastru), fãrã masã axialã amiloidã, fãrã camerã ocularã; ascospori gros-aciformi, dispusi spiralat în ascã, 3-7 septati. Picnospori baciliformi. Ch.: Divaricat-S., Thamnol-S., ± Usnin-S.

    700. Ophioparma ventosa (L.) Norman
    (Haematomma ventosum (L.) A. Massal.; Lecanora ventosa Ach.; Parmelia ventosa Ach.; Haematomma ventosum f. lecideinum Gyeln.; Lecanora ventosa f. lecideina Schaer.; Haematomma ventosum f. obscurum Zschacke).
    Tal crustos, granulos-verucos, putin areolat, gãlbui (-cenusiu-verde), bine dezvoltat, de 1-2 mm. grosime; medula K + /P + (galben-oranj), C -, cortex K + (galben-oranj). Apotecii imerse, disc de 1-3 mm., rotund sau în parte neregulat, albãstrui pânã la brun-rosu, marginea talinã foarte subtire, mai deschisã la culoare si mai târziu dispare; excipulul talin poate fi sau nu prezent; excipulul propriu subtire, de aceeasi culoare cu discul; parafize vizibil îngrosate la vârf, rar ramificate sau anastomozate, K + (albastru sau albastru-violet); hipoteciu incolor; asce cu 8 spori aranjati ± spiralat; ascospori aciculari, 5-7 septati, incolori, de 40-55 x 4-5 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: Divaricat-S., Thamnol-S., ± Usnin-S. Saxicol: pe roci silicioase; mo.- me. acidoph., ex.- f. photoph., anitroph.- (mo.) nitroph.; caract. Umbylicarion cylindricae Gams 1927, în Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 si Parmelietalia saxatilis Wirth 1972.  - arkt.- bor.- mieur.h'mo/alp.- med.alp.

    D. 5. 19. Pannariaceae Tuck. (1872)
    Tal crustos-granulos, uniform sau lobat la periferie, scvamiform pânã la foliaceu, niciodatã gelatinos; prototal de obicei bine dezvoltat; stratificat, corticat pe fata superioarã (cortex paraplectenchimatic, format din hife orizontale, neregulate sau verticale), fata inferioarã corticatã sau nu, stratul medular uneori putin aparent, de obicei bine dezvoltat. Fotobiont: Nostoc, uneori Dactylococcus. Apotecii discoidale, superficiale sau laterale, lecanorine sau biatorine. Hamateciu: parafize neramificate. Asce cu câte 8 spori; ascospori incolori, simpli, rar 1-septati, cu pereti subtiri.

    D. 5. 19. 1. Leproloma Nyl. ex Crombie (1894)
    Tal crustos-lepros (Fig. 7: a), pulverulent-lepros pânã la granulos, adesea distinct delimitat, uneori lobulat, alburiu, alb-cenusiu pânã la ± gãlbui; structurã homeomerã (hife ramificate, întretesute sub forma unei pânze de pãianjen, cu fotobiont: cyanobacterie suspendatã într-un învelis lax, glatinos); medula putin existentã, albã; în general fãrã apotecii; Ch.: Dibenzofurane.

    701. Leproloma membranaceum (Dicks.) Vain.
    (Crocynia membranacea (Dicks.) Zahlbr.; Crocynia lanuginosa (Ach.) Hue.; Leproloma lanuginosum (Ach.) Nyl.; Pannaria lanuginosa Körb.; Crocynia membranacea f. saxicola (Lojka) Szatala= Pannaria lanuginosa Körb. f. saxicola Szatala; Lepraria membranacea (Dicks.) Vain.; Amphiloma lanuginosum (Ach.) Nyl.).
    Tal crustos-lepros, galben sau galben alburiu, granule de 70-200 µm  , P + (rosietic-oranj), K ± (galben), C -; nu are nici apotecii nici picnidii; Ch.: Pannar-S., Roccel-S. Pe stânci umbrite, pe muschi etc.; mo.-me. acidoph., ex. schioph.,- ex. photoph., anitroph.-(-mo.) nitroph., în Umbilicarion hirsutae  ern. & Hada  1944, Pertusarietum corallinae Frey 1923, Chrysotrichion chlorinae Smada & Hada  1944.  - bor.- med.

    D. 5. 19. 2. Moelleropsis Gyelnik (1940)
    Se aseamãnã cu Pannaria. Tal crustos, granulos; fotobiont: Nostoc. Apotecii brune pânã la rosu-brune, nemarginate sau cu margine talinã proprie si crenulatã; excipul paraplectenchimatic, cu hife radiare sau redus; hipoteciu palid brun; himeniu K/J + (albastru-verde); parafize simple pânã la ramificate, deasupra brune, putin îngrosate; asce cilindrice pânã la clavate, cu pereti subtiri, tolus J + (albãstrui); ascospori simpli, elipsoizi, cu suprafata netedã; Ch: -.

    702. Moelleropsis nebulosa (Hoffm.) Gyelnnik
     (Pannaria nebulosa (Hoffm.) Nyl..
    Tal crustos, granulos pânã la granulos-coraloid, granule de -0,1 mm, ± areolat, uneori cu lobi în formã de filamente si cu margine sau în întregime minifruticos, albastru-verzui sau palid-cenusiu, usor sau în întregime granulat. Apoteciu rotund, disc de -1 mm., brun pânã la rosu-brun; hipoteciu gãlbui; parafize incolore, la capete rosietice; asce cu 8 spori; ascospori  simpli (-1) septati, la ambele capete rotunjiti, incolori, de 13-17(19) x 6-8 µm, cu o picãturã de ulei mare; himeniu IK + (albastru apoi rosu-brun). Pe argilã sau sol nisipos, în locuri expuse la soare (ex. râpe, margini de drumuri etc.); subneutroph.- mo. acidoph., substrathygroph.;  - mieur.- med.

    D. 5. 19. 3. Pannaria Delise (1828)
    Tal scvamulos pânã la folios, lobat sau crustos, cenusiu-albastru, cenusiu pânã la brun, negru-brun, cu prototal albãstrui pânã la albastru-negru, fixat de substrat prin hifele medulei/ prototalului; cortexul superior pseudoparenchimatos; fotobiont: Nostoc. Apotecii imerse apoi sesile, dispuse marginal, rosii-brune pânã la aproape negre cu margine talinã, disc cu margine proprie; excipulul talin paraplectenchimatic, hipoteciu incolor sau deschis colorat; ascele contin câte 8 spori; ascospori simpli, elipsoizi; Ch -, rar Pannarin.

    703. Pannaria conoplea (Ach.) Bory
    (Pannaria pityrea (DC.) Degel; Pannaria caeruleobadia (Schleich. ex Lam.) A. Massal.; Pannaria lanuginosa senzu Szatala; Psoroma lanuginosum Müll.-Arg.; Pannaria rubiginosa Delise v. lanuginosa Zahlbr. ; Pannaria pityrea G. Nils f. saxicola (Lojka) Cretzoiu; Pannaria pezizoides f. saxicola Cretzoiu).
    Tal folios, galben-cenusiu, mai târziu acoperit cu numeroase soredii/ isidii albastre. Apotecii cu disc de -1 mm.  , galben-rosietic, plat; ascospori de 12-18 x 3-4 µm. Corticol (în special pe trunchiurile bãtrâne ale arborilor foiosi) si saxicol (pe roci umbrite); caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928.  - bor. atl.- mieur. subatl. med.mo., oz.

    704. Pannaria leucophaea (Vahl.) P.M.Jorg.
    (Parmeliella microphylla (Sw.) Müll.-Arg.; Pannaria microphylla Sw.; Trachyderma microphyllum Norman; Pannularia microphylla Stizenb.; Parmeliella microphylla f. isidioides Zahlbr.; Pannaria microphylla A. Massal. f. isidoides Hazsl.; Parmeliella microphylla f. melacarpa Zahlbr.; Parmliella microphylla f. turgida (Schaer.) Zahlbr.).
    Tal microscvamulos, cenusiu sau cenusiu-brun. Apotecii sesile, deseori grupate sub formã de ciorchine, la început lecanorine, mai târziu biatorine, disc de 0,5-1 mm.  , la început plat, mai târziu convex, rosu-brun pânã la negru si cu  margine care dispare. Parafize septate, incolore, la capete rosii sau negre. Ascele contin 8 spori; ascospori incolori, simpli, cu numeroase picãturi de ulei, de 14-18 x 5-7 µm; himeniu J/K + (albastru apoi rosu).
Saxicol, pe stânci ± bazice, rar la baza trunchiurilor de copaci, în locuri umede sau umbroase; subneutroph.; caract. Orthotrichetalia Hada  1944.  - bor.- smed.(-med.mo).

    705. Pannaria pezizoides (Weber) Trevis.
    (Pannaria brunea (Ach.) A. Massal.; Parmelia brunea A. Massal.; Lecanora brunea Ach.; Pannaria pezizoides f. pseudonebulosa Gyeln.; Pannaria brunea A. Massal. f pseudonebulosa Gyeln.; Lichen pezizoides Weber; Lichen brunneus Sw.).
    Tal microfolios- scvamos (scvamulele de 0,5-1 mm), cenusiu- brun pânã la brun-întunecat. Apotecii imerse, disc de -1,5(2) mm., rosu-brun pânã la brun-întunecat, plat si cu margine. Parafize septate, incolore si la capete rosii. Asce cu 8 spori; ascospori simpli, incolori, episporul cu negi evidenti, de 19-25 x 8-10 µm, inclusiv episporul 25-30 x 9-12 µm; himeniu J + (albastru întunecat). Pe sol bogat în humus, pe muschii de pe trunchiurile arborilor foiosi etc.; me.- mo. acidoph., substrathygroph., hygroph.; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928, Peltigeretalia Klem. 1950 (în Solorinion croceae Klem. 1955). - arkt.- bor.- mieur.(h'mo./alp.)- alp.

    706. Pannaria praetermissa (Nyl.) P. James
    (Parmeliella lepidota (Smrft.) Th.Fr. Vain.; Pannaria lepidota Th. Fr.).
    Tal crustos-scvamulos (scvamule erecte si se suprapun, de -2 (3) mm. lungime si 1,5 mm. lãtime), brun sau verde bruniu. Apotecii cu disc de 1-1,5 mm  , plat sau usor convex, rosu-brun si cu margine. Asca contine 8 spori; ascospori simpli, incolori, de 14-25 x 9-12 µm. Pe sol calcifer, muscicol, rareori saxicol; subneutroph.;  - arkt.-alp.

    707. Pannaria rubiginosa (Ach.) Bory
    (Parmelia rubiginosa Ach. [61/ nr. 692]).
    Tal crustos-scvamulos pânã la microfolios, lobi bine dezvoltati, de 7-8 x 3-4 mm., dispusi ± radiar, formând rozete de -3 cm., cenusiu-brun pânã la brun-întunecat, PD + (oranj-rosu). Apotecii imerse, disc de 1-2 mm.  , rosu-brun, plat si cu margine deseori  crenulatã. Parafize simple, incolore si la capete rosii; ascele cu 8 spori; ascospori simpli, incolori, cu epispor distinct negos, de 15-19 x 9-10 µm., inclusiv episporul 15-24 x 9-12 µm.  Corticol: pe scoartã de foioase, foarte rar pe roci; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928.  -s'bor.- atl.- mieur(atl.)- med.mo(subatl), oz.

    D. 5. 19. 4. Parmeliella Müll.-Arg. (1862)
    Tal folios, lobat sau crustos, cenusiu-albastru, brun, brun-negru, adesea cu prototal întunecat; fotobiont: Nostoc. Apotecii rosu-brune pânã la negre asemãnãtoare cu Pannaria însã fãrã margine talinã si disc cu margine subtire (excipul paraplectenchimatic).

    708. Parmeliella triptophylla (Ach.) Müll.-Arg.
    (Parmeliella corallinoides (Hoffm.) Zahlbr.; Biatora triptophylla Fr.; Pannaria triptophylla A. Massal.; Pannularia triptophylla Nyl.; Trachiderma triptophyllum Norman; Lecidea triptophylla Ach.).
    Tal scvamulos, cenusiu pânã la bruniu, umezit albastru-negricios, pe partea inferioarã negru; scvamule ramificate, plate, au 0,5-1,5 x 0,2-0,5 mm, la mijloc isidii cilindrice proeminente. Apotecii sesile, ± sferice, biatorine, disc de -1 mm., cenusiu-rosietic, cu margine mai deschisã la culoare, adesea mai târziu bombat si fãrã margine; hipoteciu rosu-brun; epiteciu incolor sau rosu; parafize simple; asce cu 8 spori; ascospori simpli, fãrã epispor, de (10-) 13-17 x 5-7,5(-8) µm. Corticol, pe scoartã de foioase (în special Populus), rar pe conifere, roci sau muschi; mo. acidoph.,- subneutroph., mo. photoph., f.(ex.) hygroph., substrathygroph., anitroph.; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928, Parmellietum coralloidis Frey 1927. - bor.- med.-mo., oz.

    D. 5. 19. 5. Psoroma Ach. ex Michaux (1803)
    Tal microscvamulos, mai ales verzui-cenusiu pânã la galben-brun, umezit ± verde, în cefalodii Nostoc; fotobiont: alge verzi (Myrmecia); apotecii cu margine talinã, disc galben pânã la rosu-brun; parafize simple sau deasupra ramificate, capetele neîngrosate; asce clavate pânã la subcilindrice, tolus K/J + (albãstrui); ascospori simpli, elipsoizi, cu epispor negos. Ch. -.

    709. Psoroma hypnorum (Vahl.) S. Gray
    (Pannaria hypnorum (Wahlb.) Körb.; Lecanora hypnorum Schaer. [61/ nr. 710]; Psoroma hypnorum f. aurata; Psoroma hypnorum f. campestre J. Steiner; Psoroma hypnorum f. deauratum (Hoffm.) Nyl.; Pannaria hypnorum f. typica; Psoroma hypnorum f. typica; Lichen hypnorum Vahl.; Psora deaurata Hoffm.).
    Tal micro-scvamulos (scvamule de 0,2-0,5 mm  ), uneori granulos, brun-cenusiu, galben-bruniu pânã la galben, pe fata inferioarã deschis la culoare (hipotal subtire si palid), prezintã cefalodii care contin Nostoc. Fotobiont: Myrmecia. Apoteciu ± în formã de cupã, cu discul de 1-6 mm  , mai târziu plat, rosu-brun si cu margine zimtatã. Parafize incolore, la capete galbene. Ascopori incolori, simpli, cu epispor evident, de (19-)20-26(-29) x (8-)10-12 µm. Muscicol si tericol, comun mai mult în arealele alpine si subalpine; me.- ex. acidoph., substrathygroph., mo.- ex. photoph.; caract. Peltigeretalia Klem. 1950, Solorinion croceae Klem. 1955, în Lecidomatetum demissae Frey 1923.  - arkt.- alp.

    D. 5. 20. Parmeliaceae Zenker (1827)
    Tal folios, fixat prin rizine si cu structurã dorsiventralã sau crustos -ca tal bazal- si tufos fixat de substrat prin holdfast, ramificatii erecte pânã la lung pendule sau decumbente (structurã radiarã); frecvent prezintã soralii si isidii papilate si ocazional foliate. Rizinele pot fi simple, ramificate sau solzoase, de la putine pânã la numeroase, acoperind în întregime fata inferioarã sau sunt ± restrânse spre centru. Cortex pseudoparenchimatos, adesea cu pseudocifele sau cu palisade plectenchimatoase cu iesire poroasã spre epicortex. Fotobiont: trebouxioid. Ascoma: apoteciu sesil, laminal, lateral sau terminal, cu discul rotund, plat sau convex; excipul talin persistent, de aceeasi culoare cu talul, uneori prezintã prelungiri scurte sub formã de raze; excipulul propriu incolor (la talul folios), pseudo pânã la plectenchimatos; epiteciu gãlbui-brun pânã la rosu-brun; himeniu incolor; hipoteciu incolor. Asce clavate, elongat-clavate, de tip Lecanora. Ascospori incolori, simpli, elipsoizi pânã la sferici, fãrã perispor.

    D. 5. 20. 1. Allantoparmelia (Vain.) Essl. (1968)
    Se  desprinde din Hypogumnia.

    710. Allantoparmelia alpicola (Th.Fr.) Essl.
    (Parmelia atrofusca Crom.; Imbricaria alpicola Arnold; Hypogymnia alpicola (Th.Fr.) Hav.; Parmelia alpicola Th. Fr.; ? Hypogymnia atrofusca (Schaer.) Räsänen; ? Brodoa atrofusca (Schaer.) Goward.).
    Tal folios, aproape rotund, sub formã de rozetã, oliv-brun, la mijloc cenusiu-întunecat pânã la negru, lobi de 0,5-1 mm lãtime, bombati, fãrã sorale; fata inferioarã neagrã si pe margini brunã, fãrã rizine. Fotobiont: trebouxioid. Apotecii superficiale, disc de -7 mm., negru, cu margine talinã. Asce de tip Lecanora (Fig. 16 II: 4), cu 8 spori. Ascospori simpli, incolori, de 7-12 x 5-9 µm.; Ch.: Atranorin, Physod-S., Protocetrar- S. Saxicol: pe roci silicioase; ex. acidoph.- subneutroph., anitroph.,/mo.(-me.) nitroph.; caract. Umbilicarion hirsutae Cern. & Hada  1944, Umbilicarion cylindricae Gams 1927.  - arkt.- mieur. alp.

    D. 5. 20. 2. Arctoparmelia Hale

    711. Arctoparmelia centrifuga (L.) Hale
    (Parmelia centrifuga (L.) Ach.; Xanthoparmelia centrifuga (L.) Hale; Parmelia incurva (Pers.) Fr.; Arctoparmelia incurva (Pers.) Hale; Parmelia aleuritica Nyl.).
     Tal folios, în formã de rozetã, lobi liniari, de 1-2 mm. lãtime, convexi, granulosi, fata superioarã alburiu-galbenã pânã la galben-verzuie, matã, încretitã, fãrã sorale, fata inferioarã  alburie pânã la brunie; medula P -, K -, C -, KC + (rosu). Apotecii stipitate, cu discul rosu-brun, cu margine subtire. Ascospori de 8-12 x 3-6 µm; Ch.: Alectoron-S., Atranorin, Usnin-S. Saxicol: pe roci silicioase, uneori lignicol si corticol.  - arkt.- bor. (mieur.alp.).

    D. 5. 20. 3. Brodoa Goward
    Tal folios, lobi compacti, îngusti, liniari, alb-cenusii, brunii, pe fata superioarã fãrã gãuri; fata inferioarã neagrã, fãrã rizine; soralele lipsesc; fotobiont: chlorococcoid; cortexul superior paraplectenchimatic, cortexul inferior palisad- plectenchimatic; medula compactã; apotecii brune, cu margine talinã, disc concav pânã la plat; ascospori simpli, elipsoizi; Ch.: Atranorin (în cortex), Fumarprotocetrar- S. sau Physod- S., Protocetrar- S.
    Se deosebeste de Hypogymnia prin medula compactã, lipsa soralelor; se deosebeste de Menegazzia care are fata superioarã cu gãuri.

    712. Brodoa intestiniformis (Vill.) Goward.
    (Hypogymnia intestiniformis (Vill.) Räsänen; Parmelia intestiniformis (Vill.) Ach.; Imbricaria encausta DC. v. intestiniformis Hazsl.; Parmelia encausta Ach. v. intestiniformis Bisch.; Hypogymnia encausta (Sm.) W.R.Wats.; Parmelia encausta Ach.; Parmelia encausta v. multipuncta Th.Fr.).
    Tal folios, cu lobii rotunjiti, uneori bifurcati si cu vârfurile ascutite, de 0,25-2 mm. lãtime, bombati, fãrã sorale (nu sunt gãunosi), pe fata superioarã alb- cenusii, brunii, spre margine luciosi, pe fata inferioarã spre mijloc albastru-negriciosi si la margine roz; medula J - sau + (gãlbui). Apotecii de 1 cm.  , disc concav pânã la plat, brun-strãlucitor, cu margine talinã subtire; ascospori simpli, elipsoizi, de 7,5-12 5-6,5 µm; Ch: Atranorin (în cortex), Fumarprotocetrar-S. sau Physod-S, Protocetrar-S. Saxicol: pe roci silicioase; mo.- me. acidoph., ex. photoph., anitroph.-/mo. nitroph., în Umbilicarion cylindricae Gams 1927., Rinodino confragosae- Xanthorietalia elegantis Creveld 1981.  - arkt.- h'mo/alp.

    D. 5. 20. 4. Cetraria Ach. (1803
    Tal folios-lobat pânã la tufos vertical; lobi concavi sau aproape tubulari sau aproape cilindric-muchiati, rar aproape ca o pernã si cu lobi plati, brun, oliv, verzui-alb pânã la palid-gãlbui, uneori pe marginea lobilor soredii sau isidii; structura dorsiventralã si fata inferioarã coloratã diferit sau bilateralã pânã la ± radiarã, fata inferioarã sau marginal cu pseudocifele (cortex paraplectenchimatic sau prosoplectenchimatic); fotobint: chlorococcoid, grupat într-un singur strat sub cortexul superior sau sub ambele fete; medula nu este galbenã. Apotecii ± marginale, brune pânã la brun-negre, cu margine talinã (excipul talin); hipoteciu incolor; epihimeniu rosu-brun, brun, brun-întunecat; parafize ramificate, rar adglutinate; asce cu 8 spori, ± clavate, de tip Lecanora; ascospori simpli, incolori, elipsoizi pânã la sferici; picnidii imerse, sesile pânã la stipelate; picnospori scurt cilindrici pânã la baciliformi; Ch.: Protolichesterin-S, Fumarprotocetrar-S, Alectoron-S, unele specii Usnin-S.

    713. Cetraria aculeata (Schreb.) Fr.
    (Coelocaulon aculeatum (Schreb.) Link; Cornicularia tenuissima (L.) Zahlbr.; Cornicularia aculeata (Schreb.) Ach.;Cetraria tenuissima Vain.; Cornicularia tenuissima v. muricata Dalla Torre et Sarnth.; Cetraria aculeata v. muricata Schaer.; Cornicularia aculeata v. campestris (Schaer.) Rabenh.; Cornicularia aculeata v. spadicea (Roth.) Ach.).
    Tal rosu-brun, brun pânã la negru-brun, fruticos ascendent, de la ± pânã la puternic tepos; ramificatii rigide dar sfãrãmicioase, cilindrice si spre vârf tepoase, uneori  cu muchii neregulate sau presate dorsiventral si fãrã tepi vizibili. Apotecii cu marginea tepoasã. Ascospori de 6-9 x 3-4 µm. Pe sol expus soarelui, acoperit cu vegetatie, preferând solul nisipos si pietrisurile; f. acidoph.- subneutroph., me.-xeroph., ex.-f. photoph.; caract. Cladonietum arbusculae Klem. 1950; în Cladonietum foliaceae Klem. 1955.  - bor.- med. mo.

    714. Cetraria chlorophylla (Willd.) Vain.
    (Cetraria saepincola Ach. f. chlorophylla Schaer.; Cetraria ulophylla (Ach.) Rabent.; Tuckermanopsis chlorophylla (Willd.) Hale).
    Tal folios, rareori aderent de substrat (are forma unor rozete de 1-6 cm.  ), pe fata superioarã brun-oliv pânã la brun, (umezit) oliv-verde, fata inferioarã brunie pânã la alburie, lobi de 1-3 cm. lungime si 2-10 mm. lãtime, cu marginea încretitã si acoperitã cu soredii albe cenusii. Apoteciile în general lipsesc, uneori prezente, disc bruniu; ascospori de 6,5-8 x 4-5,5 µm. Corticol (pe trunchiuri, ramuri si rãmurele), lignicol, rar saxicol; me.- f. acidoph., ex.- f. photoph., hygroph., f. ombroph., anitroph.; în Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925.  - bor.- mieur.- mo(-smed.-subalp.

    715. Cetraria commixta (Nyl.) Th.Fr.
    (Cetraria fahluensis sensu Vain.).
    Tal folios, cu aspect de pernite, lobii ridicati în sus, pe fata superioarã brun pânã la negru, pe fata inferioarã bruniu; medula K -, P -, C -, KC + (roz) /KC -; picnospori elipsoizi pânã la fusiformi. Apotecii cu disc brun pânã la negru, plat si cu marginea mai ridicatã; Ch.: - sau ± Collatol-S., ± Alectorial-S. Pe stânci si bolovani, în locurile deschise din zona alpinã si subalpinã.  - arkt.- bor.- mieur. alp.

    716. Cetraria cucullata (Bellardy) Ach.
    (Parmelia cucculata Spreng.; Platysma cucculatum Bellar.;  Cetraria cucullata f. nipharga Ach.; Allocetraria cucullata (Bellardi) Randlane & Sang.).
    Tal folios, cu aspect tufos (de pe un ax principal se desprind lobi cu marginea rãsucitã, ondulatã, în formã de tuburi), neted, alb-gãlbui. Apotecii dispuse pe fata dorsalã a lobilor, discul roz, mai târziu brun, de -1 cm.; ascospori elipsoizi, de 7-10 x 4 µm. In locuri deschise expuse luminii solare si în pãduri de înãltimi mici preferând solul calcifer; mo.-f. acidoph., anemorph., anitroph.; caract. Peltigeretalia Klem. 1950, Cetrarion nivalis Klem. 1955.  - arkt.-alp.

    717.Cetraria ericetorum Opizz
    (Cetraria ericetorum ssp. ericetorum Opiz; Cetraria tenuifolia (Retz.) R. Howe.; Cetraria crispa (Ach.) Nyl.; Cetraria islandica v. crispa Ach.; Parmelia islandica f. tenuifolia Vain.; Cetraria tenuifolia f. expallida Erichsen; Cetraria tenuifolia f. subtubulosa Hillmann; Cetraria crispa v. subtubulosa Hue.; Cetraria islandica v. tubulosa Schaer.; Cetraria islandica f. subtubulosa Fr.; Cetraria crispa v. subnigricans Nyl.; Cetraria islandica f. subnigricans Dalla Torre et Sarnth.).
    Tal cu aspect tufos, lobi ascendenti, de -1 mm. lãtime, puternic rãsuciti, mãrginiti tepos, brun-întunecati pânã la brun-negri, pe margini cu pseudocifele albe. Pe sol, printre muschi, semiarbusti si arbusti montani etc.; mo.-f. acidoph., anemoph., anitroph.; caract. Peltigeretalia Klem. 1950.  - bor.- mieur. mo./alp.(-smed.alp.).

    718. Cetraria hepatizon (Ach.) Vain.
    (Cetraria fahluensis (L.) Schaer. [61/ nr. 2028]; Imbricaria fahluensis DC.; Parmelia fahluensis Ach.; Tuckermanopsis hepatizon (Ach.) Kurok.; Cetraria polyschiza (Nyl.) Jatta).
    Tal sub formã de rozete rotunde, alipite de substrat prin numeroase rizine, lobi divizati, pe fata superioarã oliv-bruni, (umeziti) verzi, fata inferioarã brunã.; medula K + (galben pânã la galben-rosu), P + (galben), C -, KC + (galben-oranj); picnospori în formã de haltere; Ch.: Stictin-S., ± Norstictin-S. Apotecii cu disc de 2-8 mm.  , brun pânã la negru, plat si cu marginea mai ridicatã, uneori dintatã; parafize incolore, la capete gãlbui; asce cu 8 spori; ascospori simpli, incolori, ovoizi, de 5-11 x 4-6 µm. Saxicol: pe roci silicioase si bulgãri, în zonele muntoase; me. acidoph., anitroph.-/ mo. nitroph.; caract. Umbilicarion cylindricae Frey 1933. - arkt.- bor.-h'mo/alp.

    719. Cetraria islandica (L.) Ach.
    (ssp. islandica si ssp. crispiformis (Räsänen) Kärnefelt; Cetraria islandica f. vulgaris Schaer.; Cetraria islandica f. cephalodifera Zahlbr. ; Cetraria islandica f. humilis Cretzoiu; Cetraria islandica v. pallida Britz.; Cetraria islandica f. platyna Ach.; Cetraria islandica f. pusilla Cretzoiu; Cetraria islandica f. stygia Ach.).
    Tal cu aspect fruticos, înalt de 6-10 cm., lobii de 0,5-1,5 cm. lãtime, ascendenti, foarte putin rãsuciti sau deloc, brun-verzui în locuri umbroase sau brun-întunecati în locuri însorite, pe margini teposi, cu soredii albicioase; în structurã: sub ambele cortexuri sunt grupate gonidiile. Apoteciile sunt asezate pe marginea lobilor, au discul de pânã la 1 cm.  , brun. Ascospori simpli, elipsoizi, incolori, de 9-12 x 4,5-5 µm. Pe solul de deasupra rocilor, printre muschi, pe arbusti pitici din zonele montane (ex. Loisleuria procumbens); acidoph.- euryon (me. hygroph.) mezoph.- me. xeroph., anitroph.; caract. Peltigeretalia Klem. 1950, în Psoretalia decipientis Mattick ex. Follm. 1974.  - arkt.- mieur. (med.mo).

    720. Cetraria juniperina (L.) Ach.
    (Vulpicida juniperinus (L.) J. E. Mattson; Platysma juniperinum L. [61/ nr. 2038]; Cetraria juniperina v. tilesii (Ach.) Th.Fr.; Cetraria juniperina f. viridis Zahlbr.).
    Tal folios, lobii ascendenti, plati sau convexi, marginile fãrã soredii dar adesea cu numeroase picnidii ca niste puncte mici negre; fata superioarã galben-verzuie, fata inferioarã galbenã; apotecii laterale; ascospori de 4-8 x 4-6 µm. Corticol: pe Juniperus, muscicol si tericol (în special calcifer); caract. Cetrarion pinastri Ochsner 1928, Cetrarietum sepincolae (Ochsner 1928) Klem. 1955.

    721. Cetraria laureri Krmph.
    (Cetraria complicata Laur.).
    Tal folios, membranos, adpres, neted, lobi încretiti, pe fata superioarã galben-verzui sau gãlbui, cu sau fãrã sordii, fata inferioarã albicioasã pânã la brunie, cu pseudocifele; picnospori de 3-4,5 x 0,5-0,8 µm. Apotecii marginale, disc bruniu; ascospori de 5-7 x 3-4 µm. Corticol: pe Picea si Fagus; me. acidoph., mo.-ex. photoph., anitroph.; în Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925.  - mieur.- pralp.

    722. Cetraria nivalis (L.) Ach.
    (Allocetraria nivalis (L.) Randlane & Saag.; Platysma nivalis).
    Tal folios, ramificat si ascendent (aspectul fruticos: 3-8 cm. înãltime); ramificatii foliacee si curbate, pe fata superioarã alb-gãlbui, fata inferioarã galben-brunã si cu vinisoare vizibile. Apotecii cu disc roz, galben sau galben-bruniu; ascospori de 7-9 x 4-5 µm. Pe sol printre muschi; mo.-f. acidoph., anemoph., anitroph.; caract. Peltigeretalia Klem. 1950, Cetrarion nivalis Klem. 1955.  - arkt.- alp.

    723. Cetraria oakesiana Tuck.
    (Allocetraria oakesiana (Tuck.) Randl. & Thell).
    Tal folios, lobi ascendenti, adesea rãsfrânti, pe margini cu soredii albe, fata superioarã galben-verzuie, fata inferioarã brunã, fãrã pseudocifele, mãrginitã cu  sorale; picnospori de 7-11 x 0,8-1 µm. Apotecii dispuse lateral, disc negru-brun; ascospori de 7-8 x 5-5,5 µm.; Ch.: Caperat-S., (Lichesterin-S.). Corticol; me. acidoph., mo. photoph. (- ex. schioph.), substrathygroph., anitroph.;  - mieur.-pralp.

    724. Cetraria pinastri (Scop.) S. E. Gray
(Vulpicida pinastri (Scop.) J. E. Mattsson & M. J. Lai; Cetraria juniperina  v. pinastri Ach.; Platysma pinastri Freg.).
    Tal folios în formã de rozete, alipit de substrat, galben-închis pânã la galben ca lãmâia, lobi cu soredii galben-sulfurii pe margine; medula galben-aurie. Apotecii dispuse lateral; ascospori de 6-8 x 4-6 µm. Ch.: Usnin-S., Vulpin-S., Pinastrin-S.  Corticol (în special Betula, Juniperus), uneori lignicol, rar saxicol; caract. Cetrarion pinastri Ochsner 1928 (în Parmeliopsidetum ambiguae Hillmann 1925,  Cetrarietum saepincolae (Ochsner 1928) Klem. 1955).  - bor.- smed. mo (-med. mo.).

    725. Cetraria saepincola (Ehrh.) Ach.
    (Platysma saepincola Ehrh.; Cetraria scutata (Wulfen in Jacq.) Poetsch; Tuckermanopsis sepincola (Ehrh.) Hale).
    Tal folios, de -2 cm. lãtime si 1(1,5) cm. înãltime, lobi lungi de 2-4 mm., fata superioarã oliv- brunã pânã la brun- negricioasã, în general lucioasã, lipsitã de isidii, fata inferioarã brunie; corticat pe ambele fete, fotobiont grupat sub cortexul superior. Apoteciile au discul lucios; ascospori de 7-10 x 4,5-6,5 µm. Corticol, în special pe ramuri de Betula, lignicol si ocazional saxicol; me.-f. acidoph., ex.-f. photoph., hygroph., ombroph., anitroph.; caract. Cetrarietum saepincolae (Ochsner 1928) Klem. 1955, în Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925, Parmeliopsidetum ambiguae Hillmann 1925. - bor.- mieur. mo.(-smed. subalp.).

    D. 5. 20. 5. Cetrelia Culb. & C.Culb. (1968)
    Tal folios, cenusiu, albastru-cenusiu, pe alocurea bruniu; lobi lat-rotunjiti, fata superioarã cu pseudocifele punctiforme pânã la eliptice, cu sorale marginale, fata inferioarã neagrã, la margini brunã, cu rizine simple; cortex ± paraplectenchimatic; fotobiont: Trebouxia; apotecii plate pânã la marginate, disc brun pânã la brun-rosu, mai ales cu margine talinã; asce tip Lecanora; ascospori simpli, elipsoizi; picnospori scurt baciliformi; Ch.: Atranorin (în scoartã), Depsiden si Depsidonen (în medulã).
    Observatii: Talul se aseamãnã cu Platismatia glauca de care se deosebeste prin prezenta pe fata superioarã a pseudocifelelor.

    726. Cetrelia cetrarioides (Delise ex Duby) W. Culb. & C. Culb.
    (Cetraria cetrarioides (Duby) W.L.Culb.; Parmelia cetrarioides (Delise ex. Duby) Nyl. em. Du Rietz; Parmelia cetrarioides Delise v. typica Du Rietz; Imbricaria cetrarioides Arnold; Parmelia cetrarioides v. rubescens (Th.Fr.) Du Rietz; Parmelia cetrarioides v. rubescens f. sorediosa Vain.; Parmelia cetrarioides v. typica Du Rietz. f. sorediosa Cretzoiu).
    Tal folios, lobi de 0,5- 2 cm. lãtime, pe fata superioarã albastru-cenusiu, cu puncte albe (pseudocifele) si soredii, pe fata inferioarã brun pânã la negru, cu rizine; corticat pe ambele fete (Fig. 11: E.); medula albã, C -, KC + (roz), K -, P -; Ch.: ± Perlatol-S., ± Imbricar-S. Pe scoartã, lemn sau roci; mo.-me. acidoph., mo.-ex. photoph., me.-f. hygroph., anitroph.; în Lobarion pulmonariae Hillmann 1925.  - s'bor.- subatl.- med. (subatl.).

    727. Cetrelia olivetorum Nyl.) W.L.Culb. & C.F.Culb.
    (Parmelia olivaria sensu Th.Fr.; Parmelia olivetorum Nyl.; Parmelia olivaria v. olivetorum Gyeln.; Cetrelia monachorum (Zahlbr.) W.L. Culb. & C.F. Culb.).
    Tal folios, în formã de rozetã de -30 cm.; lobi cu capetele ascendente, rotunjite, foarte slab sinuos sublobulate, uneori rãsfrânte înapoi, cu marginile undulat-încretite si soredioase; fata superioarã cenusie, brun-albicioasã sau brunã, lucioasã, alb punctatã de pseudocifele; fata inferioarã neagrã, lucioasã, cãtre periferie brunã, uneori alb punctatã de pseudocifele, cu rizine rare care uneori pot fi reduse la mici verucozitãti; medula C +/KC + (roz-rosu), K -, P -. Apotecii rar, discul de - 7 mm.  , brun-roscat si cu margine subtire. Ascospori ovoizi si elipsoizi, de 16,5-21 x 8,5-13 µm.; Ch.: Olivetor-S. Pe muschi, roci si copaci; mo.-me. acidoph., mo.-ex. photoph., mo.-f. hygroph., anitroph.; caract. Physcietalia adscendentis Hada  1944 em. Barkm. 1958,  Alectorietalia Dahl & Hada  1944.  - s'bor. subatl.- med., oz.

    D. 5. 20. 6. Cornicularia (Schreb.) Hoffm. (1794)
    Tal tufos, în formã de pernitã, brun-întunecat pânã la brun-negru, în sectiune aplatizat, aproapevertical, simetrie bilateralã, corticat pe ambele fete, cu hife periclinale; fotobiont: Trebouxia. Apotecii cu margine talinã, negre; asce tip Lecanora; ascospori simpli, elipsoizi, foarte mici; picnospori negri în formã de haltere; Ch. -.

    728. Cornicularia normoerica (Gunn.) Du Rietz
    (Cetraria normoerica (Gunn.) Lynge; Cetraria tristis (Weber.) Fr.; Cornicularia tristis Hoffm.).
    Tal microtufos, tufos-sub formã de pernitã- pânã la lung pendent sau decumbent crescând ascendent ± departe de substrat, de - 2 cm. înãltime, brun, castaniu brun sau negru-brun, lucios, se fixeazã de substrat printr-un holdfast compact; furcatii neregulate, rigide, rotunde pânã la unghiulare, plate si netede (sau ± cu cavitãti ca o retea); axul central are marginea cartilaginoasã si solidã, este compact, solid, alcãtuit din hife albe, rar roze sau galbene, aranjate longitudinal; fotobiont: trebouxioid. Ascoma: apoteciu dispus lateral aproape terminal, cu discul rotund (de 2-3 mm.  ), plat sau ± convex; excipulul talin persistenmt, de aceeasi culoare cu talul. Asce cu 8 spori; ascospori incolori, mici, de 8-11 x 4-6 µm. Pe roci, în locuri cu expunere ± puternicã; mo.-me. acidoph., anitroph.-/mo. nitroph.; caract. Umbilicarion cylindricae Gams 1927, în Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 ex Klem. 1955.
- arkt.-alp., subatl.

    D. 5. 20. 7. Dactylina Nyl.
    729. Dactylina madreporiformis (Ach.) Tuck.
    (Dufourea madreporiformis Ach.).
    Tal întrucâtva fruticos, de - 4 cm. înãltime, dicotomic ramificat, cu terminatii rotunjite, galben. Apoteciile nu se cunosc.

    D. 5. 20. 8. Evernia Ach. (1810)
     Tal tufos, fixat de substrat printr-un disc, adesea pendul, gãlbui, verde-gãlbui, rar cenusiu, lobi în formã de benzi înguste, corticat numai pe fata superioarã sau ramificatii furcate, cilindrice sau slab comprimate, corticat de jur-împrejur si cu medula spongioasã strãbãtutã de cilindrii mai solizi; cortex continuu si deseori prevãzut cu soredii sau isidii. Apotecii sesile sau scurt stipelate, dispuse lateral sau terminal, disc cu margine concolorã sau mai deschisã la culoare. Asce cu 8 spori, tip Lecanora; ascospori simpli, elipsoizi, incolori; Ch.: Usnin-S. (speciile galbene), Evernin-S. sau Divaricat-S.

    D. 5. 20. 7. {1}  Evernia divaricata (L.) Ach.
    (Letharia divaricata (L.) Hue; Ramalina divaricata L.; Evernia divaricata f. ramilosa Zahlbr.; Letharia divaricata f. ramilosa Räsänen; Evernia divaricata f. subreticulata Räsänen; Letharia divaricata f. subreticulata Räsänen
    Tal fruticos, foarte ramificat, moale si pendul, ± verde-gãlbui pânã la cenusiu-verde, de -25 cm. lungime, K -; ramificatii în formã de benzi late de 1-2 mm., cu capetele ascutite; cortexul se rupe transversal si prin alungire capãtã aspect articulat; soralele lipsesc. Apotecii laterale; ascospori de 6-10 x 4-5 µm.; Ch.: Usnin-S., Divaricat-S.
Pe ramuri de Picea în pãduri umede (rar pe Pinus si Juniperus); mo.-me acidoph., ex. schioph.- ex. photoph., anitroph.; caract. Evernietum divaricatae Frey 1952 ex Barkm. 1958 em. Bibinger 1970, în Bryorio fuscescenti-Usneetum filipendulae Hillmann 1925 = Alectorietum sarmentosae Frey 1927 = Usneetum barbatae (Frey 1923) Ochsner 1928. - bor.- smed.mo., (subko.).

    731. Evernia mesomorpha Nyl.
    (Letharia mesomorpha (Nyl.) Du Rietz; Evernia thamnodes (Flot.) Arnold; Letharia thamnodes (Flot.) Hue).
    Tal tufos, ascendent sau pendul, de -8 cm. lungime, pal-gãlbui, acoperit cu soredii; lobi colturos-rotunjiti sau plati, cu vârfurile cilindrice, aproape sub formã de stilet, brunii; cortex cu crãpãturi transversale. Apotecii rar, disc de 3-6 mm  , rosu-brun; ascospori de 8-9 x 5-6 µm. Pe ramuri de conifere (rar pe lemn sau roci); caract. Usneion barbatae Ochsner 1928.  - bor.- smed.mo., (subko.).

    732. Evernia prunastri L.) Ach.
    (Lobaria prunastri Hoffm.; Evernia prunastri v. bisoralifera H. H. Magn. [A.Z.C.L. X: 551], [61/ nr. 2206]; Evernia prunastri f. gracilis Ach.; Evernia prunastri f. isidiosa Harmand; Evernia prunastri f. munda H. Olivier; Evernia prunastri v. retusa Ach.; Evernia prunastri f. soralifera Räsänen; Evernia prunastri f. sorediifera Ach.; Evernia sorediifera Ach.).
    Tal fruticos, mai adesea pendul, format din lobi în formã de benzi înguste si de -10 cm. lungime, maleabile; corticat numai pe fata superioarã; fata inferioarã albã, puternic încretitã, cea superioarã netedã, verzui-cenusie sau gãlbuie, uneori cu soredii sau isidii; vârfurile lobilor liniare si furcat-ramificate. Apotecii se formeazã rar, stipelate, disc scuteliform, brun-roscat. Ascospori simpli, incolori, ovoizi, de 7-10 x 4-6 µm; Ch.: Usnin-S, Evern-S., Atranorin. Corticol sau uneori lignicol, rar saxicol; mo.-f. acidoph., anitroph.- mo. nitroph.; în Hypogymnietea physodis Follm. 1974, caract. Graphidetalia sciptae Hada  1944, Alectorietalia Dahl. & Hada  1944.  - bor.- med.

    D. 5. 20. 9. Flavoparmelia Hale
    Se desprinde din Parmelia.
    Fata superioarã a talului galbenã sau galben-verzuie, nudã sau cu soredii sau isidii, fata inferioarã neagrã-brunã.

    733. Flavoparmelia caperata (L.) Hale
    (Pseudoparmelia caperata (L.) Hale; Parmelia caperata (L.) Ach.; Parmelia cylisphora Vain. [61/ nr. 2060]; Imbricaria caperata DC.; Parmelia caperata v. cylisphora Ach.; Parmelia caperata f. subglauca (Nyl.) Harmand).
    Tal folios-lobat, în formã de rozetã (poate atinge 25 cm.), lobi mari, cu marginile sinuate, bine alipit de substrat, fata superioarã galbenã sau galben- verzuie, nudã, cu sorale sau cu isidii, fata inferioarã neagrã-brunã, cu rizine dese la mijloc; medula/ sorale C -, KC + (rosu), P + (oranj-rosu). Ascospori de 16-20 x 7-10 µm; Ch.: Protocetrar- S., Caperat- S., Usnin- S. Corticol, pe trunchiuri de Quercus, Alnus etc. si saxicol (uneori pe muschi); mo.-me acidoph., ex. photoph., anitroph.-(mo.) nitroph.; caract. Xanthorion parietinae Ochsner 1928; Parmelietum caperatae Felföldy 1941, în Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex Klem. 1955.  - mieur. (subatl.)- med.

    D. 5. 20. 10. Flavopunctelia (Krog) Hale
    Se desprinde din Parmelia.
    734. Flavopunctelia flaventior (Stirton) Hale
    (Parmelia flaventior Stirton; Parmelia kernstockii (Lynge) Zahlbr.; Parmelia kernstockii f. subnuda B. Bouly de Lesd; Parmelia andreana Müll.-Arg.).
    Tal folios, galben-brun sau galben verzui, la mijloc foarte fin si des încretit, cu pseudocifele alburii, pe fata superioarã cu sorale punctiforme, farinacee, alburii sau albe-cenusii, mai târziu granuloase; medula/ sorale C + (carmin-rosu), KC + (rosu), P -; Ch.: Lecanor-S, Usnin-S. Corticol; (mo.-) me. acidoph., mesoph.- me. xeroph., ex.-f. photoph.; în Parmelietum caperatae Felf. 1941, Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925.  - mieur. (atl.)- med.

    D. 5. 20. 11. Hypogymnia (Nyl.) Nyl. (1896
    Tal folios, adânc lobat, aderent de substrat, cenusiu-deschis pânã la cenusiu sau bruniu, fata inferioarã neagrã, fãrã rizine, adesea cu sorale terminale sau superficiale si isidii; lobii ± gãunosi, simetrie dorsiventralã, corticat pe ambele fete; fotobiont: trebuxioid; medula K - sau + (gãlbui). Ascoma: apoteciu laminal, sesil pânã la ± stipelat, disc plat pânã la concav, cu margine talinã; excipul talin persistent, de aceeasi culoare cu talul. Asce clavate, elongat- clavate, de tip Lecanora, cu 8 spori. Ascospori simpli, elipsoizi pânã la rotunzi, fãrã perispor; picnospori baciliformi; Ch.: scoarta cu Atranorin, medula cu Physod-S., uneori Physodal-S.

    735. Hypogymnia austerodes (Nyl.)Räs.
    (Parmelia austerodes (Nyl.) Nyl.; Parmelia obscurata v. isidiata (Lynge) H. H. Magn.).
    Tal în formã de rozete neregulate, de 1 mm., cu sorale mãciucate si isidii care adeseori erup soredios; fata superioarã plumburiu-cenusie, cenusie sau brunã si lucioasã, fata inferioarã neagrã, la periferie brunã, fãrã rizine; tal si sorale IK + (galben-verzui apoi rosu). Apotecii rare, ± pedicelate, discul de 3-6 mm., brun sau rosu-brun, cu margine soreadioasã; ascospori de 6,5-7,5(-9) x 4,5-5(-6) µm. Corticol sau saxicol (roci calcifere moi); mo.-f. acidoph., anitroph.; caract. Evernietum vulpinae Frey 1937.  - s'bor.- med.-h.'mo.

    736. Hypogymnia farinacea Zopf.
    (Hypogymnia bitteriana (Zahlbr.) Räsänen; Parmelia bitteriana Zahlbr.; Parmelia farinacea Bitter).
    Tal folios, alipit de substrat, lobi dispusi unii peste altii; fata superioarã cu numeroase sorale, cenusie, cenusiu-verzuie, albicioasã sau cenusiu-brunie, fata inferioarã neagrã si la periferie brunã, fãrã rizine; tal K + (galben apoi rosu). Apotecii scurt stipelate, disc de -13 mm.  ; ascospori de 6-7,5 x 3-4 µm. Corticol: pe scoartã de conifere; me.-f. acidoph., anitroph.; caract. Parmelietum revolutae Almborn 1948 ex Klem. 1955, în Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925.  - s'bor.- med.-h'mo.

    737. Hypogymnia physodes (L.) Nyl.
    (Parmelia physodes (L.) Ach.; Imbricaria physodes DC.; Parmelia ceratophylla Ach. v. physodes Schaer.; Parmelia physodes f. ampullacea Boistel; Parmelia physodes f. elegans Mereschk.; Parmelia physodes f. fulgescens Harmand; Parmelia physodes f. labrosa Ach.; Parmelia physodes f. maculans (H. Olivier) Hillmann; Parmelia physodes f. minor Hilitzer; Parmelia physodes v. platyphylla Ach.; Parmelia physodes f. stigmatea Wallr.; Parmelia physodes f. vitattoides Mereschk.; Parmelia physodes f. pinnata Anders; Parmelia physodes f. isidiosa Anders).
    Tal folios, în formã de rozetã, de 2-15 cm., alipit de substrat, K + (galben-verzui apoi rosu); lobi lati de 2-3 mm, pe fata superioarã cenusii, cenusiu-verzui, albiciosi sau cenusiu-brunii, pe fata inferioarã negri, la periferie bruni, fãrã rizine. Apotecii  scurt stipelate, disc de 2-5 mm.  , bruniu, cu margine subtire, încretitã si soreumaticã. Ascospori de 6,5-8,5 x 4-6 µm.; Ch.: Physodal-S, ± Protocetrar- S.  Corticol, lignicol si uneori saxicol; mo.-f. acidoph., mesoph.- hygroph., anitroph.- (mo.) nitroph.; caract. Hypogymnietea physodis Follm. 1974. - arkt.- med.

    738. Hypogymnia tubulosa (Schaer.) Hav.
    (Parmelia tubulosa (Schaer.) Bitter; Parmelia physodes Ach. v. tubulosa Müll.-Arg.; Parmelia tubulosa f. cornuta Harmand).
    Tal folios, în formã de rozete de 5 cm.; lobi convexi, cu marginile îndoite în jos, luând aspectul tubular iar la vârf se aflã câte un soral capitat (soralele se deschid în partea superioarã), fata superioarã cenusie sau cenusiu- albãstruie, K + (galben apoi rosu). Apotecii aproape pedicelate; ascospori de 6-6,5 x 4,5 µm. Corticol, lignicol si mai putin frecvent saxicol; mo.-me. acidoph., mo.- f. photoph.; caract. Hypogymnietea physodis Follm. 1974, în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928. - bor.- med.

    739. Hypogymnia vittata (Ach.) Parrique
    (Parmelia vittata Röhl.; Imbricaria physodes v. vittata Körb.; Parmelia physodes v. vittata Ach.; Parmelia vittata v. alpestris Zahlbr.).
    Tal folios lobat, lobi alungiti, lati de 1-2 mm., din loc în loc din nou ramificati, cu capetele îngustate, pe fata superioarã cenusii si marginile negre din cauza fetei inferioare rãsfrânte (care este neagrã), K + (galben apoi rosu). Apotecii stipelate; ascospori aproape rotunzi, de 4,5-6 x 4,5 µm. Pe muschi si sol, mai rar la baza trunchiurilor de conifere; caract. Bryorio fuscescenti- Usneetum filipendulae Hillmann 1925, prezent în Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925.  - bor.- mieur. h'mo. (-smed.h.'mo), subko.

    D. 5. 20. 12. Hypotrachyna (Vain.) Hale
    Se desprinde din Parmelia.

    740. Hypotrachyna laevigata (Sm.) Hale
    (Parmelia laevigata (Sm.) Ach.).
    Talul are formã de rozetã, lobi liniar-bandiformi, de -3(5) mm., digitat- ramificati, pe fata superioarã albastru sau alb- cenusiu, cu sorale hemisferice; rizine ramificate (Fig. 8: b); medula/ sorale C + (oranj), K -, P -. Apotecii de - 8 mm., disc rosu-întunecat; ascospori de 16-18 x 9-10 µm. Ch.: Barbat/Obtusat-SSy. Saxicol: pe roci cu muschi; me. acidoph., f.- ex. hygroph., mo.-ex. photoph., anitroph.;  - mieur. atl./pralp.- smed.mo, oz.

    741. Hypotrachyna revoluta (Flörke) Hale
    (Parmelia perlata Ach. f. revoluta Zahlbr.; Parmelia revoluta A. Massal.).
    Tal folios-lobat, sub formã de rozetã, lobi de 3-6 mm. lãtime, rãsfrânti, ± mati, cu sorale palid-verzui, cenusii pânã la brunii, fata superioarã cenusie, fata inferioarã neagrã, cu rizine pânã la margine; tal K + (galben), medula K -. Apotecii stipelate, disc brun; ascospori de 11-14 x 7-8 µm. Corticol, mai ales pe trunchiuri de Alnus glutinosa, rar pe alte foioase; mo.-me. acidoph. mo.-ex. photoph., anitroph.-(mo.) nitroph.; caract. Parmelietum revolutae Almborn 1948.

    742. Hypotrachina sinuosa (Sm.) Hale
    (Parmelia sinuosa (Sm.) Ach.; Imbricaria sinuosa Körb.).
    Lobii talului ± liniari, de -2(3) mm. lãtime, netezi, la capete cu sorale hemisferice; fata superioarã alb-cenusie spre margine brunã, fata inferioarã neagrã, cu rizine negre si dese; cortex K + (galben), medula/ sorale K + (galben apoi rosu); aproape permanent steril, uneori apotecii cu disc brun; ascospori de 11-20 x 8-12 µm.; Ch.: Salazin-S., Usnin- S., (Norstictin-S.). Corticol, mai ales pe Betula; me.(-f.)acidoph., mo.-ex. photoph., f.-ex. hygroph., f. ombroph., anitroph.; în Usneion barbatae Ochsner 1928, Lobarion pulmonariae Ochsner 1928.
- mieur. (-atl./pralp.)- smed.mo.

    D. 5. 20. 13. Imshaugia S.F. Meyer
    Se aseamãnã cu Parmeliopsis.
    Tal folios, circular, adânc lobat, marginile lobilor ascendente; prezintã isidii, fata superioarã albã sau cenusie, la margine brunã, fata inferioarã albã sau palid brunã; ascospori elipsoizi, simpli, incolori.

    743. Imshaugia aleurites (Ach.) S.F. Meyer
(Parmeliopsis aleurites (Ach.) Nyl.; Parmeliopsis pallescens (Hoffm.) Zahlbr.; Cetraria aleurites; Imbricaria aleurites Ach.; Parmeliopsis aleurites f. diffusa (Hillmann) Grummann; Parmeliopsis pallescens f. diffusa (Ach.) Hillmann; Parmeliopsis placarodia Nyl.).
    Tal folios, circular, de - 8 cm.  , adânc lobat, spre mijloc cu isidii granuloase pânã la cilindrice, lobi scurti, de 1-3 mm. lãtime, alipiti de substrat si cu marginea ascendentã, fata superioarã albã sau cenusie, numai la margine brunã, fata inferioarã brunie pânã la alburie, cu rizine sau verucozitãti. Apotecii foarte rar, disc de - 6 mm., rosu-brun; asce cu 8 spori; ascospori simpli, incolori, elipsoizi, de 5,5-9 x 3,5 µm.; medula K + (galben), P + (galben-oranj), C -; Ch.: Atranorin, Thamnol-S. Pe scoartã si lemne, în special de conifere; me.-f. acidoph., mo.-ex. photoph., mesoph.-me. xeroph., anitroph; caract. Parmeliopsidetum ambiguae (Hilitzer 1925) Frey 1927, în Hypocenomycetum scalaris Hillmann 1925.  - bor.- med.mo., subko.

    D. 5. 20. 14. Letharia (Th.Fr.) Zahlbr.
    Se aseamãnã cu Evernia.
    Tal galben ca lãmâia pânã la galben-verde, ± ramificat-tufos, cu isidii; lobi aplatizati (în sectiune cu simetrie bilateralã) pânã la circular-unghiulari (corticat de jur-împrejur); cortex cu hife anticlinale, medula locularã, strãbãtutã de cilindri solizi; fotobiont: Trebouxia. Apotecii brun-întunecate, cu margine talinã; asce clavate; ascospori simpli, aproape rotunzi; picnospori aciformi; Ch.: Vulpin-S.

    744. Letharia vulpina (L.) Hue.
    (Evernia vulpina Ach.; Letaria vulpina f. incompta H. Olivier).
    Tal tufos, de -20 cm. lungime, cel mai frecvent 8-10 cm., galben pânã la verzui-galben, cu lobi de 1,5-2,5 mm. lãtime, furcat-ramificati, corticati de jur-împrejur, mai rar total cilindrici, de cele mai multe ori putin comprimati sau costati, mai ales pe muchii  cu soredii galbene; furcatiile secundare au vârfurile ascutite. Apotecii terminale, disc brun-castaniu si marginea galbenã; ascospori rotunzi pânã la elipsoizi, de 5-8 x 4-5 µm; Ch.: Vulpin-S. Pe scoarta coniferelor si lemn; caract. Letharietum vulpinae Frey 1937.  - mieur.- smed.

    D. 5. 20. 15. Melanelia (De Not.) Essl.
    Se desprinde din Parmelia.
    Fata superioarã a talului oliv-verde, brunie pânã la oliv sau brun-întunecat, cu isidii adesea crãpate la capãt sau cu soredii albe, cenusii sau brune (uneori lipsesc).

    746. Melanelia exasperata (De Not.) Essl.
    (Parmelia exasperata De Not.; Imbricaria aspera Körb.; Imbricaria aspidota Arnold; Parmelia aspera A. Massal.; Parmelia aspidota (Ach.) Röhl.; Parmelia olivacea v. aspidota Ach.; Parmelia aspidota f. corallizans Hillmann).
    Tal folios, sub formã de rozete, lobi de -3(4) mm. lãtime, fãrã isidii, cu verucozitãti, pe fata superioarã bruniu sau de culoarea bronzului, spre centru mai întunecat, pe fata inferioarã negru, cu rizine negre la centru si cenusii la periferie. Apoteciu de forma unei farfurii, de 5 mm.  , disc brun, lucios si cu margine crenulatã; ascospori de 8-12 x 6-10 µm; Ch.: -. Corticol, pe foioase, rar pe conifere, uneori lignicol si saxicol; caract. Alectorietalia Dahl. & Hada  1944, în Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, Lecanorion subfuscae Ochsner 1928.
- bor.- med. (subko.).

    747. Melanelia exasperatula (Nyl.) Essl.
    (Parmelia exasperatula Nyl.; Parmelia papulosa (Anzi) Vain.).
    Tal folios, în formã de rozete, lejer alipit de substrat, subtire ca hârtia; lobi pe fata superioarã oliv-verzui sau oliv-bruni, luciosi, cu isidii capitate sau spatulate, turtite, pe fata inferioarã bruni, cu rizine brune sau cenusii. Apotecii de -2 mm., disc, brun, cu margine fãinoasã; ascospori de 9-12 x 7-10 µm. Corticol, pe foioase si conifere; mo.-me. acidoph., ex.-f. photoph.; caract. Xanthorion parietinae Ochsner 1928, în Physcietalia adscendentis Hada  1944 em. Barkm. 1958 si Alectorietalia Dahl & Hada  1944.  - bor.-med.

    748. Melanelia glabra (Schaer.) Essl.
    (Parmelia glabra (Schaer.) Nyl.; Parmelia glabra v. inactiva Hillmann).
    Tal bine dezvoltat, în formã de rozete de pânã la 10 cm.  , cu lobi putini, strâns alipit de substrat, pe fata superioarã brun, la capãtul lobilor cu perisori hialini foarte scurti; soralele si isidiile lipsesc; medula C + (carmin-rosu), KC + (rosu), K -, P -. Apotecii cu disc de - 15 mm.  , brun-roscat sau brun. Ascospori de 13-20 x 6-10 µm; Ch.: Lecanor-S.  Corticol; subneutroph.- mo. acidoph.;  - mieur.- pralp.- med. mo.

    749. Melanelia glabratula (Lamy) Essl.
    (Parmelia glabratula (Lamy) Nyl.; Parmelia fuliginosa v. glabratula H. Olivier; Melanelia fuliginosa (Fr. ex Duby) Essl.; Parmelia fuliginosa (Fr.) Nyl.; Parmelia glabratula v. fuliginosa (Fr. ex. Duby) Grummann; Parmelia laetevirens (Flot.) Rosend.; Parmelia fuliginosa f. laetevirens (Kick.) Nyl.; Parmelia glabratula v. laetevirens (Flot.) Grummann; Parmelia glabratula f. ferruginascens (Zopf.) Grummann).
    Tal folios în formã de rozete, de obicei neregulate, de -10 cm., lobi subtiri si fragili, lati de 1-2 mm., pe fata superioarã oliv-verzi, oliv-bruni, brun-întunecati sau de culoarea bronzului, la vârf luciosi, spre centru cu isidii ± dese, negre-brune, subtiri-cilindrice, de 0,07-0,12 µm grosime, simple sau ramificate, fata inferioarã brunã si cu rizine numeroase. Apotecii prezente mai rar, de 1-3 mm.; ascospori de 12-16 x 5-8 µm; medula K - sau K + (violet); Ch.: ± Rhodophyscin. Corticol, în Hypogymnietea physodis Follm. 1974 si Graphidetalia scriptae Hada  1944; epilitic în Umbilicarion hirsutae  ern. & Hada  1944.  - bor.- med.

    749. Melanelia olivacea (L.) Essl.
    (Parmelia olivacea (L.) Ach. em. Nyl.; Imbricaria olivacea Arnold; Imbricaria olivacea  v. corticola Körb.; Imbricaria perlata v. ulophylla Flot.).
    Tal folios, în formã de rozete circulare de -10 cm.  , lobi lati de 2-5 mm., cu pseudocifele, foarte strâns alipit de substrat; fata superioarã oliv-brunã sau oliv-verzuie, spre centru mai întunacatã si încretitã, fata inferioarã neagrã, lucioasã, cu rizine rare. Apotecii sesile, disc brun; ascospori de 12-15 x 7-9 µm. Corticol, în special pe foioase, uneori lignicol, rar saxicol; me.-f. acidoph., ex.-f. photoph., anitroph.; caract. Cetrarietum sepincolae (Ochsner 1928) Klem. 1955, în Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925.  - bor. (-mieur.co.).

    750. Melanelia panniformis (Nyl.) Essl.
    (Parmelia panniformis (Nyl.) Vain.; Parmelia pannariformis (Arnold) Vain.; Parmelia prolyxa Ach. v. pannariformis Nyl.; Parmelia omphalodes (L.) Ach. v. panniformis Ach.; Imbricaria saxatilis Körb. v. panniformis Körb.; Parmelia saxatilis (L.) Ach. v. pannariformis Schaer.).
    Tal folios, lobi plati pânã la usor boltiti, de - 1 mm. lãtime, cei dinspre interior ascendenti, de culoare olivacee pânã la negru-brunã, fãrã pseudocifele albe; medula si cortexul R -; Ch.: Perlatol-S, Stenospor-S. Saxicol: pe roci silicioase; me. acidoph., me. ombroph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Pertusarietum corallinae Frey 1922, Umbilicarion hirsutae  ern. & Hada  1944;  - bor.- mieur.mo.(-smed.mo.).

    751. Melanelia sorediata (Ach.) Goward & Ahti
    (Parmelia sorediata (Ach.) Th.Fr.; Placodium dentriticum Hazsl.; Imbricaria sprengelii Flörke; Parmelia sorediosa Almb.).
    Tal folios- lobat, lobi de 0,5-1 mm. lãtime, pe fata superioarã brun pânã la negru, cu sorale si isidii brune sau negre, pe fata inferioarã negru, cu rizine negre. Apotecii mici, disc de 1-2 mm.  , negru-brun; ascospori de 10-12 x 5-6 µm. Saxicol, pe roci silicioase; me. acidoph., me. ombroph.; caract. Lecanoretum rupicolae Hil 1923.
- bor.- mieur.- mo.

    752. Melanelia stygia (L.) Essl.
    (Parmelia stygia (L.) Ach.; Parmelia stygia f. conturbata Dalla Torre et Sarnth.; Parmelia stygia f. verrucosa Zahlbr.).
    Tal folios, lobi de -2 mm. lãtime, convexi, ± luciosi, pe fata superioarã oliv-bruni pânã la brun-negri, cu puncte negre (picnidii) si cu mici pseudocifele indistinct punctiforme, pe fata inferioarã negri. Apotecii de -3(6) mm., disc negru, ± plat; ascospori de 7-10 x 5-7 µm; medula K -/K + (oranj), P -/P + (oranj-rosu), C -; Ch.: - sau Fumarprotocetrar-S., ± Protocetrar-S. Saxicol: pe roci silicioase (adesea în locuri expuse); me. acidoph., anitroph.-/mo. nitroph.; caract. Umbilicarion cylindricae Gams 1927.  - arkt.-h'mo./ alp.

    753. Melanelia subargentifera (Nyl.) Essl.
    (Parmelia subargentifera Nyl.).
    Tal folios-lobat, lobi de -3 mm. lãtime, pe fata superioarã cenusiu sau oliv-brun, cu sorale albe sau albastre cenusii, pe fata inferioarã negru, cu rizine negre, scurte; medula si sorale C + (carmin-rosu), KC + (rosu), K -, P -, UV -. Apoteciile nu se cunosc; Ch.: Lecanor-S. Corticol, pe trunchiuri de foioase etc.; subneutroph.- mo. basiph., ex.- f. photoph., (anitroph.-) mo. (me.) nitroph.; caract. Physcietum ascendentis Frey & Ochsner 1926, Parmelietum acetabuli Ochsner 1928.  - s'bor.- mieur./(subko.)-med.

    754. Melanelia subaurifera (Nyl.) Essl.
    (Parmelia subaurifera Nyl.).
    Tal folios în formã unor rozete alipite de substrat, pe ambele fete oliv, oliv-brun, brun, rosu-brun, în mijloc încretit; lobi subtiri, cu sorale punctiforme, albe pânã la gãlbui sau cu isidii delicate, de -0,25 mm. lungime x 0,02-0,06 mm. grosime, rar ramificate; medula albã sau gãlbuie, K -; apotecii de -1 mm.; ascospori de 10-18 x 5-9 µm; Ch.: ± Subauriferin. Corticol, în special pe trunchiurile foioaselor; subneutroph.-mo. acidoph., anitroph.-(mo.) nitroph.; în Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925, Lecanorion subfuscae Ochsner 1928, caract. Graphidetalia scriptae Hada  1944, Usneion barbatae Ochsner 1928, rar saxicol (în Xanthorietum aureolae Beschel 1951.

    D. 5. 20. 16. Menegazzia A. Massal.
    Tal folios, adesea cu crestere centrifugalã lobii formând rozete stelate, pe fata superioarã cenusiu, pe fata inferioarã negricios, fãrã rizine. Apotecii în formã de farfurie, disc plat, brun pânã la rosu-brun, cu margine talinã subtire; hipoteciu incolor; epihimeniu brun; parafize bogat ramificate si anastomozate; asce cu 2 spori (speciile exotice - 8 spori); ascospori simpli, elipsoizi, mari, cu pereti grosi; picnospori scurt baciliformi. Ch. variabil, mai ales Atranorin.

    755. Menegazzia terebrata (Hoffm.) A. Massal.
    (Menegazzia pertusa (Schrank) J. Steiner; Parmelia pertusa (Schrank) Schaer.; Imbricaria physodes v. terebrata Schwend.; Imbricaria pertusa Arnold; Parmelia pertusa v. nigrilimbata Hillmann; Menegazzia pertusa v. nigrilimbata (Hillmann) Grummann).
    Tal în formã de rozetã, stelat-lobat, bine alipit de substrat; lobi de 1-3 mm. lãtime, putin convexi, pe fata superioarã alb-cenusii sau brunii, adesea cu sorale; fata inferioarã nudã, adesea cu macule albe; medula K + (galben), P + (galben-oranj), C -, KC -. Apotecii cu disc de 2-4 mm.  , brun-roscat; ascospori 2/ ascã, K + (galben), de 40-70 x 22-28 µm; Ch.: Atranorin, Stictin-S, Menegazzia-S. Corticol, lignicol, saxicol; mo.-me. acidoph., mo.(-me.) ombroph.; mo. photoph., (ex. schioph.), anitroph.; caract. Lobarietum pulmonariae Hillmann 1925, în Thelotrematetum lepadini Hillmann 1925, Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex Klem 1955, Pertusarietum amarae Hillmann 1925;  -s'bor.atl.- mieur.- subatl.- smed. mo., (oz.)

    D. 5. 20. 17. Neofuscelia Essl.
    Se aseamãnã cu Parmelia.
    Tal folios, strâns alipit de substrat prin rizine, pe fata superioarã oliv-brun pânã la neagru-brun, pe fata inferioarã negru.

    756. Neofuscelia loxodes (Nyl.) Essl.
    (Parmelia loxodes Nyl.; Parmelia isidiotyla Nyl.; Parmelia isidiotyla v. dissecta Hilitzer; Parmelia prolixa v. dissecta Hilitzer).
    Tal folios (lobi numerosi, imbricati), usor alipit de substrat, la mijloc oliv pânã la galben-brun, rar brun-întunecat (mai târziu la margine mai deschis la culoare), cu isidii de 0,1-0,5 mm. grosime; medula albã, C - sau C + (gãlbui), KC + (rosu pânã la oranj-rosu); Ch. Glomelifer-S, Glomell-S., Perlatol-S, ± Gyrophor-S. Saxicol: pe roci silicioase; subneutroph.- me. acidoph., ex.- f. photoph., mo.- me. nitroph.; caract. Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972 (în Parmelietum somloensis Klem. 1955, Lasallietum pustulatae Hillmann 1925, Parmelietum conspersae  ern. & Hada  1944).  - s'bor.- med.

    757. Neofuscelia pokornyi (Körb.) Essl.
    (Parmelia pokornyi (Körb.) Szatala
    Tal folios, digitat- lobat, în formã de rozete de 2,5 cm.  , lobi convexi, pe fata superioarã oliv- bruni sau oliv- negri, lucitori, pe fata inferioarã negri si cu rizine. Tericol; photoph., xeroph., neutroph.; caract. Parmelietum hypoclystae Klem. 1930.

    758. Neofuscelia pulla (Ach.) Essl.
    (Parmelia pulla Ach.; Parmelia prolixa (Ach.) Carroll.; Parmelia prolixa v. integra Gyeln.; Parmelia prolixa f. rubescens (Rommeg.) Gyeln.; Parmelia rubescens (L.) Vain.; Parmelia pulla v. delisei (Duby) H. Magn.; Parmelia delisei (Duby) Nyl.; Neofuscelia delisei (Duby) Essl.; Parmelia prolixa v. delisei Nyl.; Parmelia isidiotyla v. delisei Nyl.; Parmelia prolixa Röhl. v. ryssolea Nyl.; Parmelia ryssolea (Ach.) Nyl.).
    Tal folios- lobat, fãrã pseudocifele, neted pânã la putin încretit la mijloc, galben-brun, bruniu (v. delisei), oliv pânã la negru brun, pe fata inferioarã negru si cu rizine; uneori tal digitat ramificat, cu lobii cilindrici, oliv bruni sau oliv-negri, pe fata inferioarã cu rizine foarte rare sau lipsesc (v. ryssolea). Apotecii cu disc de 5-10 mm.  , brun, lucios; ascospori de 9-12 x 5-6 µm.; la v. pulla medula P -, K -, C -/C + (roz), la v. delisei medula KC + (rosu sau rosu-oranj). Ch.: v. pulla: Divaricat-S. sau Stenophor-S, v. delisei: Glomellifer-S., Glomell-S., Perlatol-S.
Saxicol, subneutroph.- me. acidoph., mo.-me. thermoph., caract. Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944, prezent în Parmelietum somlöensis Klem. 1955 (v. pulla si v. delisei); tericol, ex. xeroph., thermoph., photoph., neutroph.- mo. basiph., caract. Parmelietum vagantis (Keller 1938) Klem. 1955 (v. ryssolea).  - mieur.- med.

    759. Neofuscelia verruculifera (Nyl.) Essl.
    (Parmelia verruculifera Nyl.; Parmelia verruculifera v. conspurcata (Schaer.) Hillmann; Parmelia glomellifera (Nyl.) Nyl.; Parmelia isidiotyla v. glomellifera (Nyl.) Mass; Parmelia loxodes v. verruculifera (Nyl.) Clauzade & Cl. Roux.).
     Tal folios-lobat, în formã de rozetã, strâns alipit de substrat, rosu pânã la întunecat- brun, lobi de 100-150(-180) µm grosime, 1-2(3) mm. lãtime; isidii de 0,1-0,2 mm. lãtime; medula C +/ KC + (roz pânã la rosu) sau C -/ KC -; Ch.: Divaricat-S., ± Gyrophor-S, rar Stenospor-S. Saxicol: pe roci silicioase; subneutroph.- me. acidoph., ex.- f. photoph., mo.-me. nitroph.; caract. Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944, în Lecidelletum carpaticae Wirth 1981.  - mieur.- med.

    D. 5. 20. 18. Parmelia Ach. (1803)
    Tal folios, fixat de substrat prin rizine (rareori acestea lipsesc aproape complet) dar cel putin periferia este ascendentã sau desprinsã de substrat; simetrie dorsiventralã, corticat pe ambele fete, cortex paraplectenchimatic, adesea cu pseudocifele sau plectenchimatic cu hife anticlinale si cu epicortex fin poros; fotobiont: Trebouxia. Apotecii de obicei sesile, rosu-brune, brune, brun-negre, plate pânã la concave, cu margine talinã; excipul subtire, incolor; hipoteciu incolor; himeniu J + (albastru); epihimeniu galben pânã la rosu-brun; parafize simple pânã la izolat ramificate; asce cu 8 spori, tip Lecanora; ascospori simpli, elipsoizi pânã la globulosi, incolori; picnospori baciliformi, în formã de haltere, bifusiformi. Ch.: speciile cenusii, corticole: Atranorin, speciile galbene: Usnin-S.

    760. Parmelia omphalodes (L.) Ach.
    (Imbricaria saxatilis v. omphalodes Körb.; Parmelia saxatilis. v. omphalodes Fr.; Parmelia omphalodes f. caesia (Nyl. ex Th.Fr.) Dalla Torre & Sarnth.; Parmelia saxatilis f. caesia Nyl..
    Tal în formã de rozetã, lobi imbricati, cu pseudocifele alburii, sub formã de întepãturi; fata superioarã brun-cenusie pânã la rosu-brunã, rar albastru-cenusie, adesea lucioasã, pruinoasã, fãrã sorale, fata inferioarã neagrã si cu rizine; medula P + (oranj sau rosu), K + (galben apoi rosu) sau K -, P + (roz-rosietic). Apotecii cu disc brun; ascosporii de 12-15 x 6-7 µm. Ch.: Atranorin. Pe roci silicioase; mo.-f. acidoph., me.f. ombroph., mo. substrathygroph.; caract. Umbilicarietalia cylindricae Wirth 1972, Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921.
- arkt.- smed. mo./alp.

    761. Parmelia saxatilis (L.) Ach.
    (Imbricaria saxatilis Körb.; Parmelia saxatilis v. laevis Nyl.; Parmelia saxatilis v. aizoni Delise; Parmelia saxatilis v. leucochroa  f. furfuracea Schaer.; Parmelia saxatilis f. furfuracea Linds.).
    Tal folios ± în formã de rozetã, usor alipit de substrat, lobi apropiati sau acoperindu-se unii pe altii, lati de 3-5 mm., cu marginile arcuat lobulate, fata superioarã cenusie, cenusiu-albiciasã, cenusiu-brunã sau cenusiu verzuie, cu numeroase isidii; fata inferioarã neagrã, acoperitã de rizine. Apotecii mari, cu discul de -10 mm., brun; ascospori de 14-18 x 8-12 µm; tal K + (galben), medula K + (galben); Ch.: ± Lobar-S, rar Norstictin-S, Lichesterin-S. Saxicol, mai ales pe roci silicioase, corticol si uneori lignicol sau pe muschi; me.-f. acidoph., mo.-ex. photoph., me.-f. ombroph., anitroph.- mo. nitroph.; caract. Parmelietalia saxatilis Wirth 1972, în Rhizocarpetalia obscurati Wirth 1972,  Chrysotrichetalia chlorinae Hada  1944, Umbilicarietalia cylindricae Wirth 1972, Physcietalia caesiae Mattick 1951 (mai ales în Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921, Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925).  - arkt.- mieur.-med. mo.

    762. Parmelia sulcata Taylor.
    (Parmelia saxatilis  f. sulcata Taylor; Parmelia sulcata f. rosaeformis (Ach.) Röhl.; Parmelia rosaeformis Röhl.; Parmelia sulcata v. contortoides Zahlbr.; Parmelia sulcata f. fagicola Gyeln.; Parmelia rosaeformis  f. fagicola Gyeln. [61/ nr. 2158]; Parmelia sulcata v. discreta (H. Olivier) Hillmann; Parmelia sulcata f. rubescens B. Bouly de Lesd; Parmelia sulcata f. sorediosissima Hillmann).
    Tal folios-lobat, acoperit cu sorale, fãrã isidii, cu fata superioarã cenusie sau alb-cenusie pânã la brunã, fata inferioarã neagrã; medula K + (galben apoi rosu). Corticol, lignicol si saxicol; în Hypogymnietea physodis Follm. 1974, Physcietalia adscendentis Hada  1944 em. Barkm. 1958.  - arkt.- med.

    D. 5. 20. 19. Parmelina Hale
    Se aseamãnã cu Parmelia.
    Tal folios, ± strâns alipit de substrat, pe fata superioarã alb-cenusiu, cenusiu-albãstrui, verzui, cenusiu-brun, cu sau fãrã isidii, fata inferioarã neagrã, cu rizine.

    763. Parmelina quercina (Willd.) Hale.
    (Parmelia quercina (Willd.) Vain.; Parmelia quercina v. carporrhizans (Taylor) V. Wirth; Parmelia carporrhizans Taylor et Hook.; Parmelina carporrhizans (Taylor) Poelt & V zda).
    Tal ± strâns alipit de substrat, în formã de rozete de 2-7 cm.  , lobi de 2-3 mm. lãtime, plati, la capete rotunjiti, fata superioarã alb-cenusie, cenusie, cenusiu-albãstruie, cenusiu- verzuie sau cenusiu-brunã, matã sau la periferie putin lucioasã, fãrã isidii, fãrã sorale; fata inferioarã neagrã, la periferie brunã, cu rizine negre; tal K + (galben), medula K -. Apotecii cu disc de 2-7 mm.  , bruniu pânã la brun, marginea pe partea inferioarã cu sau fãrã rizine; ascospori de 7-12 x 5-7,5 µm. Corticol: mai ales pe scoartã de foioase; me. acidoph., ex.-f. photoph., subneutroph., anitroph.- (mo.) nitroph.; în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928, caract. Parmelietum acetabuli Ochsner 1926. - (s') mieur. subatl.- (pralp.)- med.

    764. Parmelina tiliacea (Hoffm.) Hale
    (Parmelia tiliacea Vain.; Imbricaria tiliacea Körb.; Parmelia tiliacea  Ach. v. scortea Duby.; Parmelia scortea f. microphylla Zahlbr.; Parmelia saxatilis v. microphylla (Harmand) Erichsen Parmelia quercina f. pruinosa Zahlbr.; Parmelia tiliacea f. pruinosa Harmand; Parmelia saxatilis f. pruinosa Lynge; Parmelia sulcata v. pruinosa Harmand; Parmelia sulcata f. retiruga Th.Fr.; Parmelia saxatilis v. leucochroa f. retiruga Th.Fr.).
    Tal folios, alipit usor de substrat prin rizine; lobi mari, lati pânã la 6 mm.; fata superioarã argintiu-cenusie cu isidii, fãrã soredii, fata inferioarã neagrã, cu rizine dispuse pânã la marginea lobilor. Pe scoartã de foioase si saxicol; subneutroph.- mo.(me.) acidoph., ex.-f. photoph.; caract. Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, în Parmelietum caperatae Felf. 1941, Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex Klem. 1955; - (s'bor.-) mieur.- med.

    D. 5. 20. 20. Parmeliopsis Nyl. (1866)
    (Foraminella S.F.L. Meyer (1982)
    Tal folios, în formã de rozetã, complet alipit de substrat, fata inferioarã cu rizine simple; prezintã soredii; cortexul superior si inferior paraplectenchimatic; fotobiont: chlorococcoid; apotecii plate, rosii pânã la brun-întunecate, cu margine talinã; parafize simple; ascospori simpli, elipsoizi, curbati sau baciliformi; picnidii negre, imerse; picnospori aciformi pânã la firosi, curbati pânã la formã de cârlig, de 12-22 x 0,5-0,8 µm.; Ch.: Divaricat-S, în cortex Atranorin si/sau Usnin-S.

    765. Parmeliopsis ambigua (Wulfen) Nyl.
    (Foraminella ambigua (Wulfen) S.F.L. Meyer; Parmeliopsis diffusa Poetsch; Imbricaria diffusa Körb.; Parmeliopsis placocordia Nyl.; Parmelia ambigua (Wulfen) Ach.; Parmelia ambigua Gyeln.; Parmeliopsis ambigua v. angustata Hillmann; Parmeliopsis ambigua v. viridis SK.S.; Parmeliopsis ambigua f. lepraria Anders [182]).
    Tal folios, în formã de rozetã, complet alipit de substrat, lobi  îngust-liniari de - 1 mm. lãtime, uneori lungi de 10 mm., fata superioarã galbenã sau galben-verzuie, spre centru cu numeroase sorale galbene sau verzi, confluente, uneori rare sau lipsesc, uneori marginile lobilor negre, fata inferioarã brunã sau negricioasã, cu numeroase rizine. Apotecii foarte rar, disc ± plat, brun, de 2 mm.  ; ascospori elipsoizi sau baciliformi si curbati, de 7-11 x 2,5-3,5 µm; medula R -, UV + alb; Ch.: Usnin-S, Divaricat- S., ± Atranorin. Corticol, lignicol, mai rar saxicol; mo.- f. acidoph., mesoph.- f. hygroph., ex. schioph.- ex. photoph., anitroph.; caract. Parmeliopsidetum ambiguae Hillmann 1925, în Alectorietalia Dahl & Hada  1944, Hypocenomycetum scalaris Hillmann 1925, Lecanoretum conizaeoidis Barkm. 1958. - bor.- smed.h'mo(-med.-mo).

    766. Parmeliopsis hyperopta (Ach.) Arnold
    (Foraminella hyperopta (Ach.) S.F.L. Meyer; Imbricaria hyperopta Ach.); Imbricaria hyperopta Körb.).
    Tal folios, adânc lobat, sub formã de rozetã, cu soredii albicioase la capãtul  lobilor, fata superioarã cenusiu- brunã, pe fata inferioarã brun-neagrã si cu rizine scurte. Apotecii scurt pedicelate, disc de 2 mm.  ; ascospori de 8,5-12 x 2-4 µm; medula R -, UV + alb, cortex K + (galbui); Ch.: Atranorin, Divaricat-S. Corticol si lignicol, în special pe conifere; mo.- f. acidoph., ex. schioph.- ex. photoph., me.- f. hygroph., anitroph.; caract. Parmeliopsidetum ambiguae Hillmann 1925. - bor.- mieur.-h'mo(smed.-h'mo.).

    D. 5. 20. 21. Parmotrema A. Massal.
    Tal folios cu sorale marginale sau capitate sau cu isidii, nu galben, mai ales cenusiu-alb; marginea lobilor cu cili negriciosi; prezintã sau nu pseudocifele; fata inferioarã neagrã, cu rizine simple (Fig. 8: c); cortexul superior din hife anticlinale dens ramificate (palisadplectenchim), epicortex cu pori; fotobiont: Trebouxia. Apotecii ± stipelate, disc concav, brun, cu perforatii si margine talinã; hipoteciu incolor; parafize ramificate; peretii ascei tolus J + (albãstrui); ascospori simpli, elipsoizi, cu pereti grosi; picnospori baciliformi pânã la firosi; Ch.: Stictin- sau Norstictin-S., constant Atranorin.

    767. Parmotrema arnoldii (Du Rietz) Hale
    (Parmelia arnoldii Du Rietz).
    Tal folios, sub formã de rozete de pânã la 30 cm  , nu are isidii, lobii au pe margini cili lungi de 2-5 mm. care uneori pot fi ramificati; fata inferioarã nudã sau cu putine rizine; medula K, P -, KC + (roz-rosu), UV + (albastru)alb; Ch.: Alectoron-S, Collatol- S. Pe roci cu muschi si pe trunchiurile copacilor; me. acidoph., f.-ex. hygroph., mo.-ex. photoph., anitroph.; în Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex Klem. 1955.  - mieur. atl./pralp. (-med.mo.), oz.

    768. Parmotrema chinense (Osbeck) Hale & Ahti
    (Parmelia coniocarpa Laurer; Parmelia trichotera Hue.; Parmelia trichotera v. typica Du Rietz; Parmelia trichotera f. nuda (Harmand) Cretzoiu; Parmelia trichotera v. typica f. nuda (Harmand) Cretzoiu; Parmelia perlata Ach.; Imbricaria perlata Körb.; Parmelia perlata f. ciliata Duby.; Imbricaria perlata f. tentaculata Hazsl.; Parmelia perlata f. innocua Walbr.; Imbricaria perlata f. innocua Körb.; Parmelia perlata v. sordiata Schaer.).
    Tal folios, în formã de rozete, marginea lobilor nudã sau cu cili de 1-2 mm.; sorale mai ales pe muchia lobilor, fãrã pseudocifele; pe fata inferioarã cu rizine; medula K + (galben), P + (oranj), KC + (galben-oranj), UV -; Ch.: Stictin-S. Saxicol, în special pe roci silicioase cu muschi si corticol pe trunchiuri de foioase si de conifere; mo.-me. acidoph., ex. photoph., mo. thermoph., anitroph.; caract. Parmelietum  revolutae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Pertusarietum hemisfericae Almb. 1948 ex. Klem 1955, Buellietum canescentis Duv. 1941;  -mieur.- subatl.- med.(mo.)subatl.

    769. Parmotrema crinitum (Ach.) Choisy
    (Parmelia crinita Ach.)
    Tal folios, sub formã de rozete, în general acoperit cu isidii cilindrice, fãrã pseudocifele, fata inferioarã neagrã, pe zona marginalã brunã, acoperitã de rizine simple (Fig. 8: c) iar la margine adesea nudã; medula K +/ P + (galben-oranj), C -; apotecii se formeazã rar; ascospori de 25-33 x 15-17 µm. Ch.: Atranorin, Stictin-SSy. Saxicol: pe roci silicioase cu muschi; mo.- me. acidoph., ex. photoph., anitroph.; în Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex Klem. 1955.  - mieur.- subatl.- med. mo., oz.

    D. 5. 20. 22. Platismatia Culb. & C. Culb. (1968)
    Tal folios, lobi ridicati, bombati, cenusii, albastru-cenusii, cu isidii sau sorale marginale, fata inferioarã deschisã la culoare pânã la neagrã, cu rizine împrãstiate, simple; cortexul superior ± paraplectenchimatic; fotobiont: asemãnãtor cu Trebouxia; apotecii ± cu bordurã permanentã, mari, brune, cu margine talinã; asce tip Lecanora; ascospori simpli, aproape sferici pânã la elipsoizi, mici. Ch.: cortexul cu Atranorin, medula cu Caperat-S.

    770. Platismatia glauca (L.) W. Culb. & C.F.Culb.
    (Cetraria glauca (L.) Ach.; Cetraria glauca v. vulgaris Schaer.; Platysma glaucum Freg.; Pla tysma  glaucum f. vulgare Freg.; Cetraria glauca f. coralloides Körb.; Cetraria glauca f. fallax Ach.; Platysma glaucum v. fallax Nyl.; Cetraria glauca v. fusca Körb.; Cetraria glauca f. ulophylla Körb.; Platysma ulophyllum Choisy; Cetraria glauca f. sorediosa Anders; Platysma glaucum Nyl.).
    Tal folios, lejer fixat de substrat, bine dezvoltat, în formã de rozetã, lobi scurti si lati sau lungi si îngusti, cu marginele încretite, ascendente, adesea cu isidii si soredii (mai rar pe restul suprafetei talului isidii); fata superioarã cenusiu-verzuie, fata inferioarã neagrã, la periferie brunã, adesea acoperitã în întregime cu macule albe, rizine rare si lungi. Apotecii rare, terminale, sesile, disc de - 12 mm  , brun-roscat; ascospori de 6-8 x 4-4,5 µm; medula R -; Ch.: Atranorin, Caperat-S. Corticol, lignicol, saxicol, epibriofitic; me.-f. acidoph., mo.ex. photoph., me.-f. ombroph., anitroph.-mo. nitroph.; caract. Hypogymnietea physodis Follm. 1974;  - bor.- mieur.- med.mo.

    D. 5. 20. 23. Pleurosticta Petrak
    Se desprinde din Parmelia. Tal folios, marginea lobilor nefranjuratã, pe fata inferioarã cu rizine rare sau numai la mijloc; fata superioarã albastru-verzuie, albastru-oliv, fata inferioarã brunie; soralele si isidiile lipsesc complet.

    771. Pleurosticta acetabulum (Necker) Elix & Lumbsch.
    (Parmelia acetabulum (Necker) Duby; Parmelia acetabulum v. glomerata Hillmann; Melanelia acetabulum (Necker) Essl.).
    Tal gros, aproape pielos, în formã de rozete de 5-25 cm.  ., capetele lobilor late de 5-10 mm., ascendente, lucioase, pe fata superioarã albãstrui-verzui, albãstrui-oliv sau de culoarea bronzului (în stare proaspãtã, umezit devine verde), fata inferioarã brunie sau brunã si acoperitã complet cu rizine sau numai periferia nudã. Apotecii sesile, cu disc de -2 cm.  , rosu-purpuriu pânã la brun, cu margine întreagã sau lobatã. Ascospori de 12-18 x 8-11 µm; medula K + (rosu), C -, P + (oranj); Ch.: Norstictin-S. Corticol: pe scoartã de foioase; neutroph.- mo. acidoph., ex.-f. photoph., mo.-me. nitroph.; caract. Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, în Xanthorion parietinae Ochsner 1928.  - (s'bor.-) mieur.-med.

    D. 5. 20. 24. Pseudephebe Choisy (1930)
    Tal firos, ramificat, putin culcat pe substrat, brun pânã la brun-negru, fãrã sorale si isidii; firele ca niste cozi cilindrice pânã la putin aplatizate însã noduros, cu fixare risipitã; cortex cu hife periclinale, fata superioarã cu structurã stratificatã; fotobiont: chlorococcoid. Apotecii cu margine talinã permanentã sau numai la început, disc brun pânã la brun-negru. Asce clavate, cu pereti grosi, amiloide, cu tolus puternic; ascospori simpli, elipsoizi, cu pereti grosi; picnospori ± baciliformi. Ch. -.

    772. Pseudephebe pubescens (L.) Choisy
    (Parmelia pubescens (L.) Vain.; Imbricaria stygia v. lanata Körb [61/ nr. 2139]; Alectoria pubescens (L.) R. Howe; Alectoria lanea (Ehrh. ex Hoffm.) Vain.).
    Tal fruticos (cel putin în parte), cu furcatii sub forma unor peri ramificati, ascendenti sau penduli, cilindrici, de 3-10 cm. lungime, negru, fixat numai la bazã prin rizine. Apoteciu rotund, sesil, marginat de tal. Asce cu 8 spori, de tip Lecanora (Fig. 16 II: 4). Ascospori incolori, simpli, elipsoizi, fãrã perispor, de 7-12 x 6-8 µm. Pe roci silicioase; mo.- me. acidiph., photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; caract. Umbilicarion cylindricae Gams 1927, în Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921, Ramalinetum capitatae Frey 1923. -arkt.- (mo.) alp.

    D. 5. 20. 25. Psedevernia Zopf. (1903)
    Tal tufos, ramificatii bandiforme, cu un fixator bazal, fata superioarã cenusie, fata inferioarã usor canaliculatã, alburie, rozã, albastru-cenusie pânã la negricioasã; simetrie dorsiventralã; fotobiont: Trebouxia. Apotecii stipelate, disc brun pânã la rosu-brun si cu margine talinã. Asce tip Lecanora; ascospori simpli, elipsoizi; picnospori usor în formã de haltere. Ch.: Physod sau Olivetor-S.

    773. Pseudevernia furfuracea (L.) Zopf
    (Parmelia furfuracea (L.) Ach.; Evernia furfuracea Mann.; Parmelia furfuracea  v. candidula Th. Fr.; Parmelia furfuracea v. ceratea Ach.; Parmelia furfuracea v. isidiophora Zahlbr.; Parmelia furfuracea v. nuda Th.Fr.; Parmelia furfuracea v. olivatorina Zahlbr.; Parmelia olivatorina Sandst.; Parmelia furfuracea v. scobicina Ach.).
    Tal fruticos, repetat furcat, lobi de 1-12 cm. lungime si 1- 5 mm. lãtime, simetrie dorsiventralã, corticat pe ambele fete; fata superioarã cenusiu-albicioasã, albãstrui-albicioasã sau cenusiu-întunecatã, cu isidii cilindrice pânã la coraloide; fata inferioarã neagrã, neagrã-brunie sau neagrã-roscatã. Apotecii cu margine talinã; asce cu 8 spori. Ascosporii simpli, incolori, ovoizi; tal K + (galben). Corticol, lignicol si saxicol (comun pe scoartã, mai ales de conifere); (mo.)- me.-f. acidoph., mo.- f. photoph., (mesoph.)- me.- f. hygroph., anitroph.-(-mo.) nitroph.; caract. Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925, în Hypogymnion physodis Beschel 1958, Parmelion perlatae James & al. 1944 si Usneion barbatae Ochsner 1928.  - bor.- med. mo.

    D. 5. 20. 26. Punctelia Krog
    Se desprinde din Parmelia. Tal folios, pe fata inferioarã cu rizine rare sau numai la mijloc; nu are isidii, are pseudocifele si sorale, este folios, fata superioarã brunie sau brun verzuie, fata inferioarã rosie-brunã sau brunie.

    774. Punctelia borreri (Sm.) Krog.
    (Parmelia borreri (Sm.) Turner; Imbricaria borreri Turner).
    Tal cenusiu pânã la alburiu, fata superioarã cu pseudocifele punctiforme, sorale rotunde, fata inferioarã negricioasã, cu rizine brunii; cortex K + (galben, uneori rosietic), medula K -, P -, C + (roz-rosu); Ch.: Gyrophor-S. Corticol.

    775. Punctelia subrudecta (Nyl.) Krog.
    (Parmelia subrudecta Nyl.; Parmelia dubia (Wulfen) Schaer.; Imbricaria dubia Arnold; Parmelia dubia v. ulophylla Harmand).
    Tal folios, cu sorale si pseudocifele, fãrã isidii, fata superioarã brunie sau brun-verzuie, fata inferioarã rosie-brunã sau brunie (nu neagrã), cu rizine dispuse pânã la margine; tal si sorale K + (galben), medula C + (carmin-rosu). Apotecii stipelate, disc de -8 mm.  , brun; ascospori de 10-19 x 6-10 µm; Ch.: Lecanor-S. Corticol, pe trunchiurile arborilor foiosi, în Xanthorion parietinae Ochsner 1928 (caract. Parmelietum caperatae Fel. 1941), în Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex Klem. 1955.  - mieur.- med. (subatl.)

    D. 5. 20. 27. Usnea Hill. (1753)
    Tal fruticos (cu ramificatii neregulate), erect pânã la lung pendent sau decumbent, se fixeazã de substrat printr-un holdfast compact; ramificatiile sunt circulare pânã la unghiulare, netede sau ± cu cavitãti ca o retea, lucioase sau mate (ocazional cu formatiuni inelare sau încheieturi), cu (uneori fãrã): fibrile, tubercule, papile, pseudocifele, isidii, pseudoisidii si soredii; structura este radiarã cu cortexul exterior prezent, cu medulã laxã si compactã (Fig. 11: C). Fotobiont: trebouxioid. Ascoma: apoteciu lateral sau terminal, cu discul rotund, plat sau ± concav. Excipulul talin este persistent, adesea cu proliferãri scurte în formã de raze. Asce cu 8 spori, elongat-clavate, de tip Lecanora (Fig. 16 II: 4). Ascospori simpli, elipsoizi, incolori.

    776. Usnea articulata (L.) Hoffm.
    (Usnea articulata f. lettauana  Zahlbr.; Usnea articulata f. minor Lettau).
    Tal pendul, de -30 cm. lungime, la bazã ramificat mai putin si la vârf mai mult, soredios, pronuntat articulat, verde; pseudocifele indistincte; baza talului de obicei sub 1 mm.  , pãrtile îngrosate ale articulatiilor de -4 mm.  ; medula slabã, K -, P + (rosu). Ch.: Fumar-protocetrar-S., ± Protocetrar-S. Corticol; mo. acidoph.; -  s'mieur. atl.- med.- subatl., oz.-

    777. Usnea barbata (L.) Weber ex F.H.Wigg.
     (Usnea barbata Motyka, Usnea barbata v. graciosa (Motyka) Cretzoiu; Usnea plicata (L.) Weber ex F.H. Wigg.; Usnea barbata v. plicata Fr.; Usnea barbata v. alpestris f. plicata Röhl.; Usnea dasypoga v. plicata Kromb.).
    Tal fruticos barbat, pendul, moale, lung de (10-)15-20 cm., uniform palid-olivaceu- verzui pânã la verde (în herbar verde-cenusiu), cu multe papile, isidii si soredii; medula K -; baza scurtã, rigidã, divergent ramificat în partea inferioarã apoi fiecare axilã primarã se ramificã dicotomic si prin crestere ramificatiile devin paralele (astfel talul capãtã aspectul de barbã); axilele primare spre bazã de cca. 1,5 cm.  , devin apoi mai atenuate iar spre vârf din nou ceva mai groase, distinct flexuoase, neregulate; axile laterale destul de rare, perpendiculare pe axilele primare, distinct flexuoase, cu papile scurte si ascutite. Apotecii asezate mai întâi lateral apoi devin terminale, au 5-10 mm.  , discul de culoarea cãrnii, cili marginali foarte lungi (de pânã la 5 cm. amestecati cu altii mai scurti). Ascospori de 8 x 6 µm. Corticol; mo.-me. acidoph., (ex. schioph.-)mo.- ex. photoph., anitroph.; caract. Alectorietum sarmentosae Frey 1927.  - bor.- smed.mo.(-med.mo).

    778. Usnea carpathica Motyka
    Tal de 10-15 cm. lungime, simpodial ramificat; axilele de 2-3 cm. lungime, usor curbate, la bazã rigide, la capete flexuoase, cilindrice, scoarta netedã, cu papile, fãrã soredii, proaspãt are culoare verzuie, în herbar brunã, axilele mai tinere galbene si cu baza întunecatã. Apotecii laterale, la urmã terminale, disc de 0,4-0,8 cm.  , verde-roz, alb-brumat pânã la bruniu, cu marginea neagrã si ciliatã (cili inegali). Ascospori îngust-elipsoizi, curbati, de 12,5-14 x 5 µm. Pe scoartã de conifere.

    779. Usnea caucasica Vain.
    Se aseamãnã cu Usnea barbata. Tal pendul, lung pânã la 40 cm., moale, de obicei putin ramificat, cenusiu-verzui (în herbar ramificatiile devin gãlbui); ramificatiile primare adesea subarticulate, cu papile foarte mãrunte; axilele laterale foarte subtiri (fibriliforme), lungi de -1 cm., cu vârfurile ascutite si îndreptate în toate directiile; medula K -. Apotecii rare, mai întâi laterale devenind apoi subterminale, la maturitate de 0,5 cm.  , disc albicios, plat, emarginat, cu cili marginali desi, foarte subtiri, fibriliformi, curbati; ascospori aproape globulosi, de 8 x 6 µm. Corticol.  -smed. co.-.

    780. Usnea cavernosa Tuck.
    (Usnea cavernosa ssp. sibirica Motyka; Usnea cavernosa v. sibirica (Räs.) Cretzoiu; Usnea sibirica Räsänen).
    Tal pendul, foarte moale, subtire si capilaceu, slab ramificat, de obicei fãrã soredii, verde sau gãlbui; ramificatii de 0,5-1 mm.   (rareori mai groase), uniforme de la bazã pânã la vârf, (vârfurile atenuate capilaceu); axile laterale dispuse foarte neregulat; medula K -. Apotecii se formeazã rar, sublateral, disc convex, concolor cu talul, de 3-5 mm.  , cu cili marginali inegali ca lungime, foarte subtiri, asemãnãtori axilelor. Ascospori de 10 x 7 µm. Corticol; caract. Evernietum divaricatae Frey 1952 ex Barkm. 1958 em Bibinger 1970.  - bor.- mieur.mo.- smed.mo.

    781. Usnea ceratina Ach.
    (Usnea ceratina f. harmandiana Zahlbr.).
    Tal pendul, lung de pânã la 30 cm., slab sau aproape deloc ramificat; axilele mai robuste decât la celelalte specii de Usnea, groase de pânã la 2 mm.  , adesea cu cortexul rupt transversal încât apare articulat, la bazã verucos, cenusiu-întunecat-verzui; axile laterale rãsfrânte. Apotecii terminale, cu cili foarte lungi. Ascospori de 6-9 x 4-6 µm. Corticol, mai ales pe fag; mo.-ex.(f.) photoph., anitroph.; caract. Alectorietum sarmentosae Frey 1927, în Usneion barbatae Ochsner 1928. - mieur. subatl.- med.mo.

    782. Usnea cornuta Körb.
    (Usnea saxicola Anders; Usnea inflata (Duby) Motyka; Usnea intexta Stirt.).
    Tal fruticos, erect, înalt de cca. 3-8 cm., galben-verzui (în herbar rosu-brun), aproape lucios; ramificatii la bazã comprimate, de 1-30 mm.  , slab umflat-îngrosate si la vârf acuminate, la bazã articulate; ramificatiile mai groase sunt papilate (papile  mici, obtuze, semiglobuloase si concolore cu talul); sorale pe ramificatiile secundare, destul de mari, palide, în formã de cuib, alburii fãinoase, produc soredii isidioase; cortex bruniu, coriaceu, medula laxã, K + (rosu), J/K + (albastru). Apotecii de 7-8 mm.  , galbene, cu margine ciliatã. Pe sol nisipos. - mieur.-subatl.

    783. Usnea esthonica Räs.
    Tal des ramificat, pendul, rigid, verde, lung de 6-15 cm., la bazã distinct dilatat; ramificatii bazale de cca. 1,5 mm. grosime, cu vârfurile lung-capilacee; axile laterale dese, neregulate, foarte subtiri, fibriliforme, perpendiculare pe axilele primare sau oblic-pendente, netede, rugoase sau tuberculate, de 2-10 mm. lungime. Sorediile se aflã pe cea mai mare parte a ramificatiilor; medula K + (galben apoi rosietic).
         Ecologie. Corticol, pe scoartã de foioase.

    784. Usnea faginea Motyka
    Tal pendul, dens ramificat dicotomic de la bazã pânã la vârf, verde-obscur, subgaucescent, de obicei lung de 30 cm. (adesea mai scut); medula K -; ramificatii numeroase, paralele, flexuos-curbate, cilindrice sau deformate, de 0,8-1,5 mm. grosime, spre vârf atenuate, continuu sau ici colo subarticulate, des papilate. Apotecii nu numeroase, dispuse mai întâi sublateral apoi aproape terminal, disc de 1,5 cm.  , cu cili marginali dispusi regulat dar de dimensiuni neregulate. Ascosporii de 9 x 6 µm. Pe scoartã de Abies alba. - mieur.- smed.

    785. Usnea filipendula Stirt.
    (Usnea dasypoga (Ach.) Shyrley em. Motyka; Usnea dasypoga Röhl.; Usnea barbata v. dasypoga Ach.; Usnea barbata v. longisima Fef.; Usnea plicata v. dasypoga Ach.; Usnea dasypoga v. major f. sublongissima Motyka; Usnea dasypoga f. sublongissima Räsänen; Usnea dasypoga ssp. stramineola Motyka; Usnea dasypoga v. subscabrata Vain.; Usnea subscabrata (Vain.) Motyka; Usnea dasypoga ssp. tuberculata Motyka; Usnea dasypoga v. tuberculata (Motyka) Cretzoiu; Usnea dasypoga ssp. tuberculata  f. flaccida (J. Steiner) Motyka).
    Tal pendul, lung de 30-50 cm., de obicei steril si isidios, cenusiu sau verde; ramificatii usor flexuoase, cilindrice, de 1,2 mm. grosime, cu papile foarte mici sau nepapilate, cele secundare distinct tuberculate, cele laterale pot lipsi; medula K + (oranj pânã la rosu), P + (oranj). Apotecii dispuse mai întâi lateral apoi devin terminale, disc plat, de culoarea cãrnii, de 0,7 cm.  , cu cili marginali numerosi, lungi, curbati si subtiri; ascospori de 9 x 6 µm; Ch.: Salazin-S. Corticol; (mo.)me.- f. acidoph., (ex. schioph.) mo.- ex.(f.)photoph., (me.)f.-ex. hygroph., anitroph.; caract. Usneion barbatae Ochsner 1928 si Alectorietum sarmentosae Frey 1927. - bor.- med.mo.

    786. Usnea florida (L.) Weber ex F.H. Wigg.
    (Usnea florida ssp. florida Motyka; Usnea florida v. arbuscula (Motyka) Grummann; Usnea florida v. scabrosa Vain.; Usnea florida f. papulata H. Olivier; Usnea florida f. villosa Zahlbr.; Usnea florida v. strigosa Ach.; Usnea florida v. tominii (Räs.) Motyka; Usnea florida ssp. fagophylla Motyka; Usnea florida v. fagophylla (Motyka) Cretzoiu).
    Tal fruticos, ramificat dicotomic sau simpodial, de 5-8(-10-25) cm. lungime, rigid, bruniu-verzui, verde-cenusiu pânã la verde întunecat, uneori acoperit cu papile dese, fãinoase; ramificatiile sunt curbate, cu grosimea egalã (1-1,3 mm.  ), numai sub apotecii sunt ceva mai îngustate; furcatiile laterale dese, asezate perpendicular, drepte, lungi de 1-2 cm., netede si spre bazã subtuberculate. Apotecii dispuse terminal pe toate ramurile, de 0,5-1 cm.  , cu cili marginali numerosi, discul plat, la centru uneori putin rugos, marginea adesea fãinoasã, de culoarea cãrnii. Ascospori de 9 x 7 µm; medula K + (oranj pânã la rosu), P + (oranj); Ch.: Salazin-S. Corticol; mo.-me. acidoph., (me.-)f. hygroph., anitroph.; caract. Usneetum florido-neglectae Bibinger 1970, în Alectorietum sarmentosae Frey 1927. - mieur. smed. mo.

    787. Usnea fulvoreagens (Räs.) Räs.
    (Usnea glabrescens v. fulvoreagens Räs.; Usnea fulvoreagens (Räs.) Motyka)
    Tal fruticos, subcespitos (de la bazã regulat ramificat) de 6-10 cm. lungime, verde murdar-cenusiu, rigid; axilele primare la bazã au grosimea de 1,2 mm  , deasupra sunt atenuate, regulat papilate; axilele laterale au lungimi variate, sunt dispuse regulat si destul de des, cele superioare des soredioase; medula subtire, 13-22 %, K + (galben apoi rosu). Apotecii foarte rare, disc de 5-7 mm.  , cu cili marginali inegali ca lungime; Ch.: Stictin-SSy., Norstictin-S., ± Diffracta- S. Corticol, mai ales pe scoarta arborilor cu frunze cãzãtoare (Larix decidua, Acer pseudoplatanus etc.), uneori pe scoartã de conifere; mo.-f. acidoph, anitroph; caract. Evernietum divaricatae Frey 1952 ex Barkm. 1958 em. Bibinger 1970.  - bor.-smed. (-med.mo).

    788. Usnea glabrata (Ach.) Vain.
    Tal mic, de -3 cm. (rar -10 cm.) lungime, lat- divergent ramificat, la bazã brusc constrict, alb-verzui, soredios, neregulat papilat pe ramificatiile mai groase; sorale albe, fãinoase, se aflã la vârful si sub vârful ramificatiilor; medula si soralele P + (rosu-ruginiu), K -. Corticol, pe conifere si foioase; me- f. acidoph., anitroph.; în Usneion barbatae Ochsner 1928. - mieur.-med.mo.

    789. Usnea glabrescens (Nyl.ex Vain.) Vain.
    (Usnea glabrescens v. sanguinea Räsänen; Usnea laricina Vain. ex Räsänen; Usnea extensa Vain.; Usnea distincta Motyka; Usnea glabrescens v. glabrella Motyka; Usnea compacta (Räs.) Motyka).
    Tal fruticos, subpendul, de pânã la 10 cm. lungime, uneori de formã aproape globuloasã, de cca. 10 cm.  , verde cu aparentã brumatã, cenusiu- verde (ramificatiile subtiri gãlbui), cu papile mici, concolore si cu soredii; soralele în tinerete isidioase; baza rigidã, pe o portiune de 1-3 cm. simplã, apoi divergent ramificat, ramificatiile de la bazã (axilele primare) subarcuat ascendente, de -1,5 cm.  , deasupra bazei atenuate, cele mai groase nu au papile dar au soredii; ramificatiile laterale foarte putine, cu mult mai subtiri decât ramificatiile primare sau lipsesc; medula K - apoi + (slab rosietic pânã la rosu). Apotecii subterminale, foarte rare; Ch.: Norstictin-S., ± Salazin-S. sau Stictin-SSy. Corticol; me.-f. acidoph., anitroph.; în Usneion barbatae Ochsner 1928, caract. Evernietum vulpinae Frey 1937.  - bor. mieur.-mo.

    790. Usnea glauca Motyka
    Tal pendul, constrâns pânã la rar divergent, neregulat ramificat (subsimpodial mai rar subdicotomic, cu axilele de obicei ± drepte si cu furcatiile divergente dar dupã aceea din nou ± paralele, de 20-30 cm. lungime; la bazã adesea negricios; ramificatii cenusii întunecate, ± glaucescente, olivaceu- verzi, de 1-1,5 mm.  ; cortex cu articulatii care se ating, scurte, cu crãpãturi subrotunde sau usor diformate, slab foveolat, cu tuberculi dispersi, obtuzi, concolori sau de culoare mai deschisã. Apotecii dispuse neregulat, subterminal, disc de pânã la 2 cm.  , convolut sau plat, alb-murdar sau bruniu si cu nuante slabe de albãstrui, cu margine netedã, cu cili marginali neegali ca lungime. Epiteciu negru; ascospori de 8 x 6 µm, de obicei dispusi uniserial în asce. Corticol; mo.-me acidoph., (me-)f. Hygroph., anitroph; în Usneetum florido- neglectae Bibinger 1970. - mieur. (Subatl.)(-med.).
    Observatii. Caracteristicile si ecologia sunt asemãnãtoare cuUsnea rigida.

    791. Usnea hirta (L.) Weber ex F.H. Wigg.
    (Usnea glaucescens Vain.; Usnea foveata Vain.; Usnea hirta v. minutissima (Mreusk.) Motyka; Usnea hirta v. romanica Räsänen; Usnea romanica Cretzoiu).
    Tal fruticos, mic, de 3-8 cm. lungime, subpendul sau erect, spinulos soredios, verde obscur sau verde-olivaceu, cu baza abrupt constrânsã, groasã de 1-3 mm.  ; ramificatia dicotomicã, axilele secundare putin ramificate; toate axilele au baza gâtuitã, sunt cilindrice, nu au papile, ultimile sunt scurte, au soredii de forma papilelor. Apotecii se formeazã rar, terminale, de 5-7 mm.  , cu cili marginali scurti (de 2-3 mm. lungime). Asce îngust-clavate; ascospori de 8 x 5 µm; medula K -, P - sau K + (rosu), P + (oranj); Ch.: ± Fett-S., Norstictin-S.
Corticol, (în special pe Pinus) si lignicol; me.-f. acidoph., me.-f.(ex.) hygroph., anitroph.-(-mo.) nitroph.; caract. Hypogymnion physodis Beschel 1958,  Parmelion perlatae James & al. 1977, Usneion barbatae Ochsner 1928.
- bor.-mieur.(med.mo.).

    792. Usnea hookeri Motyka
    (Usnea flexuosa (Du Rietz.) Taylor [61/ nr. 2289]).
    Tal pendul, lung de cca. 15 cm., slab ramificat, flexuos, foveolat; ramificatii  glabre sau la bazã verucoase, fãrã soredii. Apotecii cu disc de 3-4 mm.  , plat, albicios, cu fibrile putine; medula K + (rosu).
    Ecologie. Corticol.

    793. Usnea lapponica Vain.
    (Usnea arnoldii Motyka; Usnea substerilis Motyka; Usnea sorediifera (Hue.) Motyka; Usnea florida v. sorediifera Hue.; Usnea monstruosa Motyka; Usnea monstruosa v. balcanica Räsänen).
     Tal fruticos, elongat, pendul sau suberect (ramificatiile superioare ascendente), de -25 cm. lungime, cu baza scurtã si teapãnã, ramificat de la bazã anizotom-dichotom, ramificatiile primare (axilele primare spre bazã de 1-1,8 mm.  , spre vârf abrupt îngustate) si cele laterale divergente, drepte sau usor curbate, cenusiu-verzui, obscur-verzi sau verzi stramineu, flexuoase, cilindrice sau foarte putin deformate, cu papile  mici, numeroase, cu soredii fãinoase si axile laterale lungi de 0,5-1 cm.; fibrile împrãstiate neregulat, soredii pe toate ramificatiile, alb-verzui; medula groasã (21-30%), K -; Ch.: Salazin-S sau Caperat-S, sau Psorom-S. Corticol; mo.- f. acidoph., anitroph.; caract. Evernietum vulpinae Frey 1937.  - bor.- smed.(med.-mo.).

    794. Usnea longissima Ach.
    (Usnea longissima v. contorta Elenk.; Usnea longissima f. tenuis Th.Fr.).
    Tal cu multe axile principale paralele, foarte subtiri, filiforme, de 1 mm. grosime si 50-200 cm. lungime, cenusiu-verzui; axilele principale fãrã ramificatii secundare, cu fibrile scurte, perpendiculare pe axã; în stare uscatã cu constitutie foarte moale; medula J + (albastru). Apotecii de 5-10 mm  , disc bruniu, cu margine galbenã si lung ciliatã; ascospori de 8-10 x 6-7 µm. Pe ramuri de Picea în pãduri umede montane; mo.-me. acidoph., ex. schioph.- ex. photoph., anitroph.; caract. Alectorietum sarmentosae Frey 1927; în Evernietum divaricatae Frey 1952 ex Barkm. 1958 em. Bibinger 1970. - bor. mieur.mo.- med.mo., subco.

    795. Usnea pendulina Motyka
    Se aseamãnã cu Usnea barbata. Tal palid-verde sau verde-murdar, pendul, de -40 cm. lungime, foarte moale; baza scurtã si groasã; din axilele primare se desprind ramificatii secundare numeroase putin ramificate, aproape drepte, pe toatã lungimea foarte uniforme, groase de 0,5-0,8 mm.   si de obicei distinct articulate; axile laterale, dacã existã, sunt lung pendente. Apotecii se formeazã rar, dispuse spre vârfurile ramificatiilor laterale, disc de 0,5-1,5 cm.  , cu numerosi cili marginali lungi de cca. 3 mm., adesea articulat-crãpati. Ascospori de 10 x 7 µm. Corticol; mo.-me(f.) acidoph., (ex. schioph.-)mo.-ex. photoph., anitroph.; în Usneion barbatae Ochsner 1928.
- bor.- smed.mo (-med.mo.).

    796. Usnea perplectans J. Steiner
    Tal fruticos, de 3 cm. lungime, cu ramificatii ascendente, netede, glabre, cenusiu-verzui sau cenusiu; de pe ramificatiile primare (de 0,8 mm.  , rar mai groase) se formeazã ramificatii (axile) laterale dese si asemãnãtoare ramificatiilor principale, în partea superioarã cu soredii. Pe scoartã de fag.

    797. Usnea rigida (Ach.) Motyka
    (Usnea rigida v. reagens Räsänen; Usnea neglecta Motyka; Usnea hapalotera (Harmand) Motyka; Usnea protea Motyka; Usnea montana Motyka; Usnea florida v. hapalotera Harmand).
    Tal pendul, de 15 cm. lungime, simpodial ramificat, verde intensiv sau obscur-verde (ramificatiile mai palide); baza axilei principale usor îngrosatã, axilele secundare de deasupra bazei îngrosate, de 1,2 mm.  , cilindrice, rareori crãpate transversal, regulat papilate pe toatã lungimea; axilele laterale dese, de 0,5-1,5 cm. lungime, cele dinspre vârful talului gracil curbate. Apotecii dese, sublaterale, cupuliforme, cu disc albicios, cu cili marginali numerosi, conglomerati (nu sunt radianti); discul apoteciului P -, marginea apoteciului P + (rosu). Ascospori de 7-8,5 x 5-6,5 µm.; Ch.: ± Salazin-S, ± Protocetrar-S. Corticol; mo.-me. acidoph., (me.-)f. hygroph., anitroph.; în Usneetum florido-neglectae Bibinger 1970.  - mieur (subatl.)(-med.).

    798. Usnea rugulosa Vain.
    Tal pendul, de - 25 cm. lungime, flacid, verde-murdar închis, cu baza axilelor închisã la culoare sau aproape neagrã; axilele primare de 0,5-1 mm.  , usor flexuoase, crãpate transversal, ruguloase si papilate; axilele laterale lipsesc sau sunt rare si dispuse neregulat; medula K + (rosu). Apotecii se formeazã rar, distinct laterale, de 0,5 mm.  , cu cili marginali numerosi, subtiri, fibriliformi. Ascospori de 10 x 7 µm. Corticol.

    799. Usnea scabrata Nyl.
    (Usnea sylvatica Motyka).
    Tal pendul, de 20-30 cm. lungime, verzui, opac, axila primarã cu baza scurtã, de 2 mm.  , bine distinctã, se ramificã dicotomic si simpodial; axile drepte si usor flexuoase, cilindrice (cu baza groasã de pânã la 1,8 mm.  ) si papilate. Axilele laterale si cilii, de obicei lipsesc. Medula K + (galben apoi rosu). Apotecii sublaterale, rare, cu discul de 4-5 mm.  , plat, de culoarea cãrnii, cu cili marginali. Ascospori de 9 x 7 µm; Ch.: ± Salazin-S. Corticol; me.(-f.) acidoph., ex. photoph., anitroph.; caract. Usneetum alpinae Frey 1952, în Bryorio fuscescenti- Usneetum filipendulae Hillmann 1925. - bor.- mieur.mo.

    800. Usnea similis Motyka v. wainio Räs.
    Talul formeazã tufulite globuloase erecte sau subpatente, cu baza scurtã si groasã de cca 1 mm.   si apoi se ramificã repetat; ramificatii rigide, intens-verzi si cu soredii; medula K + (rosu). Apotecii se formeazã rar, subterminal, disc cu cili marginali. Corticol: pe scoartã de foioase si conifere.

    801. Usnea subfloridana Stirt.
    (Usnea comosa (L.) Vain.; Usnea comosa v. robusta Räsänen; Usnea comosa v. sordidula Motyka ).
     Tal de 5-7 cm. lungime si cam tot atât de lat formând tufulite globuloase, erecte sau subpatente, cu bazã scurtã si groasã de cca. 1 mm.  , rigid, verzui sau gãlbui-cenusiu; axila principalã aproape simplã, apoi de la bazã începe sã fie repetat ramificatã; ramificatii ascendente, cele de la bazã arcuate, cele de la vârf aproape drepte, des si regulat papilate; ramificatii laterale aproape perpendiculare, vârfurile drepte si cu soredii. Medula K + (galben, P + (galben-oranj). Apotecii se formeazã foarte rar, la vârful ramificatiilor, disc cu cili marginali; Ch.: Thamnol-S., Squamat-S. Corticol (pe conifere si foioase), lignicol si rar saxicol; mo. acidoph.- subneutroph., (mo.)ex.- f. photoph., anitroph.; caract. Alectorietum sarmentosae Frey 1927, în: Usneetum florido-neglectae Bibinger 1970, Bryorio fuscescenti- Usneetum filipendulae Hillmann 1925. - (s')bor.- mieur.(med.mo.)

    802. Usnea sublaxa Vain.
    (Usnea sublaxa v. transcaucasica Motyka).
    Tal pendul, de 20-30 cm. lungime, neted, verde, cu baza scurtã, simplã sau imediat ramificatã. Axilele din partea bazalã de 1,5 mm. grosime, atenuate treptat spre vârf, crãpate transversal si papilate; axile laterale subtiri; medula K + (rosu). Apotecii de -1 cm.  , disc de culoarea cãrnii, cu cili marginali subtiri, de lungimi diferite. Ascospori de 8 x 6 µm. Corticol.

    803. Usnea tenax Motyka
    Tal pendul, de - 30 cm. lungime, înghesuit ramificat; axilele principale drepte sau adesea lung flexuoase, de obicei de 1,5 mm.  , rigide, fãrã papile (cu încretituri), mate, fãrã ramificatii laterale; medula K -. Apotecii dese, disc de culoarea cãrnii-verzui (verde murdar), de 12 mm.  , cu cili marginali foarte variabili ca lungime. Ascospori de 10 x 8 µm. Corticol.

    804. Usnea tortuosa De Not.
    Tal pendul, puternic ramificat, rigid si tare, cu ramificatiile distinct serpuit- încovoiate, galben-alb-verzui (în herbar: cenusiu-brun), nedistinct papilat; sorediile în general lipsesc (destul de rar se aflã spre vârfurile ramificatiilor); medula albã, K -.Ascospori de 10 x 8 µm. Pe scoartã de conifere.

    805. Usnea wasmuthii Räs.
    Tal fruticos-cespitos, de 8-10 cm. lungime, destul de rigid, obscur- verde, cu baza de obicei bine distinctã; ramificatiile principale de la baza talului groase de 1,2 mm., cu papile dese si ramificatii (axile) laterale (acestea sunt îndesate spre bazã iar spre vârf lipsesc; vârfurile ramificatiilor principale apar astfel îngrosate). Sorediile se gãsesc pe toate pãrtile talului; medula K -. Apotecii se formeazã rar, disc de 5 mm.  , sulfuriu-albicios, cu cili marginali inegali ca lungime, subradianti, subconici. Ch.: Barbat-SSy, ± Salazin-S, ± Protocetrar-S. sau Salazin-S., în cortex ± Atranorin. Corticol: pe scoartã de conifere si foioase. - mieur.- smed.mo.(-med. mo), (oz.).

    D. 5. 20. 28.  Xanthoparmelia (Vain.) Hale
     Se desprinde din Parmelia fiind specificã culoarea talului cu nuante de galben.

    806. Xanthoparmelia conspersa (Ehrh. ex Ach.) Hale
    (Parmelia conspersa (Ehrh. ex Ach.) Ach.; Imbricaria conspersa DC.; Parmelia centrifuga v. conspersa Schaer.; Parmelia conspersa f. convoluta Lettau; Parmelia convoluta Gyeln.; Xanthoparmelia angustiphylla (Gyeln.) Hale; Parmelia conspersa f. isidiata Anzi; Parmelia isidiata v. isidiosa Gyeln.; Parmelia digitulata Nyl.; Parmelia conspersa f. digitulata Boistel; Parmelia conspersa v. hypoclista Nyl.; Parmelia hypoclista (Nyl.) Klem.; Parmelia pulvinaris  v. lacinulata Gyeln.).
    Tal folios, în formã de rozete uneori foarte extinse, usor prinse de substrat prin rizine, lobi de 0,5-3 mm. lãtime, grosi-pielosi, netezi, repetat lobati, cu isidii, uneori lobii primari se continuã cu lobi secundari numerosi, îngusti, cu vârful palmat-lobat, dens imbricati; fata superioarã gãlbuie, verde-gãlbuie, cenusiu-gãlbuie sau murdar verzuie, spre centru uneori aproape negricioasã, fãrã isidii, fata inferioarã neagrã, la periferie brun întunecatã sau brunie, adesea aproape rozee; medula K + (galben apoi rosu), P + (oranj), C -. Apotecii de -12 mm.  , brune; ascospori de 8-12 x 5-7 µm; Ch.: Stictin-S., ± Norstictin-S., Usnin-S. Pe roci silicioase, lemne, sol, muschi, resturi de plante; subneutroph.- me. acidoph., ex.- f. photoph., mo.-me. nitroph.; caract. Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972, Parmelion conspersae Cern. & Hada  1944, Parmelietum conspersae Klem. 1931. - bor.- med.

    807. Xanthoparmelia somlöensis (Gyeln.) Hale
    (Parmelia somlöensis Gyelnik; Parmelia conspersa f. stenophylla Ach.; Parmelia stenophylla (Ach.) Heug.; Parmelia molliuscula Ach.; Parmelia vagans Nyl. ; Parmelia molliuscula v. vagans (Nyl.) Cretzoiu; Parmelia protomatrae Gyeln.; Parmelia protomatrae f. crustaeformis Gyeln.).
    Tal folios- lobat, în general nu în formã de rozetã, lobi primari numerosi, imbricati, plat îngustati, de 2,5-3 mm. lãtime, luciosi; fata superioarã verde-gãlbuie pânã la gãlbui-cenusiu-verde, punctatã de picnidii negre, spre mijloc negricioasã; fata inferioarã neagrã pânã la brunã; medula P + (oranj), K - la început, mai târziu + (rosu), C -, KC -; Ch.: Salazin-S, ± Lobar-S., Usnin-S. Saxicol: roci silicioase; subneutroph.- me. acidoph., xeroph., ex.-f. photoph., ex. thermoph., anitroph./mo. nitroph.; caract. Parmelietum somlöensis Klem. 1955 (=Parmelietum molliusculae Gams 1927), în Lecanoretum argopholidis ( ern. 1940) Wirth 1980.  - (s')bor.- med., (subko.).

    D. 5. 21. Physciaceae Zahlbr. (1898)
    Tal atât crustos cât si folios- lobat în formã de rozete, formã neregulatã sau în formã de tufã; talul crustos emers, uneori imers, se prezintã sub diverse forme morfologice: uniform, subtire sau disipat, rimos-areolat, granular sau placodioid, adesea delimitat de prototal, rar efuz, corticat sau nu; talul folios poate prezenta isidii si soralii, se fixeazã prin rizine simple sau ramificate, are structura dorsiventralã: corticat pe ambele fete sau numai pe cea superioarã, cortex pseudoparenchimatos, uneori cel inferior prosoplectenchimatos. Fotobiont: chlorococcoid, trebouxioid. Ascoma: apoteciu imers sau sesil pânã la ± pedicelat, cu discul brun pânã la negru, uneori pruinos, uneori cu margine ciliatã (Anaptychia). Excipulul talin lipseste sau nu se distinge de tal (criptolecanorin), poate fi subtire, concolor cu discul sau cu talul, întreg sau crenulat, persistent sau se exclude la maturitate. Excipulul propriu de la subtire, palid si inobservabil pânã la bine dezvoltat si brun. Himenium incolor, uneori verzui în partea superioarã; hipoteciu în general incolor, poate fi si întunecat-brun. Hamatecium: parafize libere, adesea cu vârfurile furcate sau ramificate în treimea superioarã, apexul umflat si pigmentat, adesea având scufia întunecat brunã. Ascele cu 8 spori, exceptional cu 4 sau mai mult de 8 spori, ± elipsoid- clavate, cilindric-clavate, clavate, de tip Lecanora. Ascospori bruni, 1-septati, cu pereti grosi (uneori 3 septati sau submuriformi cu pereti interni îngrosati (distoseptati), elipsoizi, oblongi, fusiformi sau elipsoizi, cu capetele ± rotunjite, uneori constrânsi median în dreptul septului (Fig. 23).

    D. 5. 21. 1. Amandinea (De Not.) Schaidegger
    Se desprinde din genul Buellia; ca si la acesta tal crustos, uniform, cu marginea franjuratã, uneori solzos, rar prezintã soredii, fãrã rizine fixându-se de substrat cu hifele prototalului si medulei. Fotobiont: chlorococcoid. Ascomata: apotecii sesile, negre, cu margine. Excipulul întunecat- brun; hipoteciu bruniu pânã la brun; epihimeniu brun; parafize izolate sau dimpotrivã apex ramificat, mãciucat, cu scufie pigmentatã; asce clavate de tip Lecanora. Ascospori 1-septati, bruni, elipsoizi pânã la îngust-elipsoizi, cu pereti uniformi sau septul median mai îngrosat, netezi pânã la slab verucosi (Fig. 23: k); picnospori firosi, curbati; Ch.: rar Norstictin- S.

    808. Amandinea punctata (Hoffm.) Coppins & Scheidegger
    (Buellia punctata (Hoffm.) A. Massal.; Lecidea myriocarpa Röhl.; Buellia myriocarpa (DC.) De. Notr.; Buellia myriocarpa f. punctata Boistel; Buellia myriocarpa v. aequata Zahlbr.; Buellia stigmatea Körb.; Buellia myriocarpa v. aequata A. Zahlbr; Buellia punctata f. stigmatea (Schaer.) Erichsen; Buellia myriocarpa v. chloropolia Körb.; Buellia myriocarpa v. chloropolia Th.Fr.; Buellia punctata f. muscicola Hepp ex Körb. em. Arnold; Buellia myriocarpa f. muscicola Mig.; Buellia punctata f. depauperata Zahlbr.; Buellia punctata f. punctiformis Hazsl.; Buellia myriocarpa f. punctiformis Mudd.; Buellia punctiformis (Hoffm.) A. Massal.; Buellia punctata f. trabicola Körb. in Hazsl.; Buellia myriocarpa f. trabicola Körb.; Buellia myriocarpa f. lignicola Anzi).
    Tal indistinct pânã la bine dezvoltat, neted, crãpat sau granulos-verucos, cenusiu pânã la cenusiu-verzui, K + (bruniu), C -, (medula J -). Apotecii numeroase, de -0,5(0,6)  mm.  , disc la început plat apoi convex, cu margine subtire care mai târziu dispare; excipul cupuliform, negru-bruniu sau negricios; hipoteciu  negru-bruniu; himeniu de 60-70 µm; asca cu 8 spori; ascospori 1- septati, la mijloc strangulati, brun- negriciosi (Fig. 23: k), de 11-16 x 5-8 µm. Corticol, uneori lignicol si saxicol (pe roci silicioase); (mo.-)me. acidoph., mo.-ex.(me.) photoph., anitroph.-me.nitroph.; caract. Buellietum punctatae Barkm. 1958, în Lecanorion subfuscae Ochsner 1938 si Physcietalia adscendentis Hada  1944 em. Barkm.1958 (Parmelietum elegantulae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, Parmelietum caperatae Felf. 1941, Physcietum ascendentis Ochsner 1928).
- (arkt.-)bor.-med.
    Observatii: Se distinge de Buellia stellulata prin culoarea talului, reactia cu Pd si K - si diferã conidia.

    D. 5. 21. 2. Anaptychia Körb. (1848)
    Tal tufos, ramificatiile aplatizate, structurã dorsiventralã, fata superioarã cenusie pânã la brunã, fata inferioarã  necorticatã si fãrã rizine sau corticatã si cu rizine; fotobiont; algã verde. Apotecii ± stipelate, cu margine talinã permanentã si întunecate, uneori discul pruinos; hipoteciu incolor pânã la galben-brun; epihimeniu brun; parafize deasupra ramificate si ± alipite; asce ca tipul Lecanora; ascospori brun-întunecati, 1-septati, elipsoizi, în dreptul septului putin îngustati; picnidii în verucozitãti mici; picnospori scurt baciliformi; Ch: ± Atranorin, Zeorin.

    809. Anaptychia ciliaris (L.) Körb. ex A. Massal.
    (Hagenia ciliaris Mann.; Anaptychia ciliaris v. vulgaris Körb.; Physcia ciliaris DC.; Anaptychia ciliaris f. actinota Arnold; Anaptychia ciliaris f. agriopa Boistel; Anaptychia ciliaris v. crinalis (Schleich.) Rabenh.; Anaptychia ciliaris v. melanosticta Ach.; Anaptychia melanosticta Ach.; Anaptychia ciliaris v. romanica Cretzoiu; Anaptychia ciliaris f. verrucosa Boistel).
    Tal fruticos, repetat ramificat, cenusiu pânã la cenusiu-brun (prin umezire verde-întunecat), adpres pânã la erect, fixat de substrat numai cu baza (prin rizine), ramificatii ascendente, de (0,5)1-2 mm. lãtime, cu marginile ciliate, rãsfrânte în jos (apar canaliculate) si din nou bogat ramificate; toti lobii sunt ciliati pe margini, cu fata inferioarã nudã, albã, reticulatã si numai partial corticatã. Apotecii dispuse lateral sau pe suprafata talului, sesile sau scurt stipelate, circulare, mari, de 2-8 mm  , disc negru-bruniu (la început alb brumat), cu margine întreagã (excipulul nu are gonidii), dintatã sau fimbriatã. Asce cilindric- clavate, contin 2, 4 pânã la 8 spori. Ascospori lat-elipsoizi, bruni, 1-septati, la mijloc strangulati, cu pereti îngrosati, de 28-40 x 14-20 µm; picnidii cilindrice, scurte, drepte. Corticol, în special pe foioase; mesoph., (anitroph.-)mo.(-me.) nitroph.; caract. Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928 si Xanthorion parietinae Ochsner 1928; rar pe roci silicioase, caract. Ramalinetum scopularis (Du Rietz1925) Klem. 1955. - s'bor.-med.mo.

    D. 5. 21. 3. Buellia De Not. (1846)
    Tal crustos, neted, areolat, granulos sau placodioid, uneori imers, alburiu pânã la cenusiu, brun sau gãlbui, adesea delimitat de prototal, corticat sau nu. Fotobiont: chlorococcoid. Ascomata: apotecii negre, uneori pruinoase, marginea puternicã pânã la lipsã, fãrã margine talinã distinctã însã întotdeauna imerse în tal; excipulul talin lipseste sau la apoteciile imerse se distinge de tal (criptolecanorin); excipul propriu foarte subtire, palid si inobservabil pânã la cel mult brun-închis; epihimeniu brun pânã la oliv-verde, K -, N - sau N + (rosu); himeniu incolor sau verzui în partea superioarã, J + (albastru); hipoteciu pal sau întunecat-brun, uneori în parte olivaceu. Hamateciu: parafize septate, simple pânã la (mai ales în treimea superioarã) sãrãcãcios ramificate, adesea apexul mãciucat, cu scufie pigmentatã întunecat-brunã; asce clavate, tip Lecanora, în general cu 8 spori (exceptional mai multi sau mai putini); ascospori 1 pânã la 3-septati sau "putin" muriformi (Fig. 23: l, m, n), cenusiu-verzi pânã la brunii, elipsoizi, oblongi sau fusiformi, drepti sau curbati, cu pereti îngrosati uniform sau septele mai groase; Ch.: Depsid, Atranorin, Stictin-S., Norstictin-S, rar Xanthone, chloratranorin, Depsidon, Catolechin, Diploicin, Xanthonderivat, Arthothelin, 2,7-Dichlorlichexanthon, Lichexanthon si Thuringion.

    810. Buellia aethalea (Ach.) Th.Fr.
    (Buellia sororia Th.Fr.; Buellia sororioides Erichsen; Buellia aethaleoides (Nyl.) H.Oliver; Buellia baltica Erichsen; Buellia atroalbella (Mudd.) Mong.).
    Tal subtire pânã la ± gros, crãpat- areolat pânã la areolat, areole ± angulare, plate pânã la mediu convexe, brune, brun-cenusii pânã la cenusii sau albicioase, delimitate de o linie prototalinã (adesea prototalul negricios este vizibil printre areole); medula J - sau J + (albastru). Apotecii imerse (kryptogamlecanorine), de -0,4(0,7) mm., disc plat si cu margine subtire. Excipul propriu indistinct, de obicei întunecat-olivaceu; epiteciu brun pânã la olivaceu, N ± (rosietic); hipoteciu de la palid pânã la bruniu sau negru-bruniu; capãtul parafizelor brun-negricios; asce cu 8-spori; ascospori elipsoizi, la ambele capete trunchiati, 1-septati, cu negi minusculi, brun-negriciosi, de (9,5-)12-18(-20) x (4,5-)6-10(-12) µm. Picnidia rarã; conidia de 5,5-8,5 x 1 µm, baciliformã; himeniu J + (albastru); tal Pd ± (galben-oranj), K + (gãlbui-rosu) (cristalele), C - (acid norstictic si ± stictic) sau Pd -, K -, C-. Saxicol: pe roci silicioase; mo.- me. acidoph., xeroph., me.-f. photoph., anitroph./mo. nitroph.; caract. Acarosporetum sinopicae Hillmann 1924, în Buellio-Rhizocarpetum Wirth 1972, Umbilicarion cylindricae Gams 1927, Aspicilietum cinereae Frey 1922.  - (s')bor.- mieur.-med.

    811. Buellia badia (Fr.) A. Massal.
    (Diploicia badia Fr.; Buellia duebenii (Fr.) Hellb.; Buellia bayrhofferi (Schaer.) H. Olivier).
    Tal crustos-solzos, la margine lobat sau radiar plisat, verde sau cenusiu-brun pânã la negru-brun, cu prototal negru care mai târziu dispare; K -, K + N -, N - P -. Apotecii imerse sau sesile, negre, de 0,5- 0,8 mm. (rareori sunt mai mari), disc plat la început si cu margine ridicatã, apoi convex. Hipoteciu brun-negricios; parafize cu apexul capitat si scufie brunã; asca cu 8 spori; ascosporii elipsoizi, la ambele capete trunchiati, 1-septati, bruni, de 10-16 x 6-8(9) µm; himeniu J + (albastru). Saxicol: pe roci calcifere si silicioase, adeseori în locuri cu muschi (mai ales specii de Grimmia, Rhacomitrium heterostichum), în tinerete parazit pe Neofuscelia sau specii de Melanelia; mo.-me. acidoph.; f.-ex. photoph.; mo. nitroph.; în Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944 si Umbilicarion hirsutae  ern. & Hada  1944.  - (s')bor.- med.-mo.

    812. Buellia disciformis (Fr.) Mudd.
    (Buellia disciformis v. major (De Not.) Flagey; Buellia parasema v. tersa Körb.; Buellia disciformis f. microcarpa (Ach.) Zahlbr., Mig.; Buellia parasema v. microcarpa Körb.; Buellia disciformis v. rugulosa (Ach.) Mudd.; Buellia parasema v. rugulosa Körb.; Buellia lauricassiae (Feé) Müll.-Arg.; Buellia disciformis v. triphragmia (Nyl.) H. Olivier; Buellia triphragmia Arnold; Diplotomma lauricassiae Szatala; Buellia disciformis f. vulgata H. Olivier; Buellia parasema v. vulgata Th.Fr.; Buellia parasema De Not. incl. Buellia leptocline sensu Nyl., Räsänen, H. Magn. (Lichen parasemus Ach. nom. illegit.).
    Tal imers sau cel mai adesea superficial, ± subtire pânã la gros, rimos sau crãpat, alburiu pânã la gãlbui cenusiu, adesea delimitat de prototal negru, K + (galben), P + (gãlbui), C -; medula J -. Apotecii superficiale, negre, de (0,3)0,5- 1,3 mm, la început disc plat si împrejmuit de o margine subtire, mai târziu convex pânã la aproape rotund; excipulul propriu de obicei persistent; epiteciu brun, K -; hipoteciu negru-brun sau negru; himeniu cu numeroase picãturi de ulei, J + (albastru); ascospori elipsoizi sau îngust-elipsoizi, 1-(3)-septati, cu pereti subtiri (Fig. 23: l), palizi la culoare spre interior, uneori usor curbati, de (13-)17-26(-30) x (6,5-)7-10(-13) µm; Ch.: Atranorin, putin Norstictin. Corticol, pe foioase; mo.(me. )acidoph., me. hygroph., ex. schioph., mo.(ex.) photoph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - bor.-med.-mo.

    813. Buellia dobrogensis Codoreanu
    Tal granulos, cenusiu-albicios, cu margine nelobatã, C -, K -. Apotecii numeroase, cu discul de 0,3-0,4 mm.  , la început plat, cu margine evidentã, mai târziu convex; himeniu de 55-60 µm înãltime; epiteciu de 9 µm înãltime, brun; hipoteciu brun; parafize  la capete mãciucate si brune. Asce cilindrice, de 29,5-34 x 11-13 µm. Ascospori de 9-13 x 4-4,5 µm, rotunjiti la ambele capete, 1-septati, la mijloc strangulati, în stadiul initial incolori; himenium J + (albastru). Saxicol. - smed. co.: România.

    814. Buellia erubescens Arnold
    (Buellia zahlbruckneri J. Steiner; Buellia zahlbruckneri J. Steiner v. erubescens (Arnold) J. Steiner in Zahlbr.; Buellia disciformis Mudd. v. saprophila Mudd.; Buellia parasema v. saprophila (Ach.) Körb.; Buellia subdisciformis  f. corticola (Nyl.) Sandst.).
    Tal imers pânã la superficial, verucos-areolat pânã la crãpat-areolat, K + (galben apoi rosu), P + (galben-oranj), C -, medula J + (galben-bruniu); apotecii negre, nepruinoase, plate pânã la convexe, marginate, de (0,4-)0,6- 1,5 mm.; epiteciu si hipoteciu brune, K -; himeniu J + (albastru); asca cu 8 spori; ascospori bruni, 1-septati (aparent 3- septati, au (14)17-25(30) x 6-10 µm.; Ch.: Norstictin-S. Corticol: pe Betula, Alnus, Fagus etc. si lignicol; caract. Xylographetum vitiliginis Kalb 1970.  - bor.-med.h'mo.

    815. Buellia insignis (Näeg. ex Hepp) Th.Fr.
    (Buellia parasema  f. insignis Hazsl.; Buellia insignis f. ecrustacea Zahlbr. ; Buellia disciformis f. ecrustacea Boistel; Buellia disciformis v. insignis (Nãeg.) Flagey).
    Tal granulos- verucos, alb pânã la cenusiu sulfuriu-galben-albicios, cu prototal alb, C + (galben), P -/P + (gãlbui); apotecii destul de mari, negre, cu discul la început plat si cu margine apoi convex; epiteciu brun; parafize fine; ascospori 1-septati, în forma de biscuit, de 22-32 x 9-13 µm.; Ch.: Atranorin. Pe muschi sau resturi de plante de pe roci calcaroase, rar pe scoartã (mo. acidoph., mo. basiph.), în Megasporion verrucosae Kalb 1970. - arkt.-alp.

    816. Buellia leptocline (Flot.) Körb.
    (Buellia gevrensis Th.Fr.; Buellia hypopodioides (Nyl.) Arnold; Buellia leptocline Körb.; Buellia mougeotii f. subecrustacea (Vain.) Szatala; Buellia leptocline v. mougeotii (Hepp) Th.Fr.).
    Tal crustos, uniform sau areolat; areole de 0,3 mm. lãtime (sau mai late), aproape ridicate, albe, alburii sau de culoare murdarã pânã la galben, K + (galben), C -, KC + (galben sau bruniu), hifele J + (albastru). Apotecii împrãstiate, cu margine îngrosatã, de 1,2(1,5) mm., discul negru, nepruinos, mat sau putin granulos, mai târziu convex, cu margine matã sau slab lucioasã. Hipoteciu rosu-bruniu sau rosu-sângeriu, K + (rosu-gãlbui). Himeniu incolor la început, mai târziu are o culoare murdarã. Ascospori 1-septati, la mijloc sugrumati, elipsoidali sau uniformi, de 12-16 x 7-8,5 µm; Ch.: Atranorin. Saxicol: pe roci silicioase; me. acidoph, anitroph.; în Pertusario- Ophioparmetum Wirth 1972.  - bor.- mieur.- h'mo./alp.

    817. Buellia ocellata (Flot.) Körb.
    (Buellia verruculosa (Sm.) Mudd.); Rinodina ocellata Bagl. & Carestia; Buellia rinodinea A. Massal.)
    Tal subtire, crustos-areolat, plat sau putin convex, verzui-galben, cenusiu-galben, palid-galben sau cu prototal negru (Fig. 7: b); K -; C + (rosu); hife J-. Apotecii mici, de 0,3-0,6 mm., circulare sau colturoase, imerse cu margine talinã (kryptolecanorine), disc ridicat, negru, plat,  fãrã sau cu margine permanentã, nu pruinos uneori putin pãros. Excipulul de obicei slab dezvoltat; epihimeniu oliv, brun; subhimeniu mai ales verde; parafize brun-capitate; ascospori elipsoidali, la ambele capete trunchiati, 1-septati, la mijloc strangulati, bruni, de 13-15 x 6,5-8,5 µm; himeniu J + (albastru).  Pe pietre, ziduri cu baza ± calciferã, sistoasã, roci silicioase; mo.-me. acidoph., anitroph.-/ mo.nitroph., în Buellio-Rhizocarpetum Wirth 1972, Pertusarietum aspergillo-flavicantis Wirth 1972.
- mieur.-med.

    818. Buellia paulorum Cretzoiu [127].
    Tal crustos areolat (areole de 0,2-0,9 mm. lãtime, unghiulare, rotunde pânã la poligonale), cenusiu pânã la alb-cenusiu, K + (pal-ochraceu), limitat, prototal indefinit, cenusiu-întunecat. Apotecii imerse, neregulate( unghiulare, poligonale sau rotunde), pseudolecanorine; epiteciu brun, himeniu de 100-130 µm înãltime; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; ascospori bruni pânã la întunecati, 1-septati, constrânsi în dreptul septului, de 16-19 x 10-11 µm. Saxicol: pe roci silicioase. smed. co. (România).

    819. Buellia schaereri De Not.
    (Buellia nigritula (Nyl.) Mudd.; Lecidea nigritula Nyl.).
    Tal subtire, continuu pânã la usor crãpat sau sbârcit, pal-cenusiu, efuz; medula J -;  Apoteciu de - 0,3(-0,5) mm., adspers, disc plat pânã la convex; excipul propriu subtire sau lipseste; epiteciu brun, N -; himeniu de 45-60 µm înãltime, lipsit de picãturi de ulei. Ascospori de 7-10(11) x 2,5-4(-4,5)µm, 1-septati, cu pereti uniformi si subtiri, netezi; picnidii adesea numeroase, de 50-70 µm  ; conidia de 2-3 x 1-1,4 µm, scurt-oblongã pânã la elipsoidã. Tal Pd -, K -, C -; Ch.: substante fenolice. Pe scoartã acidã, în special conifere si Quercus; mo.-f. acidoph., mo.-ex.(f.) photoph., anitroph.- me. nitroph.; în Calicietum viridis Hillmann 1925, Buellietum punctatae Barkm. 1958, caract. Lecanactidetum abietinae Hilitzer 1925. - bor.- mieur.- (smed.-mo.).
    Observatii. Se deosebeste de Amandinea punctata prin talul alburiu, Pd si K +; ca habitat se aseamãnã cu Lecidella carpathica.

    820. Buellia spuria (Schaer.) Anzi
    (Buellia lactea (A. Massal.) Körb.; Buellia italica A. Massal.; Buellia antarctica A. Massal.).
    Tal mãrunt-areolat sau granulos-brãzdat, ± cenusiu, K + (galben intensiv pânã la oranj (rosu); prototal negru; medula J + (albastru). Apotecii de -1 (1,5) mm., imerse pânã la sesile, disc plat pânã la convex, nepruinos, cu margine subtire; excipul oliv-negricios; hipoteciu bruniu; capetele parafizelor capitate si oliv-brune sau negre-brunii; himeniu si partea superioarã a ascelor J + (albastru). Ascospori elipsoizi, la ambele capete trunchiati, la mijloc strangulati, 1-septati, cu o loculã mai îngustã decât cealaltã, negru-brunii, de 9-15 x 4,5-6,5(7) µm; Ch.: Atranorin, Stictin-S, ± Norstictin-S. Saxicol: pe roci silicioase în locuri luminoase si cu substrat antropogen (lichenizeazã optional pe Schaereria fuscocinerea), prezent în Caloplaceto- Bacidietum umbrinae Codoreanu, Ciurchea, Burlacu 1968, recte Caloplaceto- Scoliciosporetum umbrinae Ciurchea l.c., caract. Buellietum spuriae Müller 1948.  - mieur.- subatl.- med.

    821. Buellia stellulata (Th.Taylor) Mudd.
    (Buellia minutula (Körb.) Arnold).
    Tal crustos, moderat de subtire, crãpat pânã la areolat, areole plate, alb, cenusiu-alb, de formã aproape circularã, Pd + (galben-oranj), K + (galben), C -; medula J -; prototal indistinct; apotecii complet imerse, de -0,35 mm.  , disc plat, deasupra ridurat, îngust-marginat; excipulul propriu subtire, în majoritatea cazurilor persistent; epihimeniu brun pânã la olivaceu, N + (rosietic); himeniu lipsit de picãturi de ulei; asca clavatã, cu 8 spori; ascospori 1- septati, elipsoidali si cu negi fini, de 9,5-13 x 5-7 µm; picnidii de obicei putine; conidia de 4,5-5,5 x 1-1,5 µm.; Ch.: Atranorin, 2'-O-Methylperlatol, Confluentin-S. Saxicol: pe roci silicioase, în special pe coaste.  - mieur-med.

    D. 5. 21. 4. Dimelaena Norman
    Tal galben- ceros, verde pânã la cenusiu, crustos- areolat, cu marginea lobulatã, cu simetrie dorsiventralã, fata superioarã corticatã, fãrã rizine; fotobiont: chlorococcoid. Apotecii imerse pânã la sesile, negre, cu margine talinã (tip lecanorinic: excipulul talin contine alge); epihimeniu brun; hipoteciu incolor pânã la brun-închis; parafize cu apex mãciucat; asce clavate, de tip Lecanora, în general cu 8 spori (exceptional -24 spori); ascosporii cenusii pânã la bruni- negriciosi, 1- septati, cu pereti subtiri, netezi pânã la ornamentati; picnospori liniari; Ch.: Usnin-S., Fumarprotocetrar-S.

    822. Dimelaena oreina (Ach.) Norman
    (Rinodina oreina (Ach.) A. Massal.; Rinodina oreina v. mougeotioides Zahlbr.; Lecanora mougeotioides Nyl.; Placothalia oreina Ach.).
    Tal crustos-areolat, areolele marginale alungite (lobulate, plate), gãlbui pânã la galben-alb, C -, P + (galben pânã la rosu), pe crãpãturi si pe marginea lobilor negru sau negru-albãstrui, C -, P + (galben pânã la rosu sau P -, C + (rosu), K -, K + N -, N -, P -. Apotecii imerse, marginate de tal, de 0,3-0,5 mm., disc negru, rotund, nepruinos, cu margine întreagã si permanentã. Epihimeniu bruniu; ascospori elipsoizi, la ambele capete trunchiati, bruni, 1-septati, la mijloc slab strangulati, de 9-13(15) x 5-8 µm; Ch.:  Fumarprotocetrar-S). Saxicol: pe roci silicioase; mo. acidoph.- subneutroph., ex.-f. photoph., mo. xeroph.; caract. Rhizoplaco- Dimelaenetum oreinae (Frey ex Klem. 1955) Creveld 1981, în Lecanoretum demissae Frey 1923.  - arkt.- alp./pralp.

    D. 5. 21. 5. Diploicia A. Massal. (1852)
    Tal crustos, placodioid, sub formã de rozete, cenusiu- verde, fãrã prototal. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu imers la început, apoi emergent, disc plat si mai târziu cu margine subtire; excipul subtire, întunecat-brun; epihimeniu brun-negru; hipoteciu brun-negru; hamateciu: parafize simple, cu vârfurile capitate si pigmentate. Asce cu 8-spori, clavate, tip Lecanora; ascospori cenusii-verzi pânã la bruni, 1-septati, între tip Physcia si Mycoblastia; picnospori scurt liniari; Ch.: Atranorin, Diploicin.

    823. Diploicia canescens (Dicks.) De Not.
    (Buellia canescens (Dicks.) De Not.).
    Tal crustos-placodioid, gros, în formã de rozetã, pe margine lobat, alb, cenusiu-alb sau cenusiu- verde- albicios, cu soredii, K + (galben). Apotecii imerse sau sesile, disc negru, nepruinos, de -1 mm., plat si cu margine subtire, mai târziu convex. Excipulul gros, negru-bruniu; hipoteciu negru-bruniu; ascospori elipsoizi sau îngust-elipsoizi, la ambele capete trunchiati, de 11-14 x 6-7 µm. Himeniu J + (albastru); Ch.: Atranorin, Diploicin, Xanthon. Pe lemne, scoartã, pietre, ziduri; subneutroph., mo.- ex.(f.) photoph., mo.-me. nitroph.; în Caloplacetum saxicolae (Du Rietz. 1925) Kaiser 1926; caract. Buellion canescentis Barkm. 1958 si Buellietum canescentis Duv. 1941). - mieur.- subatl.med.

    D. 5. 21. 6. Diplotomma Flot. (1849)
    Tal crustos, uniform, alburiu pânã la cenusiu, adesea delimitat de prototal rar efuz; este corticat; fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu imers, devine apoi emergent; excipulul talin poate fi subtire, crenat, concolor cu discul; epiteciu rosu-brun; himeniu  incolor; hipoteciu de la pal la întunecat-brun, semiopac; hamateciu: parafize simple si pigmentate; asce cu 8 spori, ± elipsoid-clavate, de tip Lecanora; ascospori septati sau submuriformi, cu pereti interni îngrosati (distoseptati), devin rosu-brunii, cu minuscule ornamentatii si lumenul rotund.

    824. Diplotomma alboatrum (Hoffm.) Flotow.
    (Buellia alboatra (Hoffm.) Deichm. Branth & Rostr.; Lecidea alboatra Clev.; Buellia alboatra f. saxicola Lettau; Buellia alboatra f. muscicola (Lojka) Cretzoiu; Buellia pharcidia (Ach.) Malme; Buellia pharcidia  f. athroa (Ach.) Malme; Buellia alboatra v. leucocelis sensu Malme; Buellia athroa f. pharcidia Ach. [61/ nr. 2433]; Buellia alboatra f. trabinella (Flot.) Th.Fr.; Rhizocarpon alboatrum (Hoffm.) Anzi).
    Tal granulos sau usor areolat-brãzdat, alb, albicios sau cenusiu, uneori delimitat (cu o margine), R -. Apotecii numeroase, imerse sau la bãtrânete emergente, cu discul negru, la început plat, pruinos si cu margine, mai târziu convex, nepruinos si fãrã margine. Hipoteciu brun; parafize cu capetele brune; asce cu 8 spori; ascospori 3-septati, mai târziu submuriformi (Fig. 23: n), de 13-23 x 6,5-11 µm, la început incolori apoi bruni. Ch: substante fenolice. Pe scoartã de foioase (Sorbus, Fraxinus, Salix, Populus etc.) si lignicol; basiph.- mo. acidoph., ex. photoph., xeroph., me. nitroph.; caract. Xanthorietum fallacis Schindler 1935, în Physcietum ascendentis Frey & Ochsner 1926.  - mieur.-med.

    825. Diplotomma chlorophaeum (Hepp ex Leight.) Szatala
    (Buellia porphyrica (Arnold) Mong.; Buellia chlorophaea (Hepp ex Leight.) Lettau; Diplotomma ambiguum (Ach.) Flagey; Buellia ambigua (Ach.) Malme; Buellia alboatra v. ambigua (Ach.) Th. Fr.; Buellia epipolia v. ambigua Mong.; Lecidea ambigua Ach.).
    Tal subtire, areolat, neted, albicios sau cenusiu, K + (galben apoi rosu), C -, medula J + (galben-bruniu); apotecii mici, imerse pânã la adprese, negre, nepruinoase pânã la putin pruinoase, cu discul plat sau putin convex, cu margine; epiteciu brun, slab granulos; himeniu incolor, J + (albastru); hipoteciu gãlbui; ascospori 3-septati, cu 4-6 picãturi de ulei, de 15-20(25) x 7-11 µm. Pe roci silicioase, în special pe coaste; subneutroph.-neutroph., mo.-me. photoph.; în Xanthorietum fallacis Schlinder 1935, Caloplacetum obliterantis Wirth 1972, caract. as. loc. Caloplaceto- Bacidietum umbrinae Codoreanu, Ciurchea, Burlacu 1968 [24], corr. eror. dact." prophyrica" et corr. nom as. loc." Caloplacetum fuscoatrae- Scoliciosporetum umbrinae" Ciurchea l.c.

    826 Diplotomma epipolium (Ach.) Arnold
    (Buellia epipolia (Ach.) Mong.; Diplotomma epipolium Arnold; Diplotomma alboatrum Flot. f. epipolium Ach.).
    Tal granulos prãfos, alb, R -; apotecii imerse apoi devin emergente, cu discul negru, la început plat, pruinos si cu margine permanentã; hipoteciu brun, parafizele cu capetele brune, ascele 8-spore, ascosporii 3-septati pânã la submuriformi, de 15-25 x 7-10 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., xeroph., mo.(me.) nitroph.; în Aspicilion calcareae Albertson 1950, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em Cl. Roux 1978, Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955).  - bor.- med.
    Observatii: Se aseamãnã cu Diplotomma alboatrum, diferã ecologia.

    827. Diplotomma subdispersa (Mig.) Etayo & Breuss.
    (Diplotomma dispersum (Kremph.) Arnold; Buellia subdispersa Mig.).
    Tal aproape indistinct sau foarte subtire, granulos, alburiu, R -; apotecii mici, sesile, cu discul convex, negricios, nepruinos; epiteciu negru-albastru-verde; hipoteciu brun; ascospori 3-septati, puternic sau slab curbati, bruni, de 15-18 x 6-8 µm. Calcicol.

    828. Diplotomma venustum Körb.
    (Diplotomma epipolium Arnold v. venustum Arnold; Buellia venusta (Körb.) Lettau; Buellia alboatra v. venusta (Körb.) Th.Fr.; Buellia epipolia (Ach.) Mong. v. venusta (Körb.) Mong.; Buellia suevica Bertsch.)
    Tal gros, alb; apotecii de 1 mm  , sesile, cu discul putin convex, negru, nepruinos, la început cu o margine albã; ascospori 3-septati, mai târziu devin submuriformi, la început incolori apoi devin bruni (Fig. 23: m), de 15-22 x 7-10 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., xeroph., me. photoph.; în Placocarpetum schaereri Klem. 1955 em. Cl. Roux 1978. - mieur.- med.(mo.).

    D. 5. 21. 7. Heterodermia Trevis (1868)
    Se aseamãnã cu Physcia.
    Tal folios, în formã de rozetã, cu sau fãrã sorale sau isidii, pe marginea lobilor cu cili întunecati, fata inferioarã albã, cenusie, brunã pânã la negricioasã, cu rizine simple pânã la ramificate; cortexul superior cu hife periclinale, fata inferioarã necorticatã; fotobiont: chlorococcoid. Apotecii brun-negre pânã la negre, cu margine talinã. Asce tip Lecanora; ascospori 1-septati, cu pereti grosi, ± bruni, cu fata netedã.

    829. Heterodermia speciosa (Wulfen) Trevis.
    (Anaptychia speciosa (Wulfen) A. Massal.; Parmelia speciosa Ach.).
    Tal folios-lobat, sub formã de rozetã de pânã la 10 cm.  , alipit de substrat, de regulã fixat prin rizine; lobi penat ramificati, liniari, lati de 1-2 mm. (pe toatã lungimea lor au aceeasi lãtime), dispusi radiar iar spre periferia rozetei sub formã de evantai, pe fata inferioarã albi, spre vârfurilor lobilor rãsfrânti înapoi, prezintã soredii rotunde, albe; cortexul si medula K + (galben). Apotecii de 3-5 mm.  , circulare, sesile sau scurt stipitate, cu discul alb gãlbui pânã la castaniu, nepruinos, cu margine persistentã, întreagã sau putin crenulatã (însã excipulul nu contine alge). Epiteciu bruniu; himeniu incolor, J + (albastru); subhimeniu pal; asce cu 8 spori, cilindric-clavate, de tip Lecanora. Ascospori  bruni, elipsoizi, 1-septati, de 25-36 x 15-18 µm; picnidii putin sau deloc proeminente; picnoconidii scurte, cilindrice, drepte. Epibriofitic sau direct pe substrat (± pe roci calcifere); schioph., hygroph., acidoph.; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928. - bor.atl.- mieur.-subatl.-med., oz.

    D. 5. 21. 8. Hyperphyscia Müll.-Arg.
    (Physciopsis Choisy).
    Tal folios, alipit de substrat, cenusiu, cenusiu-brun (brun), cu sorale, fata inferioarã întunecatã, spre periferie mai deschisã la culoare, cu rizine indistincte (sau fãrã); cortexul superior paraplectenchimatic, cortexul inferior prosoplectenchimatic. Apotecii plate, cu disc brun pânã la negricios si cu margine talinã; parafize deasupra ramificate, la capete sferice, cu capison brun-întunecat. Asce tip Lecanora; ascospori bruni, 1- septati; picnospori firosi.

    830. Hyperphyscia adglutinata (Flörke) H. Mayrhofer & Poelt
    (Physcia elaeina A.L.Sm.; Physcia adglutinata (Flörke) Nyl.; Physciopsis adglutinata (Flörke) Choisy; Physcia elaeina v. subvirella (Nyl.) Anders).
    Tal folios, în formã de rozetã circularã de pânã la 2 cm.  , foarte fragil si subtire, strâns alipit de substrat, cu lobii foarte strânsi între ei, astfel cã talul apare ca o crustã cenusiu-brunie, cãtre centru mai întunecatã, cu numeroase fisuri, lobii periferici de 0,3-0,5 mm. lãtime; fata inferioarã a talului neagrã. Isidiile lipsesc, are soredii foarte mici, asezate la capetele lobilor secundari laterali. Apotecii sesile, mici, de 0,3-0,5 mm.  , rareori ajung pânã la 1 mm., cu discul brun-roscat, nepruinos. Ascospori de 13-18 x 7,5-9 µm. Tal K -. Corticol, pe Ulm, Picea etc.; subneutroph., ex. photoph., thermoph.; în  Xanthorion parietinae Ochsner 1928. - mieur.-subatl.-med.

    D. 5. 21. 9. Phaeophyscia Moberg. (1977)
    Tal folios-lobat, uneori ± tufos-lobat, în circonferintã ± circular, bine alipit de substrat, lobii pot fi sau nu ascendenti, cu sau fãrã isidii sau soredii, are structurã stratificatã dorsiventral, cortexul superioar si inferior pseudoparenchimatos; fotobiont: trebouxioid. Apotecii laminale, superficiale, ± sesile; excipulul talin este prezent; epiteciu brun; himeniu si hipoteciu incolore; parafize libere, septate, adesea cu vârfurile furcate, clavate, pal-brune, cu scufie întunecat-brunã; ascospori bruni, elipsoizi, 1-septati, cu pereti grosi.

    831. Phaeophyscia ciliata (Hoffm.) Moberg.
    (Physcia ciliata (Hoffm.) Du Rietz.; Physcia orbicularis f. ciliata (Hoffm.) Dalla Torre et Sarnth.; Physcia norrlinii Vain.; Lichen ulotrix Ach.).
    Tal folios-lobat, în formã de rozete de 3-5 cm.  , alipit de substrat, numai lobii periferici îndepãrtati de acesta; de asemenea, lobulii secundari dinspre centru nu sunt alipiti direct de substrat ci umplu golurile dintre ceilalti lobi; lobi repetat patent ramificati, alungiti, plati sau foarte putin convexi, de aceeasi lãtime pe toatã lungimea lor (0,5-1 mm.), cu marginile  ciliate, fãrã soredii sau isidii, pe fata superioarã cenusiu-bruni (prin umezire cenusii-verzui), pe fata inferioarã negri. Apotecii numeroase, circulare sau neregulate când sunt dese, de 1-3 mm.  , disc plat, negru, nepruinos; ascospori de 18-25 x 8-12 µm. Corticol, pe foioase, în special pe Populus tremula; (mo.acidoph.-) subneutroph., anitroph. -mo. (me.) nitroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928.
- bor.- med.mo.

    832. Phaeophyscia endococcina (Körb.) Moberg
    (Physcia endococcina (Körb.) Th.Fr.; Parmelia endococcina Körb.).
    Tal tufos-lobat, de 1-2 cm.  , cu ramificatii cilindrice, de cele mai multe ori ascendente fatã de substrat si cu lobi secundari plati, ± despãrtiti, mai ales lobii marginali bifurcati sau dicotomic ramificati, de 0,2-0,3(-0,5) mm. lãtime, fata superioarã cenusiu-brunie pânã la brunã (umezitã devine mai intens coloratã), fata inferioarã neagrã si cu rizine negre; nu prezintã soredii, nu este pruinos sau lobii secundari au cãtre centru isidii scurte. Apotecii numeroase, mici de 0,5-1 mm.  , emerse pânã la sesile, cu margine permanentã, relativ groasã. Hipoteciu palid-gãlbui sau incolor. Ascospori 1-septati (la mijloc nestrangulati), cenusii-brunii, cu pereti grosi, de 17-26 x 8-13 µm. Saxicol, ocazional corticol sau lignicol; subneutroph., ex. schioph.- ex. photoph., hydroph., anitroph.-/mo.nitroph.; în Verrucarion praetermissae  ern. & Hada  1944 em. Wirth 1972. - arkt.- med.mo.

    833. Phaeophyscia nigricans (Flörke) Moberg.
    (Physcia nigricans (Flörke in Spreng.) Stizenb. em. Du Rietz; Physcia tremulicola Nyl.; Physcia sciastrella (Nyl.) Harmand).
    Tal folios-lobat în formã de rozete rotunde de 1-1,5 cm.  , (lobi plati sau bombati, de 1-1,5 mm lãtime), pe fata superioarã cenusiu-murdar pe cea inferioarã mai deschis la culoare, nepruinos, cu soredii galbene-verzui. Apotecii împrãstiate, cu disc brun-negricios (umezit, brun), nepruinos si cu margine întreagã. Hipoteciu incolor; epiteciu brun; ascospori bruni, 1-septati, de 15-25 x 9-12 µm. La baza trunchiurilor foioaselor, uneori pe roci calcifere; neutroph.- basiph., me.- f. nitroph.; în Caloplacion decipientis Klem. 1950, Physcietum ascendentis Frey & Ochsner 1926. - bor.- med.

    834. Phaeophyscia orbicularis (Nëck.) Moberg.
    (Physcia orbicularis (Nëck.) Poetsch in Poetsch & Schied.; Du Rietz.; Physcia orbicularis v. virella (Sommerf.) A.L.Sm.; Physcia obscura v. virella Nyl.; Physcia orbicularis v. chlorantha Rabenh.; Physcia orbicularis v. cycloselis (Ach.) Santha; Physcia virella (Ach.) Flagey; Physcia cycloselis (Ach.) Vain.; Physcia hueana (Harmand) Räsänen; Parmelia obscura (Ehrh. ex Humb.) Fürnr.; Physcia obscura (Ehrh.) Th.Fr.).
    Tal folios-lobat, sub formã de rozete circulare, de 1-1,5 cm.   si care de cele mai multe ori devine mai mare, prin  confluenta mai multor taluri, bine alipit de substrat; lobi de 2-3 mm. lungime si 0,5-0,7 mm. lãtime, ramificati, pe fata superioarã cenusii, cenusiu- verzui, bruni-cenusii pânã la bruni întunecati, pe fata inferioarã negri si la periferie mai deschisi la culoare, la vârful lobilor si mai ales pe ramificatiile laterale scurte se formeazã sorale cu soredii albe. Apotecii rare, mici, de 1,5 mm  , sesile, cu discul brun-roscat, nepruinos. Ascospori de 14-26 x 7-12 µm. Pe scoartã de foioase ± prãfuite, în special Populus tremula, uneori pe roci de coastã; mo. acidoph. -mo. basiph.; epiphyt.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928 si Caloplacion decipientis Klem. 1950, caract. Physcietum ascendentis Ochsner 1928. - bor.- med.

    835. Phaeophyscia sciastra (Ach.) Mobeg.
    (Physcia sciastra (Ach.) Du Rietz.; Physcia lithotea (Ehrh.) Th.Fr.; Physcia lithotea f. lignicola Dalla Torre et Sarnth.).
    Tal folios-lobat, ± rotund, de 2-4(-5) cm.  , cenusiu-negru pânã la negru; lobi subtiri, de 0,2-0,4(-0,5) mm. lãtime, vermiformi, cenusii-negri sau brun-cenusii, mati pânã la mat-luciosi, nepruinosi sau slab pruinosi, cu marginea platã sau convezã si cu isidii de forma unui mamelon sau sferice (de 50-60(-75) µm  ), mai târziu alungite, uneori pedicelate. Fata inferioarã a talului neagrã, rizinele negre (numai cele de pe lobii tineri sunt mai deschise la culoare), medula albã. Apotecii rare, imerse sau emerse si sesile, rotunde (de 1-2(-2,5) mm.  ), cu margine permanentã, disc plat, nepruinos, negru pânã la negru-bruniu (umezit rosu-bruniu). Asce de 80-85 x 13-35 µm. Ascospori elipsoizi, rotunjiti, nu sau foarte putin strangulati, 1-septati (peretele despãtitor gros), cenusiu-brunii sau negri, de 15,5-22(-24) x 8-12 µm; himeniu J + (albastru apoi negru). Saxicol, uneori lignicol; subneutroph.- mo. basiph., ex.-f. photoph., mo.-me.nitroph.; în Lecanorion variae Barkm. 1958, Xanthorietum candelariae Barkm. 1958; pe roci în Xanthorietum (Caloplacetum) elegantis Motyka 1925, caract. Xanthorietum aureolae Beschel 1951. - arkt.- med.

    D. 5. 21. 10. Physcia (Schreb.) Michaux (1803)
    Tal folios, repetat lobat, ± circular, alipit de substrat sau ascendent fatã de acesta, fixat prin rizine, are structurã dorsiventralã, cortexul inferior prosoplectenchimatic. Apotecii laminale, sesile sau scurt pedicelate; excipul talin prezent; epiteciu  palid-brun; himeniu incolor; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori, de tip Lecanora (Fig. 16 II: 4); parafize septate ; ascospori elipsoizi, bruni, 1-septati, cu pereti îngrosati, uneori în dreptul septului usor strangulati.

    836. Physcia adscendens (Fr.) H. Olivier
    (Physcia stellaris v. adscendens Röhl.; Parmelia stellaris v. adscendens Fr.; Buellia secedens Nyl. [16]).
    Tal folios- lobat, de formã neregulatã, devine destul de întins prin confluenta mai multor taluri, lobii uneori furcati, de 1-2 mm. lungime si 0,7-1 mm. lãtime, convexi, pe margini cu fibrile patente lungi de cca. 1 mm si la capete de culoare negricioasã; fata inferioarã a lobilor aproape albã; lobii de  pe marginile talului nu sunt lipiti de substrat (nu au rizine), de cele mai multe ori ascendenti si cu vârful sub formã de capison si dedesubt (pe fata inferioarã) soredii. Apotecii se formeazã rar, disc de -2 mm  , plat, negru si adesea alb-brumat, marginea întreagã, fãrã apendiculi dar dintatã. Ascospori de 17-22 x 8-9,5 µm. Medula K -, cortexul K + (gãlbui). Corticol, pe foioase, rar pe conifere, lemn si pietre; mo. acidoph.-mo. basiph., (anitroph.-)mo.- f. nitroph., ex.- f. photoph.; caract. Physcietalia adscendentis Hada  1944 em. Barkm. 1958, în Lecanoretalia variae Barkm. 1958. - bor.- med.

    837. Physcia aipolia (Ehrh. ex Humb.) Fürnr.
    (Physcia aipolia Hampe; Physcia aipolia v. acrita Hue.; Physcia aipolia f. anthelina (Ach.) Vain.; Physcia aipolia v. cercidia Nyl.; Physcia aipolia v. complicata Cretzoiu [61/ nr. 2521]; Physcia stellaris  f. aipolia Th.Fr.).
    Tal în formã de rozetã, de -10 cm.   sau chiar mai mult, strâns alipit de substrat, spre centru aproape uniform- crustos, lobii periferici distinct radianti, de 1-1,5 mm. lãtime, la capete ± rotunjiti (niciodatã ascutiti), pe fata superioarã alb cenusiu, cu macule punctiforme albe, bine distincte, pe fata inferioarã de culoare deschisã; isidiile si sorediile lipsesc. Apotecii mai ales spre centrul talului, de 1,5-2 mm.  , marginea persistentã, groasã, netedã sau crenulatã, disc rosu-brun pânã la negru, de cele mai multe ori puternic pruinos. Ascospori rotunjiti la ambele capete, de 20-29 x 8,5-11 µm. Cortexul superior si medula K + (galben). Ch.: Zeorin. Corticol: pe arborii foiosi, în special pe Populus tremula; mo. acidoph.- subneutroph., ex.-f. photoph., anitroph.-/mo.(me.)nitroph.; caract. Xanthorion parietinae Ochsner 1928 si Physcietum ascendentis Ochsner 1928. - bor.-med.(mo.).

    838.  Physcia caesia (Hoffm.) Hampe
    (Parmelia caesia Ach.; Parmelia pulchella v. caesia Schaer.; Physcia subalbinea Nyl.; Physcia albinea Malbr.; Physcia caesiella (Bouly de Lesd) Suza; Physcia ventosa (Lynge) Santha; Physcia wainioi Räsänen).
    Tal sub formã de rozete de 2-3(-5-7) cm.   si care cel mai adesea conflueazã, bine alipit de substrat, pe fata superioarã alb, gãlbui, cenusiu albicios sau cenusiu-plumburiu cu punctuatiuni albe, pe fata inferioarã alb sau bruniu si cu marginea mai închisã la culoare; lobii talului se ating între ei, sunt bogat penati sau furcat-ramificati, liniari, cãtre periferie mai lãrgiti, fin punctati, fãrã isidii dar cu numeroase sorale albe sau cenusii-albãstrii, cãtre centrul talului confluente. Apoteciile se formeazã rareori, au 0,5-1,5 mm.  , marginea netedã sau la bãtrânete crenulatã, discul plat, brun-rosietic, mai adesea pruinos. Ascospori de 16-22 x 7,5-9,5 µm. Medula K + (galben). Ch.: Zeorin. Saxicol (atât pe roci acidice cât si calcifere) rar pe lemne sau scoartã; basiph., ex.-f. photoph., ex. xeroph., mo.- f. nitroph.; în Aspicilion calcareae Altberson 1950, Caloplacion decipientis Klem. 1950, Lecidelletum carpaticae Wirth 1981. - arkt.- med.

    839. Physcia dubia (Hoffm.) Lettau
    (Physcia teretiuscula (Ach.) Lynge; Physcia intermedia Vain.).
    Tal des lobat, în formã de rozete radiare, în general de 10-15 cm.  , alb- cenusiu sau cenusiu-albãstrui, lobi ± boltiti, de -1,5(2) mm. lãtime, cu marginile ridicate, mai rar se ating sau se suprapun; soredii în formã de sferã turtitã, împrãstiate, spre periferia talului cenusii iar spre interior mai frecvent albe; fata inferioarã a talului alburie si cu rizine cenusii sau de culoare mai închisã; cortexul inferior format din hife paralele. Apoteciu sesil sau cu un pedicel foarte scurt, disc de 1-2 mm.  , negru sau negru-bruniu, pruinos, cu marginea întreagã si adesea cu soredii; epiteciu bruniu. Ascospori bruni, fumurii, de (10-)13-16-22 x (7-)8-11,5 µm. Cortex superior K + (galben), medula K -; himeniu J + (albastru). Saxicol; subneutroph.- mo. basiph., ex. xeroph., mo.- me. nitroph.; în Xanthorietum candelariae (Frey 1952) Barkm. 1958, Xanthorietum (Candelarielletum) corallizae Almb. 1955 ex Massé 1964, Ramalinetum capitatae Frey 1923, Xanthorietum fallacis Schindler 1935, Physcietum dubiae Santesson 1939, Physcietum teretiusculae Hilitzer 1927. - arkt.-smed.

    840. Physcia semipinnata (J.F.Gmelin) Moberg.
    (Physcia leptalea (Ach.) DC.).
    Tal folios în formã de rozete de 1-2 cm.  , uneori confluente, lobii paraleli cu substratul dar nu alipiti de el, fata superioarã alb-cenusie (umezitã verzuie), cu puncte fine, mici, albe, fata inferioarã albã, fãrã rizine; lobi de 0,5 mm. lãtime, patent-ramificati sau mai adesea furcati, fãrã soredii, fãrã isidii, pe margini cu fibrile netede, negricioase la capete. Apoteciile adesea acoperã centrul talului, sesile sau foarte scurt pedicelate, disc de -3 mm.  , plat, negru sau negru-bruniu, de cele mai multe ori alb-brumat. Ascospori de 15,5-18 x 8,5-10 µm. Cortex K + (galben), medula P -, K -, C -. Corticol, pe variati arbori foiosi; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928, caract. Physcietum ascendentis Ochsner 1928.  - mieur.-med.

    841. Physcia stellaris (L.) Nyl. em. Harmand
    (Physcia stellaris f. radiata (Ach.) Nyl.; Physcia stellaris f. rosulata (Ach.) Nyl.).
    Tal în formã de rozetã, alb-cenusiu, de 2-4, rareori - 6-7 cm.  , bine întins pe substrat dar nu lipit de el, cu lobi convexi, radianti, spre centru confluenti, spre periferie lati de 0,2-1(rar 1,5) mm.; isidiile, sorediile, pruinozitatea si fibrilele lipsesc (adesea apar de dedesubt rizine proeminente). Apotecii dese, sesile, cu marginea groasã, rãsfrântã spre disc, netedã sau crenulatã. Ascospori de 16-23 x 8-10 µm. Medula K -, cortexul K + (galben). Corticol; mo. acidoph.-subneutroph.; caract. Xanthorion parietinae Ochsner 1928, în Physcietum adscendentis Ochsner 1928. - bor.- med.mo.

    842. Physcia tenella (Scop.) DC. in Lam. & DC.
    (Bitter; Physcia tenella f. exempta Cromb.; Physcia hispida Frege; Physcia tenella f. saxicola Santha; Physcia hispida f. saxicola Santha; Physcia hispida f. subbreviata Santha; Physcia tenella f. subbreviata Nyl.; Physcia hispida f. tenella Zahlbr.; Physcia leptalea v. tenella Mah. et Gill.).
    Tal folios, în formã de rozete de -1 cm.  , la bãtrânete devenind confluente si mai mari, pe fata superioarã cenusiu (umezit devine verzui), pe fata inferioarã aproape alb si fãrã rizine; lobi de 3-4 mm. lungime si 0,5 mm. lãtime, numai spre vârf ajung la 1,5 mm lãtime, la început putin alipiti de substrat, mai târziu ascendenti sau chiar rãsfrânti, pe fata inferioarã cu soredii, pe margini cu fibrile negricioase, lungi de cca. 1 mm. Apoteciile adesea aproape acoperã centrul talului, disc negru sau brun-rosietic, pruinos sau nu. Ascospori de 15-18 x 7,5-10 µm. Medula K-, cortex K + (galben). Pe scoartã de foioase; mo. acidoph.- mo. basiph., (anitroph.-) mo.- f. nitroph., ex. - f. photoph.; caract. Lecanoretalia variae Barkm. 1958, Physcietum ascendentis Ochsner 1928, în Xanthorion parietinae Ochsner 1928, Buellion canescentis Barkm. 1958.  - (arkt.-)bor.-med.

    843. Physcia tribacia (Ach.) Nyl.
(Parmelia tribacia Ach.).
    Tal folios sub formã de rozete de 2-4 cm.  ; lobi scurti si lati de 0,5-1 mm., cu marginea ridicatã, alb-pruinosi; fata superioarã albã sau albãstrui-albã, cu sorale mici, rotunde, de aceeasi culoare cu talul; fata inferioarã albã, cu putine rizine împrãstiate; medula albã, cu K -; cortex inferior plectenchimatic; cortex superior K + (galben). Apotecii de 0,5-1 mm.  , disc negru-bruniu, neted sau pruinos, marginea întreagã sau recurbatã. Ascospori de 12,5-20 x 6,5-11 µm. Corticol si saxicol; subneutroph.- mo. basiph., ex. xeroph.; caract. Ramalinetum capitatae Frey 1933.  - mieur.(subatl.)- med.

    844. Physcia tribacoides Nyl.
    Tal folios, în formã de rozete circulare (de -3 cm.  ), de multe ori concresc mai multe (dimensiunile devin mai mari), cenusiu sau cenusiu-albicios, bine alipit de substrat; lobi de 2-2,5 mm. lãtime, neregulat sinuati, cu marginile fin crenulate, se ating între ei sau sunt putin imbricati; mai întâi se formeazã soredii globuloase, albe la vârful lobilor, mai târziu conflueazã si acoperã întreaga suprafatã; pe fata inferioarã rizine, în parte ramificate. Apotecii se formeazã rar, disc de 1-2 mm  , rosu-brun, nepruinos. Ascospori de 17-22 x 7,5-9,5 µm. Cortexul si medula K + (galben). Lignicol.

    D. 5. 21. 11. Physconia Poelt.
    Tal folios (Fig. 7: f), adpres, pe fata superioarã cu cortex pseudoparenchimatos. Fotobiont: trebouxioid. Ascoma: apoteciu laminal ± sesil, uneori cu rizine pe fata inferioarã, cu discul brun pânã la negru; excipulul talin neted si rar lobulat; epiteciu pal brun pânã la brun; himeniu si hipoteciu incolore. Asce 8-spore, cilindric-clavate, de tip Lecanora; parafize cu vârfurile furcate, pal-brune si cu scufia întunecat-brunã; ascospori 1- septati, septul îngrosat (Fig. 23: o).

    845. Physconia detersa (Nyl.) Poelt.
    (Physcia leucoleiptes (Tuck.) Lettau; Physcia detersa (Nyl.) Nyl.; Physcia grisea v. detersa Lynge; Physcia leucoleiptes f. enteroxanthella Mereschke; Physcia enteroxanthella H. Olivier).
    Tal folios-lobat, sub formã de rozetã rotundã, bine alipit de substrat, lobii pe fata superioarã cenusiu-brunii sau brunii, ± pruinosi mai ales pe margine, pe fata inferioarã brunii, bruni pânã la negriciosi si mai ales spre margine cu rizine simple sau ramificate, negre sau albastre-negre si cu vârful alb; sorale albicioase pânã la cenusii; cortexul superior scleroplectenchimatic. Apotecii de -2 mm., disc negru-bruniu, pruinos sau nu, marginea soreumaticã. Ascospori de 21-30 x 12-17 µm. Talul K -; medula albã, R -. Pe muschii de pe rocile pantelor abrupte si pe trunchiuri de copaci.

    846. Physconia distorta (With.) J.R.Laudon
    (Physconia pulverulenta Moberg.; Physcia pulverulenta (Schreb.) Hampe em. Sandst.; Parmelia pulverulenta Schreb.; Physcia pulverulenta v. allochroa Th.Fr.; Physcia pulverulenta f. angustata (Hoffm.) Leight.; Physcia pulverulenta f. argyphaea (Ach.) Syd.; Physcia pulverulenta f. nuda Harmand; Physcia pulverulenta v. superfusa Zahlbr.; Physcia pulverulenta v. turgida Mong.; Physcia pulverulenta f. venusta (Ach.) Sandst.; Physcia venusta Nyl.).
    Tal folios- lobat (Fig. 7: f), solid, cu aspect foarte variabil, neregulat circular, de 10-12 cm.  , bine alipit de substrat, culoarea depinzând de gradul de pruinozitate între alb sau alb-cenusiu-brumat, cenusiu pânã la cenusiu-bruniu, uneori castaniu, alteori aproape albicios, prin umezire devine întotdeauna verde, complet lipsit de isidii si soredii; medula albã; lobii talului de cele mai multe ori scurti, lati de -2 mm. (la periferia talului chiar mai lati), uneori bine si distinct radianti, alteori imbricati, furcati, cu ramificatii inegale sau inaparente; cãtre centrul talului se formeazã lobuli secundari, uneori foarte mici si papiliformi. Apoteciile adesea ocupã toatã partea centralã a talului, au 2-5 mm.  , marginea întreagã, crenulatã sau chiar mãrunt apendiculatã; ascospori de 26-35 x 14-20 µm. Corticol; mo. acidoph., ex.-f. photoph., mo.-me nitroph.; caract. Xanthorion parietinae Ochsner 1928 (în Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1926). - (s')bor.-smed.-med.

    847. Physconia enteroxantha (Nyl.) Poelt
    (Physcia enteroxantha Nyl.).
    Tal folios, cenusiu pânã la brun, cu sorale ± galbene, rar alburii, rar soredios-isidios; cortexul superior si inferior paraplectenchimatic; medula galbenã pânã la gãlbuie, K + (galben intens); Ch.: Secalon-S. Corticol; subneutroph.,-mo. acidoph., ex.(-f.) photoph., mo.-me. nitroph.; în Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1926 si Parmelietum acetabuli Ochsner 1928. - bor.- med.(mo.).

    848. Physconia grisea (J. Lahm) Poelt.
    (Physcia grisea (J. Lahm) Zahlbr.; Physcia grisea f. danubialis Cretzoiu; Physcia farrea Ach.; Physcia grisea f. pytyrea Flagey; Physcia farrea v. pytyrea Harmand; Physcia pytyrea Nyl.).
    Tal folios-lobat, ± circular, de 5-9 cm.  ; lobi îndesati unii în altii, adesea imbricati si lipiti de substrat sau ridicati, lungi de 5-7 mm., penat-furcati sau nedivizati, pruinosi cel putin la vârf; pe fata superioarã culoarea variazã în raport cu gradul de pruinozitate, de la cenusiu-albicios pânã la castaniu, prin umezire verde; pe fata inferioarã talul este alb sau palid gãlbui; cortexul inferior foarte putin bruniu; rizine în mod obisnuit, brune, brunii-palide sau brun-negricioase. Apotecii rare, sesile, de la - 1 mm. pânã la 3 mm.  , disc brun-rosietic, brumat, marginea întreagã ca un inel alburiu (datorit pruinei), crenatã sau apendiculatã. Hipoteciu palid; epiteciu brun; ascospori de 26-35 x 15-19 µm. R -; Ch.: Scabrosin-4-acetat. Corticol, pe foioase; ex.-f. photoph., ex.- f. xeroph., me. nitroph., me. toxitol.; caract. Physcietum adscendentis Ochsner 1928, în Xanthorion parietinae Ochsner 1928.  -mieur.-med.

    849. Physconia muscigena (Ach.) Poelt.
    (Physcia muscigena (Ach.) Nyl.; Physcia muscigena f. lenta (Ach.) Vain.).
    Tal folios-lobat, circular, cu lobii de peste 1 mm. lãtime, adesea se suprapun, la mijloc având aspect tufos, la margine strâns alipit de substrat, cu fata superioarã brun-castanie, pruinoasã, fata inferioarã neagrã, cu rizine negre. Apotecii de -5 mm., rãspândite pe toatã suprafata talului, superficiale (deseori datoritã lobilor talini destul de lungi, apar ca imerse), disc convex, rareori plat, cu margine groasã, întreagã sau întreruptã. Hipoteciu incolor; ascospori ovoizi, cu capetele rotunjite, uneori strangulati, de 22-30 x 10-15 µm; Ch. -. Pe muschi, pe roci si sol calcaros; subneutroph.- basiph.; caract. Megasporion verrucosae Kalb 1970. -arkt.-alp.

    D. 5. 21. 12. Pyxine Fr.
    850. Pyxine sorediata (Ach.) Mont.
    (Physcia endochrysoides Nyl.).
    Tal folios, în formã de rozetã rotundã de 2-3 cm.  , adânc lobat (lobi de 1 mm. lãtime, scurti, cu soredii, la vârf pruinosi), fata superioarã cenusie, fata inferioarã brun-negricioasã (spre margine mai deschisã la culoare), cu rizine concolore si adesea ramificate; cortexul superior paraplectenchimatic, medula galbenã, cortexul inferior  prosoplectenchimatos (format din hife paralele). Saxicol.

    D. 5. 21. 13. Rinodina (Ach.) Gray
    Tal crustos, subtire, continuu sau disipat, rar efuz, palid pânã la întunecat cenusiu, brun sau gãlbui. Fotobiont: trebouxioid. Ascoma: apoteciu imers sau sesil, emergent sau superficial, cu discul brun pânã la negru; excipulul talin concolor cu discul sau cu talul, întreg sau crenulat, persistent sau se exclude la maturitate, cu sau fãrã cortex distinct. Excipulul propriu palid si inobservabil, prosoplectenchimatos; epiteciu brun, rar albastru-negru; himeniu incolor; hipoteciu de la incolor la palid; hamateciu: parafize; asce cu 8 spori, clavate, de tip Lecanora; ascospori 1-(3-) septati, în special cu pereti dubli, îngrosati si septul bine dezvoltat la maturitate; picnospori baciliformi; Ch.: Atranorin, Zeorin, Gyrophor-S.

    851. Rinodina archaea (Ach.) Arnold em. Malme
    (Rinodina laevigata (Ach.) Malme; Rinodina arachasa (Ach.) Arnold; Rinodina archaea f. lecideoides Vain.; Rinodina maculiformis (Hepp) Arnold).
    Tal crustos-granulos sau crustos areolat, brun, brun-cenusiu, cu prototal puternic, bine vizibil, brun-închis, R -. Apotecii numeroase, de - 0,5 mm., sesile, disc brun, pânã la negru, plat, slab convex sau concav, cu margine permanentã, întreagã, concolorã cu talul; epihimeniu rosu-brun; hipoteciu incolor; asca cilindric-clavatã, cu 8 spori; ascospori bruni, îngust elipsoizi, 1-septati (sept puternic), la mijloc nu sunt strangulati, de 17-22 x 8-11 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: Zeorin. Corticol (pe Quercus, Betula, Sorbus aucuparia, Pinus etc.) si lignicol; neutroph. -me.acidoph., photoph., mezoph.- me. hygroph., mo.-me. nitroph.; în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928, Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1926.  - bor. -mieur.

    852. Rinodina atrocinerea (Hock.) Körb.
    (Lecidea atrocinerea Hook.; Rinodina alba Metzl.).
    Tal crustos- areolat, granulos, alb sau alb-cenusiu, cu prototal negru; tal K + (galben), P + (gãlbui). Apotecii de - mm.  , la început imerse apoi sesile, disc negru sau brun-negru, plat, mai târziu bombat, fin granulos, nepruinos. Epiteciu brun, K -; hipoteciu incolor; himeniu de 75-140 µm, J + (albastru); ascospori bruni, elipsoizi, 1-septati, sept puternic- tip Pachyspora (Fig. 23: e), de 18-30 x 10-16 µm; Ch.: atranorin, chloratranorin si acid girofor. Saxicol, pe roci silicioase; mo.-me. acidoph., me. xeroph., ex.- f. photoph., anitroph.- în Umbilicarion hirsutae  ern & Hada . - s'bor. atl.-mieur. subatl.- med. subatl.

    853. Rinodina atropallidula (Nyl.) Arnold
    (Buellia atropallidula (Nyl.) J. Lahm).
    Tal subtire, areolat, cenusiu-ocru-galben, împrejmuit de o zonã cenusiu-plumburie. Apotecii de peste 0,25 mm.  , negre, fãrã margine, disc plat sau convex, câte 1-2 într-o areolã. Epiteciu brun; himeniu J + albastru; ascospori elipsoizi, 1-septati (sept egal îngrosat si cele 2 locule rezultate devin sferice, de 10-15 x 6-9 µm. Tal K + (galben apoi rosu), P + (galben apoi oranj). Ch.: Norstictin-S. Saxicol: pe roci silicioase. - bor.- mieur.

    854. Rinodina bischoffii (Hepp) A. Massal.
    (Lecanora bischoffii Nyl.; Rinodina bischoffii v. leucomelas Müll.-Arg.; Rinodina bischoffii v. protuberans Körb.; Rinodina bischoffii v. intermedia Müll.- Arg.).
    Tal subtire, areolat-granulos, alburiu, cenusiu, gãlbui sau bruniu; R -. Apotecii cu disc bruniu ca scortisoara, de 0,4-0,8 mm  , la început plat si cu margine întreagã, mai târziu convex pânã la hemisferic si fãrã margine. Epiteciu brun; vârful parafizelor mãciucat si brun. Ascospori larg-elipsoizi, 1-septati, septul închis la culoare- tip Bischoffii (Fig. 23: h), de 15-21 x 9-13 µm; himeniu J + (albastru), ascele J + (violet); Ch.: -. Calcicol; basiph., xeroph., photoph., (anitroph.-) mo.nitroph.; caract. Rinodinion immersae Cl. Roux 1978, Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955.  -arkt.-med.

    855. Rinodina buellioides Metzl. in Arnold
    Tal crustos-areolat, cu areole plate, brun; R -, medula J + (brun-gãlbui). Apotecii negre, plate sau usor convexe, K -. Epiteciu si hipoteciu brune; himeniu incolor, J + (albãstrui); ascospori de 12-16 x 6-7 µm. Saxicol.

    856. Rinodina calcarea (Hepp ex Arnold) Arnold
    Tal bine dezvoltat, cenusiu pânã la cenusiu-brun, crãpat-areolat, areole cu veruci neregulate. Apotecii de - 1 mm., imerse apoi sesile, disc negru-brun sau negru, plat si cu  margine de aceeasi culoare. Epiteciu bruniu, hipoteciu incolor; ascospori 1-septati (Fig. 23: g), la început incolori apoi verzui si mai târziu bruni, de 16-20 x 10-16 µm; Ch.: -. Calcicol; basiph., f. photoph., mo.- me. nitroph.; în Placocarpetum schaereri Klem 1955 em. Cl. Roux 1978; caract. Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955, Hymenelion coeruleae Cl. Roux 1978. - mieur.- med.

    857. Rinodina cana Arnold
    Tal areolat, cenusiu-alb, R -, medula J + (galben-brun). Apotecii mici, imerse, cu disc negru, plat, K -. Epiteciu brun; himeniu J + (albãstrui); sub hipoteciu este un strat cu alge. Ascospori bruni, la mijloc putin strangulati, de 18-24 x 9-12 µm. Saxicol: pe granit, porfir si alte roci cu bazã de siliciu.

    858. Rinodina canella Arnold
    Tal subtire, cenusiu, mãrunt-areolat, cu areolele plate, R -, medula J -. Apotecii mici, negre, plate sau usor cupuliforme, sesile, K -; epiteciu bruniu; ascospori bruni, 1-septati, de 10-12 µm lungime. Saxicol, pe roci silicioase.

    859. Rinodina castanomella (Nyl.) Arnold
    Tal crustos-areolat, castaniu- brun, marginat, de 0,5 mm. grosime, cu areole inegale. Apotecii de -1 mm., negre, concave pânã la plate, imerse, cu margine talinã si bordurã puternicã; epiteciu brun; himeniu J + (brun-rosietic); asce cu 8 spori; ascospori cenusii, 1-septati, elipsoizi, de 16-21 x 8-10 µm. Saxicol: pe roci silicioase (mai ales sist cristalin), dedesubtul stâncilor iesite în afara peretelui stâncos.  - mieur.- alp.

    860. Rinodina colobina (Ach.) Th. Fr.
    (Rinodina leprosa A. Massal.).
    Tal subtire, prãfos-granulos, albastru-cenusiu sau negru-cenusiu, K + (rosu apoi violet). Apotecii de 0,4-0,6 mm.  , imerse, cu discul plat, nepruinos, negru si cu margine groasã albastru-cenusie, permanentã. Epiteciu albastru închis, K + (violet); hipoteciu incolor; ascospori elipsoizi, trunchiati, 1-septati, uneori la mijloc strangulati, în tinerete de tip Pachysporaria si maturi de tip Mycoblastia, gãlbui- bruni, torus lipseste, septul nu este vizibil, de 15-  22 x 7-10 µm. Corticol, mai ales pe scoarta ramurilor de foioase; neutroph.- basiph., me.- f. nitroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928.  - s'bor.- med.

    861. Rinodina confragosa (Ach.) Körb.
    (Lecanora confragosa (Ach.) Nyl.; Rinodina metabolica Anzi f. confragosa Hazsl.; Rinodina confragosa v. immersoareolata Zahlbr.; Rinodina bischoffii v. confragosa Müll.-Arg.; Rinodina caesiella (Flörke in Spreng.) Körb.; Rinodina confragosa v. caesiella J. Steiner; Rinodina sophodes v. confragosa (Ach.) Tuck.; Rinodina firma (Nyl.) Arnold; Rinodina crassescens (Nyl.) Arnold; Lecanora crassescens Arnold; Rinodina subconfragosa (Nyl.) Flagey; Rinodina colletica Arnold; Rinodina metabolica v. colletica Körb.).
    Tal granulos pânã la crustos-arolat, pe margine lobat (lobi de 0,3-0,5 mm. lungime), alb, alb-cenusiu sau bruniu palid, cu prototal negru si bine vizibil, K + (galben), P -, C -; apotecii de -1,5 mm., la început imerse apoi superficiale, discul plat apoi convex, negru, nepruinos, cu margine puternicã care mai târziu dispare; hipoteciu incolor sau gãlbui, dedesubt cu un strat algal; ascospori 1-septati, bruni, tip Physcia (Fig. 23: a), de 17-27 x 8-13 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: ± Chloratranorin, ± Zeorin. Saxicol, mai ales pe roci silicioase verticale; subneutroph.- mo. acidoph., ex. photoph., (anitroph.-) mo. nitroph.  -bor.- med.mo.

    862. Rinodina conradii Körb.
    Tal subtire (uneori aproape lipseste), granulos-prãfos, bruniu sau cenusiu-verzui, K -. Apotecii sesile, cu discul brun-negricios, de 0,2-0,5 mm.  , la început plat si cu  margine cenusiu-brunã apoi convex. Hipoteciu incolor; epiteciu bruniu, K -; ascosporii 1-3 septati, bruni, elipsoizi, de 20-32(-37) x 10-17 µm. Pe muschi si plante în descompunere, pãmânt bogat în humus etc.; caract. Rinodinetum conradii Klem. 1955.  - bor.- mieur.

    863. Rinodina dubyana (Hepp) J. Steiner
    (Buellia dubyana (Hepp) Rabenh.).
    Tal foarte subtire, prãfos, uniform sau putin lobat, uneori abia vizibil, albicios sau usor ocru; R -. Apotecii împrãstiate, semiimerse, negre,  disc convex, de -0,5 mm., cu margine subtire, alburie; epiteciu brun; hipoteciu incolor; asce cilindric clavate apoi clavate, cu 8 spori; ascospori 1-septati, la urmã devin bruni, de 15-18 x 8-11 µm; himeniu J + (albastru). Calcicol; basiph., mesoph.- me. xeroph, (anitroph.-) mo. nitroph.; în Farnoldio juranae- Verrucarietum marmoreae Kaiser 1926 em. Cl. Roux 1978.  - (s')mieur.-med.

    864. Rinodina exigua (Ach.) Gray
    (Lecanora exigua Röhl.; Rinodina periclea (Smith et Sowerby) Gray).
    Tal subtire (uneori aproape invizibil), rareori gros, areolat-granulos, alb, cenusiu deschis sau verzui-cenusiu; prototal indistinct. Apotecii de 0,3-0,7 mm  , imerse, disc plat apoi convex, negru sau brun-negricios (umezit devine ceva mai deschis la culoare), cu margine întreagã sau granuloasã (cu cristale de Atranorin la luminã polarizatã) si care mai târziu dispare. Ascospori de 12-20 x 6,5-8 µm, 1-septati (septul gros). Tal K + (galben murdar). Ch.: Atranorin. Corticol: pe foioase, în special Quercus, rar pe conifere, uneori lignicol; mo.-me. acidoph., mo. xeroph., ex.photoph., mo.(-me.)nitroph., în Xanthorion parietinae Ochsner 1928, Xanthorietum candelariae Barkm. 1958.  - bor.- med.

    865. Rinodina gennarii Bagl.
    (Rinodina demissa (Flörke) Arnold; Rinodina metabolica  f. demissa Körb.; Rinodina subexigua (Nyl.) H. Olivier; Rinodina salina Degel.; Rinodina pallida H. Magn.; Rinodina exigua v. obscurata H. Magn.).
    Tal subtire, uniform sau putin granulos pânã la granulos-areolat, cenusiu pânã la cenusiu- bruniu, rar alb sau negru, cu prototal concolor cu talul sau usor mai închis la culoare. Apotecii numeroase, superficiale, de -0,8 mm., disc plat apoi convex, brun sau brun- negricios când este uscat, brun închis sau brun-rosietic când este umezit, împrejmuit de o margine puternicã, întreagã si permanentã; hipoteciu incolor, dedesubt având o zonã algalã; epiteciu brun; capãtul parafizelor mãciucat si brun; asce cu 8 spori; ascospori tip Dirinaria (Fig. 23: d), 1-septati, bruni, elipsoidali, drepti sau usor curbati, la ambele capete rotunjiti, la mijloc nestrangulati, peretele despãrtitor gros, de 11-17 x 6-9 µm. Saxicol (rareori lignicol), subneutroph.-neutroph.; în Lecidelletum carpathicae Wirth 1981, Caloplacion decipientis Klem. 1950, Buellietum spuriae Müller 1948). - s'bor.- med.

    866. Rinodina immersa (Körb.) Zahlbr.
    (Rinodina immersa Körb.; Rinodina bischoffii v. immersa Körb.).
    Tal endolitic pânã la indistinct, albicios pânã la cenusiu- deschis. Apotecii de -0,7(1) mm., imerse în substrat (gropite în calcar), fãrã margine talinã; ascospori tip Rinodina bischoffii (Fig. 23: h), de 15-20 x 9-13 µm. Ch.: -.  Saxicol: pe calcar si dolomit; basiph., ex. photoph.; caract. Rinodinion immersae Cl. Roux 1978. -s'bor.- med.

    867. Rinodina lecanorina (A. Massal.) A. Massal.
    (Rinodina ocellata (Hoffm.) Arnold; Lacanora ocellata (Hoffm.) Nyl.; Mischoblastia lecanorina A. Massal.).
    Tal crustos-areolat, areole plate, cenusiu sau cenusiu-bruniu, rar brun, gros, K + (galben). Apotecii de 0,5-1 mm., imerse pânã la adprese, disc negru, nepruinos, cu margine concolorã cu talul si care mai târziu dispare; capãtul parafizelor mãciucat, negru-bruniu; himeniu de 80-150 µm, J + (albastru apoi rosu-murdar); hipoteciu de 80-150 µm.; ascospori la ambele capete trunchiati, 1-septati (cu loculele rezultate apropiate), la mijloc de obicei putin strangulati (Fig. 23: f, i), de 12-16-20 x 7,5-10- 12 µm. Ch.: Zeorin. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., xeroph., f. photoph.; caract. Placocarpetum schaereri Klem. 1955 em Cl. Roux 1978.  - mieur.- med.

    868. Rinodina milvina (Wahlenb.) Th.Fr.
    (Rinodina confragosa v. milvina (Wahlenb.) Boistel; Lecanora badia v. milvina Rabenh.).
    Tal crustos, areolat- granulat, brun-rosietic sau brun-negricios, prototal negru, K + (gãlbui). Apotecii numeroase, la început imerse, mai târziu sesile, de -1 mm., disc brun închis sau negru-bruniu, plat apoi convex, cu margine; hipoteciu incolor, dedesubt un strat algal gros; epiteciu bruniu; himeniu J + (albastru); ascospori tip Milvina, 1-septati, la mijloc usor îngustati, cu septul gros si loculele aproape sferice (Fig. 23: b), de 16-22 x 8-12 µm. Ch.: Atranorin si substante fenolice. Saxicol: pe roci silicioase (granit, micasist etc).; subneutroph., photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Caloplacetum granulosae Clauz. & Cl. Roux 1975 ex Cl. Roux 1978). - arkt- med.alp/h'mo.

    869. Rinodina mniaraea (Ach.) Körb. em. Th.Fr.
    (Rinodina hookeri (Fr.) Dalla Torre et Sarnth.; Rinodina mniaraea v. mniaraeiza (Nyl.) H. Magn.; Rinodina mniaraea v. cinnamomea Th.Fr.).
    Tal crustos, alb-murdar, rosu-brun, bruniu pânã la brun, K - sau + (galben: v. mniaraeiza); medula fãrã cristale sau cu cristale (v. mniaraeiza). Apotecii de 0,4- 1,5 mm., mai târziu convexe, cu disc rosu- bruniu, întunecat-brun, brun.; ascospori de 20-34 x 10-15 µm.; Ch.: Violar-S. si Atranorin S. (v. mniaraseiza), Anthrachinon (v. cinnamomea). Tericol, pe muschi si resturi de plante, caract. Megasporetum verrucosae Frey 1927.

    870. Rinodina oxydata (A. Massal.) A. Massal.
    (Rinodina discolor (Hepp) Arnold; Buellia discolor Arnold; Lecidea discolor Hepp [61/ nr. 2492]; Rinodina discolor v. candida (Schaer.) Arnold).
    Tal subtire, indistinct, granulos sau areolat (areolele de 0,5 mm.  ); prototal  cenusiu-verzui, mai târziu dispare. Apotecii de - 0,7 mm.  , imerse sau sesile, disc convex sau plat, negru, nepruinos, cu margine brun-neagrã ridicatã si care mai târziu dispare; excipulul talin putin dezvoltat si contine putine alge; hipoteciu incolor; epiteciu bruniu; ascospori neregulat elipsoizi, 1-septati (tip Mycoblastia), de 19-25 x 9-14 µm. Saxicol: pe roci silicioase umede; subneutroph.- mo.acidoph., mo.-ex. photoph., me. subhydroph., anitroph.-/ mo. nitroph.
- (s'bor.-) mieur.- smed.

    871. Rinodina polyspora Th.Fr.
    Tal foarte subtire, crãpat-areolat, alb- cenusiu pânã la cenusiu-deschis. Apotecii imerse, de -0,4 mm., disc negru-bruniu sau negricios (umezit devine bruniu), la început plat si cu margine de aceeasi culoare sau mai palidã, mai târziu convex; hipoteciu incolor; epiteciu galben-bruniu. Ascele contin 16 spori; ascospori (tip Physcia), elipsoizi sau îngust elipsoizi, drepti sau usor curbati, bruni, de 12-16 x 6-8 µm; himeniu J + (albastru). Ch. -.
Corticol, pe specii foioase (Salix, Sorbus, Fraxinus, Populus tremula etc.); subneutroph.- mo. acidoph., photoph., anitroph.- (mo.) nitroph.; în Lecanoretum subfuscae (Hillmann 1925) Ochsner 1928. - mieur.

    872. Rinodina pyrina (Ach.) Arnold
    Tal subtire, fin granulos, cenusiu-verzui sau cenusiu închis, K -. Apotecii de 0,2-0,35 mm.  , imerse, disc la început plat, apoi convex, bruniu sau brun-negricios când este uscat (umezit devine rosu-murdar), cu margine întreagã, de aceeasi culoare si care mai târziu dispare. Hipoteciu incolor sau usor gãlbui; epiteciu bruniu; asce cu 8 spori; ascospori bruni, îngust-elipsoizi, rar elipsoizi, rotunjiti la ambele capete, drepti sau usor curbati, 1-septati (septul nu este gros), rar la mijloc strangulati, de 12-17 x 5-7 µm; himeniu J + (albastru). Ch.: -. Corticol: pe scoartã netedã si rãmurele de foioase, uneori pe Juniperus si Pinus sau lignicol; subneutroph., ex. photoph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.  - (bor.-)s'bor.- mieur.(subko.)-med.-mo.

    873. Rinodina rinodinoides (Anzi) Scheid.
    (Buellia rinodinoides Anzi; Rinodina melanocarpa Müll.-Arg.).
    Tal crustos, alb. Apotecii numeroase, negre, disc plat; himeniu incolor; hipoteciu incolor; ascospori 1-septati, bruni, de 15-19 x 7-10 µm. Saxicol, pe roci silicioase.

    874. Rinodina roboris (Dufour ex Nyl.) Arnold
    (Rinodina sophodes v. roboris (Dufour) H. Olivier; Rinodina exigua v. roboris J. Steiner).
    Tal subtire, uniform-granulos, cenusiu-alburiu sau alb, K + (galben), P + (galben). Apotecii de 1,1 mm., disc negru, plat si cu margine groasã uniform granuloasã la început, mai târziu convex, marginea subtire si uniformã; epiteciu brun-închis; hipoteciu incolor sau slab gãlbui; ascosporii de 19-24 x 9-13,5 µm., bruni, elipsoizi sau alungiti, 1-septati (septul este gros); himeniu J + (albastru); Ch.: Atranorin. Corticol si lignicol; subneutroph.- mo. acidoph., photoph., anitroph. (mo.) nitroph.  - s'bor.- med. mo.

    875. Rinodina sophodes (Ach.) A. Massal.
    (Rinodina horiza (Hepp) Müll.- Arg.).
    Tal granulos sau granulos-areolat, de obicei aproape circular, cenusiu-bruniu sau cenusiu-întunecat, fãrã soredii, cu prototal negru. Apotecii de - 0,5 mm., ± imerse pânã la adprese, disc plat, negru-bruniu sau negru si cu margine întreagã sau fin granulatã, permanentã; epiteciu brun; hipoteciu incolor sau gãlbui; ascospori bruni, la ambele capete rotunjiti, drepti sau usor curbati, 1-septati (tip Physconia), de 15-18 x 7-9 µm; himeniu J + (albastru), tal K, K + N, N sau P -. Corticol, pe scoartã netedã, în special pe ramuri de Alnus, Populus etc.; subneutroph.- mo. acidoph., photoph., anitroph.(mo.) nitroph.;  - s'bor.- med. mo.

    876. Rinodina sorediosa Cretzoiu
    Tal subtire, slab lobat, cenusiu pânã la verzui-cenusiu, cu soredii alb-verzui mai aglomerate spre centrul talului si confluente; R -, hifele J -. Apotecii sesile, de 0,5-0,7 mm., cu margine; epiteciu bruniu; himeniu incolor, J + (albastru); hipoteciu incolor, J -; asce de 55 x 15 µm, contin câte 6-8 spori; ascospori ovoizi, palid brunii, 1-septati (cu septul gros si loculele rotunjite), de 13-15 x 8-8,5 µm. Lignicol. - smed. co.: România.

    877. Rinodina teichophila (Nyl.) Arnold
    (Rinodina arenaria (Hepp) Arnold; Th. Fr.; Rinodina turfacea  ssp. arenaria (Hepp) Th.Fr.).
    Tal areolat, la început subtire si cu areolele granuloase, mai târziu gros si granulos-areolat, uneori pe margini lobat, cenusiu, cenusiu-ocru sau brun, cu prototal negru; K -. Apotecii numeroase, mult timp cupuliforme sau cu o margine groasã, întreagã sau neregulatã, disc mai târziu plat, de 0,6-1,6 mm.  , brun-negricios sau negru; epiteciu bruniu; hipoteciu incolor sau slab gãlbui; capãtul parafizelor brun; ascospori tip Mischoblastia- si Pachysporia (bruni, 1-septati, septul gros, nestrangulati), elipsoizi, de 20-32 x 11-19 µm; himeniu J + (albastru).
Saxicol, în locuri umede, uneori pe sol usor calcaros; (sub)neutroph., xeroph., ex.-f. photoph., mo.-me. nitroph.; în Megasporetum verrucosae Frey 1927.  - mieur.- subatl.- med.

    878. Rinodina trachytica (A. Massal.) Bagl. & Carestia
    (Rinodina lecanorina v. trachytica A. Massal.; Rinodina atrocinerea v. trachytica (A. Massal.) Arnold [75]).
    Tal crustos, foarte fin areolat, cenusiu deschis, cenusiu pânã la cenusiu-brun, uneori cu prototal negru, K + (galben), C + (gãlbui), P + (galben). Apotecii de -0,6 mm., imerse (criptolecanorine), numai discul ridicat deasupra talului, brun-închis pânã la negru; himeniu de 70-100 µm; ascospori la început tip Myschoblastia apoi tip Pachysporia, de 15-21 x 7,5- 11,5 µm.; Ch.: Confluentin-SSy, ± p-Depsid de tip Orcin. Saxicol: pe roci silicioase.
- s'mieur.- med.

    879. Rinodina zwackhiana (Krempelh.) Körb.
    (Lecanora sophodes (Ach.) Hellb. v. zwackhii (Krempelh.) Nyl.; Rinodina zwackhii (Krempelh.) Körb.).
    Tal granulos-areolat, brun pânã la oliv-negricios, mat cu areole plate sau usor convexe, netede, mate, de 0,3-1 mm. Apotecii de -0,7 mm., împrãstiate, sesile, disc plat, negru- brun (umezit mai deschis la culoare), cu margine micã. Hipoteciu incolor; epihimeniu cenusiu- brun, K + (purpuriu pânã la violet); ascospori de tip Buellia (bruni, îngust-elipsoizi, 1-septati, la mijloc puternic strangulati, drepti sau usor curbati), de 15-19 x 8-11 µm; himeniu J + (albastru). Calcicol; basiph., photoph., thermoph., nitroph.; - s'mieur.- med.

    D. 5. 21. 14. Rinodinella Mayrhofer & Poelt (1978)
    Tal endo pânã la epilitic, ± brun sau alburiu. Apotecii brune, cu margine brunã pânã la negricioasã; excipul lecanorin pânã la ± biatorin; parafize deasupra ramificate si mãciucate, cu scufie pigmentatã brun; epihimeniu brun; hipoteciu incolor; asce tip Lecanora; ascospori cu pereti subtiri, 1- septati; picnospori scurt baciliformi; Ch.: -.

    880. Rinodinella controversa (A. Massal.) Mayrhofer & Poelt
    (Physcia controversa A. Massal.; Xanthoria controversa Fr.).
    Tal epilitic, cenusiu- brun pânã la brun, areolat, usor marginat. Apotecii de - 1 mm., imerse pânã la sesile, lecanorine, întunecat brune. Ascospori îngust-elipsoizi pânã la cilindrici, 1- septati (Fig. 23: j), de 12-18 x 4,5- 7 µm, mult timp incolori, mai târziu brunii, cu pereti subtiri (pereti în jur de 0,5 µm). Ch.: -. Saxicol: pe roci calcaroase, beton, mortar; basiph., photoph., anitroph./ mo. nitroph.;  - s'mieur.- med.

    D. 5. 22. Porpidiaceae Zahlbr. (1898)
    Tal imers sau superficial, de la subtire si uniform pânã la crãpat- areolat; prototalul poate fi prezent, negru sau uneori oranj; poate fi prezentã soredia. Fotobiont: chlorococcoid. Ascomata: apotecii izolate sau grupate într-un fel de ring adesea concentric. Excipulul talin lipseste; excipulul propriu brun-întunecat, la început în parte pal-brun (tip Porpidia: Fig. 14: b). Hamateciu: parafize septate, bifurcat anastomozate, netede, izolat umflate, cu capãtul la început lipsit de cupolã apicalã. Asce cu 8 spori, clavate pânã la subcilindrice, de tip Porpidia (Fig. 16 II: 7). Ascospori simpli, ± elipsoizi, ocazional cu unul sau ambele capete acuminate, perispor bine dezvoltat.

    D. 5. 22. 1. Bellemerea Hafellner & Cl. Roux
    Tal crustos, puternic dezvoltat, crãpat pânã la verucos-areolat, cu prototal negru, medula J + (albastru). Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii imerse, disc concav pânã la plat, împrejmuite de tal, dar nu cu margine separatã (kryptolecanorine); excipulul redus sau lipseste; hipoteciu incolor; epihimeniu brun pânã la oliv; parafize ramificate, la capete pigmentate; asce tip Porpidia; ascospori simpli, rar 1-septati, elipsoizi pânã la aproape rotunzi, cu pereti gelatinosi, J + (albastru); picnospori scurt liniari; Ch.: uneori Norstictin-S.

    881. Bellemerea alpina (Sommerf.) Clauzade & Cl. Roux
    (Lecanora alpina Sommerf.; Aspicilia alpina Sommerf.).
    Tal crustos, verucos-lobat, alb sau cenusiu- albicios, de obicei cu nuantã de rosu, K + (rosu). Apotecii imerse, uneori sesile, plate sau usor convexe, disc rosu-brun pânã la rosu-negru (umezit devine rosu), pruinos sau nu; hipoteciu incolor; parafizele la capete brune; ascele contin câte 8 spori; ascospori elipsoizi, de 9-13 x 6-8 µm; himeniu J + (albastru apoi violet sau rosu). Saxicol, pe sisturi cristaline etc.; mo.-me. acidoph., (substrathygroph.), mo.-ex. photoph., anitroph.; în Rhizocarpetalia obscurati Wirth 1972, caract. Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923.
- arkt.- alp.

    882. Bellemerea cinereorufescens (Ach.) Clauzade & Cl. Roux
    (Lecanora cinereorufescens (Ach.) Hepp; Aspicilia cinereorufescens (Ach.) A. Massal.; Urceolaria cinerea v.cinereorufescens Rabenh.; Lecanora cinereorufescens v. diamarata (Ach.) Nyl.; Lecanora cinerea f. ochracea Müll.-Arg.).
    Tal verucos, areolat, cenusiu, K -, medula J + (albastru). Apotecii mici, punctiforme, cu discul rosu sau rosu-brun; hipoteciu incolor; parafize la capete brune; ascospori de 12-24 x 7-10 µm; himeniu J + (albastru), ascele J + (violet). Saxicol: pe sisturi cristaline, granit etc.; mo.-me. acidoph., (substrathygroph.), mo.-ex. photoph., anitroph.; caract. Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923, în Acarosporion sinopicae Wirth 1972. - arkt.- alp.

    D. 5. 22. 2. Clauzadea Hafellner & Bellem.
    Tal imers în substrat sau superficial si subtire; fotobiont: Trebouxia. Apotecii sesile pânã la imerse, rosu-brune pânã la negre, uneori pruinoase, cu margine indinstinctã sau care dispare; excipul subtire pânã gros, rosu-brun pânã la brun, cu hife radiare; hipoteciu aproape incolor pânã la rosu-brun; himeniu J + (oranj-rosu pânã la albastru-verzui); epihimeniu brun, rosu-brun, oranj-brun; parafize ramificate si sãrãcãcios anastomozate, relativ groase, deasupra colorate; asce îngust clavate, tip Porpidia; ascospori simpli, elipsoizi, în tinerete cu învelis gelatinos; picnospori scurt liniari; Ch. - .

    883. Clauzadea chondrodes (A. Massal.) Clauz. & Cl. Roux
    (Lecidea chondrodes (A. Massal.) Malbr., Protoblastenia chondrodes (A. Massal.) Zahlbr.).
    Tal gros, cartilaginos, fin-granulos, alburiu-cenusiu-verzui, verde sau gãlbui murdar, umezit cenusiu-verzui sau verde; prototal alb; apotecii la început imerse, punctiforme, apoi sesile, de 0,5-0,9 mm., disc plat, negru (umezit negru-bruniu sau rosu-cãrniu), cu margine care dispare; excipul bine dezvoltat, spre interior rosu-brun-întunecat; hipoteciu cel putin pe alocurea J + (albastru); ascospori piriformi sau îngust-elipsoizi, de 13-16(22) x 5-7(8,5) µm. Saxicol, mai ales pe calcar si dolomit; basiph., ombroph., mesoph. (-me. xeroph.), anitroph.;  - s'mieur.- med.

    884. Clauzadea immersa (Hoffm.) Hafellner & Bellem.
    (Protoblastenia immersa (Hoffm.) J. Steiner; Hymenelia immersa Weber; Lecidea immersa (Hoffm.) Ach. ; Lecidella imersa Körb.; Biatora immersa Hepp.).
    Tal foarte subtire, alb sau cenusiu-alburiu, R -. Apotecii imerse în mici gropite ale rocii, disc de 0,5-0,8 mm.  , plat, negru sau negru-purpuriu închis, cu margine subtire permanentã sau poate dispãrea. Excipulul propriu brun; hipoteciu închis la culoare; parafize la capete galbene- brunii pânã la brune; asce clavate; ascospori elipsoizi sau larg-elipsoizi, de 10-15 x 7-8 µm; himeniu (mai ales ascele) J + (rosu ca vinul). Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., ombroph., mesoph. (-me. xeroph.), anitroph.; în as./ Verrucarietalia parmigerae Cl. Roux 1948 si Thelidetalia decipientis Cl. Roux 1978, caract. Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955, Gyalectetum jenensis Klem. 1955.  - (s'bor.-)mieur.- med.

    885. Clauzadea monticola (Schaer.) Hafellner & Bellem.
    (Protoblastenia monticola (Schaer.) J. Steiner; Lecidea fuscorubens Nyl.; Lecidea monticola Schaer.; Protoblastenia monticola v. goniophiloides Zahlbr.; Sarcogyne calcomaura Norman).
    Tal aproape lipseste sau subtire, cenusiu pânã la ocru, R -. Apotecii sesile, plate, marginate, rar convexe, negre, negru-brune, rosu-brune, de -0,8(1,2) mm. Excipul bine dezvoltat (rosu)-brun-negru; hipoteciu rosu-brun, rar bruniu; epihimeniu oranj-brun, rosu-brun; regiunea himenialã J + (rosu); ascospori de 8-11,5(14) x 3,5-6(8) µm. Saxicol: pe roci calcaroase, rar lignicol sau corticol; basiph., ombroph., anitroph./mo. nitroph.; în Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978, caract. Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955. - arkt.- med.-

    D. 5. 22. 3. Farnoldia Hertel (1983)
    Tal crustos pânã la indinstinct si endolitic; fotobiont: chlorococcoid; apotecii negre, cel putin la început cu margine, uneori pruinoase; excipul negru-cãrbuniu; hipoteciu incolor pânã la brun-negru; parafize subtiri, în parte ramificate, capãtul îngrosat; asce asemãnãtoare tipului Porpidia; ascospori simpli, elipsoizi, cu învelis gelatinos gros; picnospori liniari; Ch.-  

    886. Farnoldia dissipabilis (Nyl.) Hertel
    (Lecidea sublutescens Nyl.; Melanolecia dissipabilis (Nyl.) Hertel in Poelt. & Vezda; Lecidea jurana Schaer. v. sublutescens (Nyl.) Hertel).
    Tal subtire, alb-gãlbui sau ocru-alburiu. Apotecii de obicei plate, marginate, de - 1 mm.  . Hipoteciu negru; epiteciu albastru-întunecat sau violet închis; asca cu 8 spori; ascospori incolori, elipsoizi, de 12-19 x 7-8 µm; himeniu J + (albastru intens). Pe roci calcaroase.

    887. Farnoldia hypocrita (A. Massal.) Fröberg
    (Lecidea hypocrita A. Massal.; Lecidea lithosperma A.Zahlbr.; Lecidea emergens Flot.; Lecidea lithyrga Ach.).
    Tal aproape lipsã sau subtire, compact sau putin areolat, alb sau cenusiu, R -. Apotecii cu baza imersã, disc de -2,5(3,5) mm. negru-rosietic, plat la început apoi convex si cu margine care dispare; excipulul si hipoteciu rosu-brun, K + (rosu-violet); ascospori fusiformi pânã la elipsoizi, de 11-21 x (5)6-9 µm; himeniu J + (albastru intens); picnoconidii scurte, drepte sau curbate. Pe roci calcaroase, dolomit.  - arkt.- alp.

    888. Farnoldia jurana (Schaer.) Hertel
    (Melanolecia jurana (Schaer.) Hertel; Lecidea jurana Schaer.; Lecidea albosuffusa Th.Fr.; Lecidea petrosa Arnold; Lecidea subvorticosa Nyl.; Verrucaria petrosa Zahlbr.).
    Tal subtire sau aproape lipseste, compact sau usor areolat, fãinos, alb, rosu-alburiu sau albastru alburiu, R -. Apotecii la început imerse apoi sesile, concave sau plate la început, apoi convexe, disc de -1(2) mm.  , negru, lucios, cu margine care dispare. Excipul negru-cãrbuniu, puternic dezvoltat; hipoteciu brun (rosu)- negru, rosu sau negru-violet; epihimeniu verde, brun-verde pânã la negru-brun; parafizele la capete violete; subhimeniu verde-brun pânã la albastru-verde; ascospori elipsoizi, la ambele capete rotunjiti, de 12--27(30) x 6-13(-16) µm, cu învelis gelatinos gros; himeniu J + (albastru). Saxicol, mai ales pe roci calcaroase; basiph., anitroph.-/mo.(me.) nitroph.; în Hymenelion coeruleae Cl. Roux 1978, caract. Hymenelio-coeruleae-Farnoldietum juranae Kaiser 1926 em. Klem. 1955.  - arkt.- mieur.- med.(alp.).

    889. Farnoldia micropsis (A. Massal.) Hertel
    (Melanolecia micropsis (A. Massal.) Hertel; Lecidea nivalis (Anzi) Hertel; Tremolecia nivalis (Anzi) Hertel; Lecidea rhaetica Hepp ex Th.Fr.).
    Tal verucos-areolat, bine dezvoltat, alb sau usor gãlbui-alb (sau brun-cenusiu), cu lobii la început netezi apoi devin granulosi, R - (hifele J/K -). Apotecii imerse la început apoi sesile, disc de -2 mm  , plat, cu margine subtire care persistã. Hipoteciu bruniu pânã la brun-întunecat; himeniu de 80-120 µm, J + (albastru); epihimeniu verde, negru-verde; ascospori elipsoizi pânã la îngust elipsoizi, de (15)17-23(30) x (7)10-14(16) µm. Pe roci, în special calcifere.  - arkt.- alp.

    D. 5. 22. 4. Immersaria Rambold & Pietschm.
    Tal crustos-areolat; fotobiont: chlorococcoid; apotecii imerse, negre pânã la cenusii-întunecate, cu margine care mai târziu dispare; excipul puternic pânã la total redus, la exterior întunecat-brun pânã la cenusiu, spre interior incolor pânã la brun; himeniu J + (gãlbui pânã la albastru); epihimeniu brun-închis pânã la verde-brun; parafize ramificate, la capãt egale sau îngrosate; asce tip Porpidia; ascospori simpli, elipsoizi, cu învelis gelatinos; picnospori în formã de bastonas; Ch.: Confluentin-S.

    890. Immersaria athroocarpa (Ach.) Rambold & Pietschm.
    (Lecidea athroocarpa (Ach.) Ach.; Porpidia athroocarpa (Ach.) Hertel & Rambold).
    Tal mai ales cenusiu-brun, bruniu sau galben pânã la brun, crãpat-areolat, areole ± plate sau concave; apotecii plate, la început cu margine subtire, semiimerse pânã la imerse în areole apoi colturoase, negre, de -1,2(1,8) mm.; himeniu de 60-120 µm; hipoteciu incolor sau bruniu; epihimeniu bruniu pânã la oliv-verzui; ascospori de 13-24 x 6,5-12 µm; Ch.: Confluentin-S, 2'-O-Methylperlatol-S. Saxicol; mo.-me. acidoph., ex.-f. photoph., anitroph.-(mo.) nitroph.; în Porpidion tuberculosae Klem. 1946 ex 1955, Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923;  - (bor.-subatl.-) mieur.- med.mo.

    891. Immersaria cupreoatra (Nyl.) Calatayud & Rambold
(Aspicilia cupreoatra Arnold; Lecanora cupreoatra Nyl.).
    Tal crustos, rosu-brun, brun, cu margine albã sau neagrã, K -, medula + (violet); apotecii mici, imerse, brun-negre, cu margine subtire, albã; ascospori de 10-14 x 5-6 µm.  Saxicol.

    D. 5. 22. 5. Porpidia Körb. (1855)
    Tal crustos, mai ales bine dezvoltat, uniform pânã la crãpat-areolat sau verucos, alb, cenusiu, ruginiu, uneori soredios, rar isidios; fotobiont: chlorococcoid; apotecii imerse pânã la sesile, negre, brun-negre, uneori pruinoase, cu margine puternicã; excipul tip Porpidia (Fig. 14: b), mai ales puternic, brun pânã la brun-negru, spre interior cu hife mai deschise la culoare; hipoteciu brun-închis pânã la brun-negru (Fig. 14: b) (subhimeniu deschis la culoare); himeniu de obicei peste 70 µm înãltime, J + (albastru); epihimeniu brun pânã la oliv, rar albastru-verde; parafize puternic ramificate, la capete usor îngrosate; asce clavate pânã la cilindrice, de tip Porpidia (Fig. 16 II: 7); ascospori simpli, elipsoizi, destul de mari, cu învelis gelatinos; Ch.: Stictin-S., Norstictin-S., Confluentin-SSy.

    892. Porpidia albocaerulescens (Wulfen) Hertel & Knoph
    (Lecidea albocaerulescens (Wulfen) Ach.; Lecidea albocoerulescens v. alpina Schaer.; Lecidea albocoerulescens v. flavocoerulescens Schaer.).
    Tal gros, bine dezvoltat, alb, cenusiu- deschis, K - pânã la + (gãlbui), P - sau + (palid-oranj), medula K + (galben apoi oranj); apotecii imerse pânã la adprese, de -1,5(2,2) mm., disc pruinos, plat pânã la convex; excipulul la exterior brun-întunecat pânã la negru, spre interior deschis la culoare, cenusiu, bruniu-cenusiu, K + (galben pânã la rosu); hipoteciu negru-brun; epihimeniu brun pânã la oliv-brun; himeniu de 80-120 µm; peretii ascelor J + (albastru); ascospori de 18-27(32) x 7-12(14) µm. Saxicol; mo.-me. acidoph., mo. photoph., anitroph.; caract. Porpidion tuberculosae Wirth 1972.  - mieur.- subatl.

    893. Porpidia cinereoatra (Ach.) Hertel & Knoph
    (Lecidea cinereoatra Ach.; Lecidea macrocarpa v. cinereoatra (Ach.) Vain.; Huilia cinereoatra (Ach.) Hertel.; Lecidea contigua (Hoffm.) Fr.; Lecidea macrocarpa f. contigua Vain.; Lecidea steriza f. contigua (Nyl.) Vain.; Lecidea macrocarpa f. meiosporella Vain.; Lecidea cinereoatra v. meiosporella (Vain.) Szatala; Lecidea macrocarpa f. xylomeiosporella Vain.; Lecidea steriza f. meiosporella Vain.).
    Tal subtire, la început compact apoi fin crãpat pânã la verucos-areolat (areole plate pânã la boltite) alburiu, cenusiu, mat. Apotecii semiimerse sau sesile, de -1,3 mm.  , la început concave apoi plate sau mai rar usor convexe, negre, disc albastru-verzui brumat si cu margine persistentã; hipoteciu negru-brun pânã la negru; parafize la capete oliv-brune pânã la brune; himeniu de (65)90-105 µm înãltime, J + (albastru apoi  murdar); asce la exterior J + (oranj-galben); ascospori elipsoizi sau îngust elipsoizi, de 12-17(18) x 5,5-8(9) µm. Saxicol: pe roci silicioase; mo.- me. acidoph. (substrathygroph.), mo.ex. photoph., anitroph.; în Lecideetum lithophilae Wirth 1969. - bor.- mieur.

    894. Porpidia crustulata (Ach.) Hertel & Knoph. in Hertel
    (Haplocarpum crustulatum Ach.; Lecidea crustulata (Ach.) Spreng.; Lecidea crustulata f. convexella Vain.; Lecidea crustulata f. macrospora Körb.; Lecidea crustulata f. oxydata Rabenh.; Lecidea crustulata f. subconcentrica J. Steiner ; Lecidea crustulata f. achrista  Sommerf.).
    Tal subtire, granulos sau verucos, galben-cenusiu, mai rar cenusiu, R -. Apotecii sesile, disc de 0,55-1,6 mm  , plat si marginat în tinerete, mai târziu convex si fãrã margine. Excipulul K - rar K + (galben); hipoteciu negru-brun; himeniu de 65-90(110) µm înãltime; parafizele la capete brune sau oliv-brune; ascospori de (10)12-17(20) x (5)6-8(10) µm; himeniu (inclusiv ascele) J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci silicioase; mo.-me.(f.) acidoph., substrathygroph., ex. schioph.- ex. photoph.; caract. Porpidietum crustulatae Klem. 1950.  - bor.- med. (mo.).

    895. Porpidia macrocarpa (DC. in Lam.& DC.) Hertel & A.J.Schwab in Hertel.
    [89/ nr. 898]. (Lecidea macrocarpa (DC.) Steud.; Lecidea platycarpa (Ach.) Körb.; Lecidea steriza (Ach.) Vain.; Lecidea steriza f. macrocarpa Vain.; Lecidea macrocarpa f. macrocarpa (DC.) Vain.; Lecidea macrocarpa v. caesioconvexa Vain.; Lecidea steriza f. caesioconvexa Vain.; Lecidea macrocarpa f. flavicunda Zahlbr.; Lecidea steriza f. flavicunda (Arnold) Szatala; Lecidella ochracea Körb.; Lecidea macrocarpa f. microcarpa Zahlbr.; Lecidea macrocarpa f. microspora Eitner; Lecidea steriza f. microcarpa (Hepp) Szatala; Lecidea macrocarpa f. oxidata Vain.; Lecidea steriza f. oxydata (Körb.) Stein; Lecidea macrocarpa f. phaea Stein; Lecidea steriza f. phaea (Flot.) Vain.; Lecidea phaea (Flot.) Nyl.; Biatora phaea Flot.; Lecidea macrocarpa f. subflavicunda Vain.; Lecidea steriza f. subflavicunda Vain.; Lecidea macrocarpa f. steriza Vain.; Lecidea contigua v. platycarpa Fr.; Lecidea macrocarpa v. platycarpa f. steriza Ach.; Lecidea platycarpa v. steriza Rabenh.; Lecidea steriza f. sterizella Vain; Lecidea macrocrocarpa f. sterizella Vain.; Lecidea contigua v. steriza Leight.; Lecidea nigrocruenta Anzi; Lecidea phylliscina Nyl.).
    Tal subtire, areolat, fãinos sau nu, alb-cenusiu, alb sau brun-cenusiu, R -. Apotecii lecideine (Fig. 12: a), scurt stipelate pânã la sesile, de 1- 3,8 mm  , disc plat, cu margine groasã la început apoi discul rãmâne plat sau devine puternic convex si marginea dispare. Excipul K - pânã la K + (rosu); hipoteciu negru-brun sau brun-întunecat (Fig. 14: b); parafize la capete brune sau brun-olive; ascospori elipsoizi pânã la îngust elipsoizi, de (13)17-27(30) x (6)7-12(14) µm; himeniu J + (albastru), ascele + (rosu). Saxicol, mai ales pe roci silicioase; mo.-me. acidoph., mo.-ex. photoph., anitroph.; caract. Rhizocarpetalia obscurati Wirth 1972.  - (s')bor.- med.

    896. Porpidia musiva (Körb.) Hertel & Knoph. in Hertel
    (Lecanora musiva Zschacke; Lecidea musiva Körb.; Lecidea macrocarpa v. convexa (Fr.) H. Magn.; Lecidea convexa (Fr.) Flagey non Nyl; Haplocarpum musivum (Körb.) V zda; Huilia musiva (Körb.) V zda).
    Tal bine dezvoltat, crãpat pânã la verucos- areolat (areole boltite), alburiu, crem, cenusiu, cu prototal negru, K + (rosu), CaCl -. Apotecii dispersate, câte 1 sau mai multe într-o areolã, disc de -1,6 mm  , negru, cenusiu- pruinos, plat pânã la convex, cu margine destul de groasã. Himeniu de (75)90-125 µm. Asce cu 8 spori, J + (albastru pânã la bruniu); ascospori de 14-20(23) x 7-10 µm. Saxicol: pe roci silicioase; mo.-me. acidoph., mo.-ex. photoph.;  - bor.- med.mo.

    897. Porpidia soredizodes (Lamy ex Nyl. Laudon
    (Lecidea soredizodes (Lamy ex Nyl.) Sandst.).
    Tal subtire crustos, fãinos, alb pânã la cenusiu; sorale cu vârf crateriform, rar iesite deasupra talului, mai ales fãrã margine diferentiatã, de 0,5 mm; P + (oranj), K + (gãlbui). Apotecii de -1 mm, disc plat sau usor convex, pruinos sau nu, cu margine. Hipoteciu brun; himeniu în jur de 65-100(130) µm; ascospori de 12-16 x 6-9 µm. Ch.: Stictin-SSy. Saxicol: pe roci silicioase; mo. acidoph.- subneutroph., ex. schioph.- mo. photoph., hygroph.;  - bor.- med.

    898. Porpidia speirea (Ach.) Kremp.
    (Lecidea speirea (Ach.) Ach.; Huilia speirea (Ach.) Kremp.).
    Tal bine dezvoltat, neted, verucos sau areolat, alb sau galben-albicios, K -. Apotecii ± imerse, adesea într-un fel de ring, disc de 1,2(2,5) mm  , negru strãlucitor, plat sau la urmã convex, usor pruinos sau nu si cu margine indistinctã. Hipoteciu lat, negru sau brun-negricios; himeniu de 70-105 µm înãltime, J + (albastru); ascospori elipsoizi, de 8-14 x 5-7 µm. Ch.: Confluentin-SSy. Saxicol; subneutroph.- mo. basiph., mo.(-ex.) photoph., anitroph.;  - arkt.- bor.-alp. (subatl.).

    899. Porpidia tuberculosa (Sm. in Sm. & Sowerby) Hertel & Knoph.
    (Lecidea parasema v. grandis f. tumidula Arnold; Lecidea elaeochroma  f. tumidula Müll.-Arg.; Lecidea olivacea f. tumidula (A. Massal.) Szatala; Lecidea tumida A. Massal.; Lecidea sorediza Nyl.).
    Tal bine dezvoltat, areolat, albastru-cenusiu sau albastru-alburiu. Apotecii negre, pruinoase. Ascospori de 17-27 x 8-11 µm. Pe roci silicioase, substrat antropogen; subneutroph.- me. acidoph.; caract. Porpidion tuberculosae Wirth 1972, Porpidietum tuberculosae Klem. 1946.  - (arkt.) bor.- smed.

    D. 5. 23. Psoraceae Zahlbr.
    Tal imers sau superficial, de la crustos, neted sau areolat, ± evanescent pânã la  scvamulos-areolat sau scvamulos; prototal nu sau poate fi prezent, negru; cortex superior subtire, bine dezvoltat, format din hife orientate orizontal, cu pereti subtiri si cu lumenul scurt cilindric; uneori cortexul inferior insuficient dezvoltat sau lipseste, alteori (la talul scvamulos) cortexul inferior de douã tipuri: din hife aranjate periclinal sau din hife aranjate ± anticlinal. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu ± imers sau sesil, marginal sau laminal, de obicei plat sau ± convex când este tânãr, mai târziu emarginat si puternic convex. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu insuficient dezvoltat. Epiteciu rosu-brun sau brun, cu material granular oranj (antrachinone). Hipoteciu incolor, palid brun sau ocazional ± violet. Hamateciu: parafize drepte, cu pereti subtiri, simple sau uneori moderat ramificate, anastomozate si puternic conglutinate, celulele apicale ± observabil umflate. Ascele cu 8 spori, clavate, cilindric-clavate, de tip Porpidia, cu pereti bine dezvoltati, tolus J + (albastru). Ascospori simpli, incolori, elipsoizi, ovoizi sau globosi, cu pereti subtiri si lipsiti de perispor gros.

    D. 5. 23. 1. Lecidoma G. Schneider & Hertel (1981)
    Tal ± crustos, aproape scvamulos, pe margini alipit- areolat, la mijloc granulos, rosu-cenusiu pânã la rosu-brun; cortex superior plectenchimatic, cortex inferior întunecat, insuficient dezvoltat (la început hifele medulare brune au rolul de a fixa talul de substrat); fotobiont: chlorococcoid. Apotecii ± imerse, cu discul plat pânã la mediu-convex, marginat la început, brun pânã la brun-negru. Excipulul talin lipseste; excipulul propriu spre exterior bruniu, spre interior incolor; hipoteciu incolor; epihimeniu rosu-brun; himeniu J + (albastru); parafize subtiri, predominant bifurcate, uneori moderat ramificate, conglutinate, apex mãciucat cu scufie pigmentatã brun; asce clavate, cu pereti subtiri, K/J + (albãstrui), tolus K/J + (albastru), tip Porpidia; ascospori simpli, netezi, cu pereti subtiri, lipsiti de perispor, elipsoizi sau ovoizi. Ch. -.

    900. Lecidoma demissa (Rutstr.) Gotth. Schneid. & Hertel
    (Lecidea demissa (Rutstr.) Ach.; Biatora atrorufa Dicks.; Lecidea demissa f. albicans Vain.).
    Tal scvamulos, scvamule cenusii- rosu-brune pânã la violaceu-cenusii, plate pânã la bombate; apotecii de -1,5(2)mm., întunecat (rosu)brune pânã la brun-negre, plate pânã la usor convexe, gros adpres/imerse, cu margine care dispare; epihimeniu rosu-brun; hipoteciu incolor; ascospori de 11-17 x 5-7 µm.; Ch.: -. Tericol si saxicol; mo.-me. acidoph., ex. photoph., substrathygroph; caract. Lecidomatetum demissae Frey 1923. - arkt.- alp.

    D. 5. 23. 2. Protoblastenia (Zahlbr.) J. Steiner
    Tal crustos, imers pânã la superficial si crãpat, albicios pânã la cenusiu-verzui sau palid brun. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu puternic convex, oranj sau oranj-rosu pânã la brun, uneori imers si cu discul plat. Excipulul talin lipseste; excipulul propriu insuficient dezvoltat, format din hife incolore, ramificate; epiteciu are material granular oranj (antrachinone), K + (rosu); himeniu incolor pânã la oranj; hipoteciu incolor, ocazional ± violet sau bruniu; parafize moderat ramificate si anastomozate, puternic conglutinate, abia observabil apexul capitat. Asce cilindric clavate, de tip Porpidia. Ascospori simpli, elipsoizi sau globosi, lipsiti de perispor îngrosat.

    901. Protoblastenia calva (Dicks.) Zahlbr.
    (Placodium rupestre v. calvatum A.L.Sm.; Lecidea rupestris v. calva (Dicks.) Ach.; Blastenia rupestris f. calva (Lettau) Eitner; Biatora rupestris f. calva Rabenh.).
    Tal aproape lipsã sau subtire, alburiu pânã la cenusiu-alburiu, prãfos sau granulos-prãfos, mai târziu crãpat. Apotecii sesile, disc de -1,6(2) mm., convex, fãrã margine, oranj, oranj-rosu, brun-oranj sau oliv-galben pânã la oliv-brun; ascospori de 8-15 x 5-8 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., hygroph., mo. photoph.- ex. schioph., ombroph., anitroph.; în Hymenelion coeruleae Cl. Roux 1978, Gyalectetum jenensis Kaiser em. Cl. Roux & Wirth 1978. - bor.- med.(mo.).

    902. Protoblastenia incrustans (DC.) J. Steiner
    (Biatora incrustans A. Massal.; Blastenia incrustans DC.).
    Talul aproape lipseste, când se vede este alb. Apotecii imerse în gropite adânci, disc plat  pânã la mediu convex, mai ales oranj-galben pânã la oranj si margine subtire; ascospori de 9-13 x 4,5-6 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., ombroph., mesoph.(-me. xeroph.) anitroph.; caract. Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978.  - arkt.- med.mo.

    903. Protoblastenia rupestris (Scop.) J. Steiner
    (Blastenia rupestris Zahlbr.; Lecidea rupestris (Scop.) Ach.; Biatora rupestris (Scop.) Körb.; Protoblastenia rupestris v. rufescens Zahlbr.).
    Tal indistinct sau prãfos, granulos- prãfos, mai târziu crãpat, alburiu sau cenusiu- murdar. Apotecii imerse în gropite, disc de 0,5-1,5 mm., galben-oranj sau galben-rosietic, cu excipul care dispare. Hipoteciu incolor; parafize groase, cu capetele galbene, K + (violet sau roz). Asce clavate; ascospori de 8-17 x 5-8 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., photoindiff., ombroph., anitroph./me. nitroph., în Collemation fuscovirentis Klem. 1955, caract. Rinodinion immersae Cl. Roux 1978.  - bor.- med.

    904. Protoblastenia siebenhaariana (Körb.) J. Steiner
    (Biatora siebenhaariana Körb.).
    Tal subtire, compact, brãzdat sau crãpat, alb sau cenusi-albicios, cu prototal alb. Apotecii imerse, discul puternic convex pânã la hemisferic, la început galben-rosietic apoi bruniu-gãlbui si mai apoi brun-verzui-murdar, fãrã margine. Hipoteciu bruniu deschis. Ascospori elipsoidali, de 7-10 x 3-5 µm. Saxicol: mai ales pe roci calcifere.
- bor.- mieur.h'mo.

    D. 5. 23. 3. Psora Hoffm. (1796)
    Tal scvamulos; prototalul lipseste; cortexul superior format din hife orientate orizontal, cu pereti subtiri si lumenul scurt cilindric; cortexul inferior de douã feluri: din hife orientate periclinal, cu celule lungi, apropiat-conglutinate, ± brun pigmentate si lipsite de cristale de oxalat de calciu sau din hife aranjate ± anticlinal, cu celule scurte, numai în parte conglutinate, incolore, dense, învelite cu cristale de oxalat de calciu. Fotobiont: chlorococcoid, dispus într-un strat continuu; medula bine dezvoltatã. Apoteciu sesil, marginal sau laminal, brun-negru, de obicei plat sau slab convex când este tânãr, mai târziu emarginat si puternic convex pânã la hemisferic, cu pruinã albã, galbenã sau lipseste. Excipulul talin lipseste; excipulul propriu anular, incolor pânã la palid-brun, cu hife radiare, de obicei indistinct; epiteciu rosu-brun sau brun; himeniu J -; hipoteciu palid-brun pânã la incolor; parafize simple sau moderat ramificate, puternic conglutinate, celulele apicale observabil umflate; asce cu 8 spori, clavate, cu pereti bine dezvoltati, tolus apical J + (albastru), camera ocularã lipseste. Ascospori simpli, elipsoizi, netezi, lipsiti de perispor.

    905. Psora decipiens (Hedw.) Hoffm.
    (Lecidea decipiens (Hedw.) Ach.; Lecidea decipiens f. dealbata Jatta).
    Tal solzos, pe fata superioarã rosu sau cãrãmiziu, mai rar rosu- brun, pe fata inferioarã alb, se fixeazã de substrat prin hife pure (Fig. 8: a), R -. Apotecii cu discul negru, de -1,5 mm.  , la început plat si cu margine, mai târziu convex si fãrã margine; hipoteciu incolor; ascospori de 11-18 x 5,5-8 µm; himeniu J + (albastru); Ch.:-.
Pe sol calcifer; basiph., me. xeroph.; caract. Toninio- Psoretum decipientis  Stodieck 1937, Psoretum decipientis Frey 1922, în Toninion sedifoliae Hada  1948.  - arkt.- med.

    906. Psora lurida (Ach.) DC.
    (Lecidea lurida (Bill. in With.) Ach.; Biatora lurida Ach.).
    Tal solzos, verde-brun sau castaniu- brun, R -. Apotecii cu disc de 1 mm.  , la început plat, apoi convex, negru, cu margine neagrã. Hipoteciu incolor pânã la brun; ascospori de 12-16 x 5-7 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe sol calcifer; basiph., ex.- f. photoph., me. xeroph. (subhydroph.); în Toninietum candidae Kaiser 1926, Toninietum saedifoliae Hada  1948.  - bor.- med.

    907. Psora testacea (Hoffm.) Ach.
    (Lecidea testacea (Hoffm.) Ach.; Protoblastenia testacea (Hoffm.) Clauz. & Rondon; Chrysopsora testacea (Hoffm.) Choisy).
    Tal solzos, pe fata superioarã verzui pânã la galben- cenusiu, pe margini si pe fata inferioarã alb, R -. Apotecii cu disc de -2 mm.  , la început plat apoi convex, oranj pânã la oranj-brun si cu margine care dispare. Hipoteciu incolor; ascospori de 10-14 x 5-7 µm; himeniu J + (albastru apoi murdar); Ch.: Atranorin. Pe sol si roci calcaroase; basiph., mo.-f. photoph., mo.nitroph.;  - mieur.- med.

    D. 5. 24. Ramalinaceae Ag.
    D. 5. 24. 1. Ramalina Ach.
    Tal fruticos, fixat prin holdfast (Fig. 8: d), erect pânã la pendul, simplu pânã la multiramificat, ramificatii de la dicotomice pânã la neregulate, rar palmate, în general pronuntat comprimate în formã de bandã, totusi structura nu este dorsiventralã (Fig. 11: G), moale sau rigid, ocazional cu fenestratii si pseudocifele, frecvent prezente sorediile; cortex plectenchimatos, subtire, indistinct; zona cilindricã de la exagerat pânã la ± bine dezvoltatã, prosoplectenchimatoasã, invadatã de zona fotobiontã pe partea interioarã. Fotobiont: trebouxioid. Medula rareori densã si opacã, frecvent lax arachnoidã, uneori lipseste complet. Apoteciu scurt pedicelat, apical sau subapical, adesea pe ramificatii unghiulare, disc palid- cenusiu, bruniu sau roziu-galben, uneori alb-pruinos. Excipul talin persistent. Asce elongat-clavate, de tip Bacidia, cu 8 spori. Ascospori 1-septati, larg-elipsoizi sau ± de forma rinichiului, incolori.

    908. Ramalina calicaris (L.) Fr.
    (Ramalina calicaris v. canaliculata Fr.; Ramalina calicaris v. elegans Bagl. & Carestia).
    Tal fruticos, (uneori de forma unor pernite (v. elegans), furcat ramificat, de 2-5 cm. lungime si 0,5-2 mm. lãtime, cenusiu-verzui sau cenusiu albicios; ramificatii canaliculate sau aproape tubulare, (uneori cu capetele negre (v. elegans); sorale mari, rare. Apotecii aparent terminale (sub apotecii capetele ramificatiilor sunt rãsfrânte si astfel apar terminale), disc verzui sau roscat. Ascospori drepti, de 10-16 µm. Corticol: pe ramuri si rãmurele, în special foioase. - s'bor.- med.

    909. Ramalina capitata (Ach.) Nyl.
    (Ramalina strepsilis (Ach.) Zahlbr.; Ramalina tinctoria Röhl.; Ramalina polymorpha v. capitata (Ach.) Clauz.).
    Tal de 1-3 cm. înãltime, galben, cu ramificatiile late de 1-3 mm., plate, cu pseudocifele; sorale capitate.
Saxicol; mo. acidoph., f.nitroph.; caract. Ramalinion capitatae Rübel 1933, în Ramalinetum capitatae Frey 1923, Ramalinetum scopularis (Du Rietz1925) Klem. 1955).  - arkt.- mieur.(-mo./alp)- med. mo./alp.).

    910. Ramalina carpatica Körb.
    Tal bogat ramificat, negru, cu ramificatiile cilindrice, goale la interior. Apotecii  negre; ascospori curbati.
Saxicol: pe roci silicioase.  - mieur.- smed.

    911. Ramalina dilacerata (Hoffm.) Hoffm.
    (Ramalina minuscula (Nyl.) Nyl.).
    Tal tufos, de -2 cm. înãltime, ramificatii plate, de 2 mm. lãtime, galbene pe ambele fete, adesea cu adâncituri longitudinale, K -; apotecii mari; ascospori drepti sau foarte putin curbati, de 12-16 x 4-6 µm. Corticol: pe ramuri si rãmurele mai ales de Picea, de asemenea pe Alnus , Populus tremula, Salix caprea etc., uneori lignicol; subneutroph.- me. acidoph.;  - arkt.- alp.

    912. Ramalina farinacea (L.) Ach.
    (Ramalina calicaris v. farinacea Rabenh.; Ramalina fallax Motyka; Parmelia farinacea Bitter; Ramalina farinacea v. gracilenta Räsänen; Ramalina farinacea v. normalis  f. gracilenta Ach.; Ramalina farinacea v. multifida Ach.; Ramalina calicaris v. multifida Ach.; Ramalina farinacea v. phalerata (Ach.) Ach.).
    Tal fruticos, putin rigid, verde, de 2- 15 cm. lungime, de obicei dicotomic si bogat ramificat (uneori are putine ramificatii: v. gracilenta); ramificatii înguste, de formã cilindricã (uneori formã de panglicã: v. phalerata), de 0-5-2(4-9)mm. lãtime, cu adâncituri reticulate si cu vãrfurile foarte alungit ascutite; sorale albe, elipsoidale, hemisferice sau formã de pâlnie, asezate lateral (pe margine) si uneori pe suprafatã. Apotecii terminale si laterale; ascospori de 10-16 x 4-7 µme. Tal K -. Corticol, atât pe scoartã de foioase cât si conifere, rar pe lemn sau roci; me.-f. hygroph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Usneion barbatae Ochsner 1928, Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925, Alectorietum sarmentosae Frey 1927 si Graphidion scriptae Ochsner 1928.

    913. Ramalina fastigiata (Liljebl.) Ach.
    (Ramalina populina (Ehrh.) Vain.; Ramalina calicaris v. fastigiata Fr.).
    Tal tufos, aproape toate ramificatiile de aceeasi lungime (2-4 cm.), lucioase, la capete cu numeroase apotecii, imediat sub apotecii mai umflate. Apotecii cu disc alb-gãlbui; ascospori curbati, de 10-16 x 4-7 µm.
    Ecologie, sociologie. Corticol, mai ales pe foioase; mo. acidoph.-subneutroph., ex.-f. photoph., mo.-me. anemoph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, Physcietum ascendentis Ochsner 1928), caract. Ramalinetum fastigiatae Duvign. 1942.

    914. Ramalina fenestrata Motyka
    (Ramalina geniculata Nyl.; Hook. et Taylor).
    Tal fruticos, ascendent, rigid, de 4 cm. înãltime, cenusiu-verzui, cu nuantã de gãlbui, bogat ramificat; ramificatiile principale de 2-3 cm. lungime, aproape cilindrice, se ramificã furcat si au vârfurile ascutite; toate ramificatiile prezintã crãpãturi longitudinale, de formã neregulatã, care lasã sã se vadã golul din interiorul lor; soralele lipsesc; tal K + (galben). Apotecii laterale, disc alb-gãlbui, de 2-5 mm.  ; ascospori 1-septati, drepti sau usor curbati, de 11-14 x 5-5,5 µm. Corticol (pe Larix decidua).

    915. Ramalina fraxinea (L.) Ach.
    (Ramalina calicaris v. fraxinea Mont.; Lobaria fraxinea Hoffm.; Ramalina fraxinea v. calicariformis Nyl.; Ramalina fraxinea v. calycula (A. Massal.) Motyka; Ramalina fraxinea v. tuberculata Ach.).
    Tal fruticos, cu ramificatiile sub formã de benzi de 2-5 cm. lãtime si 20 cm. lungime,
verde-cenusiu, cu adâncituri neregulate, lucios pe ambele fete, lipsit de sorale. Apotecii superficiale sau laterale, discul de - 1 cm.  , palid-galben; ascospori elipsoizi, de forma unor boabe de fasole, 1-septati, incolori, de 12-16 x 5-6 µm. Corticol, în special pe foioase; mo. acidoph.- subneutroph., ex.- f. photoph., mo.- me. anemoph., anitroph.-/ mo. nitroph.; caract. Physcietalia ascendentis Hada  1944 em. Barkm. 1958 (în Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, Buellietum canescentis Duv. 1941). - s'bor.-med.

    916. Ramalina intermedia Delise
    Tal cu ramificatii cilindrice, de 1-2 cm. lungime, cu un fel de nervuri longitudinale putin pronuntate, alburiu, lucios; sorale asezate lateral si globuloase. Apoteciile nu se cunosc. Tal K -. Saxicol.

    917. Ramalina obtusata (Arnold) Bitter
    (Ramalina dilacerata Vain. v. obtusata Dalla Torre et Sarnth.; Ramalina obtusata f. baltica (Lettau) Räsänen; Ramalina baltica Lettau).
    Tal tufos, verde-cenusiu, lucios, pe fata inferioarã ceva mai deschis la culoare; lobi  de 1,5-3 cm. lungime, erecti sau desfãcuti în evantai, cu mici adâncituri longitudinale, cu capetele lãtite, umflate sub forma unui coif care ascunde dedesubt un soral mare care pânã la urmã se dezvoltã foarte mult acoperind fata inferioarã a lobului; medula lipseste; tal K -. Corticol: mai ales pe rãmurele de Picea dar si pe scoartã de foioase; în Chrysotrichetalia candelaris Wirth 1980. - bor.- mieur. h'mo.

    918. Ramalina pollinaria (Westr.) Ach.
    (Parmelia pollinaria Ach.; Ramalina pollinaria f. cucullata Harmand; Ramalina pollinaria f. elatior Ach. [A.Z.C.L. VI: 506], [61/ nr. 2234]; Ramalina pollinaria v. humilis Ach.; Ramalina pollinaria f. minor Arnold; Ramalina pollinaria f. rupestris Flörke; Ramalina pollinaria f. sublacerella Räs.).
    Tal des tufos, scund, de (2-3)-5 cm. înãltime, cenusiu-verde, moale, lobi lungi de -5 cm.lungime, luciosi pe ambele fete, capetele lãtite, fãrã umflãturi; sorale de forme neregulate, albicioase, asezate lateral, terminal sau pe cele douã fete. Apotecii aproape terminale, disc de 2-6 mm.  , alb-gãlbui; ascospori de 10-15 x 5 µm. Ch. ± Evern-S. Corticol: în special pe trunchiuri bãtrâne (Quercus etc.) si saxicol: în special pe roci verticale si suspendate; mo.-me. acidoph., (anitroph.)/mo. nitroph., mo. hygroph., mo. ombroph.; în Arthonietum pruinatae Almb. 1948, Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, Parmelietum caperatae Felföldy 1941. - bor.- med.

    919. Ramalina polymorpha (Liljebl.) Ach.
    (Ramalina polymorpha v. polymorpha Motyka).
    Tal simplu sau putin ramificat, ascendent, de 1,5 cm. înãltime, galben, galben-cenusiu-verzui sau alb-cenusiu-verzui. Sorale asezate pe margine sau pe suprafatã, elipsoide. Pe roci silicioase; mo. acidoph., f. nitroph.;
- arkt.- mieur.(-mo./alp.)- med.mo/alp.

    920. Ramalina sinensis Jatta
    (Ramalina landroënsis Zopf.; Ramalina landroënsis v. landroënsis Motyka; Ramalina landroënsis v. nervosa (Nyl.) Motyka).
    Tal fruticos scurt sau foliaceu, de la aproape unifoliar pânã la adânc divizat, subtire. Apotecii constrânse la bazã, rugoase si reticulate; ascospori în formã de semilunã. Corticol.

    921. Ramalina thrausta (Ach.) Nyl.
    (Alectoria thrausta Ach.; Alectoria ochroleuca f. rigida Heufl.; Alectoria thrausta f. arboricola Räsänen; Ramalina thrausta f. arboricola Räsänen; Alectoria crinalis (Ach.) Gyeln.; Alectoria ochroleuca v. crinalis Nyl.; Alectoria sarmentosa v. crinalis H. Olivier).
    Tal filiform, de - 60 cm. lungime, albicios, cenusiu sau galben, cu vârfurile curbate,  consistentã moale, putin sau deloc tesut mecanic; apotecii mici, disc plat, palid, cu margine subtire. Corticol (pe ramuri de Picea si rar pe alti copaci), ocazional lignicol si saxicol; mo.-me. acidoph., ex. schioph., me. photoph., anitroph.; caract. Evernietum divaricatae Frey 1952 ex Barkm. 1958 em. Bibinger 1970, în Alectorietum sarmentosae Frey 1927 si Usneion barbatae Ochsner 1928.

        D. 5. 25. Rhizocarpaceae M. Choisy ex Hafellner (1984)
    Tal crustos- areolat, subscvamulos, scvamulos pânã la placodioid sau lipseste la unele specii parazite. Fotobiont: chlorococcoid. Excipulul talin lipseste; excipulul propriu ± bine dezvoltat, clar evident când este tânãr. Epiteciu brun sau verde, frecvent continând cristale; himeniu J/K + (albastru); hipoteciu de la mediu pânã la întunecat-brun, lipsit de cristale. Hamateciu: parafize moi, ramificate, anastomozate sau parafisoide puternic conglutinate, bogat ramificate si anastomozate. Asce cu 8 spori, clavate pânã la cilindrice, fisitunicate, tip Rhizocarpon. Ascospori incolori pânã la întunecat bruni, 1-septati pânã la muriformi, ± elipsoizi, rotunjiti la capete.

    D. 5. 25. 1. Catolechia Flotow (1850)
    Tal scvamulos-folios, pe margini cutat-lobat (lobi alungiti), verde-galben, fata inferioarã neagrã, cu rizine; fotobiont: chlorococcoid. Apotecii negre, cu margine subtire care mai târziu dispare; excipulul întunecat-rosu-brun; hipoteciu brun-închis, cu hife radiale; himeniu J (albastru); epihimeniu întunecat-oliv-verde pânã la negricios; parafize bogat ramificate, la capete usor umflate; asce clavate, în tinerete cu tolus puternic, J + (albastru); ascospori 1-(3) septati, fãrã învelis gelatinos. Ch.: Pulvin-S.-Derivate.

    922. Catolechia wahlenbergii (Ach.) Körb.
    (Buellia pulchella (Schrad.) Tuck.; Buellia wahlenbergii (Ach.) Scheard; Buellia galbula (Nyl.) Stizenb.; Catolechia wahlenbergii Flot.).
    Tal gros, circular, crustos granulos sau crustos-areolat, pe margine lobat, sulfuriu-gãlbui sau verzui-gãlbui, cu prototal negru, K -, C -. Apotecii imerse la început, mai târziu sesile, disc de 1-2 mm  , plat, apoi convex, negru, nepruinos, cu o margine trunchiatã care dispare; excipulul purpuriu- negru; hipoteciu purpuriu-negricios; epiteciu galben-bruniu sau verzui; ascospori bruni, elipsoidali, la ambele capete trunchiati, 1-septati, la mijloc usor strangulati, de 11-17 x 7-10 µm; himeniu J + (albastru). In crãpãturile rocilor (pe muschi si sol), în regiunile alpine; me.-mo. acidoph., hygroph., mo. photoph.;  - arkt.- mieur.alp.

    D. 5. 25. 2. Dactylospora Körb. em. Hafellner (1979)
    Tal crustos, galben pânã la galben-verde, fotobiont chlorococcoid sau talul lipseste. Apotecii negre, cu margine puternicã sau care dispare curând; excipul întunecat-brun; hipoteciu întunecat-brun, cu hife radiale; epihimeniu brun pânã la oliv-brun; parafize ramificate; asce asemãnãtoare cu Catolechia ; ascospori cenusiu-bruni pânã la bruni, 1-septati, netezi. Ch.: Pulvin-S.-Derivate.

    923. Dactylospora parasitica (Flörke) Zopf.
    (Buellia parasitica Schaer.).
    Parasimbiont pe alti licheni crustosi: nu are tal propriu, talul gazdã nu este brun; apotecii de - 1 mm., brune pânã la negre, permanent marginate, disc plat; excipulul bruniu pânã la brun, paraplectenchimatic; hipoteciu si epihimeniu rosu- brun, K -; parafize ramificate, septate, deasupra adesea mãciucate si brune; asce îngust pânã la larg elipsoide, peretii J -, deasupra cu un capison gelatinos J + (albastru intens); ascospori (1-) 3 septati, de 9-15 x 3,5-5 µm. Pe specii corticole de Pertusaria si Ochrolechia.

     924. Dactylospora saxatilis (Schaer.) Hafellner
    (Buellia saxatilis (Schaer.) Körb.; Dactylospora saxatilis (Schaer.) Haffelner).
    Tal scvamulos pânã la lobat- areolat, granulos-neuniform, verzui-galben, alb sau cenusiu-ocru-galben murdar, cu prototal de aceeasi culoare, uneori cu soredii albe, contine numeroase cristale de oxalat de calciu; fotobiont: chloroccoid. Apotecii la început imerse apoi sesile, negre, nepruinoase, disc de 0,2-0,4 mm.  , plat, cu margine întreagã, destul de groasã, permanentã. Excipulul brun-întunecat; hipoteciu brun-negru, cu hife radiare; epihimeniu oliv-brun pânã la brun, K -; parafize ramificate, la capete negre-brunii; asce asemãnãtoare cu Catolechia; ascospori bruni, elipsoizi, la ambele capete trunchiati, 1- septati, netezi, de 11-18 x 6-10 µm., fãrã învelis gelatinos; asce J + (rosu), parafizele J + (albastru), restul regiunii himeniale J + (albastru murdar); tal P + (galben-oranj), K -, C -; Ch. Pulvin-S-Derivate. Pe Pertusarii saxicole, specii de Ochrolechia; schioph., higroph., acidoph.; caract. Belonietum rusulae Klem. 1955.  - (arkt.-)bor.-mieur.

    D. 5. 25. 3. Rhizocarpon Lam. ex DC. (1805)
    Tal crustos, fin-crãpat pânã la areolat uniform sau verucos, galben pânã la verde-galben sau alb, cenusiu, brun sau rosu-brun, cu prototal negru, la unele specii vizibil printre areole; fotobiont: chlorococcoid. Apotecii negre, fãrã margine talinã, imerse sau sesile, disc rotund, cu margine proprie puternicã sau care dispare; hipoteciu brun pânã la negru-brun; epihimeniu rosu-brun, brun, oliv pânã la verde; parafize bogat ramificate; himeniu J + (albastru); asce de tip Rhizocarpon (Fig. 16 II: 8), fisitunicate, fãrã camerã ocularã, tolus J + (albãstrui), contin 8 spori, rar 2 sau 1. Ascospori bruni sau incolori la început si mai târziu bruni, 1- multiseptati sau muriformi. Ch.: speciile galbene cu Rhizocarpon-S, nu galbene cu Stictin-S, Norstictin-S.

    925. Rhizocarpon alpicola (Anzi) Rabenh.
    (Rhizocarpon chionophilum Th.Fr. [61/ nr. 1148]; Rhizocarpon geographicum alpicolum A. Massal.; Rhizocarpon alpicola f. solutum Vain.; Rhizocarpon oreites f. solutum Vain.; Rhizocarpon oreites (Vain.) Zahlbr.).
    Tal galben, granulos- lobat; medula K -, P + (galben). Apotecii cu disc de 0,6-1,5 mm.  , negru, la început plat apoi convex si fãrã margine. Hipoteciu negru-brun; ascospori 1-septati, la ambele capete rotunjiti, la mijloc putin strangulati, de 20-35 x 10-16 µm; himeniu J + (albastru). Ch.: Psorom-S. Pe roci, mai ales acide; mo.-me.acidoph., mo.-ex. photoph., anitroph.; caract. Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923, în Aspicilietum cinereae Frey 1922, Acarosporetum sinopicae Hillmann 1927, Pertusarietum corallinae Frey 1923, Fuscideetum kochianae Ullrich et Wirth 1969, Lecideetum obscurissimae Frey 1933.  - bor.- mieur.-alp.

    926. Rhizocarpon badioatrum (Flörke ex Spreng.) Th.Fr.
    (Buellia badioatra Körb.; Lecidea badioatra Flörke; Rhizocarpon badioatrum f. glaucescens (Näg.) Th. Fr.; Rhizocarpon badioatrum v. atroalbum Malme.; Rhizocarpon badioatrum v. incusum (Ach.) Zahlbr.; Buellia rivularis Flot.; Rhizocarpon badioatrum v. rivulare Th.Fr.; Rhizocarpon badioatrum f. subinnatum (Vain.) Malme; Rhizocarpon badioatrum f. trachelium (Vain.) Malme; Rhizocarpon badioatrum f. vulgare Vain.).
    Tal areolat, brun, brun-rosu pânã la usor liliachiu-brun. Apotecii cu disc plat, rar cu margine subtire; hipoteciu negru-brun; ascospori 1-septati, negru- bruni, de 26-36 x 13-16 µm; epihimeniu rosu-brun pânã la brun-închis, K + (rosu); himeniu J + (albastru), medula K -/P - sau K /P + (galben). Ch.: Stictin-S., ± Norstictin-S.
Pe roci silicioase, sisturi cristaline etc.; mo.- me. acidoph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Aspicilietum cinereae Frey 1923, Porpidietum crustulatae (Duvigneaud 1939) Klem. 1955, Pertusarietum corallinae Frey 1923, Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923, Umbilicarietum hirsutae Klem. 1931, Lasallietum pustulatae Hillmann 1925, Umbilicarietum deustae  Hillmann 1925, Ephebetum lanatae Frey 1922, Aspicilietum lacustris Frey 1926.
- arkt.- bor. mo./ alp.

    927. Rhizocarpon biatorinum Eitner
    Tal slab dezvoltat, granulos, cenusiu-brun pânã la negru. Apotecii la început imerse,  foarte mici, disc de 0,2 mm.  , brun. Hipoteciu incolor; ascospori de 28-32 x 10-13 µm; himeniu J + (albastru, galben sau galben-brun); ascele si ascosporii J + (brun). Saxicol.

    928. Rhizocarpon caeruleoalbum (Kremp.) Zahlbr.
    (Buellia coeruleoalba Th.Fr.).
    Tal alb, pânã la albãstrui- alb, pruinos, crãpat areolat pe alocurea, pânã la uniform; apotecii de -1,8 mm., negre, gros marginate, la început plate apoi convexe; hipoteciu negru-brun; epihimeniu verde; ascospori 1- septati, hialini la început, mai târziu devin verzui, de 13-20 x 6-10 µm; medula K -, P -, K + P/ + (galben); Ch.: Stictin- S.
Saxicol.

    929. Rhizocarpon cinereovirens (Müll.-Arg.) Vain.
    (Rhizocarpon seductum Nyl.; Lecidea seducta Nyl.; Buellia concreta Wahl.).
    Tal granulos, alb-cenusiu sau rosu-cenusiu; tal/medula K + (galben apoi rosu). Apotecii asezate între granule, disc de -0,8(1) mm  , negru, plat, la urmã convex si fãrã margine. Hipoteciu negru-brun; epihimeniu brun pânã la verde- negru, K -/K + (verzui); ascospori incolori, 1-septati, de 15-24 x 6-9 µm; himeniu J + (albastru). Ch.: Norstictin-S. Saxicol: pe sisturi cristaline; (subneutroph.)- mo. me. acidoph., (ex.)mo. photoph.(-ex.schioph.), anitroph.-(mo.)nitroph.;  - bor. - mieur.

    930. Rhizocarpon disporum (Näeg. ex Hepp) Müll.-Arg.)
    (Rhizocarpon concretum (Ach.) Elenk.; Rhizocarpon geminatum (Flot.) Körb.; Rhizocarpon concretum v. montagnei (Flot.) Vain.; Rhizocarpon montagnei Flot. ex Körb.; Rhizocarpon viridiatrum Körb. f. montagnei Vain.; Rhizocarpon disporum v. montagnei A.Zahlbr.).
    Tal granulos-lobat sau areolat, alb-cenusiu, verde-cenusiu, cenusiu-brun, K + (brun), CaCl + (galben-brun). Apotecii mici, disc de 0,4-0,8 mm  , negru, cu margine subtire care dispare sau nu; hipoteciu negru-brun; asca contine 1-2 spori; ascospori muriformi, la început incolori apoi verzui, negri-bruni si la urmã negri, de 48-78 x 18-33 µm; himeniu J + (albastru). Ch. -, rar Stictin-S., Norstictin-S. Saxicol: subneutroph.- neutroph., ex.-f. photoph., thermoph., ex.-f. xeroph.; în Lecanoretum argopholidis ( ern. 1940) Wirth 1980 si Lecanoretum demissae Wirth 1969.  - (bor.-) mieur.-med.

    931. Rhizocarpon distinctum Th.Fr.
    (Rhizocarpon ambiguum (Schaer.) Zahlbr.; Rhizocarpon distinctum f. cinereum (Flot. ex Körb.) Sandst.; Rhizocarpon ambiguum f. cinereum (Flot.) Szatala; Rhizocarpon distinctum f. protothallinum (Körb.) Sandst.; Rhizocarpon ambiguum f. protothallinum Körb.; Rhizocarpon geographicum f. protothallinum (Körb.) Sandst.; Rhizocarpon geographicum f. protothallinum (Körb.) Th.Fr.).
    Tal mic, lobat sau granulos lobat (lobi plati sau bombati), cenusiu sau brun. Apotecii mici, disc de -0,6 mm  , plat, cu margine subtire sau fãrã margine, negru; hipoteciu negru-brun; epihimeniu brun-negru, K + (rosu); ascospori incolori sau olivacei, 3-7 septati sau muriformi, de 16-27 x 8 x 13 µm; medula K +/P + (galben). Ch. Stictin-S, ± Norstictin-S. Pe roci silicioase si uneori pe roci calcifere; subneutroph.- mo.(me.) acidoph., anitroph.-/ex.nitroph.; caract. Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972, în Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944.  - bor. smed.(-med.mo.).

    932. Rhizocarpon eupetraeum (Nyl.) Arnold
    Tal cenusiu, areole de -1 mm., granulos. Apotecii mici, de -1 mm.; hipoteciu brun; ascospori bruni, trunchiati, adesea 1-3-septati, de 19-34 x 12-16 µm.; medula K + (rosu). Ch.: Norstictin-S. Saxicol, pe roci silicioase etc.  - arkt.-alp.

    933. Rhizocarpon geographicum (L.) DC.
    (Rhizocarpon riparium Räsänen; Lecidea atrovirens Ach.; Lecidea geographica Reb.; Rhizocarpon geographicum f. atrovirens (L.) A. Massal.; Lecidea geographica  f. atrovirens Schaer.; Rhizocarpon geographicum f. gerunticum (Ach.) Th.Fr.; Rhizocarpon geographicum v. pulvinatum Arnold; Rhizocarpon geographicum f. urceolatum (Schaer.) Körb.).
    Tal crustos- areolat, verde pânã la galben. Apoteciile cu disc de -0,8  , negru, plat. Hipoteciu negru-brun; epihimeniu brun pânã la oliv-verde, K - sau K + (verzui); ascospori la urmã muriformi, de 24-40(45) x 11-16(20) µm; himeniu J + (albastru); medula P -/P + (galben sau oranj), K -, C -/C ± (rosietic). Ch.: Psorom-S. sau Barbat-S, ± Gyrophor-S. Pe roci silicioase; me.- f. acidoph., ombroph., anitroph./mo. nitroph.; caract. Rhizocarpetea geographici Wirth 1972;  - arkt.- med.

    934. Rhizocarpon grande (Flörke) Arnold
    (Rhizocarpon endamyleum Th.Fr.; Rhizocarpon grande f. parapetraeum (Nyl.) Vain.; Rhizocarpon grande f. petraeizum (Nyl.) Vain.; Rhizocarpon petraeizum (Nyl.) Arnold).
    Tal granulos areolat, cenusiu, brun-cenusiu pânã la brun, rar alb-cenusiu, areole boltite, de -1,4(2) mm.; medula J + (albãstrui), rar J -, K + (galben)/K -. Apotecii cu disc de -1,2(1,5) mm.  , la început plat si cu margine, mai târziu convex si fãrã margine; hipoteciu brun-negricios; parafize la capete purpurii; epihimeniu rosu-brun pânã la brun-negru, la fel excipulul, K + (purpuriu-rosu); ascospori întunecati la culoare, de 24-48 x 11-18 µm; himeniu J + (albastru intens). Ch.: Gyrophor-S., (±)Stictin-S, ± Norstictin-S. Saxicol: pe roci acidice, adesea pe cele verticale si pendule; mo.-me. acidoph., me. xeroph.- mesoph.; în Lasallietum  pustulatae Hillmann 1925.
- (arkt.-)- bor. med.

    935. Rhizocarpon hochstetteri (Körb.) Vain.
    (Rhizocarpon massalongi Malme; Rhizocarpon applanatum (Fr.) Th.Fr.).
    Tal crustos, areolat, de obicei slab dezvoltat, lobat sau nu, cenusiu-rosu sau brun-cenusiu, K - sau + (brun murdar). Apotecii cu disc de 1-1,2 mm  , plat sau la mijloc umbilicat, negru si cu margine neagrã. Hipoteciu brun-negricios; parafize la capete verzi pânã la negre; asce cu 8 spori; ascospori incolori, la ambele capete rotunjiti, de 16-29 x 6-13 µm; himeniu  J + (albastru intens). Saxicol, pe roci silicioase, sisturi cristaline etc.; (subneutroph) mo.-me.acidoph., (ex.)mo. photoph.(-ex. schioph.), anitroph.-(mo.)nitroph.; - arkt.-smed.mo.(-med.mo.).

    936. Rhizocarpon lavatum (Fr.) Hazsl.
    (Rhizocarpon obscuratum  f. lavatum Stein; Rhizocarpon lavatum f. subochraceum Cretzoiu; Rhizocarpon lavatum v. nyárádyanum Cretzoiu; Rhizocarpon obscuratum f. oxydatum Körb.).
    Tal crustos crãpat pânã la areolat, fata superioarã lucioasã, brun, rosu- brun, cenusiu-brun, cenusiu uneori ocru; medula R -. Apotecii imerse de 0,8-1,6 mm. lãtime, plate, rar convexe, rotunde, cel mai adesea cu margine, disc lucios; hipoteciu brun; himeniu de 120-200 µm; excipulul alãturi de himeniu peste (40)50 µm grosime; ascospori incolori, de 30-42 x 14-18 µm. Ch. -. Pe roci silicioase inundate; subneutroph., subhygroph., ex. schioph.- mo. photoph.; în Hymenelietea (Aspicilietea) lacustris Wirth 1972; caract. Aspicilietalia lacustris Drehvald 1993.  - arkt.- mieur.mo/alp.(smed.mo/alp.).

    937. Rhizocarpon lecanorinum (Körb.) Anders
    (Rhizocarpon lecanora Lynge; Rhizocarpon geographicum   v. lecanorinum Körb.).
    Tal crustos areolat (areole boltite, rar plate), galben-verde pânã la galben; medula P + (oranj sau galben), K + (galben) sau K -. Apotecii imerse în areole, plate, fãrã margine dezvoltatã; ascospori muriformi, de 29-40 x 13-18 µm. Ch.: Psorom-S sau Stictin-S, ± Gyrophor-S. Pe roci silicioase; mo.-me. acidoph., me. xeroph.- mesoph.; în Rhizocarpetea geographici Wirth 1972, deasemenea în Umbilicarietum deustae Hillmann 1925. - (s')bor.- med.mo.

    938. Rhizocarpon lomnitzense Eitner
    Tal brun-cenusiu, aproape lucios, cu areole plate; apotecii cu disc de 0,2-0,4 mm., concav, negru, cu margine subtire; ascospori muriformi, mai târziu cenusii sau negri, de 20-23 x 7-9 µm. Saxicol, mai ales pe roci sistoase.

    939. Rhizocarpon melaenum Körb.
    Tal areolat, negru- brun. Apotecii mici, cu discul concav sau plat si cu margine. Ascospori 3-septati pânã la muriformi, uneori bruni, de peste 23 µm lungime. Pe roci silicioase.

    940. Rhizocarpon obscuratum (Ach.) A. Massal.
    (Rhizocarpon obscuratum f. fuscocinereum (Kremp. in Hepp) Arnold ; Rhizocarpon obscuratum f. reductum (Th.Fr.) Sandst.; Rhizocarpon reductum Th.Fr.; Rhizocarpon obscuratum f. contiguum Eitner;  Rhizocarpon geographicum v. contiguum (Schaer.) A. Massal.).
    Tal crustos, crãpat pânã la verucos- areolat, cenusiu, brun-cenusiu, brun, rosu-brun; medula K - sau K + (galben). Apotecii cu disc de - 0,8(1) mm.  , concav pânã la plat, cu margine; excipulul îngust pânã la lipsã, de -8 µm, la mijloc în jur de 20 µm. Hipoteciu este negru-brun; asce 8-spore; ascospori incolori, la urmã albastru-bruni, cenusii sau negri-olivacei, de 20-33 x 9-15 µm; himeniu de 70-130 µm, J + (albastru), hifele J -. Ch. ± Stictin-S., rar Norstictin-S. Saxicol: pe roci acide si calcifere; - subneutroph.- me.(f.) acidoph.; în Porpidion tuberculosae Wirth 1972. - (arkt.-)bor.- med.mo.

    941. Rhizocarpon oederi (Weber) Körb.
    Tal crustos, crãpat- areolat, ruginiu-brun pânã la ruginiu-rosu cu oxidul de fier + (galben); hifele medulei J + (albastru). Apotecii cu discul de -0,6 mm.  , plat, negru, cu margine permanentã. Hipoteciu negru-brun; epihimeniu verde pânã la albastru-negru, oliv; asce cu 8 spori; ascospori 3-septati pânã la muriformi, la început incolori, mai târziu brunii, de 12-18 x 3-7 µm; himeniu J + (albastru). Pe roci ± bogate în ioni minerali; me.-f. acidoph., mo.-f. photoph., anitroph.; caract. Acarosporion sinopicae Wirth 1972, Acarosporetum sinopicae Hillmann 1924.  - bor.- mieur.

    942. Rhizocarpon petraeum (Wulfen) A. Massal.
     (Rhizocarpon petraeum v. vulgare Körb.; Rhizocarpon petraeum f. cinereum (Flot.) Jatta.; Rhizocarpon calcareum  f. subconcentricum Ach.; Rhizocarpon concentricum (Dav.) Beltram; Rhizocarpon subconcentricum Körb.; Rhizocarpon concentricum f. excentrica Sydow.; Rhizocarpon excentricum Arnold; Lecidea concentrica f. excentrica Leight.; Rhizocarpon concentricum v. nigricans Dalla Torre et Sarnth.).
    Tal alb sau cenusiu-alburiu, rar cenusiu subtire, granulos sau neted, areolat sau nu, R -. Apotecii asezate concentric, discul de -0,9 mm., negru, plat, cu margine, pruinos sau nu; hipoteciu negru-brun; ascospori muriformi, incolori sau bruni, de 20-50 x 13-24 µm; himeniu J (albastru). Saxicol, pe roci ± acidice pânã la calcaroase; subneutroph., ex. photoph., anitroph./mo. nitroph.; în Lecidelletum carpaticae Wirth 1981, caract. Acarosporion sinopicae Creveld 1981.  - bor.-med.(mo).

    943. Rhizocarpon plicatile (Leight.) A.L.Sm.
    (Rhizocarpon plicatile v. beckhausii Hepp ex Vain.; Rhizocarpon rubescens Th.Fr.).
    Tal verucos-areolat, alb- cenusiu pânã la bruniu-palid; medula K + (galben apoi rosu), P + (galben). Apotecii cu disc de -0,8 mm.  , negru, cu margine subtire; hipoteciu negru-brun; asce cu 8 spori; ascospori la început 3-septati apoi muriformi, incolori, de 24-32 x 10-14 µm; himeniu J + (albastru intens). Ch.: Norstictin-S.
Pe roci silicioase; subneutroph.- me. (f.) acidoph.;  - s'bor.- mieur. subatl. (-smed.).

    944. Rhizocarpon polycarpum (Hepp) Th. Fr.
    (Buellia confervoides Rabenh.; Rhizocarpon polycarpum f. aspiciloides Vain.; Rhizocarpon polycarpum f. infuscatum Vain.).
    Tal crãpat-areolat, areole de -0,6 mm., brun, liliachiu pânã la rosu-brun, cenusiu-brun pânã la cenusiu deschis, pruinos; medula J + (albastru), K -/P - sau K +/ P + (galben). Apotecii cu disc de -0,8 mm.  , de obicei plat si subtire marginat. Hipoteciu negru-brun; epihimeniu rosu-brun pânã la brun-întunecat, K + (purpuriu-rosu) sau K -; ascospori 1-septati, la început incolori apoi bruni, de 17-27(30) x 8-11(13) µm; himeniu J + (albastru intens). Ch.: ± Stictin-S. Saxicol: pe roci silicioase, rar corticol sau lignicol; subneutroph.- me.(f.) acidoph., f. schioph.- ex. photoph., hygroph.; în Porpidion tuberculosae Klem. 1946 ex 1955 si în Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944.  - arkt.- med.mo.

    945. Rhizocarpon pycnocarpoides Eitner
    Tal slab dezvoltat, cornos, brun sau întunecat. Apotecii mici, cu margine lucioasã. Hipoteciu brun-înmtunecat; asce cu 8 spori; ascospori incolori, 1-2-3-septati si muriformi, de 27-29 x 14-15 µm; himeniu J + (albastru la început apoi negru). Saxicol: pe roci silicioase.

    946. Rhizocarpon simillimum (Anzi) Lettau
    Tal crãpat- areolat (areole plate, de -0,3 mm.), întuneat-brun, cenusiu-brun întunecat; medula J + (albastru). Apotecii asezate în areole, de -0,5 mm., disc plat, negru, marginat pânã la rotund. Hipoteciu brun; himeniu incolor; epihimeniu brun-negru pânã la brun, K -/K + (rosietic); ascospori 1-septati, oliv-bruni, îngust-elipsoizi, de 10-16 x 5-8 µm. Ch. - sau Stictin-S. Saxicol: pe roci silicioase si sisturi calcifere, în zone submontane si montane. - s'bor.- mieur.-med.mo.

    947. Rhizocarpon umbilicatum (Ram.) Flagey
    (Rhizocarpon pseudospeireum (Th.Fr.) Linge; Rhizocarpon calcareum (Weis.) Th.Fr.; Anzi; Siegertia calcarea Körb.).
    Tal bine dezvoltat, alb, la mijloc areolat, R -. Apotecii imerse, disc de -2 mm. lãtime, concav, mai târziu plat, negru, pruinos si cu margine subtire; hipoteciu negru-brun; ascospori la urmã muriformi, la început incolori apoi bruni, de 18-28 x 10-16 µm; himeniu J + (albastru intens). Saxicol: pe roci calcaroase sau calcifere, uneori acidice (silicioase); subneutroph.- mo. basiph., mo.-ex. photoph., anitroph., caract. Aspicilion calcareae Du Rietz 1925 em Cl. Roux 1978 (în Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em Cl. Roux 1978), Rinodinion immersae Cl. Roux 1978 (în Farnoldio juranae- Verrucarietum marmoreae Keiser 1926 em Cl. Roux 1978). - arkt.- alp.

    948. Rhizocarpon viridiatrum (Wulfen) Körb.
    (Lecidea viridiatra Flörke; Rhizocarpon subtile Runemark.).
    Tal verde-gãlbui pânã la verde, cu areole rotunde, boltite; medula J - sau J + (albastru), R -. Apotecii cu disc plat la început apoi convex, de -1(1,4) mm. Hipoteciu negru-brun; epihimeniu brun-negru, K + (purpuriu); ascospori mult timp 3-septati apoi muriformi, oliv-verzi si la urmã negri, de 15-28 x 7-14 µm. Ch.: ± Stictin-S.
Saxicol; pe roci silicioase, uneori parazit pe Aspicilia cinerea sau alti licheni; mo.-me. acidoph., me. xeroph., ex.-f. photoph., anitroph.-(mo.) nitroph.; în Aspicilietea gibbosae Wirth 1972, caract. Umbilicarietalia cylindricae Wirth 1972 si Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923.  - (bor.) mieur.- med.

    D. 5. 26. Rimulariaceae Haffelner (1984)
    Tal crustos, superficial, subtire, continuu, subareolat pânã la areolat. Fotobiont: chlorococcoid, Trebouxia. Ascoma: apoteciu imers pânã la sesil, plat pânã la convex, negru, lirelat pânã la ± rotund sau angular, discul în formã de slit, umbonat sau giros, negru. Excipulul talin lipseste. Hamateciu: parafize ± bogat ramificate si anastomozate, septate; himeniu J + (albastru). Asce cu 8 spori, cilindric-clavate, clavate, de tip Rimularia; ascospori elipsoizi, simpli, netezi, cu pereti subtiri, fãrã perispor, initial incolori apoi bruni.

    D. 5. 26. 1. Lithographa Nyl. (1857)
    Tal crustos, areolat; fotobiont: chlorococcoid. Apotecii cu disc lireliform, oval pânã la alungit, ramificat, negru. Excipulul/ hipoteciu brun întunecat (subhimeniu deschis la culoare); himeniu J + (albastru); parafize ramificate si aglutinate; asce clavate, de tip Rimularia; ascospori simpli, elipsoizi. Ch. Norstictin-S.

    949. Litographa tesserata (DC.) Nyl.
    (Litographa tesserata v. petraea (Ach.) Redinger).
    Tal bine dezvoltat, crustos areolat (areole poligonale), cenusiu sau brun, K + (galben apoi rosu), P + (oranj), C -. Apoteciu lirelat, de -1,2(1,5) mm. lungime si -0,4 mm. lãtime, disc în formã de slit, negru si cu marginea lucitoare. Parafizele nu se pot distinge; hipoteciu lat, negru-bruniu, subhimeniu incolor; himeniu J + (albãstrui apoi brun-rosu); ascospori câte 8 într-o ascã, elipsoizi sau îngust elipsoizi, de 9-12(15) x 5-8 µm. Ch.: Norstictin-S. Saxicol; subneutroph., anitroph., în Porpidion tuberculosae Klem. 1946 ex 1955.  - bor. atl.- s'bor.- mieur.mo(-smed.-mo.), (subatl).

    D. 5. 26. 2. Rimularia Nyl. (1868)
    Tal crustos, areolat, cenusiu-brun, brun, rosu-brun, uneori soredios sau isidios, paraplectenchimatic; fotobiont: asemãnãtor cu Trebouxia. Apotecii sesile, disc rotund; excipulul pe margine brun sau brun-negru, spre interior bruniu pânã la incolor; hipoteciu bruniu pânã la brun; epihimeniu brun; asce tip Rimularia; ascospori simpli, elipsoizi, incolori, la bãtrânete bruni; picnospori scurt baciliformi. Ch. Gyrophor-S, Stictin-S, Norstictin-S.

    950. Rimularia insularis (Nyl.) Rambold & Hertel
    (Lecidea intumescens (Flörke ex Flot.) Nyl.; Lecidella insularis Körb.; Lecidea insularis Nyl.).
    Tal verucos- areolat, brun, K + (galben), C -. Apotecii de -0,6 mm., disc rotund, plat, cu margine subtire, neagrã; hipoteciu negru; parafize la capete cenusii; himeniu de 50-70 µm. înãltime; ascospori de 8-14 x 4,5-7 µm; himeniu J + (albastru apoi galben-cenusiu, violet sau rosu). Parazit pe Lecanora rupicola; caract. Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923, pe Arthonia radiata si Lecanora allophana (roci silicioase si statiuni luminoase). - (s')bor.- mieur. subatl.- med.

    D. 5 .27. Stereocaulaceae Chev. (1826)

    D. 5. 27. 1. Stereocaulon Hoffm. (1796)
    Tal primar crustos, la bazã granulos (filocladii), cu variate scvame sau areole; talul secundar erect (podetiu), adesea bogat ramificat (pseudopodetii), corticat sau nu, învelisul  negos, coraloid sau neted, în formã de scvamule cu filocladii corticate, frecvent cu cefalodii care contin Nostoc sau Stigonema. Fotobiont: trebouxioid. Medula laxã, axa cartilaginoasã, formatã din hife longitudinale cu pereti subtiri. Ascoma: apoteciu terminal, cu discul de obicei convex, de la palid la întunecat brun; excipul talin nu; excipulul propriu iesit în relief ± în afara talului; hipoteciu mai ales incolor. Hamatecium: parafize simple; asce cu 8 spori, clavate pânã la cilindrice, tip Porpidia; ascospori incolori, cu pereti subtiri, elipsoizi, aciculari sau fusiformi, 1-13 septati.

    951 Stereocaulon alpinum Laurer.
    (Stereocaulon tomentosum v. alpinum (Laurer.) Th.Fr.).
    Tal dens, alb sau alb-cenusiu; podetii de 2-4 cm. lungime, erecte, ramificate, tomentoase, albe sau rosietice, cu scvame albe sau albe-cenusii; apotecii terminale sau laterale, cu discul de 2-5 mm.  , la început plat apoi convex; ascospori 3-5 septati, de 22-37 x 2-3 µm. Pe solul de pe rocile silicioase din regiunea alpinã; me.-f. acidoph., ex.-f. photoph.; caract. Stereocauletum alpini Frey 1923, Solorinion croceae Klem. 1955 (în Lecidomatetum demissae Frey 1923).  - arkt.- mieur.- alp.

    952. Stereocaulon condensatum Hoffm.
    Talul bazal si podetiu granulos-cornos-solzos, cenusiu-verzui sau cenusiu-brun, K + (galben); podetiu de -1 cm. înãltime, cu putine ramificatii, rareori acoperit cu solzi alb-pâslosi, mai târziu nud; la baza podetiului cefalodii negre sau rosii; ascospori 3-7 septati, de 28-34 µm lungime. Pe solul de pe rocile silicioase; mo.-f. acidoph., ex.-f. photoph.; caract. Stereocauletum condensati (Langerfeldt 1939) Klem. 1955., în Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem 1955. - bor.- mieur.

    953. Stereocaulon dactylophyllum Flörke
    (Stereocaulon corralloides Fr.; Stereocaulon depreaultii Delise f. corallinum Nyl.; Stereocaulon corallinum Schrad.).
    Tal fruticos-caespitos, cenusiu, cu solzi digitati; podetiu de 2-8 cm. lungime, mult ramificat; pseudopodetiile la început tomentoase apoi nude; cefalodiile granuloase, cenusiu-verzui, putin brumate. Apotecii dispuse lateral, rar terminal. Ascospori 3-5-multiseptati, de 22- 40 x 2-3,5 µm.; tal K + (galben). Saxicol: pe roci silicioase, în zonele montane; me. acidoph., me. hygroph., substrathygroph., ombroph., anitroph.; în Porpidion tuberculosae Wirth 1972.  - bor.- mieur.

    954. Stereocaulon paschale (L.) Hoffm.
    Tal lax, cenusiu sau alb-cenusiu; podetii subtiri, de 1-5 cm. înãltime, puternic ramificate, la început putin tomentoase, la urmã nude, cu scvame cenusii sau alb-cenusii, plate. Cefalodii brune. Apotecii terminale, mai rar laterale. Ascospori aciculari (în formã de fire de pãr), 3-8 septati. Tal K + (galben). Pe solul de pe rocile silicioase; me.-f. acidoph., ex.-f. photoph.; caract. Peltigeretalia Klem. 1950 (în Empetro- Cladonietum stellaris Du Rietz 1925, Loislerio- Alectorietum ochroleucae Du Rietz 1925).  - bor.(-mieur.).

    955. Stereocaulon tomentosum Fr.
    Tal lax, cenusiu, usor prins de substrat; podetii de 2-3 cm. înãltime, ramificate dichotomic, tomentose, scvamate în special în partea superioarã; scvame foarte numeroase, cenusii, rotunjite. Cefalodii brune, adesea putin pâsloase. Apotecii terminale sau laterale, mici, cu discul de 0,5-1 mm  ; ascospori 3-7 septati, de 23-43 x 2-4 µm.
Pe solul de pe rocile silicioase; me.-f. acidoph., ex.-f. photoph.; în Baeomycion rosei Klem. 1955. - bor.- mieur.

    956. Stereocaulon vesuvianum Pers.
    (Stereocaulon denudatum Flörke).
    Tal cenusiu; podetiu de 2-3 cm. lungime, simplu sau ramificat, scvamat pe alocuri; scvame groase, rotunjite, crenate si mai întunecate la culoare spre centru; cefalodii granuloase, oliv-brune, mari. Apotecii terminale sau laterale, brune, plate sau putin convexe. Ascospori 3-septati, de 25-46 x 2-4 µm. Tal K + (galben).
Pe solul de pe rocile silicioase; mo. acidoph.- subneutroph., anitroph.-(mo.) nitroph.;  - arkt.-med.-mo.

    D. 5. 28. Trapeliaceae M.Choisy ex Hertel (1970)
    Tal crustos, efuz, cu goniociste sau areole granulare sau isidiat granulare, scvamulos pânã la mic-folios (la acesta cortexul superior este bine distinct). Fotobiont: chlorococcoid (inclusiv Chlorella si Pseudochlorella). Apoteciu de la galben-brun pânã la negru, constrâns spre bazã, adpres pânã la sesil, cu discul plat pânã la convex, cu partea de dedesubt mai ridicatã decât suprafata talului, uneori la început globos si apare sub formã de periteciu si crãpând la capãt marginea apare ± lobatã; excipul talin pronuntat sau lipseste; excipul propriu uneori pseudoparenchimatos, brun (hifele au pereti bruni) sau alcãtuit din hife incolore, ocazional gel-matricea slab pigmentatã. Hamateciu: parafize foarte delicate, uneori ramificate si anastomozate, de obicei complet incolore, alteori cu vârfurile umflate, fiecare cu scufie întunecat-brunã (la unele specii partea superioarã, în epiteciu, contine pigmenti); putin vizibil se separã în K. Asce clavat cilindrice, cu dom apical distinct, J - sau + (albastru), de tip Trapelia, cu 8 spori. Ascospori simpli (uneori 1-septati), elipsoizi, incolori sau slab roz, netezi, lipsiti de perispor distinct.

    D. 5. 28. 1. Placopsis (Nyl.) Lindsay
    Tal crustos, placodioid, cu marginea lobatã, gros, adpres de substrat, alburiu, crem, roz sau bruniu, cu cefalodii rosii brunii; cortexul superior paraplectenchimatic; fotobiont:  chlorococcoid. Apotecii roz, brune, rosu-brune, negru-brune, cu margine; excipul foarte subtire; hipoteciu incolor; epihimeniu galben-brun; parafize subtiri, ramificate, în partea superioarã strangulate în dreptul septelor; asce cilindrice pânã la îngust clavate, de tip Trapelia; ascospori simpli, elipsoizi; Ch.: Gyrophor-S.

    957. Placopsis gelida (L.) Lindsay
    (Lecanora gelida (L.) Ach.).
    Tal crustos placodioid, sub formã de rozete rotunde, de 1-5 cm., alburiu, crem, bej, cu cefalodii brune pânã la rosietice, sorale mai la urmã concave, verzui-albe, cenusii albe; apotecii rare, de 1-1,5 mm. lãtime, rotunjite, netede, disc rosu si margine întreagã; parafize foarte subtiri, cu capetele articulate si putin umflate; asce cilindrice, cu 8 spori; ascospori simpli, ovoizi, de 14-18 x 6-8 µm; himeniu J + albastru. Saxicol: pe roci silicioase; mo. acidoph., substrathygroph., me. hygroph.;  - arkt.- mieur.- subatl.

    D. 5. 28. 2. Placynthiella Elenkin
    ( Saccomorpha Elenkin) .
    Tal crustos, fin granulos, granulos isidios pânã la verucos areolat, bruniu, brun, brun-verde, areolele/ granulele mãrginite paraplectenchimatic; goniocistele si areolele cu stratul exterior format din hife cu pereti bruni, pseudoparenchimatos, incolor spre interior; fotobiont: alge verzi coccoide, Chlorella. Apoteciu brun pânã la brun -negru, cu margine (mai târziu dispare). Excipulul talin lipseste; excipulul propriu brun, pseudoparenchimatos; epihimeniu si hipoteciu brune; parafize ± ramificate, în partea superioarã capitate, brune; excipul paraplectenchimatic, brun. Asce tip Trapelia; ascospori în general simpli, elipsoizi. Ch. - sau Gyrophor-S.

    958. Placynthielle uliginosa (Schrad.) Coppins & P. James
    (Sacomorpha uliginosa (Schrad.) Hafellner; Lecidea uliginosa (Schrad.) Ach.; Stereonema chthonoblastes A. Braun ex Kütz.; Lecidea humosa (Hoffm.) Leight.; Lecidea uliginosa Ach. v. fuliginea Link.; Lecidea humosa f. fuliginea Ach.; Lecidea fuliginea Ach.; Biatora fuliginea Körb.; Biatora uliginosa Th.Fr.; Lecidea uliginosa v. humosa Ach.).
    Tal efuz, cu goniociste sau areole granulare sau isidiat granulare, brun-cenusiu, brun-rosu sau negru, R -. Apoteciu adpres pânã la sesil, negru, disc de -0,3 (0,4) mm., plat si cu margine apoi convex si marginea dispare; hipoteciu galben sau negru-brun; parafize uneori ramificate cu capetele ± capitate, brune; asce clavat cilindrice, dom apical J - sau + (albastru); ascospori simpli, de 9-14(16,5) x (4)5-6(7) µm.; himeniu J + (albastru apoi rosu-brun). Ch. -. Pe sol, plante în descompunere, rar pe lemne în putrefactie; me.-ex. acidoph., mo.- f. photoph., anitroph.; caract. Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955, în  Cladonietum foliaceae Klem. 1955),  Calicietum glaucelli Kalb. 1969 corr. Wirth "Calicietum abietini".  -arkt.- med. mo.

    D. 5. 28. 3. Trapelia M. Choisy (1928)
    Tal crustos pânã la scvamulos; cortexul superior bine distinct la talul scvamulos. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu galben-brun pânã la aproape negru, constrâns spre bazã, adpres, la început globulos si apãrând sub formã de periteciu, crapându-se la capãt marginea apare ± lobatã; excipul talin pronuntat sau lipseste; excipulul propriu alcãtuit din hife incolore ocazional gel- matricea slab pigmentatã, numai câteodatã întunecat- brunã. Hamatecium: parafize foarte delicate, ramificate si anastomozate, de obicei complet incolore, spre vârf nu pronuntat umflate (niciodatã umflãtura abruptã), lipsite de scufie întunecat brunã, partea superioarã (în epiteciu) contine pigmenti. Asce clavat-cilindrice, tip Trapelia, cu pereti subtiri, cu 8 spori, dom apical J - sau ± (albãstrui); ascospori simpli, elipsoizi, incolori sau slab roz, lipsiti de perispor distinct.

    959. Trapelia coarctata (Sm.) M. Choisy in Werner
    (Biatora coarctata Sommerf.; Biatora coarctata ssp. terrula Hultini; Lecanora coarctata (Sm.) Ach.; Lecidea coarctata (Turn ex Sm. et Sow.) Nyl.; Lecidea coarctata f. deliciosula Th.Fr.; Lecanora coarctata f. contigua Flot.; Zeora coarctata f. contigua (Flot.) Körb.; Lecanora coarctata v. elachista (Ach.) Schaer.; Lecidea coarctata v. elachista (Ach.) Th.Fr.; Lecanora coarctata v. ornata Sommerf.; Lecidea coarctata v. ornata (Sommrf.) Nyl.; Zeora coarctata f. microphyllina Körb.; Lecanora coarctata f. prominula Schaer.; Lecidea coarctata f. prominula (Schaer.) Szatala; Lecanora coarctata f. terestris Zahlbr.; Lecidea coarctata f. terrestris (Flot.) Bachm.; Zeora coarctata v. contigua f. terestris Flot.; Lecanora coarctata v. trapelia Ach.; Lecidea coarctata v. trapelia Ach.; Lecanora coarctata f. variolosa (Flot.) Zahlbr.; Lecidea coarctata f. variolosa Leight.).
    Tal subtire, areolat, alb sau cenusiu, K - sau ± (gãlbui), C + (rosu). Apotecii imerse la început apoi superficiale, disc de 0,2-0,6 mm., plat sau convex, rosu-brun sau negru-brun, cu margine albã; hipoteciu negru sau brun; parafize la capete brune sau galbene. Ascospori incolori sau roz deschis, elipsoizi, de 14-26 x 7-13 µm; himeniu J (în special ascele) + (albastru apoi rosu). Saxicol: în special pe roci din locuri jilave, rar tericol si muscicol (nu pe roci si sol calcaros); mo.- me. (f.) acidoph., substrathygroph., ex. schioph.- ex. photoph.; caract. Porpidietum crustulatae (Duvigneaud 1939) Klem. 1955, în Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923). -bor. med. mo.

    960. Trapelia mooreana (Carrdl.) P. James in Hertel
    (Lecidea lopadioides (Th.Fr.) Grummann; Trapelia torellii (Anzi) Hertel, Lecidea torellii (Anzi) Nyl.; Lecidea brujeriana (Schaer. ex D. Dietr.) Leight.; Lecidea brujeriana f. deplanata Kernst.; Lecidea lopadioides f. deplanata Zahlbr.; Lecidea oblita Bagl. & Carestia)
    Tal subtire, granulos sau cornos, gãlbui pânã la cenusiu-ocru, brun-cenusiu sau verde-cenusiu, R -; apotecii în formã de pâlnie cu margine neagrã, apoi plate, fãrã margine disc de -1,5(2) mm.; hipoteciu brun-murdar; ascospori dispusi uniserial în ascã, de (15)18-21 x 8-11(12) µm; himeniu  J -, ascele J + (galben-brun).
    Ecologie, sociologie. Saxicol (pe roci necalcifere); me. acidoph., substrathygroph., mo.- ex. (f.) photoph.; în Porpidion tuberculosae Wirth 1972 ((în Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944).
-mieur.- subatl.

    961. Trapelia obtegens (Th.Fr.) Hertel
    (Lecidea obtegens (Th.Fr.) Vain.; Lecidea obtegens v. dioritica Vain..
    Tal inobservabil, cu areole ± împrãstiate, ± ocru, palid-verzui, adesea boltite, de -0,3(0,4) mm.; sorale de -0,4 mm., concave pânã la convexe; apotecii de -0,5 mm., roz pânã la rosii-brune, cu margine ceva mai deschisã la culoare; ascospori de 11-14 x 5-6,5 µm. Saxicol: pe roci silicioase; mo.-me.(f.) acidoph., substrathygroph., ex. schioph.- ex. photoph.; în Porpidietum crustulatae Klem 1950. - s'(bor.)mieur.- smed.

    D. 5. 28. 4. Trapeliopsis Hertel & G. Schneider (1980)
    Tal crustos- granulos sau scvamulos pânã la mic-folios; cortex Pd-. Fotobiont: chlorococcoid (inclusiv Chlorella si Pseudochlorella). Ascoma: apoteciu galben-brun pânã la aproape negru, constrâns spre bazã, adpres; excipul talin nu; excipul propriu brun, pseudoparenchimatos; parafize uneori ramificate, spre vârf ± capitate; asce clavat-cilindrice, tip Trapelia, domul apical J + (albastru); ascospori simpli pânã la 1-septati.

    962. Trapeliopsis aeneofusca (Flörke ex Flot.) Coppins & James
    (Lecidea aeneofusca Flörke in Flot.).
    Tal subtire, indistinct, membranos pânã la fãinos-granulos, de culoarea argilei, verzui-cenusiu; apotecii palide pânã la rosu-brune; epihimeniu incolor pânã la rosu-brun; ascospori de 8-14 x 4,5 -6 µm. Pe sol, muschii de pe lemn, substraturi bogate în humus. -s'bor.- mieur.

    963. Trapeliopsis flexuosa (Fr.) Coppins & P. James
    (Lecidea aeruginosa Borrer in Hook & Sowerby; Lecidea sapinea Zahlbr.).
    Tal subtire, verucos, verde, verzui-cenusiu pânã la cenusiu-verde, rar alb pânã la cenusiu, cu veruci de 0,08-0,25 mm., cele de pe marginea talului de 0,4 mm.; sorale de -0,4 mm. la început izolate apoi înghesuite, usor-fãinoase pânã la fãinos-granuloase, cenusiu-verzui pânã la verzi (albãstrui-verzi); tal CaCl + (rosu). Apotecii mici, verzi-cenusii pânã la verzi- negre, de -0,7 mm., disc plat pânã la convex, permanent marginat; hipoteciu deschis la culoare; himeniu de 40-50 µm, J + (albastru apoi rosu-galben); ascospori de 7-9,5 x 2,5-4 µm. Mai ales lignicol, uneori corticol; me.- f. acidoph.; în Cladonion coniocraeae Duvign. 1942 ex James et al. 1977, caract. Cladonietum delicatae Poelt 1951, în Calicietum glaucelli Kalb 1969. - bor.- med.

    964. Trapeliopsis gelatinosa (Flörke) Coppins & P. James
    (Lecidea gelatinosa Flörke; Micarea gelatinosa (Flörke) Brodo; Biatota viridescens f. gelatinosa Fr.).
    Tal subtire, indistinct, membranos pânã la fãinos granulos, cenusiu-verzui, galben-verzui sau verde-murdar, umezit putin gelatinos, K + (galben-brun), C -; sorale palid-verzui, deseori lipsesc; apotecii mat-negre, cenusii pânã la oliv-negre, verzui-cenusii, plate, gros adprese, la început cu margine subtire, nu evidentã, apoi convexe, de -1(1,5) mm.  ; epihimeniu verde pânã la oliv, K  + (brun); hipoteciu verde; parafize la capete brune-verzui; ascospori de 8-14 x 4,5-6 µm; himeniu J + (albastru), ascele J + (galben-rosu). Pe lemn în putrefactie, muschi si resturi de plante de pe roci silicioase; mo.- f. acidoph., substrathygroph., mo. photoph.,- ex. schioph. -s'bor.- mieur.

    965. Trapeliopsis granulosa (Hoffm.) Lumbsch.
    (Lecidea quadricolor (Dicks.) Borrer; Trapelia granulosa (Hoffm.) V. Wirth; Biatora granulosa Ehrh.; Lecidea granulosa (Ehrh.) Ach.; Lecidea decolorans Flörke; Lecidea parasema v. euphorea Mahlbr.; Biatora decolorans Fr.; Lecidea granulosa f. aporetica Ach.; Biatora decolorans f. aporetica Körb.; Lecidea granulosa f. escharoides (Ehrh.) Schaer.; Biatora decolorans v. escaroides Torss.).
    Tal subtire, granulos-lobat sau cornos, alb sau verde-cenusiu, cu sorale; K + (galben), C + (rosu). Apotecii de -1,5 mm., disc plat si mai târziu convex, cãrãmiziu, rosu- oliv-brun sau negru, cu margine; hipoteciu incolor, brun sau verde-gãlbui; himeniu de 70-80 µm înãltime, J + (albastru la început apoi violet sau rosu-brun); ascospori de 8-15 x 4-6 µm. Pe muschi, resturi de plante; me.- ex. acidoph., ex. photoindif., substrathygroph., anitroph.; caract. Baeomycion rosei Klem. 1950, în Lecideetum uliginosae Langerf. 1939 ex Klem. 1955, Lecideetum limosae Klem. 1955, Lecidomatetum demissae Frey 1925). - arkt.- smed.- mo. (-med.- mo.).

    966. Trapeliopsis viridescens (Schrad.) Coppins & P. James
    (Lecidea viridescens (Schrad.) Ach.; Biatora viridescens Mann.; Lecidea viridescens f. putrida Zahlbr.; Biatora viridescens f. putrida Hazsl.).
    Tal fãinos-granulos, cenusiu pânã la palid- verzui cu sorale fãinoase palid verzui dând talului aspect lepros, K +/ KC + (roz) rosu, P -; apotecii mai ales convexe, negre, rar verzui-negre, de -0,6 mm (umede -1 mm.); excipul ± lipsã; ascospori de 9-12 x 4-5 µm. Ch.: Gyrophor-S. Pe lemn putred, mai ales pe muschi; me.-f. acidoph., hygroph., substrat-hygroph., ex. schioph.- mo. photoph., anitroph.  - mieur.- smed.

    967. Trapeliopsis wallrothii (Flörke) Coppins & P. James
    (Lecidea wallrothii Flörke in Spreng.; Biatora wallrothii (Spreng.) Flörke; Lecidea granulosa v. wallrothii (Flörke) Szatala).
    Tal scvamulos, alb sau alb-cenusiu, scvame neregulate, pe fata superioarã cu aglomerãri de protuberante mari, neregulate, în formã de isidii; K + (gãlbui), C + (rosu); apotecii sesile, disc de -1,6 mm.  , plat sau usor convex, rosu-brun sau negru si cu margine; hipoteciu incolor sau gãlbui; epihimeniu palid pânã la galben-bruniu; parafize la capete galben-brune; ascospori de 8-14 x 4-5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci silicioase; mo.- me. acidoph.; -mieur.- subatl.- med.

    D. 5. 29. Umbilicariaceae Chev. (1826)
    Tal mono sau multifolos, moale, flexibil, sfãrãmicios, umezit în parte pielos, cu structurã dorsiventralã, fixat de substrat printr-un ombilic, într-un singur loc, central sau marginal, rizine prezente sau nu; ocazional prezente isidii sau soredii; fata superioarã palid cenusiu-brunã pânã la neagrã, netedã pânã la scvamos-areolatã, uneori îndoitã sau reticulat-striatã, cu o ridicãturã în aria centralã, cu marginile sinuate sau întregi, poate fi dens pustulatã, cu ridicãturi rotunde sau ovale; fata inferioarã neagrã sau brunie-rozie, netedã sau scvamulos-areolatã, cu mici cavitãti corespunzãtoare pustulelor de pe fata superioarã, rar structurã platã; cortex superior paraplectemchimatos, cortex inferior scleroplectenchimatos (Lasallia). Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu imers, sesil sau pedicelat, disc negru, plat sau ± convex, în majoritate giros, uneori neted pânã la aspru, uneori cu o protuberantã centralã. Excipulul talin lipseste; excipulul propriu poate fi sau nu prezent si persistent. Asce cu 1(-2)-8 spori, elongat clavate, cu pereti grosi, domul apical J + (albastru), de tip Umbilicaria. Ascospori elipsoizi, simpli si incolori sau muriformi, palizi pânã la întunecat-bruni.

    D. 5. 29. 1. Lasallia Mérat (1821)
    968. Lasallia pustulata (L.) Mérat
    (Umbilicaria pustulata (L.) Hoffm.; Umbilicaria pustulata f. danubica Gyeln.).
    Tal monofolios, la margine lobat, de 2- 10 cm., pielos, cu multe pustule, cenusiu sau brun-cenusiu pânã la brun sau rosu, umezit verde-brun, cu isidii coralinice; fata inferioarã neagrã. Apotecii foarte rar, disc de 1-3 mm.  , negru, concav, cu margine rugoasã si caducã. Excipulul propriu poate fi sau nu prezent si persistent. Ascospori muriformi, de 40-70 x 20-30 µm. Ch.: Gyrophor-S. Saxicol: pe roci silicioase, adesea pe marginea apelor curgãtoare sau lacurilor (f. danubica); mo. (-me.) acidoph., ex.- f. photoph., xeroph., (subhydroph.), mo. nitroph.; caract. Lasalietum pustulatae Hillmann 1925, în Umbilicarietum hirsutae Klem. 1931. - s'bor.- med.

    D. 5. 29. 2. Umbilicaria Hoffm. (1789)
    Tal monofolios, rotund, dintr-o bucatã pânã la împãrtit si multifolios; fata superioarã în general cenusie pânã la brunã, netedã pânã la verucoasã sau ripsatã (costatã), rar cu isidii sau pe margini soredios; fata inferioarã brunie-(roz) pânã la neagrã, netedã, verucoasã, areolatã sau cu "vinisoare" ± terminate radial, cu sau fãrã rizine. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii fãrã margine talinã, negre, disc neted pânã la giros (Fig. 12: d); asce cu pereti grosi, tolus amiloid J +, cilindric-clavate; ascospori simpli pânã la muriformi, incolori sau usor brunii; picnidii tip Umbilicaria (Fig. 18:II); picnospori baciliformi. Ch.: Gyrophor-S.

    969. Umbilicaria crustulosa (Ach.) Frey.
    (Omphalodiscus crustulosus (Ach.) Schol.; Gyrophora crustulosa Ach.).
    Tal monofolios, de -8 cm  , pe fata superioarã cenusiu sau ocru, cenusiu-verde-bruniu sau brun rosietic, pe fata inferioarã brun sau deschis la culoare, cu vinisoare alburii, rosii sau brune si cu papile cornoase; C + (rosu). Apotecii în tinerete imerse; ascospori de 16-25 x 10-17 µm. Pe roci si bolovani în zonele montane; mo.-me. acidoph., mo. ombroph. (subhydroph.); în Umbilicarietum cylindricae Frey 1933, Umbilicarietum hirsutae Klem. 1931, Umbilicarietum cinereorufescentis Frey 1933), Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921), Ramalinetum capitatae Frey 1923). - arkt.- alp./pralp.

    970. Umbilicaria cylindrica (L.) Delise ex Duby
    (Gyrophora cylindrica (L.) Ach.; Gyrophora polymorpha v. cylindrica Schaer.; Umbilicaria cylindrica v. delisei Nyl.; Gyrophora cylindrica v. delisei Nyl.; Umbilicaria cylindrica v. denudata Leight.; Gyrophora cylindrica v. denudata Mudd.; Umbylicaria cylindrica v. fimbriata (Ach.) Nyl.; Gyrophora cylindrica f. fimbriata Ach.; Umbilicaria cylindrica v. mesenteriformis Flot.; Umbilicaria cylindrica f. microphylla (Anzi) Cretzoiu; Umbilicaria cylindrica v. tornata (Ach.) Nyl.; Gyrophora cylindrica v. tornata Nyl. [61/ nr. 1569]); Umbilicaria cylindrica v. typica Cretzoiu).
    Tal mono sau multifolios, de 1-5 cm.  , coriaceu, cu marginea sinuos lobatã, puternic ciliatã, fata superioarã brunã sau brun- cenusie, matã si în general brumatã, fata inferioarã roz sau roz- cenusie, cu vinisoare întunecate si cu rizine negre, rare pânã la numeroase; R -. Apotecii la început sesile apoi pedicelate, disc de -2 mm., dungat. Ascospori incolori, de 10-16 x 6-8 µm. Saxicol: pe roci si bulgãri, în special în zonele montane; me. acidoph., anitroph./mo.(-me.) nitroph.; caract. Umbilicarietalia cylindricae Wirth 1972, Umbilicarion cylindricae Gams 1927, Umbilicarietum cylindricae Frey 1933; în Fuscideetum kochianae Ullrich et Wirth 1969, Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923, Lecideetum obscurissimae Frey 1933, Umbilicarietum cinereorufescentis Frey 1933, Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921, Ramalinetum capitatae Frey 1923.  -arkt.- mieur. mo./ alp.- med. alp.

    971. Umbilicaria decussata (Vill.) Zahlbr.
    (Omphalodiscus decussatus (Vill.) Schol.; Gyrophora reticulata Th.Fr.; Umbilicaria reticulata (Schaer.) Car.; Nyl.; Gyrophora decussata Zahlbr.; Umbilicaria cylindrica f. reticulata Cretzoiu; Gyrophora discolor Th. Fr.)
    Tal pielos, de -9 cm.  , pe fata superioarã cenusiu, alb-cenusiu, cenusiu-albãstrui sau cenusiu-bruniu, fata inferioarã în întregime nudã si netedã, neagrã. Apotecii rare, disc de - 1 mm.  , nu este dungat, cu margine subtire care mai târziu dispare. Ascospori de 10 x 4 µm; Ch.: Norstictin-S. Saxicol: pe roci silicioase, în special pe cele verticale din zonele montane; caract. Umbilicarion cylindricae Gams 1927 (în Umbilicarietum cylindricae Frey 1933). - mieur. alp.- smed. co.

    972. Umbilicaria deusta (L.) Baumg.
    (Umbilicaria flocculosa (Wulfen) Hoffm.; Umbilicaria deusta v. conglobata Zahlbr.; Gyrophora deusta Ach. v. conglobata Zahlbr.; Umbilicaria deusta f. squamulosa Harmand; Gyrophora deusta f. squamulosa Harmand; Umbilicaria deusta f. subpapulosa (Nyl.) Frey.).
    Tal subtire, mono sau multifolios, de 1-7 cm.  , fata superioarã brun-neagrã, granulos scvamuloasã, fata inferioarã brunã pânã la negru-brunã, fin granuloasã pânã la rugos-reticulatã, C - sau + (rosu). Apotecii rare; ascospori de 18-27 x 7-9 µm. Ch. Gyrophor-S. Pe roci si bolovani, în zonele montane, (me.) mo. acidoph., ± substrathygroph.; caract. Umbilicarietum deustae Hillmann 1925, în Rhizocarpetum alpicolae Frey 1922, Lecideetum obscurissimae Frey 1933, Umbilicarietum cylindricae Frey 1933). - (arkt.)-bor.-  mieur. mo./ alp.- med. alp.

    973. Umbilicaria grisea Hoffm.
    (Umbilicaria murina (Ach.) DC.; Gyrophora grisea Sw.).
    Tal subtire, papiriform, pe fata superioarã cenusiu- verzui pânã la cenusiu-brun, pe fata inferioarã negru sau cenusiu, fin granulos, fãrã sau cu foarte putine vinisoare. Ascospori de 11-18 x 8-10 µm. Ch.: Gyrophor-S.  Saxicol: pe roci silicioase; mo.(-me.) acidoph., mo.- me. thermoph.; caract. Umbilicarietum griseae (Massé 1964) Wirth 1972, în Umbilicarion hirsutae  ern. & Hada  1944. - mieur.-subatl.- med.mo.

    974. Umbilicaria hirsuta (Sw. ex Westr.) Hoffm.
    (Gyrophora hirsuta Ach.; Gyrophora vellea v. hirsuta Rabenh.; Umbilicaria hirsuta f. melanotricha (Flot. in Körb.) Zahlbr.; Umbilicaria hirsuta v. vestita (Th. Fr.) Cretzoiu; Gyrophora hirsuta v. vestita Th.Fr.).
    Tal subtire, cu marginea arcuatã, pe fata superioarã cenusiu-verzui pânã la cenusiu-brun, pe fata inferioarã cenusiu-rosietic, bruniu pânã la brun-negru, fin granulos, cu rizine dese, cenusii pânã la negre-brunii. Apoteciile au pânã la 1,5 mm  , disc la început plat, mai târziu convex, cu pliuri concentrice. Ascospori de 9-12 x 5-6 µm. Saxicol: pe roci, adesea în locuri prãfoase; me. acidoph.- subneutroph.; caract. Umbilicarion hirsutae  ern. & Hada  1944. - arkt.- med.mo.

    975. Umbilicaria hyperborea (Ach.) Hoffm.
    (Gyrophora hyperborea (Ach.) Ach.).
    Tal monofolios, aspru, sfãrãmicios, la margine franjurat, spre mijloc uneori perforat, de - 6 cm.  , fata superioarã brun-întunecatã, arãmiu-brunã, cenusiu-brunã, încretitã sau  verucoasã, fata inferioarã netedã, închisã la culoare, C + (rosu), rizine foarte putine sau lipsesc. Apotecii giroase (Fig. 12: d) de formã neregulatã, imerse pânã la adprese, disc de 1-1,5 mm.  , la început neted apoi cu pliuri concentrice. Ascospori incolori, de 10-16 x 5-8 µm. Ch. Gyrophor-S. Pe roci si bolovani, în zonele montane; me. acidoph.; caract. Umbilicarietum cylindricae  Frey 1922. - arkt.- mieur.mo/alp.

    976. Umbilicaria nylanderiana (Zahlbr.) H. Magn.
    (Umbilicaria corrugata (DC.) Nyl.; Gyrophora corrugata Arnold).
    Tal mono, rar multifolios, pielos, pe margine franjurat, de 1,5-4 cm.  , fata superioarã negru-brunã, fata inferioarã neagrã; medula C + (rosu). Apotecii foarte rare, disc de -1 mm.   si cu pliuri concentrice. Ascospori de 7-9 x 5-8 µm. Pe roci silicioase în zonele montane.

    977. Umbilicaria polyphylla (L.) Baumg.
    (Gyrophora polyphylla (L.) Funck.; Umbilicaria polyphylla f. congregata (Turner) Leight.; Umbilicaria antracina  Schaer.; Umbilicaria polyphylla f. glabra Th.Fr.; Gyrophora antracina Ach.; Umbilicaria leiocarpa DC.; Omphalodium atropruinosum v. antracinum Rabenh.).
    Tal multifolios, rar monofolios, neregulat lobat, cu marginile rãsfrânte, fragil, de 1-3 cm.  , fata superioarã brunã sau arãmiu negricioasã, netedã. Apotecii rare, disc de -1 mm.  , plat, mai târziu convex si cu margine care dispare. Ascospori de 12-18 x 5-8 µm. Saxicol: pe roci silicioase în zonele montane; me.- f. acidoph., anitroph.- (mo.) nitroph., me.- f. photoph.; în Fuscideetum kochianae Ullrich et Wirth 1969, Psoretum conglomeratae Frey 1933; Umbilicarietum deustae Frey 1933, Umbilicarietum cylindricae Frey 1933, Umbilicarietum cinereorufescentis Frey 1933, Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921), Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923, Ramalinetum capitatae Frey 1923). - bor.- mieur.mo.alp.

    978. Umbilicaria polyrrhiza (L.) Fr.
    Tal cu marginea sinuos încretitã, brun-întunecat pânã la arãmiu, neted, lucios, pe fata inferioarã negru pânã la brun-negru, cu rizine firoase, dispuse vertical iar cele de pe marginile talului si sinusuri îndreptate în sus; apotecii rar, fãrã margine proprie; medula C + /KC + (rosu); Gyrofor S. Saxicol: Pe roci silicioase, calcifere; mo.-me.acidoph., anitroph.-(mo)nitroph; în Umbilicarion cylindricae Gams 1927, Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921. - (bor.-atl.-)s’bor.-med.-mo.-subatl., (oz.).

    979. Umbilicaria proboscidea (L.) Schrad.
    (Gyromorpha polymorpha f. proboscidea Schrad.; Gyrophora proboscidea (L.) Ach.).
    Tal monofolios, de -5 cm.  , membranos, subtire, cu marginea crestatã sau superficial lobatã, la mijloc adesea perforat, fata superioarã cenusie, neagrã, alb-cenusie, brumatã, fin reticulat ridatã umbilicat (Fig. 7: g), fata inferioarã cenusie (spre centru mai deschisã la culoare), nudã sau sporadic ciliatã; medula C/KC + (rosu). Apotecii cu disc de 1-1,5 mm.  , plat la început apoi convex, dungat si cu margine subtire. Ascospori de 10-18 x 5-8 µm. Ch.: Gyrophor-S., ± Norstictin-S. Pe bulgãri si roci silicioase, în special în zonele muntoase; me. acidoph., anitroph./ mo.(-me.) nitroph.; caract. Umbilicarietum cylindricae Frey 1933), în Ramalinetum scopularis (Du Rietz) 1925) Klem.55). -arkt.- bor.- mieur. alp. (-smed. alp.).

    980. Umbilicaria spodochroa (Hoffm.) DC. in Lam. & DC.
    (Omphalodiscus spodochrous (Hoffm.) Schol.; Gyrophora spodochroa Ach; Gyrophora vellea v. spodochroa Ach.; Gyrophora cirrhosa Vain.).
    Tal monofolios, pielos, de - 10 cm.  , fata superioarã netedã, matã, cenusiu-verzuie, cenusiu-brunie sau cenusie, de obicei brumatã, fata inferioarã neagrã-brunã, fin granulos-areolatã, cu rizine cenusii sau brunii, la mijloc cu portiuni nude. Apotecii semiimerse, disc plat apoi convex, usor pliat, cu margine groasã si persistentã.
    Ecologie. Pe roci silicioase în zonele montane. -med. alp.

    981. Umbilicaria torrefacta (Lightf.) Schrad.
    (Umbilicaria erosa (Weber) Hoffm.; Gyrophora erosa Ach.; Gyrophora torrefacta v. erosa Lynge; Umbilicaria erosa v. torrefacta Zahlbr.; Gyrophora torrefacta Cromb.).
    Tal monofolios, cu marginile fimbriate, de 1,5- 5 cm.  , fata superioarã brunã, rar rugos- pustulatã, perforatã, fata inferioarã brun- negricioasã, cu rizine rare sau fãrã. Apotecii imerse sau sesile, disc de -1 mm.  , plat la început apoi convex si cu pliuri concentrice. Ch. Stictin-S. sau Gyrophor-S. Saxicol: pe roci silicioase în zonele montane; me. acidoph.; în Pertusario-Ophioparmetum Wirth 1972, Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923, Umbilicarietum cylindricae Frey 1922. - bor.- mieur.mo./h'mo.- med.alp.

    982. Umbilicaria vellea (L.) Hoffm.
    (Gyrophora vellea Ach.; Umbilicaria vellea v. depressa Körb.; Umbilicaria crustulosa v. depressa Ach.; Gyrophora depressa (Ach.) Schaer.; Umbilicaria crustulosa v. depressa Harmand).
    Talul pe fata superioarã fin fisurat areolat, cenusiu-bruniu, cenusiu-albãstrui sau brun, pe fata inferioarã negru sau brun-negricios, cu rizine negre. Apotecii imerse, disc de 2-3 mm.  , la început plat apoi convex, cu pliuri concentrice evidente, margine subtire si caducã. Ascospori de 9-10 x 5-7 µm. Pe roci si bulgãri, în special roci verticale în regiunea montanã; me.- mo. acidoph.; în Umbilicarietum hirsutae Klem. 1931. - arkt.- bor.- med.alp.

D. 5. 30. (fãrã fam.).

 D. 5. 30. 1. Lepraria Ach. (1803)
    (Lichenes imperfecti et excludenti).
    Tal sub forma unei pânze de pãianjen, fãinos pânã la granulos, galben sau galben-alburiu, lipsit de picnidii si apotecii; structura homeomerã, format din hife ramificate, întretesute si cu fotobiont Palmella.

    983. Lepraria caesioalba (B.Bouly de Lesd) J.R. Laudon
    (Crocynia caesioalba B.Bouly de Lesd; Lepraria zonata Brodo).
    Tal alb pânã la alb-cenusiu, în mijloc întunecat, granulos, de -3 cm.; soredii de (50)80-200 µm; P -/P + (galben), K -/ K + (galben), C -;  Ch: Fumarprotocetrar-S., ± Atranorin, Angardian-S sau Rangiform-S. Pe muschii de pe scoartã netedã (Betula, rar Alnus si alte foioase) si de pe pietre, rar direct pe roci; în Lasallietum pustulatae Hillmann 1925, Parmelietum conspersae  ern. & Hada  1944, Umbilicarietum deustae Hillmann 1925. -s'bor.- mieur.

    984. Lepraria finkii (B. Bouly de Lesd ex Hue) R. Harris (1985)
    (Lepraria aeruginosa (F.H. Wigg.) Sm.; Crocynia aeruginosa (F.H. Wigg.) Hue; ?Lepraria farinosa Ach.)
    Tal fãinos-granulos, galben. Corticol; caract. Leprarion incanae Almb. 1948 (în Arthonietum pruinatae Almb 1948), în Opegraphetum viridis Almb. 1948, Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925, Pertusarietum wulfenii Almb.1948, Bacidietum rosellae Almb.1948, Pertusarietum hemisfericae Almb. 1948 ex Klem. 1955), Parmelietum elegantulae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex Klem. 1955.

    D. 5. 30. 2. Leprocaulon Nyl.
    - a apartinut  fam. Cladoniaceae-
    Tal primar (bazal) lepros, cu alge difuze si secundar (± pseudopodetii) cu solzi verzui; fotobiont: chlorococcoid; apoteciile nu se cunosc. Ch.: Usnin-S, Zeorin.

    985. Leprocaulon microscopicum (Vill.) Gams
    (Stereocaulon microscopicum (Vill.) Frey.; Stereocaulon nanum (Ach.) Ach.; Stereocaulon quisquiliare (Leers) Hoffm.).
    Tal cu solzi granulosi, verde sau alb-verzui, K + (galben); podetiu de 2-5 mm. lungime, simplu sau ramificat, pielos; apotecii terminale, disc negru-brun; ascospori aciculari, 3-5 septati, de 23-31 µm lungime. Pe soluri silicioase, în locuri luminoase; subneutroph.- mo.(me.) acidoph., mo. xeroph.; caract. Xanthorietum fallacis Schindler 1935= Xanthorietum substellaris Schindler 1935. - s'bor.- smed., subatl.

    D. 5. 30. 3. Melaspilea Nyl. (1856)
    - a apartinut  Fam. Graphidaceae.
    Tal crustos, imers, adesea evanescent sau rareori aparent. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu imers pânã la superficial, ± rotund pânã la elongat si lirelat, uneori ramificat, discul expus are forma unui slit; excipulul talin lipseste; excipulul propriu  prosoplectenchimatos, de la indistinct pânã la bine dezvoltat si continuu, negru spre himenium sau în formã de "stipel" întunecat-brun pânã la negru. Epihimeniu si subhimeniu de obicei întunecat brun. Himeniu incolor, sau brun striat, J - sau + (albastru). Hipoteciu de la incolor la brun. Parafize în formã de fire, împrãstiat- ramificate pânã la anastomozate. Asce elongat-clavate, în general îngrosate cãtre apex si cu camerã ocularã internã, de obicei J -. Ascospori elipsoizi, exclusiv de aceeasi formã, 1-septati, incolori la început, în general bruni la maturitate, cu peretii netezi pânã la negosi. Ch.: în general -.

    986. Melaspilea gibberulosa (Ach.) Zw.
    (Melaspilea melagyna (Ach.) Arnold).
    Talul se dezvoltã la început în interiorul substratului (scoartei) apoi devine superficial, fãinos si alb. Apotecii mici, asezate în grupe, disc brun-negru, la început cu margine, apoi aproape dispare. Ascospori 1-septati, incolori, de 9-15 x 4-6 µm. Corticol; mo.- me. acidoph., ex. anombroph.- mo. ombroph., hygroph., ex. schioph., anitroph. -mieur.- smed.

    987. Melaspilea proximella Nyl. ex Norrlin
    (Arthonia proximella Nyl.; ? Lecidea proxima Anzi).
    Tal alb, se dezvoltã în interiorul substratului (scoartei). Apotecii mici, rotunde, disc negru, plat, putin ondulat. Hipoteciu incolor sau murdar; ascospori 1-septati, mai târziu devin bruni, de 17-19 x 7-8 µm; himeniu J + (brun apoi rosu). Corticol, în special pe Conifere.  -bor.- med.

    D. 5. 30. 4. Thamnolia Ach. ex Schaer. (1850)
    - a apartinut Fam. Usneaceae-
    990. Thamnolia vermicularis (Sw.) Schaer.
    (Baeomyces vermicularis Ach.; Cladonia vermicularis DC.; Thamnolia vermicularis f. rugosoides Gyeln.; Thamnolia vermicularis v. taurica Ach.; Baeomyces vermicularis v. taurica Ach.; Cladonia vermicularis v. taurica (Wulfen) Schaer.).
    Tal fruticos, sãrãcãcios ramificat sau deloc, aproape sub formã de corn, cilindric. Cortex paraplectenchimatos, cu hife orientate longitudinal; fotobiont: trebouxioid; medula subtire, cu hife orientate longitudinal, spre interior scobitã. Apoteciile si conidiile nu se cunosc. Tericol: pe solul pajistilor alpine; caract. Thamnolietum vermicularis Gams 1927 (Loisleurio- Alectorietum ochroleucae Du Rietz 1925). - arkt.- alp.

    D. 6. LEOTIALES Carpenter (1988)
    Tal crustos, granulos- prãfos, albastru-cenusiu-verzui pânã la alburiu-verzui sau scvamulos, adpres de substrat si cu scvamule rotunjite, cu marginea întreagã. Fotobiont: Coccomyxa sau Eliptochloris. Cortex pseudoparenchimatos. Ascoma: apoteciu proeminent ridicat de la suprafata talului pânã la pedicelat, disc la început plat apoi convex, uneori diform. Hamateciu: parafize subtiri, simple sau ramificate putin deasupra; asce cu 6-8 spori, cilindrice; ascospori 1-3 septati, uneori simpli, incolori, fusiformi sau elipsoizi.

    D. 6. 1. Baeomycetaceae Dumort (1829)
    Tal crustos, granulos-prãfos sau cornos pânã la solzos scvamulos, albastru-cenusiu-verzui pânã la alburiu-verzui, adpres de substrat si cu scvamule în majoritate rotunjite, cu marginea ± întreagã. Fotobiont: Coccomyxa sau Eliptochloris. Cortex pseudoparenchimatos; Ascoma: apoteciu proeminent ridicat pânã la pedicelat (cu podetiu scurt, simplu, rar ramificat); disc rosu-cãrniu, plat sau mai târziu convex si cu margine care mai târziu dispare; uneori apotecii diforme, rãsucite sub formã de intestin; hipoteciu incolor, rar întunecat; hamateciu: parafize subtiri, simple sau cu ramificatii putine deasupra; asce 6-8 spore, cilindrice, dom apical cu o depresiune concavã; ascospori simpli, incolori, fusiformi sau elipsoizi.

    D. 6. 1. 1. Baeomyces Pers. (1794)
    Tal crustos, cornos sau microsolzos, uniform sau la margine lobat, fãrã rizine. Apotecii ± pedicelate, disc rotund; podetiu simplu, foarte rar ramificat, gol la interior; hipoteciu incolor sau rar întunecat; parafize simple; asce cilindrice, cu 8 spori; ascospori elipsoizi, îngust- elipsoizi pânã la fusiformi, simpli; picnospori scurt cilindrici; Ch.: Stictin-S., Norstictin-S.

    991. Baeomyces placophyllus Ach.
      (Sphyridium placophyllum Th.Fr.).
    Tal în formã de rozetã, la mijloc granulos pânã la scvamulos, la margine lobat, lobi pânã la 5 mm. lãtime, cenusiu-verzui, galben-verzui sau cenusiu-albicios, pe fata superioarã cu schizidii de 0,2 mm., plate sau bombate, K + (galben). Apotecii rare, cu pedicelul de pânã la 4 mm. înãltime, disc rosu-brun, de 5 mm. lãtime; ascospori de 10-15 x 3-4 µm. Ch.: Stictin- S. Saxicol si tericol; mo- f. acidoph., ± substrathygroph. - arkt- mieur.(subatl).

    992. Baeomyces rufus (Huds.) Rabenh.
    (Baeomyces byssoides Schaer.; Biatora byssoides Fr.; Sphyridium  byssoides Beltram; Sphyridium fungiforme Flot.; Baeomyces rufus f. rupestris (Pers.) Harmand; Baeomyces byssoides v. rupestris Arnold; Sphyridium byssoides  f. rupestre Rabenh.; Baeomyces callianthus Lettau; Baeomyces rufus  f. callianthus (Lettau) Anders; Baeomyces carneus Flörke; Biatora byssoides  v. carnea Rabenh.; Sphyridium byssoides f. carneum Rabenh.; Baeomyces rufus v.carneus (Flörke) Nyl.).
    Tal crustos, granulos-cornos pânã la scvamulos, verde, cenusiu-verzui, alb sau cenusiu, scvamule de -1 mm. lãtime, pe margini nu lobat, nu soredios sau cu sorale difuse, verzui pânã la albicioase, cu schizidii mici de -0,2 mm. lãtime; apotecii cu podetiu alb, discul rosu, rosu-brun sau brun; himeniu J -. Ch.: Stictin-S., ± Norstictin-S., ± Gyrophor-S. Pe sol, muschi, lemne vechi; mo.-f. acidoph., f. schioph.- f. photoph., substrathygroph.; în Lecideetum uliginosae Langerf. 1939 ex Klem. 1955, Porpidietum crustulatae (Duvigneaud 1939) Klem. 1955, Stereocauletum condensati Langerf. ex Klem. 1955, uneori (f. rupestris) pe roci silicioase, caract. Porpidion tuberculosae Wirth 1972, Porpidietum tuberculosae Klem. 1946 ex 1955). - bor.- smed.(med.mo).

    D. 6. 1. 2. Dibaeis Clements
    Tal crustos, alburiu pânã la cenusiu; fotobiont: chlorococcoid; apotecii de regulã stipelate; stipel ± incolor, la capãt dilatat capitat- rotund, de culoare roz; subhimeniu ± incolor; ascele deasupra ± îngrosate, J + (albastru), capãtul J + (albastru intensiv). Ascospori simpli, plasmatic 2-loculari, elipsoizi pânã la fusiformi.

    993. Dibaeis baeomyces (L.) Rambold & Hertel
    (Baeomyces roseus Pers.; Baeomyces ericetorum L.).
    Tal alburiu pânã la cenusiu deschis, cu areole bombate (hemisferice), K + (galben), P + (galben), C-. Apotecii cu podetiu de 5 mm. înãltime, gol în interior, disc aproape rotund, rosu-bruniu (culoarea cãrnii), golul din podetiu se prelungeste pânã sub hipoteciu; hipoteciu incolor; ascospori simpli, incolori, fusiformi, ascutiti la capete, de 10-25 x 2-3 µm. Ch.: Atranorin, Baeomyces-S, ± Squamat-S, Barbat-S. Pe solul de pe roci, mai ales prin pãduri; mo.-me. acidoph., me- f. photoph.; caract Baeomycion roseis Klem. 1955, în  Lecideetum uliginosae Langerf. 1939 ex. Klem. 1955, Stereocauletum condensati (Langerf. 1939) Klem. 1955, Stereocauletum alpini Frey 1923, Lecideetum limosae Klem. 1955. - (arkt.-) bor.(subatl.)- mieur.(smed.-mo).

    D. 6. 2. Icmadophilaceae Rambold, Triebel & Hertel (1993)
    D. 6. 2. 1. Icmadophila Trevis. (1852)
    Tal crustos, putin diferentiat, cenusiu pânã la verzui; fotobiont: Coccomyxa; apoteciu la bazã strâmtat, sesil pânã la scurt pedicelat, cu capãt dilatat, rotund; excipul din hife neregulat împleticite; hipoteciu incolor; epihimeniu rosu-brun, cu cristale fine; himeniu J + (albastru); parafize simple sau ramificate, deasupra usor umflate; asce cilindrice, cu tolus ca la tip Icmadophila, J -, peretii capãtului de deasupra J + (albastru); ascospori (simpli)1-3 septati, fusiformi pânã la îngust-elipsoizi, peretii cu învelis gelatinos bipolar; picnospori scurt-baciliformi. Ch.: Thamnol-S, Perlatol-S.

    994. Icmadophila ericetorum (L.) Zahlbr.
    (Baeomyces icmadophylus De Bary; Baeomyces aeruginosus DC.; Biatora icmadophila Ehrh.; Icmadophila aeruginosa Trev.; Icmadophyla ericetorum f. helveloides Ach.; Icmadophila ericetorum v. teretocarpa (A. Massal.) Zahlbr.; Icmadophila ericetorum v. viridula Gyeln.; Baeomyces aeruginosus DC).
    Tal granulos-prãfos, albãstrui-cenusiu-verzui pânã la alburiu-verzui. Apotecii proeminent ridicate deasupra substratului pânã la aproape pedicelate, de -4 mm., uneori rãsucite sub formã de intestin, de culoare rosie-cãrnie, cu discul la început plat apoi convex si cu margine care mai târziu dispare. Ascospori fusiformi, 1- 3-septati, de 13-24 x 4-6 µm. Pe sol, muschi si trunchiuri de copaci în descompunere; f.- ex. acidoph., hygroph.- mesoph., substrathygroph., photoindiff., anitroph.; caract. Lophocoleetalia heterophyllae Barkm. 1958 (în Cladonietum cenoteae Frey 1927). - (arkt.-) bor.- mieur.mo (-smed.h'mo.).

    D. 7. LICHINALES  Hensen & Budel (1986)
    Tal crustos, efuz, granular- areolat, subscvamulos pânã la ± placodioid, microfruticos sau fruticos tufos, ± erect, cu brate erecte coraloide, filamentos cu brate indistincte, rosietic, rosu-brun, oliv- brun pânã la negru, gelatinos sau nu când este umed, în general fixat de substrat printr-un holdfast indistinct; nu este corticat sau cortexul nu este diferentiat (± paraplectenchimatos). Fotobiont: Callotrix, Dichotrix, Scytonema, Stigonema, Gloeocapsa, Chroococccidiopsis, Palmella, uneori Trebouxia. Ascoma: picnoascocarp (apoteciu care se dezvoltã pe picnidie) dispus lateral sau apoteciu imers pânã la ± sesil, dispus în vârful ramificatiilor, cu excipul talin proeminent care înconjoarã discul si cu excipul propriu ± distinct. Hamateciu: parafize simple, septate si cu vârfurile umflate sau: ramificate, anastomozate (adesea în picnoascocarp intercalându-se cu conidioforii elongati), împrãstiat ramificate si cu capetele îngrosate. Asce ± cilindrice pânã la obclavate, cu pereti subtiri, lipsite de apex îngrosat sau structurã amiloidã, domul apical prezent sau nu, contin de la 4, 8, pânã la mai multi spori (12, 16, 24 etc.). Ascospori în general simpli, ocazional 1-2 septati, incolori, oblong-elipsoizi, elipsoizi, larg-elipsoizi pânã la globosi, cu pereti subtiri.

    D. 7. 1. Lichinaceae Nyl. (1854)
    Tal crustos, granulos, areolat, subscvamulos pânã la ± placodioid sau fruticos tufos ± erect, cu brate coralioide sau lobi mici, rotunjiti, gelatinosi când sunt umezi, rosu-brun, oliv-brun pânã la negru; fotobiont: Callothrix, Dichotrix, Gloeocapsa, Chroococcidiopsis, uneori Trebouxia; cortex nediferentiat, ± paraplectenchimatos. Ascoma: picnoascocarp sau apoteciu imers dispus în vârful ramificatiilor, la început ± globos, disc ± închis; excipul talin proeminent; excipulul propriu subtire, adesea indistinct, cu hife în formã de parafize; în picnoascocarp parafize bogat ramificate, anastomozate adesea intercalându-se cu conidiofori elongati; asce cilindrice, cu 8 sau mai multi spori; ascospori simpli, incolori, elipsoizi, larg elipsoizi pânã la globosi, cu pereti subtiri, fãrã perispor.

    D. 7. 1. 1. Anema Nyl. ex Forss.
    Tal granulos, solzos, pânã la în formã de scut si mai târziu net conturat si peticit-lobat, negru, uneori pruinos; fotobiont: Gloeocapsa. Apotecii imerse, la început cu deschidere punctiformã, mai târziu lecanorine; excipulul nu este dezvoltat; hipoteciu deschis la culoare; himeniu J + (albastru); parafize septate; asce clavate, la capãtul superior cu învelis gelatinos amiloid foarte gros, cu 8 spori sau mai putini; ascospori simpli, elipsoizi. Ch. -

    995. Anema decipiens (A. Massal.) Forss.
    (Lempholemma decipiens A. Massal.; Omphalaria decipiens A. Massal.).
    Tal microsolzos sau verucos-vesiculos, verucozitãti lat umbilicate, negricioase, cenusiu- albãstrui sau negru-albãstrui. Apotecii mici, de -0,5 mm. lãtime, imerse, disc brun si cu margine talinã care dispare curând. Parafize sudate între ele, spre vârf incolore, sau brunii; himeniu J/K + (rosu ca vinul), ascele J/K + (galben sau rosu); asca contine 8 sau 16 spori; ascospori elipsoizi, de 11-14 x 7-10 µm. Pe roci calcaroase si roci sistoase calcifere; în Collematetalia cristati Wirth 1980. - mieur.- med.

    996. Anema notarisii (A. Massal.) Forss.
    (Lempholemma notarisii A. Massal.; Anema nummularium Nyl.; Anema numularium v. nummulariellum Boistel; Omphalaria notarisii A. Massal.).
    Tal sub forma unei rozete lobate, de 1-3 mm. lãtime, neagrã. Apotecii negre-brunii, de 0,2-0,4 mm.  . Hipoteciu incolor; epiteciu brun; asce cu 8 spori; ascospori simpli, elipsoizi, de 7-14 x 4-9 µm; himeniu J/K + (albastru). Saxicol: pe calcare, roci xerotermice; basiph., xeroph.;  - mieur.- med.

    D. 7. 1. 2. Ephebe Fr. (1825)

  997. Ephebe lanata (L.) Vain.
    Tal fruticos, filamentos, cu brate intricate, formeazã un fel de perinitã cu aspect pâslos, verde negricios sau negru, de 1-1,5 cm. lungime si 0,5-0,8 mm lãtime; se  fixeazã de substrat prin holdfast. Fotobiont: Stigonema; algele ocupã partea centralã a filamentelor iar hifele formeazã spre margine un fel de jurubitã. Ascoma se dezvoltã pe picnidie, este apoteciu cu excipul propriu, solitar sau agregat, imers în îngroserile ramificatiilor laterale, disc punctiform. Himeniu gelatinos, spre fata superioarã brun, J/K + (albastru), J + (albastru-verzui); hipoteciu dens; hamateciu: parafize septate, împrãstiat ramificate, spre capete îngrosate; asce cu 8(-16) spori, cilindrice pânã la obclavate, cu pereti subtiri, stratul extern al peretilor J/K + (albastru), domul apical lipseste. Ascospori simpli sau ocazional 1- septati, elipsoizi, incolori, de 11-16 x 3-4 µm. Saxicol; subneutroph.- mo. acidoph., subhydroph., mo.-f. photoph.; caract. Ephebetum lanatae Frey 1922. - bor.- smed. mo.

    D. 7. 1. 3. Euopsis Nyl. (1875)
    Tal crustos, efuz, cu areole netede sau verucoase, rosietice. Fotobiont: Gloeocapsa. Ascoma: apoteciu superficial (putin ridicat deasupra talului), cu discul gãlbui, rosietic, rosu-bruniu; excipulul talin proeminent, bine dezvoltat; excipulul propriu subtire, adesea indistinct, cu hife în formã de parafize; epiteciu pal- brun; himeniu incolor; hipoteciu incolor, cu hife întretesute; asce cilindrice, cu 8 spori, cu pereti subtiri; ascospori larg- elipsoizi, simpli, incolori, lipsiti de perispor distinct.
    998. Euopsis granatina (Sommerf.) Nyl.
    (Pyrenopsis granatina (Sommerf.) Nyl.; Lecanora granatina Sommrf.).
    Tal crustos-areolat, efuz, bruniu, cu alge albastre si verzi. Apotecii gãlbui, rosietice, cu margine albã care mai târziu dispare. Ascospori simpli (ocazional 1-septati), de 9-12 x 4-5 µm. Saxicol: pe roci silicioase. -arkt.-alp.

    999. Euopsis pulvinata (Schaer.) Vain.
    (Pyrenopsis pulvinata (Schaer.) Th. Fr.).
    Tal crustos- areolat, efuz, areole netede sau verucoase, rosu pânã la rosu-brun. Apotecii de -0,6(1) mm. lãtime, galben- rosii pânã la rosu-brune, ± lucioase, cu margine talinã granuloasã, sesile. Himeniu de 70-80 µm; ascele contin câte 8 spori, peretele intern J + (albastru); parafize ramificate; ascospori hialini, larg-elipsoizi, de 11-16 x 6-7 µm; himeniu J/K + (albastru). Saxicol; me. acidoph., substrathygroph.; - arkt.- mieur. mo.

    D. 7. 1. 4. Gonohymenia J. Steiner
    Tal folios si lobat; fotobiont Entophysalidaceae. Apotecii cu sau fãrã margine permanentã, talinocarpiene, imerse în tal; excipul nediferentiat; himeniu J + (albastru apoi rosu), K/J + (albastru). Asce cilindrice pânã la clavate, cu 16-multi, rar 8 spori; ascospori simpli, elipsoizi pânã la sferici; picnospori elipsoizi pânã la fusiformi. Ch. -.

    1000. Gonohymenia iodopulchra (Croz.) Henssen
    (Omphalaria pulvinata Nyl.; Thyrea pulvinata (Schaer.) A. Massal.; Thyrea pulvinata f. latior Zahlbr. ; ? Thyrea confusa Henssen).
    Tal folios, cu marginea lobatã, de - 2 cm.  , negru sau brun, de obicei albastru-pruinos, fixat de substrat printr-un ombilic central. Apotecii pe marginea lobilor, imerse sau putin proeminente, mai întâi complet închise de marginea talinã, apoi devin disciforme, adesea cu discul foarte redus, cu marginea talinã groasã. Ascele contin câte 8 spori; ascospori incolori, simpli, elipsoizi, cu învelisul subtire, de 10-14 x 6-7 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., photoph.; caract. Verrucario- Placynthietum nigri Kaiser 1926. - mieur. smed.

    D. 7. 1. 5. Harpidium Körb.

  1001. Harpidium rutilans Körb.
    (Lecanora rutilans Nyl.).
    Tal subtire, areolat, brun-roscat sau aproape negricios; fotobiont: Palmella;; apotecii imerse, disc plat, brun-negricios; epiteciu purpuriu; himeniu gãlbui, J -; ascospori de 9 x 3 µm. Saxicol.

    D. 7. 1. 6. Lempholemma Körb. (1855)
    Tal de la crustos-scvamulos pânã la folios sau microfruticos, negru sau întunecat albastru-cenusiu pânã la olivaceu, gelatinos când este umed; nu este stratificat, cortexul nu este bine definit, prezintã sau nu hormocistangii. Fotobiont: Nostoc; celulele sunt în lanturi, ocazional compresate si în mãnunchiuri. Ascoma apoteciu, în special laminal, ± globos, ± imers pânã la sesil. Excipulul talin vizibil; discul în formã de por, adesea mai târziu devine dilatat. Excipulul propriu de obicei subtire si indistinct; hipoteciu putin adâncit, incolor; himeniu incolor, lipsit de epiteciu distinct; hamateciu: parafize simple sau subtiri, ramificate, lipsite de umflãturi la capete; asce cu 8 spori, clavate pânã la cilindrice, lipsite de aparat apical distinct, peretii J/K - sau + (albastru) la iesire (aderând gelul himenial). Ascospori elipsoizi pânã la globulosi, simpli, incolori, cu pereti subtiri.

    1002. Lempholemma botryosum (A. Massal.) Zahlbr.
    (Physma botryosum (A. Massal.) Zahlbr.; Omphalaria botryosa (A. Massal.) Nyl.).
     Tal folios foarte mic, de 1-3(5) mm. lãtime, aproape pielos, verucos, negru-bruniu, umezit devine verde-negricios si gelatinos. Fotobiont: Nostoc. Apotecii foarte mici (se observã numai cu lupa), imerse, la început cu disc care se deschide numai printr-un punct apoi devin lecanorine, cu margine talinã necorticatã sau corticatã paraplectenchimatic; excipulul propriu incolor; parafize filiforme, incolore; asce cu 8 spori; ascospori globulosi pânã la larg elipsoizi, simpli, incolori, cu membranã subtire si netedã, de 7-9 x 5-7 µm. Pe roci calcifere; basiph., (subhydroph.), ex.- f. photoph.; în Peccanio- Thyreetum pulvinatae Nowak 1960, Collemation fuscovirentis Klem. 1955 corr. Wirth 1980. -s'bor.- med.

    D. 7. 1. 7. Lichina (O.F. Müller) Agardh. (1817)

   1003. Lichina confinis (O.F.Müller) Agardh.
    Tal tufos, ± erect, fixat de roci printr-un holdfast indistinct; lobi mici, rotunjiti sau netezi, gelatinosi când sunt umezi, întunecat oliv-bruni pânã la negri; cortex indistinct, ± gelatinos. Fotobiont: Callotrix sau Dichhothrix. Apoteciu imers în vârfurile ramificatiilor; discul ± închis. Parafize ramificate si anastomozate, septate, cu vârful capitat. Ascospori incolori, simpli, oblong-elipsoizi, cu pereti subtiri, de 12-18 x 10-15 µm.; Ch. -. Saxicol; schioph., photophob, halohigroph.; caract. Verrucarietum maurae Du Rietz 1932.

    D. 7. 1. 8. Peccania A. Massal.
    (Thyreea A. Massal.)
    Tal folios cu marginea lobatã sau minifruticos cu ramificatii cilindrice coraloide. Fotobiont: Xanthocapsa; talul nu este stratificat (structura homeomerã, ± paraplectenchimatos). Apotecii asezate la marginea lobilor sau terminale, la început imerse si poriforme (marginea talinã înveleste discul), apoi discul devine mai larg si cu margine talinã groasã. Hipoteciu incolor; parafize relativ puternice dar nu ramificate. Asce cu 8- mai multi spori; ascospori incolori, ovali, elipsoizi pânã la aproape globulosi, simpli, cu membrana subtire.

    1004. Peccania coralloides (A. Massal.) A. Massal.
    (Omphalaria coralloides A. Massal.; Peccania corallina Hazsl.; Thyrea corallina (Hazsl.) Szatala; Peccania coralloides v. salevensis Boistel; Pecania salevensis Forss.).
    Tal minifruticos, ramificatii cilindrice simple sau coralinice, erect, negru, de obicei albastru-brumat, de -8(10) mm. înãltime si 0,2-1(3) mm. grosime, fixat de substrat prin rizine; algele din tal cu învelis gelatinos brun-galben. Apotecii de -1,5(2) mm., dispuse la capãtul terminatiilor talului, la început imerse, mai târziu lecanorine, cu disc vizibil, deschis la culoare pânã la negru, plat sau concav, cu margine groasã. Asce cu 8 spori; ascospori simpli, incolori, aproape sferici, de 8 (12-15) µm  . Saxicol: pe peretii stâncilor umede; caract. Peccanion coralloidis Moreno & Egea.; - mieur.- med.

    D. 7. 1. 9. Porocyphus Körb. 1855
    Tal crustos, areolat, subscvamulos pânã la ± placodioid, microfruticos, rosu- negricios, gelatinos, necorticat, nestratificat. Fotobiont: Callotrix. Ascoma: apoteciu dezvoltându-se normal sau picnoascocarp, imers pânã la sesil, ± de aceeasi culoare cu talul; excipulul talin persistent sau devine exclusiv pânã la relevantã ca margine proprie; excipulul propriu la început îngust si adesea indistinct, compus din hife ± paralele, în partea de deasupra incolor sau brun; hipoteciu incolor sau palid brun. Hamateciu: parafize bogat ramificate, anastomozate, adesea (în picnoascocarp) intercalându-se cu conidioforii elongati. Asce ± cilindrice, cu pereti subtiri, J -, lipsite de apex îngrosat sau structurã amiloidã, cuprind câte 8 spori. Ascospori simpli, elipsoizi, incolori, fãrã perispor.

    1005. Porocyphus coccodes (Flot.) Körb.
    (Porocyphus furfurellus (Nyl.) Forss.; Porocyphus cataractarum Körb.; Psorotichia cataractarum Körb.; Collema furfurellum Nyl.; Collema areolata Vain.; Porocyphus areolatus (Flot.) Körb.).
    Tal cartilaginos, crãpat-areolat, rosu- negru- mat sau negru, areole de -2,5 mm. lãtime. Apotecii  de -0,3 mm, împrãstiate, negre, la început peritecioide (disc punctiform), mai târziu disc cu margine negarã sau brun-întunecatã. Hipoteciu si epiteciu incolore. Asce cilindric-clavate, cu 8 spori. Himeniu J + (rosu bordo). Ascospori elipsoizi, simpli sau 1-septati, de 12-15 x 5-6,5 µm. Saxicol: pe roci silicioase umede. -s'bor.- smed.(med.).

    D. 7. 1. 10. Psorotichia A. Massal. (1855)
    Tal crustos, areolat, subscvamiform pânã la aproape minifruticos coralin, nestratificat, format din hife ramificate si grãmãjoare de fotobiont: Chroococcidiopsis. Ascoma: apoteciu imers, mai întâi cu discul închis apoi porul se deschide si discul apare vizibil si înconjurat de margine talinã, mai rar de margine proprie. Hamatecium: parafize filiforme, simple. Asce cilindrice pânã la obclavate, cu apexul îngrosat, în mod normal contin 8 spori, uneori 4 sau 16, 32 spori. Ascospori simpli, incolori, ovoizi sau aproape sferici.

    1006. Psorotichia diffracta (Nyl.) Forss.
    (Collemopsis difracta Nyl.).
    Tal crustos- areolat, negru sau oliv, albastru-pruinos. Epiteciu brun; ascospori de 11-16 x 7-9 µm; himeniu J/K + (albastru apoi brun). Calcicol. - s'mieur.- med.

    1007. Psorotichia endoxantha Forss.
    (Pyrenopsis endoxantha Anzi).
    Tal crustos-granulos, brun, mat, rar cu verucozitãti. Apotecii lecanorine, imerse, la început în formã de urnã si marginate, la urmã discul devine plat si fãrã margine, de culoare albãstrui- rosieticã sau neagrã-violetã. Epiteciu si hipoteciu cenusii; parafize mucilaginoase; asce îngust-clavate, cu 8 spori; ascospori îngust elipsoizi, incolori, simpli, de 15-20 x 7-8 µm. Saxicol.

    1008. Psorotichia frustulosa Anzi
    Tal granulos-solzos, cenusiu sau verde cenusiu. Apotecii negre, de 0,25-0,4 mm. lãtime; ascospori aproape sferici, de 9 µm  ; himeniu J/K + (albastru intens apoi rosu deschis). Saxicol, roci calcaroase sau cu silicati bazici; neutroph.- basiph.; ex.- f. photoph.; în Peltuletum euplocae Wirth 1972. - (s'mieur.-) smed.- med.

    1009. Psorotichia obpalescens (Nyl.) Forss.
    (Collemopsis obpallescens Nyl.).
    Tal crustos-areolat, de culoare deschisã; apotecii sesile; asce cu 8 spori; ascospori incolori, simpli, de 15-20 x 7-8 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Calcicol.

    1010. Psorotichia schaereri (A. Massal.) Arnold
    (Pyrenopsis schaereri Nyl.; Psorotichia arenaria Arnold; Psorotichia schaereri v. arenaria Forss.; Collemopsis schaereri (A. Massal.) Nyl.; Psorotichia caesia Forss.; Collemopsis caesia Nyl. 1875); Psorotichia schaereri v. caesia Boistel; Psorotichia cesiella (Th.Fr.) Forss.).
    Tal crustos uneori areolat, verucos sau nu, negru sau verde-brun. Apotecii mici, de 0,1 rar 0,3-0,4 mm. lãtime, imerse, la început sub forma unui punct, apoi se mai lãteste, disc brun-rosu închis. Hipoteciu gãlbui; epiteciu galben; parafize la capete neregulat septate, brune; asce cilindrice pânã la obclavate, contin câte 8 spori asezati în mai multe rânduri; ascospori de 12-20 x 6,5-10 µm.; himeniu J/K + (albastru). Saxicol; caract. Verrucario- Placynthietum nigri Kaiser 1926. - bor.- med.

    1011. Psorotichia taurica (Nyl.) Vain.
    Tal ± subtire, areolat, de culoare închisã. Apotecii cu disc de 0,2-0,5 mm. lãtime; epiteciu de culoarea smaragdului; ascele contin câte 16 spori; ascospori de 7-11 x 6-7 µm; himeniu J/K -. Saxicol.

    D. 7. 1. 11. Pyrenopsis (Nyl.) Nyl. (1858)
    Tal crustos, uniform, granulos, verucos-solzos sau chiar microfruticos, fixat de substrat prin hifele stratului medular; nu este stratificat, printre hifele încâlcite ale mycobiontei (acestea ± septate) se aflã grupe neregulate de fotobiont (Gloeocapsa). Ascoma: apoteciu imers, peritecioid (la început disc sub forma unui punct) mai apoi discul se lãrgeste. Hamateciu: parafize evidente sau putin aparente (uneori lipsind complet), neramificate, simple sau septate. Asce cu 8 spori, exceptional mai multi, cu pereti îngrosati la vârf. Ascospori incolori, elipsoizi sau ovoizi pânã la aproape sferici, simpli, cu pereti subtiri.

    1012. Pyrenopsis banatica Cretzoiu
    Tal crustos granulos sau crustos-verucos. Apotecii punctiforme (peritecioide), imerse, marginea lor contine alge; parafize bine distincte, subtiri, simple; asce clavate, lungi de 55-85 µm, cu 8 spori; ascospori incolori, larg elipsoizi pânã la globosi, de 7-10 x 9-13 µm; himeniu J/K + (rosu-murdar). Saxicol, pe conglomerate.

    1013. Pyrenopsis tenuatula Nyl.
    Tal subtire, negru-bruniu. Apoteciile sunt puctiforme, imerse; parafizele lipsesc; ascele clavate, cu 8 spori; ascospori incolori, elipsoizi, simpli, cu pereti subtiri, de 10-12 x 6-7 µm. Saxicol: pe conglomerate.

    D. 7. 1. 12. Synalissa Fr. (1825)
    Tal minifruticos, erect, cu ramificatii cilindrice, simple sau coralinice, lungi de 3-4 mm., fixat de substrat prin rizine; nu este stratificat, fotobiont: Gloeocapsa printre care se aflã hifele încâlcite ale mycobiontei (în partea centralã sau inferioarã a talului phycobionta lipseste). Ascoma: apoteciu imers, asezat la capetele ramificatiilor, la început închis (în formã de ulcior) apoi deschis -tip lecanorin, cu margine latã-. Hamateciu: parafize neramificate. Asce îngust-clavate, contin 8-24 (-32) spori; ascospori simpli, incolori, larg- elipsoizi pânã la subglobosi, cu pereti subtiri.

    1014. Synalissa symphorea (Ach.) Nyl.
     (Synalissa ramulosa Körb.).
    Tal negru, foarte rar pruinos, ramificatii filiforme, ca niste cozi cilindrice, cartilaginos-atoase, de 0,15-0,4(-0,8) mm. grosime, înghesuite; algele de pe marginea talului cu învelis gelatinos rosietic, rar violet. Apotecii de -0,6(0,8) mm. dispuse la capãtul ramificatiilor, imerse, disc ± punctiform, mai târziu extins. Asce cu 8-24 spori; ascospori de 7-12 x 6-9 µm. Saxicol; basiph., photoph., subhydroph., mo.- me. nitroph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955 corr. Wirth 1980, în Verrucario- Placynthietum nigri Kaiser 1926. - (s'bor.-) mieur.- med.- mo.

    D. 7. 1. 13. Thermutis Fr. (1825)

    1015. Thermutis velutina (Ach.) Flot.
    (Gonionema velutina (Ach.) Nyl.).
    Tal fruticos, puternic ramificat si pâslos (ramificatii de 2 mm. lungime), brun-negru, fãrã rizine; fiecare filament cuprinde fotobiont si hife fungale libere, care se întretes împreunã cu fotobionta (Scytonema) într-o masã gelatinoasã; hifele penetreazã celulele fotobiontei prin haustorii scurte, capitate; hifele J/K -. Apoteciu lateral, imers în bratele tufei taline, de -0,5 mm.  , disc rosu-brun întunecat, concav, cu margine latã; excipulul talin lipseste; excipulul propriu distinct, cu hife libere, întretesute. Hipoteciu deschis la culoare; epihimeniu bruniu; parafize simple (neramificate), septate, cu vârfurile umflate; asce cilindrice, cu 8(-12) spori, cu pereti subtiri, domul apical J + (albastru); ascospori simpli, elipsoizi, incolori, cu pereti subtiri, de 9-15 x 5-7 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci silicioase sau calcifere; mo. basiph.- subneutroph. - bor.- mieur.

    D. 7. 2. Peltulaceae Büdel (1986)
    Tal scvamulos pânã la microfruticos; în întregime sau în cea mai mare parte paraplectenchimatic, stratul medular lipseste. Fotobiont: Scytonema. Apotecii imerse, cu excipulul propriu indinstinct, uneori marginate de tal. Ascele contin 4 pânã la mai multi spori. Ascospori simpli.

    D. 7. 2. 1. Heppia Näeg.
    Tal scvamulos pânã la granulos, stratificat cu cortex superior paraplectenchimatic pânã la ± nestratificat; fotobiont: Scytonema. Apotecii galbene pânã la rosii-brune, imerse. Excipulul foarte putin dezvoltat; hipoteciu incolor; himeniu J + (albastru-verde sau rosu); epihimeniu galben-brun pânã la brun-rosu; parafize simple, rar ramificate, capitate; asce îngust-clavate pânã la subcilindrice, cu pereti subtiri, J -; ascospori simpli pânã la 1-septati; picnospori scurt baciliformi pânã la fusiformi. Ch -.

    1016. Heppia lutosa (Ach.) Nyl.
    (Heppia despreauxii (Mont.) Tuck.; Heppia adglutinata (Kremp.) A. Massal.).
    Tal scvamulos, verde, verzui-negricios, galben-oliv pânã la brun (umezit se schimbã putin), solzos pânã la aproape scutiform cu solzi de 1-3 mm lãtime, întregi sau lobati, cu 1 pânã la mai multe apotecii; cortex cu hife periclinale, deasupra ± bine dezvoltat, dedesubt bine dezvoltat. Apotecii de 1-2 mm  , cu discul rosu; hipoteciu incolor sau galben deschis, J/K + (albastru). Ascele contin 8 spori; parafize incolore, la capete rosii. Ascospori incolori, simpli, rar 1-septati, de 18-27 x 9-10 µm; himeniu J/K + (albastru apoi rosu). Pe calcar, dolomit, sol argilos, sol argilos; subneutroph.- mo. basiph., me. xeroph.; caract. Psoretum decipientis Frey 1923, în Toninion sedifoliae Hada  1944. - mieur.- med.

       D. 7. 2. 2. Peltula (Näeg.) Büdel
    Tal scvamulos (scvamule rotunjite), cenusiu, brun, negru, fata superioarã necorticatã, fata inferioarã corticatã; fotobiont: alge albastre (Chroococales). Apotecii imerse, disc rosu-brun pânã la negru, la început punctiform, mai târziu sub formã de urnã; excipulul subtire; parafize subtiri, putin ramificate, partial septate; asce ± clavate, cu pereti grosi, cu învelis gelatinos si tolus amiloid, cu multi spori elipsoizi pânã la sferici. Ch. -.

    1017. Peltula euploca (Ach.) Poelt.
    (Heppia euploca (Ach.) Vain.; Heppia guepini (Delise) Nyl.; Endocarpon guepini Delise,[61/ nr. 685]; Heppia tenebrata Nyl.).
    Scvamule rotunjite, de -15 mm. lãtime, de obicei netede sau usor ondulate, pe fata superioarã oliv-verzui sau cenusiu- întunecate, cu soredii albe, pe fata inferioarã rosii si netede. Apotecii de  0,3 mm. - 1 mm  , la început imerse si în formã de urnã, mai târziu sesile si cu margine latã, disc rosu, plat. Parafize incolore sau la capete rosii, septate. Asca contine 24 spori; ascospori subglobosi, elipsoizi, de 5-12 x 4-5 µm,  incolori, simpli, adesea curbati; himeniu J/K + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci ± umede; subneutroph., mo.-f. photoph., subhydroph., xeroph., termoph.; caract. Peltuletum euplocae Wirth 1972. - mieur-(s'mieur).- med.(smed.).

    D. 8. OPEGRAPHALES M. Choisy ex D. Hawksw. & Eriksson (1986)
    Tal crustos, imers, evanescent sau rareori aparent. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu imers pânã la superficial, cu discul circular pânã la elongat si lireliform, uneori ramificat, cu deschidere sub formã de slit. Excipulul talin prezent sau nu. Excipulul propriu pseudoparenchimatos, de la indinstinct la bine dezvoltat, negru spre himenium sau în formã de "stipel" întunecat brun pânã la negru. Epiteciu întunecat brun. Hamateciu: parafize filiforme, împrãstiat ramificate pânã la anastomozate. Asce elongat clavate, în general îngrosate cãtre apex si cu camerã ocularã internã, de obicei J +. Ascospori elpsoizi, exclusiv de aceeasi formã, 1-3-multiseptati, incolori la început, în general bruni la maturitate, cu pereti netezi pânã la negosi.

    D. 8. 1. Opegraphaceae Stizenb. (1862)
    Tal crustos, imers sau ± superficial, neted, rimos sau crãpat-areolat, rar lepros si efuz;  în general, cu prototal. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu, în general cu disc elipsoid, elongat (lireliform) uneori ramificat sau stelat, discret sau confluent, rar rotund, ± sesil sau imers. Excipulul talin prezent sau nu; excipulul propriu palid, brun întunecat, brun, rosu-brun-întunecat pânã la negru. Asce de tip Opegrapha, fisitunicate, cu (4-)8 spori, uneori aparent multi spori (Bactrospora). Ascospori 3- multiseptati (loculele sfericale, cuboide sau dreptunghiulare), aciculari, fusiformi, îngust-clavati, acicular-fusiformi, îngust-clavati, incolori, uneori cu un perispor subtire sau ornamentati si rosii-bruni când sunt maturi.

    D. 8. 1. 1. Bactrospora A. Massal. (1852)
    Tal crustos, imers sau ± superficial, subtire, acoperit cu scvame, uniform sau ± rimos (crãpat); prototal indistinct; cortexul lipseste. Fotobiont: Trentepohlia. Apoteciu, mai ales sesil, negru sau negru-brun. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu persistent, întunecat rosu-brun, la marginea exterioarã si înãuntru mai palid, pigmentii K + (oliv-negricios). Epiteciu de la palid pânã la întunecat rosu-brun. Himeniu incolor, J - sau + (albastru). Hipoteciu incolor. Hamateciu: parafisoide ramificate si anastomozate, vârfurile nu sunt umflate. Asce cu 8 spori aparent multi spori, îngust clavate sau ± cilindrice, fisitunicate, cu apexul pânã la subtiat, J/K ± (albãstrui), domul apical penetreazã pânã la o camerã ocularã neînsemnatã, adesea înconjurat de o zonã îngustã sub formã de ring, J/K + (albastru întunecat). Ascospori aciculari, incolori, multiseptati, loculele rezultate în urma septãrii ± sferoide, cuboide sau dreptunghiulare. Conidiomata: picnidii cu peretele în partea apicalã ostiolar rotunjit, brun-întunecat, K + (cenusiu-întunecat) si în partea de dedesubt deschis la culoare; conidia simplã, baciliformã sau lung elipsoidã, cu capãtul ± rotunjit.
    Observatii: diferã de genul Lecanactis în primul rând prin tendinta formãrii ascosporilor pe care o dã asca maturã, apãrând multisporã.

    1018. Bactrospora dryina (Ach.) A. Massal. (1852)
    (Arthonia dryina Jatta; Lecanactis dryophila Lettau; Lecanactis dryina (Ach.) Vain.-nom. non planta-; Arthonia dryina (Duby) Nyl.; Lecidea patellarioides sensu Nyl. 1861; Bactrospora patellarioides ("Nyl.") Almq.?)
    Tal crustos, granulos, alb. Apotecii de -1 mm.  , (brun)- negre, plate pânã la convexe, margine indistinctã; ascospori 7-17-septati (loculele cuboide sau dreptunghiulare), curbati, de 50-80 x 1,5-2,5 µm.  Corticol, pe scoartã uscatã, îmbãtrânitã de Quercus; în Arthonietum pruinatae Almb. 1948. - mieur.- med., subatl.

    D. 8. 1. 2. Enterographa Feé (1825)
    Tal crustos, neted sau crãpat-areolat, alb-cenusiu pânã la oliv-cenusiu sau brun, frecvent cu formatiuni în mozaic; prototal cenusiu pânã la negru separându-se de tal; nestratificat, fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu imers, punctiform (peritecioid), elipsoid sau lirelat, rar stelat, cu discul plat, brun pânã la negru, nepruinos. Excipulul propriu subtire, imers, palid sau brun. Hamateciu: parafize foarte subtiri devenind mai mult ramificate în partea de deasupra. Asce cu 8 spori, cilindrice, cilindric-clavate, fisitunicate, domul apical cu camerã ocularã redusã, cu o împrejmuire minusculã (inelul J/K + (albastru); domul apical si peretii interiori ai ascelor adesea K/K + (albãstrui). Ascospori de la 3 la 16 septati, fusiformi, incolori. Conidioma: picnidie imersã, cu peretii deschisi la culoare pânã la pãtat bruni (incolori sau palid bruni în partea de deasupra); celule conidiogene cilindrice, enteroblastice, formându-se izolat; conidia de 5-6 x 0,8 µm, se formeazã terminal, este baciliformã, simplã, incolorã. Ch.: acid confluentic, protocetraric, psoromic si conpsoromic si pigmenti neidentificati pânã în prezent.

    1019. Enterographa hutchinsiae (Leight.) A. Massal.
    (Chiodecton hutchinsiae Zahlbr.; Stigmatidium hutchinsiae Nyl.; Opegrapha hutchinsiae Zahlbr.).
    Tal crustos, subtire, brun, cenusiu-brun (în herbar usor gãlbui), fin crãpat, cu suprafata lucioasã, cu prototal negru. Apotecii mici, de -1 x 0,15 mm., elipsoide sau rotunde, uneori lirelate si ramificate, negre pânã la brun-negre; excipulul redus, bruniu; ascospori 5-8(9) septati, fusiformi, de 22-30 x 4-5 µm; Ch.: Confluentin-S. Saxicol: pe roci silicioase; me. acidoph.- subneutroph., (ex.-) f. schioph., f. hygroph., anombroph., anitroph.; caract. Enterographetum zonatae Degel 1939.  -mieur.- subatl.- smed.

    1020. Enterographa zonata (Körb.) Källsten in Torrente & Egea
    (Opegrapha zonata Körb.; Opegrapha zonata f. corticola Arnold; Opegrapha lecanactis A. Massal.; Phragmopara lecanactis Körb.).
    Tal crustos, subtire, brun pânã la brun-întunecat, în herbar nu se decoloreazã, cu verucozitãti soreumatice cenusiu-albe, de -0,5 mm. grosime, adesea cu prototal negru; K + (galben-oranj). Apotecii rare, sferice, aproape peritecioide sau scurt liniare, de 0,4-0,6 mm  , la început disc adâncit, punctiform, uneori mijlocul discului umbilicat, cu margine lucitoare; excipulul numai lateral negru, la bazã deschis la culoare; hipoteciu negru sau brun-negricios. Ascospori fusiformi, (4-)5(7)- septati, de 24-36 x 3,5-5,5 µm; în special talul steril frecvent mãrginit cu sorale. Ch. Confluentin-S. Saxicol, în special pe roci acidice; ocazional corticol (f. corticola); me. acidoph.- subneutroph. (ex.-) f. schioph., f. hygroph., anombroph., anitroph.; caract. Enterographetum zonatae Degel 1939. - (bor.atl.) s'bor.subatl.- smed. subatl. (med.), (oz.).

    D. 8. 1. 3. Lecanactis Fr. (1825)
    Tal crustos, subtire, uniform, acoperit cu scvame sau crãpat, neregulat areolat sau verucos, rar lepros, efus sau delimitat de hipotalus bruniu-negru; cortexul lipseste sau este insuficient diferentiat. Fotobiont: Trentepohlia. Ascomata: apotecii cu formã de disc pânã la elongate (lireliforme), în general sesile, negre, la început adesea pruinos-albe. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu bine dezvoltat, adesea persistent, în relief, brun-întunecat pânã la negru. Epiteciu pal pânã la brun-întunecat; excipulul si hipoteciu brun-întunecate; pigmentii de obicei K + (verzui); himeniu J + (rosu sau albastru). Hamateciu: parafize ramificate (parafisoide), cu capetele ± umflate. Asce cu 8 spori, îngust-clavate pânã la cilindrice, fisitunicate, apexul îngust, domul apical penetreazã pânã în camera ocularã redusã si cu o zonã sub formã de ring, J ± (albãstrui). Ascospori îngust- clavati, fusiformi sau acicular-fusiformi, în majoritate 3 (-5) septati, incolori, uneori cu un perispor gros. Conidiomata: picnidii inobservabile, imerse sau proeminente, cilindrice si alb-pruinoase, pereti întunecat bruni, de obicei K + (verzui); celule conidiogene elongate, ampuliforme pânã la subcilindrice, formându-se într-un singur loc, enteroblastic, acrogen; conidia incolorã, simplã, baciliformã (rar curbatã). Ch.: include acizii confluentic, lecanorinic, lepraric, schizopeltic si eritrinã.
    Observatii: se separã de: Opegrapha, deosebindu-se prin forma discului ascomei; de   Bactrospora deosebindu-se prin forma sporilor si de Schismatomma deosebindu-se prin excipulul talin si insuficienta dezvoltãrii excipulului propriu.

    1021. Lecanactis abietina (Ach.) Körb.
    (Schismatomma abietinum A. Massal. non (Humb.) Almq.).
    Tal ± cu numeroase picnidii proeminente, hemisferice pânã la cilindice, cenusiu albe pânã la cenusii, de 0,2-0,3 mm. lãtime, R -; picnoscpori de 12-20 x 2-3,5 µm,  C + (rosu); Apotecii de 1-2 mm., adesea putine, adprese pânã la sesile, dens alb pânã la galben-alb pruinoase, ± plate, la început cu margine groasã; ascospori 3(4) septati, de 25-46 x 3-6 µm; Ch.: Lecanor-S., Schizopelt-S. Corticol; me.-f. acidoph., ex.- f. schioph., f. hygroph., f. anombroph., anitroph.; caract. Lecanactidetum abietinae Hilitzer 1925. - s'bor.- smed.(-med.) subatl.

    1022. Lecanactis grumulosa (Dufour.) Fr.
    (Opegrapha grumulosa Dufour.; Lecanactis monstrosa Bagl.).
    Tal granulos sau fãinos, brun-cenusiu, în herbar oranj-gãlbui pânã la cenusiu-alb, adesea aratã ca mici pete rosietice (brune); medula J -. Apotecii ± imerse, colturoase pânã la elipsoide, de -1 x 0,3 mm. sau circulare, de 0,5-1,5 mm., discul uneori striat; epiteciu  negru; hipoteciu brun; himeniu J/K + (rosu- galben); ascospori (2)3(4)- septati, de 12-18(23) x 3-4 µm. Ch.: Lecanor-S., Erythrin. Pe roci calcaroase, mortar etc.; me. acidoph.- subneutroph., (ex.-) f. schioph., f. hygropg., anombroph., anitroph.  - mieur.- atl.- med.

    1023. Lecanactis latebrarum (Ach.) Arnold
    (Lepraria latebrarum (Ach.) Ach. ex Sm.; Crocynia hueana B. Bouly de Lesd).
    Tal steril, gros de 5 mm., poros-moale, cenusiu, violet cenusiu, adesea trandafiriu, cu suprafata cutatã. Ch. Leprar-S., Roccel-S. Saxicol: pe roci silicioase; ex. schioph.-mo.(ex.) photoph., anitroph.; caract. Chrysotrichetalia chlorinae Wirth 1972, Chrysotrichetum chlorinae Schade 1934 ex Wirth 1972. - mieur. smed.

    1024. Lecanactis lyncea (Sm.) Fr.
    (Opegrapha lyncea (Sm.) Borrer; Opegrapha lyncea saxicola Nyl.; Spiloma melaleucum Ach.; Opegrapha farinosa Hepp).
    Tal bine dezvoltat, areolat, galben- cenusiu sau alb. Apotecii rotunde pânã la aproape lat-eliptice, de -1,5 x 0,7 mm., câte 1-5 într-o areolã, imerse la început, mai târziu semiimerse, simple, curbate, disc plat, albãstrui-alb-pruinos, cu margine. Asce cu 8 spori. Ascospori aciculari, drepti sau usor curbati, la ambele capete ascutiti, (5)7-8(9) septati, de 21-35 x 3-4,5 µm.; himeniu J/K + (galben). Corticol, pe Quercus; ex. schioph., ombroph.; în Arthonietum pruinatae Almb. 1948. - mieur. atl. med. (subatl.).

    1025. Lecanactis premnea (Ach.) Arnold
    (Lecidea premnea Ach.; Lecanactis plocina A. Massal.; Opegrapha plocina (Ach.) Körb.).
    Tal adesea indinstinct sau subtire, ocru, cenusiu-verzui, cenusiu, UV - adesea +. Apotecii de 0,5-1,5 mm.  , sesile, negre, plate, uneori cenusiu sau verzui-pruinoase, cu margine. Hipoteciu negru- brun; parafizele la capete brun-gãlbui sau negru-brune. Ascospori acicular- fusiformi, drepti sau usor curbati, 3-5- septati, de 17-27 x 4-7 µm; himeniu J/K + (galben-rosu). Ch. -. Pe roci jilave, încã sterpe si în scobiturile scoartei arborilor; acidoph., hygroph., schioph. - mieur.- subatl.- med. (oz.).

    D. 8. 1. 4. Opegrapha Humb. (1793)
    Tal crustos, subtire sau gros, neted sau ± rimos, uneori patial sau în întregime imers, alb, cenusiu, mov-cenusiu, cenusiu-brun- întunecat, brun sau oliv-cenusiu; prototalul în general în formã de mozaic; ocazional prezentã soralia. Fotobiont: Trentepohlia (la putine specii lichenizate alte fotobionte). Ascomata: apotecii lirelate, elongate, rar ± rotunde, uneori ramificate sau stelate, izolate sau confluente, rar adunate si contigui, ± sesile, rar imerse; discul ± ridicat sau rãmâne în formã de slit. Excipulul talin lipseste, la început un fals excipul talin, subtire, rar  bine dezvoltat. Excipulul propriu negru, continuându-se sub hipoteciu, opac, uneori ± umflat, ocazional galben-verzui, oranj sau alb-pruinos; în sectiune K - sau + (rosu-brun) sau ± (oliv-verzui). Epiteciu incolor la speciile care au discul sub formã de slit sau brun la speciile cu discul ridicat. Himeniu J - sau ± (rosietic bruniu) sau ± (albastru). Hipoteciu incolor pânã la palid gãlbui, K - sau K ± (oliv-verde). Hamateciu: parafisoide, septate, ramificate, vârful rar vizibil umflat. Ace cu 8 spori, clavat-cilindrice (ringul apical J + (albastru), fisitunicat dehiscente -tip Opegrapha-. Ascospori multi-septati, fusiformi sau aciculari, uneori cu un perispor subtire sau ornamentat, incolori sau rosii-bruni când sunt maturi.

    1027. Opegrapha atra Pers.
    (Opegrapha atra v. denigrata (Ach.) Schaer.; Opegrapha atra v. reticulata (DC.) Schaer.; Opegrapha atra v. rimosa Zahlbr.; Opegrapha atra v. bullata Schaer.; Opegrapha bullata (Pers.) Schaer.; Opegrapha atra v. salicina Jatta; Opegrapha varia Pers. v. salicina Hazsl.; Opegrapha atra f. parallela (Leight.) Leight. in Mudd.; Opegrapha atra f. conglomerata Anzi).
    Tal crustos, subtire, alb sau galben. Apotecii numeroase si aranjate în dezordine sau aproape paralel, de obicei simple, disc negru pânã la negru-brun. Excipulul K + (verzui); hipoteciu verde; epihimeniu brun pânã la oliv, K + (verzui); ascospori  3- septati (rar 4- septati), incolori, îngust-elipsoizi, de 13-18(21) x 3,5-4,5(5,5) µm; picnospori de 4-6 x 1 µm. Corticol, pe scoartã netedã (Fagus, Tilia, Corylus, Sorbus etc., în special Fraxinus); mo. acidoph., ex. schioph.- mo. photoph., ombroph., me.- f. hygroph., anitroph.; caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928, în Opegraphetum viridis Almborn 1948, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem 1955, Opegraphetum fuscellae Almborn 1948. - s'bor.-med., (subatl.).

    1028. Opegrapha calcarea Sm.
    (Opegrapha chevallieri Leight.; Opegrapha saxatilis v. chevallieri Leight.; Opegrapha hysteriiformis Nyl.; Opegrapha trifurcata Hepp).
    Tal indistinct sau foarte subtire si fãinos, alburiu, rar roz, J + (albastru). Apotecii  liniare, negre, de (0,4)0,8-1,5(2,5) x 0,15-0,3 mm., de obicei neramificate, la început scurt-ramificate sau stelate. Excipulul la bazã cãrbunos-negru, puternic dezvoltat, K + (oliv-verde); hipoteciu negru-brun; epihimeniu brun, K + (verzui); himeniu incolor sau verde-gãlbui, în întregime J + (albastru); asce cu 8 spori; ascospori 3- septati, incolori, uneori la maturitate devin bruni, de (11)14-21 x (3)4-5(6) µm, învelisul gelatinos adesea indistinct. Ch.-. Saxicol: pe roci calcaroase sau silicioase, cãrãmidã, tiglã etc.; subneutroph.- mo. basiph., schioph.;  - mieur. atl.- med.

    1029. Opegrapha dolomitica (Arnold Körb.
    (Opegrapha saxicola f. dolomitica Arnold; Opegrapha gyrographa f. dolomitica Körb. [61/ nr. 537]).
    Talul proaspãt adesea ± oranj, roz sau indistinct. Apotecii rotunde pânã la alungite sau unghiulare, disc de 0,5-1(1,5) x 0,4- 0,6 mm., adesea cu 2 regiuni himeniale; himeniu de 90-120 µm; excipulul K -; epihimeniu brun, K -; himeniu si subhimeniu J + (oranj- rosu; ascospori de 16-27(33) x 4-7(8) µm, cu învelis mucos. Ch. -.  Saxicol, mai ales roci dolomitice, rar calcaroase; basiph., anitroph.; caract. Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - bor.- med. mo.

    1030. Opegrapha gyrocarpa Flot.
    Talul proaspãt rosu-brun pânã la aproape cãrãmiziu , în herbar mai ales galben-brun pânã la brun, crustos pânã la fãinos, pe alocurea soredios, KC +/C + (rosu-oranj) sau rar KC -/C -, pãrtile soredioase oranj pânã la rosii, în herbar cenusii- alburii pânã la gãlbui, UV + (gãlbui pânã la alb). Apotecii de 0,7- 1,6 mm., rotunde pânã la unghiulare, în sectiune cu 3-5 regiuni himeniale. Ch.: Gyrophor- S. sau Schizopelt- S. sau ambele. Saxicol, mai ales pe roci silicioase; me. acidoph.- subneutroph., (ex.) f. schioph., f. hygroph., anombroph., anitroph.; caract. Enterographetum zonatae (Degel. 1939) Wirth 1972. - bor.- mieur.- subatl. (-med. mo.), (oz.).

    1031. Opegrapha rufescens Pers.
    (Opegrapha herpetica (Ach.) Ach.; Opegrapha herpetica v. rufescens (Pers.) Mudd.; Opegrapha herpetica v. elegans Borrer; Opegrapha rufescens  v. elegans (Borrer) Grummann; Opegrapha herpetica f. fuscata Schaer.; Opegrapha rufescens v. fuscata (Turner ex Ach.) Schaer.; Opegrapha herpetica f. maculata Nyl.; Opegrapha herpetica v. rubecula Hazsl.; Opegrapha herpetica f. subocellata Ach.; Opegrapha rufescens f. subocellata (Ach.) Arnold; Opegrapha herpetica v. vulgaris Körb.).
    Tal subtire, la început endofloidic, mai târziu crustos- granulos, brun, cenusiu- brun sau rosu- brun, înconjurat de o linie brunã; prototal negricios. Apotecii ± imerse pânã la adprese, scurt eliptice pânã la liniare, foarte mici, de pânã la 1(1,3) x 0,3 mm.; hipoteciu galben-brun- întunecat pânã la negru-brun; ascospori fusiformi, la capete rotunjiti, 3- septati, adesea bruni, de 15-23(27) x 3-4,5(5) µm; picnospori drepti pânã la curbati, de 8-8 x 1-2 µm. Corticol, pe arbori si arbusti foiosi cu scoarta netedã; subneutroph.- mo. acidoph., ex. schioph.,- mo. photoph., mo.- me. ombroph., me.- f. hygroph.; caract. Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955. -s'bor.- mieur.subatl.- smed.mo.(med.mo.).

    1032. Opegrapha rupestris Pers.
    (Opegrapha centrifuga A. Massal.; Leciographa centrifuga (A. Massal.) Rehm.; Opegrapha centrifuga f. athalina Müll.-Arg.; Opegrapha personii (Ach.) Ach.; Opegrapha parasitica (A. Massal.) H. Olivier; Opegrapha saxatilis DC.; Opegrapha decandolei (Stizenb.) Nyl.; Opegrapha saxicola Ach.).
    Tal granulos, ± înconjurat de o linie neagrã, alb, galben, cenusiu, cenusiu-brun, cenusiu-albicios, albastru-cenusiu. Apotecii grupate sub formã de insule mici, de cerc sau inel, rotunde, larg-elipsoide, elongate, simple sau ramificate, de 0,6 x 0,2-0,4 mm., negre, lucitoare, cu discul concav si margine latã, bombatã. Excipulul în partea bazalã brun-negru pânã la brun sau ± incolor, K - sau K + (brun-rosu). Ascospori de 13-25 x 4,5-6,5 µm, 3-septati, cu învelis gelatinos gros, incolori, uneori la bãtrânete ± bruni si fin granulosi; picnospori de 3,5-5 x 0,8-1,2 µm. Ch. -. Saxicol, mai ales calcicol (parazit pe specii endolitice de Verrucaria, Verrucaria nigrescens si  rar pe alte cruste). - mieur.- med.

    1033. Opegrapha varia Pers.
    (Opegrapha varia v. varia Pers.; Opegrapha lichenoides Pers.; Opegrapha varia v. lichenoides Hepp; Opegrapha mougeotii A. Massal.; Opegrapha saxatilis v. mougeotii Hazsl.; Opegrapha varia v. glomerata Hazsl.;  Opegrapha pulicaris (Hoffm.) Schrad.; Opegrapha varia v. pulicaris Fr.; Opegrapha pulicaris f. minuta H. Olivier; Opegrapha pulicaris f. phaea H. Olivier; Opegrapha varia f. phaea Rabenh.; Opegrapha pulicaris f. vulvella (Ach.) Zahlbr.; Opegrapha rimalis Pers.; Opegrapha varia v. rimalis Fr.; Opegrapha diaphora Ach.; Opegrapha varia v. diaphora Fr.; Opegrapha diaphora v. chlorina H. Olivier; Opegrapha diaphora v. tigrina (Ach.) H. Olivier; Opegrapha diaphora v. violatra H. Olivier; Opegrapha herpetica v. violatra Hazsl.; Opegrapha diaphora f. calcicola Lojka; Opegrapha lichenoides v. chlorina (Pers.) Redinger; Opegrapha lichenoides v. nigrocaesia Chev.; Opegrapha varia v. notha Fr.; Opegrapha notha Ach.; Opegrapha lichenoides f. populina (Mong.) Zahlbr.; Opegrapha betulina Sm.; Opegrapha varia v. herbarum (Mont.) Köllsten; Opegrapha herbarum Mont. in Guillem.; Opegrapha atrorimalis Pers.).
    Ta l de la alb pânã la cenusiu -deschis sau galben deschis, galben, verde murdar, galben- verzui pânã la cenusiu-brun, ocru pânã la oliv, alb-cenusiu sau brun, adesea înconjurat de o linie neagrã; în general K -. Apotecii liniare, simple, de 1,5(2,5) x 0,4(0,5) mm., uneori cu 3-4 ramificatii, la bazã strangulate, sesile, nepruinoase. Epiteciu rosu-brun, brun pânã la brun-întunecat; hipoteciu galben, galben- brun, bruniu pânã la aproape negru; himeniu J/K + (rosu- gãlbui pânã la rosu); asca contine (6-)8 spori; ascospori în general incolori, uneori la urmã bruni, fusiformi, 3, 4-5, 5, 4-6- septati, de 13-26(30) x 4-8(-9) µm; picnospori de 4-6 x 0,5-1,5 µm. Pe stânci, ziduri; subneutroph.- mo. acidoph., mo.-ex. photoph., anitroph.-/ mo. nitroph. (v. varia); corticol, pe scoarta netedã a foioaselor, în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958, caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928 (în Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925 (v. herbarum). - (s'bor.-) mieur.- med.

    1034. Opegrapha viridis Pers.
    (Zwackia involuta (Wallr.) Körb.).
    Talul la început endofloidic apoi superficial, rosu- brun, brun, ocru, oliv (pânã la cenusiu-brun). Apotecii scurt eliptice pânã la liniare, drepte sau nu, de -1 x 0,3 mm., imerse apoi sesile. Ascospori 7-15- septati, rar numai 6-7 septe, incolori, cu învelis gelatinos gros, de 25-60 x 6-9 µm. Ch. -. Corticol: pe scoarta arborilor si arbustilor foiosi cu scoartã netedã; subneutroph.- mo. acidoph., mo.-ex. schioph., anitroph.; caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur.- subatl. med.(mo.).

    1035. Opegrapha vulgata Ach.
    (Opegrapha vulgata v. vulgata = Opegrapha cinerea Chev.; Opegrapha vulgata v. subsiderella Nyl.; Opegrapha subsiderella (Nyl.) Arnold; Opegrapha niveoatra (Borrer) J.R. Laudon; Opegrapha devulgata Nyl.; Opegrapha confluens (Ach.) Stizenb.; Opegrapha lithyrga Ach.; Opegrapha lithyrga v. grisea Körb.; Opegrapha lithyrga v. lignicola  Cretzoiu [61/ nr. 520]; Opegrapha lithyrga v. ochracea Körb.; Opegrapha lithyrga f. steriza Ach.; Opegrapha amphotera Nyl.
    Tal neted sau usor areolat, alb, alb-cenusiu, verde- cenusiu pânã la rosu-brun, unori lipseste. Apotecii elipsoide sau lirelare, drepte sau curbate, simple sau usor ramificate (Fig. 12 e), de -2 x 0,25 mm. (v. vulgata), de -1,5 x 0,2 mm. (v. subsiderella). Excipulul K ± (verzui) (la v. subsiderella); epiteciu bruniu sau brun; hipoteciu brun; himeniu J/K + (rosu-galben); ascospori 4-7(8)- septati, de (16)18-34 x 2,5-4 µm (v. vulgata), (4)5-7(8)- septati, de 20-30(36) x 2,5-4 µm (v. subsiderella); picnospori de (4)6-20 x 0,6-1,5 µm, puternic curbati sau drepti, de 3-5 x 1-1,5 µm (v. vulgata), de 3-7 x 1-1,5 µm sau 6-8,5 x 0,7-1,0 µm, puternic curbati (v. siderella),  în formã de suveicã, cu locula din mijloc mai mare (O. amphotera). Picnoconidii de 5-7 x 1 µm.  Corticol, pe variate specii foioase; me.acidoph., ex.schioph., f.hygroph. (v. vulgata), mo.-f. acidoph., f. schioph.-mo. photoph., (me.-)f. hygroph., anombroph.-mo. ombroph. (v. subsiderella); caract. Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955, Graphidion scriptae Ochsner 1928 (în Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925). - s'bor.- subatl.-med. (v. vulgata), - mieur.-subatl.med. (v. subsiderella).

    D. 8. 1. 5. Schismatomma Flotow & Körb. ex A. Massal. (1852)
    Tal crustos, puternic dezvoltat pânã la hipofloidic, alb, alb-cenusiu, bruniu-cenusiu, uneori soredios, R -; fotobiont: Trentepohlia. Apotecii rotunde pânã la lineare, negricioase însã adesea pruinoase, cu margine talinã în general slab dezvoltatã, la bãtrânete dispare; excipulul redus, brun; hipoteciu brun-închis, rar deschis la culoare; parafize simple pânã la sãrãcãcios ramificate; asce clavate, fisitunicate, deasupra îngrosate, tolus J + (albãstrui); ascospori 3-septati, fusiformi pânã la fusiform-aciformi; picnospori baciliformi sau rar firosi, curbati. Ch.: Roccell-S.

    1036. Schismatomma decolorans (Turner & Borrer ex Sm.) Clauz. & Vézda.
    (Arthonia decolorans (Turner & Borrer ex Sm.) Erichsen).
    Tal steril, brun-cenusiu, roz-cenusiu, liliachiu-cenusiu, ± crãpat, cu sorale de -0,8 mm. lãtime; R -, UV -. Ch.: rar Atranorin. Corticol, muscicol; mo. acidoph., mo. photoph.- ex. schioph., anitroph./mo. nitroph.; caract. Arthonietum pruinatae Almb. 1948.  -mieur.- subatl.- med.

    1037. Schismatomma pericleum (Ach.) Brandth et Rostr.
    (Schismatomma abietinum (Humb.) Almq.; Schismatomma dolosum (Flot.) Körb.; Platygrapha periclea (Ach.) Nyl.; Schismatomma abietinum  f. patellare Körb.) Grummann).
       Tal subtire pânã la gros, pe alocurea lepros-soredios, roz-alburiu, în herbar cenusiu- alb, homeomer, necorticat. Apotecii circulare sau putin colturoase pânã la scurt eliptice, la început imerse apoi adprese, marginate întotdeauna de tal, disc de 0,5-1 mm., plat, mai târziu convex, negru, în tinerete usor cenusiu pruinos; excipulul propriu de obicei rudimentar; hipoteciu  carbonaceu. Hamateciu: parafisoide ramificate si încâlcite între ele, la partea superioarã verzi-brune. Asce cu 8 spori. Ascospori incolori, fusiformi pânã la baciliformi, usor curbati, 3-septati, de 25-42 x 2,5-4 µm. Corticol, mai ales pe Picea, mai putin pe Querqus, Betula etc.; me.-f. acidoph., ex. schioph., anitroph.;  - bor.- mieur.mo. (-smed.mo.).
    Observatii. Din punct de vedere chenotaxonomic Schismatomma pericleum (Ach.) Branth. & Rostr. este distinct separatã de Schismatomma abietinum (Ach.) A. Massal.= Lecanactis abietina (Ach.) Körb.

    D. 8. 2. Roccellaceae Chev. (1826)
    Tal atât crustos, superficial, efuz sau delimitat, cu suprafata crãpatã, adesea verucos sau areolat, de obicei ± pruinos cât si sub forma unui smoc în formã de benzi sau cu ramificatii cilindrice, fixat prin partea bazalã. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu cu discul ± rotund sau elongat. Excipulul talin prezent sau nu; excipulul propriu subtire sau inobservabil; epiteciu bruniu. Hamateciu: parafisoide ramificate si împletite între ele (înfãsurate laolaltã), cu vârfurile netede sau ± ornamentate (± anastomozate). Himeniu incolor; ascele de tip Opegrapha, cu 8 spori, clavate, fisitunicate sau semifisitunicate, cu pereti subtiri, apexul subtire si îngust, spre interior cu un "cioc" împrejmuit de un ring (J + albastru); ascospori 3- septati, incolori sau palid-bruni, oblong-fusiformi, drepti sau ± curbati.

    D. 8. 2. 1. Dirina Fr. (1825)

    1038. Dirina stenhammarii (Stenham.) Poelt & Follm.
    (Lecanactis stenhammari (Fr.) Arnold); Dirina massiliensis Durieur & Mont.; Lecidea stenhammari Fr.; Bilimbia stenhammari Boistel).
    Tal crustos, superficial, efuz sau delimitat (la margine aproape ondulat), cu suprafata compactã si granuloasã, albã, poate deveni crãpatã, adesea  observabil verucoasã sau areolatã, poate fi ± pruinoasã; prototal prezent; cortexul superior din hife aranjate anticlinal, incolore, imersate într-o matrice pal-galben-brunã si gelatinoasã, de obicei cu cristale; epicortexul lipseste. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu agregând discret, la început imers apoi sesil, cu discul ± rotund sau elongat, negru, albastru-alburiu pruinos, cu margine subtire ondulatã (excipulul talin prezent); excipulul propriu subtire sau inobservabil; epiteciu bruniu; himeniu incolor; hipoteciu clar definit, negru, opac sau întunecat-brun; parafisoide  ramificate si împletite (înfãsurate laolaltã), cu vârfurile netede sau ± ornamentate. Asce cu 8  spori, clavate, fisitunicate sau semi- fisitunicate, tip Opegrapha; ascospori 3-septati, incolori, fusiformi, drepti sau ± curbati, de 20-30 x 4-5 µm. Saxicol, pe roci calcaroase verticale; basiph., anombroph., (anitroph./)mo. nitroph.; caract. Dirinetum stenhammari Du Rietz 1925.  - mieur. med.

    D. 8. 2. 2. Roccella DC.
    Tal fruticos, ca un smoc, cu ramificatiile în formã de benzi sau cilindricae, fixat prin partea bazalã; cortexul are hife aranjate anticlinal (orientate perpendicular pe fata superioarã); fotobiont: Trentepohlia; medula are hifele dense si întretesute. Ascoma apoteciu ± rotund sau elongat. Excipulul talin prezent sau lipseste; hipoteciu întunecat-brun pânã la negru, dens, bine dezvoltat. Hamateciu: parafisoide ramificate, putin anastomozate, de cca 2 µm grosime. Asce cu 8 spori, cu pereti subtiri, fisitunicate, vârful cu un "cioc" intern si ca un ring îngust înspre centrul apexului, J + (albastru); ascospori de obicei 3-septati, oblong- fusiformi, incolori sau palid bruni. Conidiomata picnidie; conidia cilindricã, curbatã.

    D. 9. OSTROPALES  Nannf. (1932)

    D. 9. 1. Stictidaceae Fr. (1849)
    Tal crustos, efuz, imers sau superficial, subtire. Fotobiont: Scytonema sau Trentepohlia. Ascoma: periteciu sau apoteciu peritecioid; excipulul propriu subtire, indistinct; himeniu incolor, J + (albastru); hamateciu: parafize aciforme, neramificate; asce cu 8 sau multi spori; ascospori elipsoizi sau scurt fusiformi, incolori, septati, cu perispor ± distinct.

    D. 9. 1. 1. Petractis Fr. (1846)
    Tal crustos, efuz, imers. Fotobiont: Scytonema sau Trentepohlia. Ascoma: apoteciu peritecioid pânã la urceolat, imers, prin cãdere lasã resturi în rocã, globulos, cu o scobiturã care se extinde pânã la învelisul talin negru si circular, acesta crapã radiar de la porul central si se extinde pânã la centru; disc în formã de por, când este umed vizibil printre fisurile învelisului talin; excipulul propriu subtire, indistinct; himeniu incolor, J + (albastru). Hamateciu: parafize subtiri, simple, septate, cu vârful usor bombat, incolore. Asce cu 8 spori, ± cilindrice, cu peretele subtire, cu un singur strat al peretelui functional, J/K + (albastru), lipsite de dom apical distinct; ascospori incolori, septati, perisporul ± distinct. Conidioma: picnidie ± imersã.
    Observatii. Se disinge de Belonia si Gyalecta prin fisurile radiare ale învelisului talin care îmbracã apoteciu si prin lipsa caritenoizilor oranj, globulosi, din parafizele sau hifele excipulului; se distinge de Hymenelia si Diploschistes prin ascospori.

    1041. Petractis clausa (Hoffm.) Kremp.
    (Lecidea exanthematica (Sm.) Nyl.; Petractis exanthematica (Sm.) Fr.).
    Tal endolitic, crem pânã la gãlbui-alb, cu alge albastre (Scytonema), foarte subtire, uneori lipseste. Apotecii de -0,8 mm., ± imerse în rocã, galbene, cu marginea crãpatã radiar, discul cu 4-8 triunghiuri, pãrtile marginii taline îndreptate spre interior însã cu deschidere ± stelatã. Asce  cilindrice, 8-spore; ascospori eliptic- fusiformi, incolori, 3-septati, de 18-30 x 5-10 µm. Calcicol; basiph., me. hygroph., anitroph.-/(mo.) nitroph.;
- mieur.- med.mo.

    1042. Petractis hypoleuca (Ach.) V zda
    (Gyalecta hypoleuca (Ach.) Zahlbr.; Gyalecta gyalectoides (A. Massal.) Lindau).
    Tal crustos, areolat, putin lucios, alburiu(galben) pânã la roz. Apotecii la început ± imerse, de forma unor puncte apoi devin adprese, sesile, cu margine talinã nedivizatã, disc oranj-roz; ascospori 5-9 septati, de 20-38 x 4,5-7 µm. Saxicol: pe roci dolomitice, rar calcararoase; basiph., anitroph.; caract. Petractinetum hypoleucae Cl. Roux ex Wirth 1980. - mieur.(pralp.)- med.pralp.

    D. 9. 1. 2. Thelopsis Nyl. (1855)
    Tal crustos, ± superficial, subtire, efuz, cenusiu sau portocaliu-rosu; fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: periteciu partial imers sau sesil, ± solid, brun roscat pânã la negricios. Himeniu incolor, J + (albastru apoi rosu- brun); hamateciu: parafize aciforme, neramificate, persistente. Asce multispore, cilindrice pânã la alungite, peretii cu grosime uniformã, cu aparat apical; ascospori elipsoizi sau scurt-fusiformi, (1-) 3- septati. Conidiomata: picnidii; conidia aciformã, dreaptã sau usor curbatã.

    1043. Thelopsis lojkana (Poetsch.) Nyl.
    Tal endolitic, semiepilitic pânã la epilitic, subtire, compact sau nu, cenusiu-alburiu. Peritecii numeroase, de 0,6-0,8(-1,5) mm. lãtime, semiimerse iar la maturitate sesile, negre si netede. Parafize neramificate, de 300-350 µm lungime si 1,5 µm lãtime. Asce de 150-180 x 15-20 µm., contin câte 50-100 spori; ascospori 3- septati, rar 1 sau 4 septati, incolori, de (12-)17-25 x 3,5-5(-7) µm. Pe roci calcaroase.

    1044. Thelopsis melathelia Nyl.
    Tal portocaliu-rosu pânã la rosu-brun când este proaspãt, cenusiu-verde în ierbar; periteciu negru- striat, ± cutat, semiimers, de 0,5-0,8 mm  ; parafize simple; asce de 200-250 x 15-25 µm., contin mai mult de 8 spori; ascospori 3- septati, de 11-20 x 4-7 µm. Pe muschi si resturi de plante.

    D. 10. PATELLARIALES  D. Hawksw. & O. Eriksson (1986)
    D. 10. 1. Arthrorhaphidaceae Poelt. & Hafellner (1976)
    D. 10. 1. 1. Arthrorhaphis Th.Fr. (1860)
    Trãieste mai întâi parasimbiotic pe specii de Baeomyces, apoi devine autonom; tal cornos, lobat sau nu, cu sau fãrã soredii, galben. Ascoma: apoteciu cu disc plat sau usor concav, negru, cu margine. Hipoteciu aproape incolor; ascospori în formã de nuia, 7- multiseptati, incolori.

    1045. Arthrorhaphis alpina (Schaer.) R. Sant. in D. Hawksw., P. James & Coppins
    (Bacidia alpina Vain.; Bacidia citrinella (Ach.) Deichm. Branth & Rostr. v. alpina (Schaer.) Vain; Bacidia flavovirescens f alpina (Schaer.) A.L.Sm.).
    Tal lobat, fãrã soredii, galben; medula albã pânã la gãlbuie, cu numeroase cristale de oxalat de Ca; apotecii negre, cu discul plat sau usor concav, cu margine; epihimeniu negru-brun pânã la albastru-verde; ascospori 7-multiseptati, în formã de nuia, de (20)25-45(60) x 3-4,5 µm. Pe sol, la început parasimbiotic pe Baeomyces placophyllus, mai târziu devine lichen autonom.  - arkt.- mieur. alp.

    1046. Arthrorhaphis citrinella (Ach.) Poelt.
    (Bacidia citrinella (Ach.) Deichm. Branth & Rostr.; Bacidia flavovirescens (Dicks.) Anzi; Rhaphiospora flavovirescens A. Massal.; Lichen citrinellus Ach.).
    Tal cornos, galben, cu soredii; apotecii de -1 mm., putin concave, mai târziu plate, negre, cu margine. Hipoteciu aproape incolor; ascospori în formã de nuia, 7-11-septati, de (45)55-80(100) x 2,5-3,5 µm. Pe sol si pe muschii de pe rocile umbrite, la început parasimbiotic pe Baeomyces rufus; me.-ex. acidoph., me. hygroph., substrathygroph., ex. schioph- f. photoph., anitroph.; caract. Lecideetum limosae Klem. 1955, în Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955 si as. de muschi.  - arkt.- mieur.

    D. 11. PELTIGERALES W. Watson (1929)
    Tal microfruticos cu ramificatii ± dichotomice, cu aspect coralinic, la margine ± radiat-lobat sau microsolzos, în centru pulverulent-granulos sau folios, uneori ca o stelutã ce înconjoarã apoteciul; umezit nu devine gelatinos; structurã heteromerã cu stratul medular bine dezvoltat, uneori structura este homeomerã. Fotobiont: cyanobacterii, uneori alge verzi de formã sfericã (Coccomyxa, Myrmecia, Trebouxia). Ascoma: apoteciu cu discul circular.

    D. 11. 1. Lobariaceae Chev.
    Tal folios, bine dezvoltat, întins orizontal sau numai la margini putin erect, fixat de substrat prin rizine, structrã heteromer- dorsiventralã, corticat pe ambele fete, cortexul inferior poate fi sau nu întrerupt de cifele sau pseudocifele (Fig. 9: a, b), medula formatã din hife septate, fotobiont: chlorococcoid (Myrmecia, Trebouxia) sau cyanobacterii filamentoase (Nostoc si Scytonema); în cefalodii cyanobacterii. Apotecii dispuse marginal sau pe suprafata talului, excipulul îngustat la bazã, alipite de tal sau aproape stipelate. Parafize simple (neramificate) si septate. Ascele contin câte 8 spori (exceptional mai multi); ascospori incolori sau palid-bruni, aciculari sau chiar baciliformi, 1- multiseptati.

    D. 11. 1. 1. Lobaria (Schreb.) Hoffm. (1796).
    Tal folios, neregulat lobat, cu fata superioarã lucioasã, netedã sau încretitã, adesea cu adâncituri, reticulatii sau încretituri; fata inferioarã tomentoasã si prezintã rizine; ocazional prezintã isidia, soredia, cefalodia (Fig. 9: f); Fotobiont: alge verzi (Myrmecia sau Trebouxia), cyanobacterii (Nostoc, Scytonema). Ascoma: apoteciu lecanorin; asce cu 8-spori, de tip Peltigera; ascospori fusiformi pânã la elongati, 1-7 septati.

    1047. Lobaria amplissima (Scop.) Forss.
    (Dendriscocaulon umhausense (Auersw.) Degel.; Dendriscocaulon dendroides (Eur.specim.); Polychidium umhausense (Auersw.) Hennsen; Ricasolia glomulifera (Lightf.) De Not.; Ricasolia amplissima De Not.; Sticta amplissima Rabenh.; Lobaria amplissima f. albida Gyeln.; Lobaria laciniata f. albida Gyeln.).
    Tal folios- lobat, bine dezvoltat, de 10 - la 25 cm. lãtime, compact, gros, pielos, cu cefalodii (Fig. 9: f), lobi de -1(1,5) cm. lãtime, cãtre mijlocul talului cresc unul peste altul, ± contopiti, cenusiu- alb (în herbar slab galben-bruniu), umezit verzui, în mijloc cu protuberante mari, negre, tufos- ramificate, ± cupuliforme (cefalodii); picnidii în veruci proeminente; fata inferioarã brunã, pâsloasã, cu rizine albe, simple sau ramificate. Apotecii foarte rar, sesile, dispuse mai ales la mijlocul talului, de 1-4 mm.  , sub formã de urnã sau plate, rosii (brune); epiteciu rosu; hipoteciu galben; ascospori incolori sau usor brunii, 1-3 septati, de 30-60 x 5-7 µm; himeniu J + (albastru). Pe sol în zonele alpine, pe trunchiurile arborilor bãtrâni care adesea au muschi, pe roci sau muschii de pe roci; mo. acidoph.- subneutroph., mo.- ex. photoph., substrathygroph., f. ombroph., f. hygroph., anitroph.-/ mo. nitroph.; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928.  - bor.- atl.- mieur. subatl.- med. mo.

    1048. Lobaria linita (Ach.) Rabenh.
    Tal folios, rotund- lobat, lobi ± ascendenti, pielos, pe fata superioarã reticulat-lacunos, brun, lucios, fãrã sorale; medula P -, K ± (galben); apotecii  rare, dispuse pe fata dorsalã a talului, de -3,5 mm.  ; ascospori fusiformi, de 20-35 x 7-11 µm. Ch.: Tenuiorin. Pe ridicãturi de sol si pe roci cu muschi din pãdurile de conifere; mo.acidoph.-subneutroph., mo.-ex. photoph., substrathygroph., f. ombroph., f. hygroph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928; caract. Lobarietum pulmonariae Hillmann 1925.  - arkt.- mieur. alp.

    1049. Lobaria pulmonaria (L.) Hoffm.
    (Sticta pulmonacea Ach.; Sticta pulmonaria Bir.; Lobaria pulmonaria f. tipica Cretzoiu; Lobaria pulmonaria f. boberckensis Gyeln.; Lobaria pulmonaria f. isidialia Gyeln.; Lobaria pulmonaria f. leptophylla Zahlbr.; Lobaria pulmonaria f. angustata (Hepp) Dalla Torre & Sarnth.; Lobaria pulmonaria f. papillaris Delise; Lobaria pulmonaria f. pulverulenta Gyeln.; Lobaria pulmonaria f. sorediata Zahlbr.).
    Tal bine dezvoltat, folios, lobat, sinusirile dintre lobi rotunjite, fata reticulat-lacunoasã, cu sorale gãlbui-alburii sau isidii, verde-cenusiu sau brun, umezit verde pânã la brun, adesea ± lucios, fata inferioarã negru-brunie pânã la negricioasã-brunã; medula  P + (rosu), K + (galben-oranj). Apotecii dispuse marginal, disc de -4 mm., rosu-brun; epiteciu galben; hipoteciu galben; ascospori fusiformi, 1(-3) septati, de 18-30 x 6-9 µm; himeniu J/K + (albastru). Ch. Norstictin-S, Stictin-S. Pe trunchiurile arborilor foiosi însã si pe Picea, rar pe roci; me. acidoph, f.(-ex.) hygroph., substrathygroph., anitroph.-(mo.) nitroph.; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928 (în Lobarietum pulmonariae Hillmann 1925, Parmelielletum (coralloidis) triptohylaae Frey 1927. - bor.- med.- mo.

    1050. Lobaria scrobiculata (Scop.) DC.
    (Lobaria verrucosa (Hudson.) Hoffm.; Lobaria verrucosa v. burcica Gyeln.; Parmelia scrobiculata Ach.; Sticta scrobiculata Ach.).
    Tal folios, de -10 cm.  , cu lobi rotunjiti de 1-3 cm, gãlbui, cenusiu-gãlbui, galben-verzui, umezit albastrui-cenusiu (cu alge albastre: Nostoc), fata superioarã matã, cu adâncituri plate, pe marginile lor cu sorale cenusiu-albãstrui, fata inferioarã brun întunecatã; medula P + (oranj), K + (galben), Pd + (galben), C -. Apotecii numeroase, disc rosu-brun, de 1-2 mm.; epiteciu rosu; hipoteciu incolor sau galben; parafize simple si neseptate; ascospori incolori, fusiformi, 3-7 septati, de 50-80 x 5-9 µm; himeniu J/K + (trecãtor albastru). Ch. Usnin-S., Scrobiculin, ± Norstictin-S. Epibriofitic, pe roci cu muschi si pe trunchiuri de copaci (Salix caprea etc.); mo.-me. acidoph. (ex.schioph.-)mo.-ex. photoph., f.-ex. hygroph., substrathygroph., anitroph.; caract. Lobarietum pulmonariae Hillmann 1925.  - bor.- med.mo.

    1051. Lobaria virens (With.) J.R.Laudon
    (Lobaria laetevirens (Lighft.) Zahlbr.; Sticta herbacea Ach.).
    Tal folios bine dezvoltat, de -30 cm., subtire, papiraceu, lobi numerosi, de 3-10 mm. lãtime, pe fata superioarã brun-cenusiu sau cenusiu-verzui, umezit (verde), lucios, pe fata inferioarã galben; medula K + (gãlbui). Apotecii cu discul de 4-8 mm.  , rosu- brun. Ascospori incolori sau usor bruni, fusiformi, 1-septati, de 24-46 x 9-12 µm; himeniu J/K + (albastru). Pe scoarta trunchiuri arborilor (Quercus, Fraxinus, Ulmus, Fagus) rar pe  muschi si pe roci, în statiuni umede; mo. acidoph., substrathygroph.; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928. - s'bor. atl.- med.subatl., oz.

    D. 11. 1. 2. Sticta (Schreb.) Ach. (1803)
    Tal folios, pe fata superioarã cu soredii sau isidii; pe ambele fete paraplectenchimatic, cortexul inferior întrerupt de cifele. Fotobiont: alge verzi coccoide sau alge albastre-Nostoc. Apotecii la început în formã de pahar apoi plate, cu margine talinã. Parafize simple; asce tip Peltigera; ascospori incolori sau bruni, 1-3 septati, fusiformi; picnidii punctiforme sau hemisferice; picnospori scurt baciliformi sau ampuliformi. Ch. -.

    1052. Sticta fuliginosa (Hoffm.) Ach.
    [A.Z.C.L. III: 383, VIII: 316, 506, X: 275], [61/ nr. 729], [89/ nr. 1057].
     Tal folios, de 3-8 cm. mãrime, lobat cu lobii sinuati si mai ales pe margine evident luciosi, neted sau cu isidii, pe fata superioarã cenusiu, cenusiu-brun, oliv-verzui sau brun, pe fata inferioarã cu numeroase cifele albe, R -; apotecii se formeazã foarte rar, sesile, mici, disc de -4 mm.  , plat, rosu-brun, cu margine talinã; ascospori incolori, 1(-3) septati, de 27-40 x (5-)7-8 (-9)µm. Pe roci umbrite si cu muschi si la baza trunchiurilor arborilor; caract. Lobarietum pulmonariae Hillmann 1925. - mieur.- med.mo, subatl., oz.

    1053. Sticta sylvatica (Huds.) Ach.
    Tal folios, lat-lobat, cu lobii ascendenti, de -10 cm., pe fata superioarã verde-brun, ± lucios, pe fata inferioarã negru la mijloc, deschis la culoare pe margine, cu numeroase cifele (Fig. 9: a). Apoteciu nu se cunoaste.
Pe roci umbrite, cu muschi si la baza trunchiurilor arborilor; (substrat,/aero-) hygroph.; caract. Lobarietum pulmonarieae Hillmann 1925. - mieur.- med.mo., subatl., oz.

    D. 11. 2. Nephromataceae Wetm. ex J.C. David & D. Hawksw. (1991)
    D. 11. 2. 1. Nephroma Ach. (1810)
    Tal folios, fixat de substrat prin rizine, cenusiu pânã la brun, uneori gãlbui-brun, lucios, pe fata inferioarã de la palid pânã la neagru-brun; lobi de 3-10(15) mm. lãtime, cu sorale dispuse pe marginea lor sau lobulii cu isidii minuscule; simetrie dorsiventralã, structurã heteromerã, corticat pe ambele fete, cortex paraplectenchimatic; fotobiont: alge albastre din genul Nostoc, speciile verzui cu alge verzi din genul Coccomyxa si cefalodiile interne cu Nostoc (Fig. 9: e). Apotecii la capãtul lobilor rãsfrânti, pe partea inferioarã a lor, brunii, rosu-brune, brun-negre, cu margine talinã subtire, hemiangiocarp. Asce cu 8 spori, tip Peltigera. Ascospori incolori sau bruni, fusiformi, 1-3 septati, palid-bruni. Ch.: Depside, Triterpenoide: T1: Peltidactyn, T2: Dolichorrhizin, T4: Hopan-78, 22-diol, T5: Hopan-15a, 22-diol, T6: Hopan-6a, 7b, 22-triol.

    1054. Nephroma endoxanthum (Vain.) Gyeln.
    Tal cenusiu, cu sorale pe marginea lobilor, cu fata inferioarã glabrã; medula este cenusiu-rosieticã, K + (galben). Pe muschi.

    1055. Nephroma laevigatum Ach.
    (Nephroma lusitanicum Schaer.; Nephroma laevigatum f. papyraceum (Hoffm.) Körb.; Nephroma papiracea Röhl.; Nephroma laevigatum f. sorediatum Rabenh.; Nephromium laevigatum Nyl. v. sorediatum Schaer.; Nephroma laevigatum f. membranaceum Anzi).
    Tal lejer alipit de substrat, folios, subtire, papiraceu sau gros, pe margine rotunjit-lobat, cu ambele fete brun-întunecate sau brunii, glabre, nu prezintã sorale decât v. sorediatum; medula gãlbuie, K + (roz pânã la rosu); apotecii cu discul brun-roscat; ascospori 3-septati, usor brunii, de 20-24 x 6-7 µm. Ch.: Antrachinone, T6. Pe muschi; caract. Nephrometum laevigatae Barkm. 1958, în Lobarietum pulmonariae Hillmann 1925.  - (s')bor.atl.- mieur.atl.- med.(subatl.), oz.

    1056. Nephroma parile (Ach.) Ach.
    (Nephroma laevigatum Ach. f. parile (Ach.) Mudd.; Nephroma subparile Gyel.; Nephroma laevigatum f. parile subf. banatica Cretzoiu; Nephroma parile v. banatica Cretzoiu; Nephroma laevigata f. parile Mudd. subf. caesium Gyeln.; Nephroma parile f. caesium Gyeln.; Nephroma laevigatum f. reagens Zahlbr.; Nephroma parile f. reagens (B. Bouly de Lesd) Grummann; Nephroma parile f. hybridum Gyel.; Nephroma laevigatum f hybridum Gyel.).
    Tal folios, subtire, papiraceu sau gros, albãstrui sau cenusiu-plumburiu, cu marginea lobilor ondulat- încretitã si acoperitã de sorale dese, fata inferioarã pubescentã; medula K -/K + (gãlbui). Apotecii cu discul brun-roscat; ascospori de 20-24 x 6-7 µm; Ch.: T2, Zeorin, T5. Pe muschi; mo. acidoph., f. hygroph., me. ombroph., substrathygroph., anitroph.-/mo. nitroph; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928, în Frullanio dilatatae- Leucodontea sciuroides Mohan 1978 em Marst 1985, Orthotrichetalia Hada  1944 (în  Parmelielletum  triptophyllae (coralloidis) Frey 1927). - bor.- med.mo.

    1057. Nephroma resupinatum (L.) Ach.
    (Nephroma resupinatum f. helvum (A. Massal.) Gyeln.; Nephroma tomentosum Flot.; Nephroma papyraceum v. parilis (Ach.) Nyl.; Nephroma resupinatum f. rameum (Schaer.) Zahlbr.; Nephroma resupinatum f. helveticum (Ach.) Rabenh.).
    Tal folios, fãrã sorale, pe margini cu isidii, fata superioarã cenusie pânã la brunã, în tinerete putin pubescentã apoi glabrescentã, fata inferioarã cu papile albicioase, tomentoasã; ascospori adesea bruni, de 20-24 x 6-7 µm. Ch. -. Pe muschii de la baza copacilor; mo. acidoph., f. hygroph., me. ombroph., substrathygroph., anitroph.-/mo. nitroph.; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928. - bor.- med.mo., (oz.).

    D. 11. 3. Peltigeraceae Dumort (1822)
    Tal de la scvamulos si microfolios pânã la folios, fata inferioarã de obicei reticulatã si pubescentã, prezintã cefalodii care contin cyanobacterii; corticat pe ambele fete sau numai pe cea superioarã, cortex paraplectenchimatos; fotobiont: Nostoc, Scytonema, Rivularia,  chlorococcoid (Cocomyxa, Myrmecia, Trebouxia). Ascoma: apoteciu rotund sau oval (sub formã de sea), rosu-brun pânã la negru. Hipoteciu deschis la culoare; hamateciu: parafize bine dezvoltate, neramificate. Ascele contin 1- 2- 8 spori. Ascospori incolori sau bruni, 1- pluriseptati.

    D. 11. 3. 1. Massalongia Körb. (1855)
    Tal micro-folios pânã la scvamulos, brun si fata inferioarã mai deschisã la culoare;  structurã heteromerã dorsiventralã, corticat numai pe fata superioarã; fotobiont: Nostoc sau cyanobacterii grupate în pachete de 2-3 celule, rar singulare (Scytonema); apotecii biatorine, brune; asce cu 2-multi spori; ascospori elipsoizi pânã la fusiformi.

    1058. Massalongia carnosa (Dicks.) Körb.
    (Biatora carnosa Rabenh.).
    Tal scvamulos, de cca. 1 cm. lungime si 1-2 mm. lãtime; scvamule ± franjurate, erecte sau nu, adesea cu marginea soredioasã, cu fata superioarã rosu-brunã, umezitã devine întunecat-verde, fata inferioarã palã, cu rizine întunecate la baza lobilor; fotobiont: cyanobacterii grupate în pachete de 2-3 celule, rar singulare (Scytonema). Apotecii biatorine, dispuse marginal, sesile, de -2 mm., disc plat sau usor convex, rosu-brun, cu margine concolorã cu talul; excipul talin lipsã; excipulul propriu subtire; capãtul parafizelor si epiteciu galben; hipoteciu deschis la culoare, dedesubt cu un strat algal. Asce cu 8 spori; ascospori incolori sau bruni, fusiformi, 1(2)-septati, cu pereti subtiri, de 11-23-(32) x 4,5-7(8,5) µm; himeniu J/K + (albastru). Pe muschii de pe roci silicioase umede; mo. acidoph., mo. nitroph.; caract. Polychidio- Massalongietum si în alte as. de muschi. - arkt.- mieur.mo.(-med.mo.).

    D. 11. 3. 2. Peltigera Willd. (1787)
    Tal folios, adesea destul de mare, ± adânc-lobat cu capetele rotunjite pânã la neregulat monofolios, cenusiu pânã la brun, umezit (lucios-verde sau albastru-cenusiu, cenusiu-negru sau verde); fata superioarã lucioasã sau fin-pâsloasã, uneori cu filidii, schizidii sau sorale; fata inferioarã pâsloasã, alburie, brunã pânã la întunecatã, cu reticulati (sub formã de nervuri) si cu rizine; simetrie dorsiventralã, cortexul superior paraplectenchimatic, fãrã cortex inferior (Fig. 11: D). Fotobiont: alge verzi coccoide (Cocomyxa, Myrmecia, Trebouxia) apoi permanent complementar Nostoc în cefalodii, cortexul superior si partea inferioarã a talului. Apotecii asezate lateral, pe fata superioarã a talului, în formã de sea pânã la aplatizate, rosu-brune pânã la negre, hemiangiocarpe. Asce cilindrice, fisitunicate, tip Peltigera. Ascospori fusiformi, incolori pânã la bruni, 3-7- septati. Ch. - sau Triterpenoide si Tridepside.

    1059. Peltigera aphtosa (L.) Willd. em. Gyeln.
    Tal monofolios, putin lobat, pielos, pe fata superioarã bruniu, cu cefalodii, fata inferioarã aproape fãrã rizine, reticulatiile confluente într- o singurã patã negricioasã care ajunge pânã aproape la periferie, rareori reticulatiile sunt evidente numai spre periferia talului mai deschisã la culoare. Apotecii cu disc de 3-10 mm  , cu margine zimtatã. Hipoteciu incolor sau galben; asce cu 8 spori; ascospori 3-7- septati, de 60-92 x 4-6 µm; himeniu J/K + (albastru apoi rosu, numai ascele rãmân albastre). Ch. Zeorin, Phlebin-S. Pe sol, printre muschi; f. acidoph.- subneutroph.; în Lecidomatetum demissae Frey 1923, Empetro- Cladonietum stellaris Du Rietz 1925, Loisllerio- Alectorietum ochroleucae Du Rietz 1925). - (arkt.-)- bor.- mieur.alp.

    1060. Peltigera canina (L.) Willd.
    (Peltigera canina f. albidula Gyeln.; Peltigera canina f. leucorrhiza Flörke; Peltigera leucorrhiza Flörke; Peltigera canina f. palmata Delise; Peltigera canina f. rufa Kremplh.; Peltigera canina f. spongiosa Tuck.; Peltigera canina v. subincisa Gyeln.; Peltigera canina f. subnitens Harmand).
    Tal folios, bine dezvoltat de - 20 cm., fin pâslos, moale si maleabil, pe fata superioarã cenusiu, bruniu, cenusiu-verzui sau brun-rosietic, pe fata inferioarã alb, cu reticulatiile cel mai adesea deschise la culoare. Apotecii cu disc de 5-10 mm  , castaniu pânã la brun. Ascospori 3-7 septati, de 50-70 x 4-5 µm. Tericol si pe roci cu muschi etc., în special în statiuni umbrite;  mo. acidoph.- neutroph.; în Lecidomatetum demissae Frey 1923, Stereocauletum alpini Frey 1923, Cladonietum mitis Krieger 1937). - bor.- smed.(-med.).

    1061. Peltigra collina (Ach.) Schrad.
    (Peltigera scutata (Dicks.) Duby.; Peltigera limbata Delise.; Peltigera collina Röhl.; Peltigera polydactyla  f. collina Nyl.).
    Tal folios, lobi îngusti de 1-1,5 cm., subtire, pâslos, pe fata superioarã cenusiu-brun, pe margini cu sorale cenusiu-albãstrui, pe fata inferioarã alb sau roz. Apotecii de -3 mm.  , negre-brunii, cu marginea zimtatã. Ascospori 3-7 septati, de 32-72 x 4-5 µm. Pe muschii de pe roci si de pe trunchiuri de copaci, în locuri umbroase, uneori tericol; mo. acidoph., f. hygroph., mo. ombroph., substrathygroph., anitroph./ mo. nitroph.; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928. - bor.- mieur.(subatl.)- med.mo.

    1062. Peltigera degenii Gyeln.
    (Peltigera nitens (Anders) Gyeln.; Peltigera virescens Gyeln.; Peltigera rufescens v. virescens J. Steiner; Peltigera virescens v. tasmaniae Gyeln.; Peltigera degenii v. tasmaniae Gyeln.; Peltigera canina  f. nitens Anders; Peltigera praetextata v. nitens (Anders) Szatala).
    Tal folios, cu lobii lungi de - 3 cm., pe fata superioarã cenusiu, cenusiu- albãstrui sau verzui-bruniu, neted, complet glabru, pe fata inferioarã alb sau alb-cenusiu, numai spre centru uneori brunescent, cu reticulatii înguste, palide sau brunii si cu rizine dese, simple, lungi de pânã la 5 mm.; lipsesc soralele, isidiile, cefalodiile. Apoteciile au pozitie verticalã, discul nud. Pe sol cu muschi, pe busteni putrezi etc.; mo. acidoph.,- subneutroph., hygroph., substrathygroph.;  - bor.- mieur.mo.(smed.mo).

    1063. Peltigera didactyla (With.) J.R.Laudon
    (Peltigera pussila Körb.; Peltigera Hazslinszkyi Gyeln.; Peltigera erumpens Vain.;  Peltigera erumpens f. glabrescens Gyeln.; Peltigera spuria f. glabrescens Gyeln.; Peltigera spuria (Ach.) DC.; Peltigera spuria v. crispata Költz.; Peltigera canina f. crispata Kick.).
    Tal folios, cu lobi mici, de 0,5-3 cm. lungime si 0,2-2 cm. lãtime, pe fata superioarã cenusiu sau brun-cenusiu, pe cea inferioarã alb sau alb-cenusiu. Apotecii cu disc de 4-6 mm.  , rosu-brun, cu margine zimtatã. Ascospori 3-7 septati, de 50-76 x 3-4,5 µm. Tericol, muscicol; me. acidoph.- subneutroph., mo.- f. photoph., mo.-me. nitroph.; caract. Epibryetalia Klem. 1955, în Rinodinetum conradii Klem. 1955. - arkt.- med.

    1064. Peltigera dolichorrhiza Nyl.
    Aceeasi diagnozã ca la Peltigera polydactilon, putând fi consideratã varietate a acestuia numai cã rizinele sunt simple si mai scurte. Tericol.

    1065. Peltigera elisabethae Gyeln.
    (Peltigera elisabethae f. complicata Gyeln. et Cretzoiu).
    Tal folios, cu lobi de 2-3 cm. lungime, asezati imbricat (uneori mai mici si înghesuiti), pe fata superioarã neted (uneori slab brumat) si lucios, cenusiu, la mijloc brun, cu schizidii; fata inferioarã aproape fãrã reticulatii, uniform brun-pâsloasã, cu rizine foarte rare, ramificate; soralele si cefalodiile lipsesc. Tericol; me. acidoph.- subneutroph., (mesoph.)me.-f. hygroph.; în as. de muschi. - (s')bor.- smed.(mo.)(med.mo.).

    1066. Peltigera horizontalis (Huds.) Baumg.
    (Peltigera horizontalis f. muscorum Schaer. [A.Z.C.L. III: 471, VIII: 321], [61/ nr. 757]).
    Tal folios, aproape pielos, lucios, de 8-15 cm., pe fata superioarã albastru-cenusiu, rar cenusiu brun (umezit devine verde închis), pe fata inferioarã bruniu pânã la alb, cu numeroase rizine. Apotecii asezate orizontal, cu disc de 2-8 mm.  , rosu-brun, cu  margine subtire, zimtatã. Ascospori 3- septati, de 30-46 x 5-7 µm. Ch.: Zeorin, T4. Pe muschii de pe roci, la baza trunchiurilor arborilor bãtrâni si pe sol; me. acidoph.- subneutroph., (mesoph.-)me.-f. hygroph.; în as. de muschi împreunã cu alte specii de Peltigera. - (s')bor.- smed(mo.)(-med.mo.).

    1067. Peltigera lepidophora (Nyl. ex. Vain.) Bitter
    Tal folios, de 2-3 cm. mãrime, cu lobi de cca. 1 cm. lãtime, pe fata superioarã verde-brun, brun sau negru, adeseori pânã la margine pâslos, cu isidii culcate în lung pe suprafatã; pe fata inferioarã închis la culoare, cu rizine de culoare deschisã sau închisã. Apoteciile nu se cunosc. Tericol, pe sol nisipos, pe marginea cãrãrilor etc., de asemenea pe solul (si pietrile) cu muschi; subneutroph.- mo. basiph.  - arkt.- mieur.(alp.).

    1068. Peltigera leucophlebia (Nyl.) Gyeln.
    (Peltigera variolosa (A. Massal.) Gyeln. v. leucophlebia (Nyl.) Gyeln.; Peltigera variolosa (A. Massal.) Gyeln.;  Peltigera variolosa f. crispa Gyeln.; Peltigera aphtosa f. crispata Gyeln.; Peltigera aphtosa v. variolosa A. Massal.)Thoms.; Peltigera variolosa f. crispata Gyeln.).
    Tal folios, aseamãnãtor cu Peltigera aphtosa însã este mai putin dezvoltat; fata inferioarã a talului cu reticulatie evidentã, brunie sau negricioasã; fata superioarã cu numeroase cefalodii albe. Ascospori 3-7 septati, de 60-92 x 4-6 µm. Ch.: Triterpene. Tericol, adesea pe cãrãri, haturi, roci umbrite, ziduri etc.; mo. acidoph.- subneutroph., hygroph., substrathygroph.- subhygroph., ex. schioph.- ex. photoph.; în as. de muschi. - arkt.- mieur. (-med.mo.).

    1069. Peltigera malacea (Ach.) Funk.
    Tal folios (lobi de 3-4 cm. lungime si 1-2 cm. lãtime), brun, aproape fãrã reticulatii, cu marginea pâsloasã, ascendentã, lipsit de sorale, fãrã rizine. Ascospori 3-7 septati, de 58-74 x 5-6 µm. Ch.: Tenuiorin, Methyl-Gyrophorat, ± Gyrophor-S. Tericol;  caract. Peltigeretalia Klem 1950 (în Stereocauletum alpini Frey 1923, Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955, Cladonietum mitis Krieger 1937, Empetro- Cladonietum stallaris Du Rietz 1925).  - arkt.- smed.mo.

    1070. Peltigera membranacea (Ach.) Nyl. em Thomas.
    (Peltigera canina L. f. membranacea Duby.; Peltigera membranacea v. szatalae Gyeln. ).
    Tal foarte subtire, membranos, cu fata superioarã pâsloasã, fata inferioarã cu reticulatii evidente, înguste si puternice; rizinele sub forma unui smoc de firisoare. Tericol; subneutroph.- neutroph., ex. schioph.,- mo.- ex. photoph.;  - (s'-)- bor.- smed.

    1071. Peltigera polydactilon (Neck.) Hoffm.
    (Peltigera polydactila f. dissecta Müll.-Arg.; Peltigera polydactila f. hymenia Fr.; Peltigera polydactila f. lophyra (Ach.) Nyl.; Peltigera polydactila f. microcarpa Müll.- Arg.; Peltigera polydactila f. microphylla Anders; Peltigera microphylla (Anders) Gyeln.; Peltigera perfidia Gyeln.).
    Tal folios, cu lobii digitati, de 2-3 cm. lungime si 0,5-1,5 cm. lãtime, fata superioarã cenusie sau brunã, fata inferioarã albã sau brunã, aproape lipsitã de reticulatii (pot exista spre centru si atunci sunt late, putin proeminente), spre centru cu rizine scurte (spre margini lipsesc). Apotecii cu disc de -4 mm.  , negru, cu margine netedã. Hipoteciu galben; ascospori incolori, 3-septati, de 30-45 x 6-8 µm. Ch.: Dolichorrizin, Zeorin. Tericol, pe rocile cu muschi, în partea bazalã a trunchiurilor de copaci etc.; (me.)mo. acidoph.- subneutroph., photoindiff.; în Psoretum decipientis Frei 1923. - arkt.- mieur.- med.mo.

    1072. Peltigera praetextata (Flörkeex Smrft.) Zopf.
     (Peltigera praetextata f. incusiuscula Gyeln.("incusincula"); Peltigera praetextata f. isidiata Gyeln.; Peltigera praetextata f. cylindrica Gyeln.; Peltigera praetextata v. subcanina Gyeln.; Peltigera subcanina Gyeln.).
       Tal folios, rosietic, acoperit cu isidii erecte, pe fata superioarã cel putin la margini pâslos; cefalodiile si soralele lipsesc; rizine deschise la culoare sau brune; ascospori de 25-45 x 3,5-5 µm. Pe sol si roci cu muschi, la baza trunchiurilor arborilor etc.; me. acidoph.- subneutroph., (mo.) ex.- f. hygroph.;  - bor.- med.

    1073. Peltigera rufescens (Waiss) Humb.
    (Peltigera rufescens f. incusa Flot. ex Körb.; Peltigera rufescens v. rhizinosa Gyeln.; Peltigera rufescens v. typica Gyeln.).
    Tal folios, digitat, aproape pielos (când este uscat este tare si sfãrãmicios), pe fata superioarã pâslos, cenusiu pânã la cenusiu- brun, umezit devine cenusiu- verzui, are dimensiuni mai mici decât Peltigera canina. Apotecii cu disc de 5-8 mm  ; ascospori 3-7 septati, de 40-70 x 4-5 µm. Tericol, în special în locuri deschise si adesea pe sol calcaros; subneutroph.- mo. basiph., mo.-f. photoph., f. xeroph.- me. hygroph.; caract. Psoretalia decipientis Mattick ex Follm. 1974, în Toninion sedifoliae Hada  1948 (Toninio- Psoretum decipientis Stodieck 1937, Cladonietum symphycarpiae Doppelbaur 1950, Parmelietum hypoclistae Klem. 1930) si Peltigeretalia Klem. 1950 (în Lecidomatetum demissae Frey 1925, Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955, Stereocauletum condensati (Langerfeldt 1939) Klem. 1955, Cladonietum mitis Krieger 1937, Cladonietum destrictae Krieger 1937, Cladonietum foliaceae Klem. 1955). - arkt.- med.

    1074. Peltigera timonkoi Gyeln.
    Tal cu cefalodii pe ambele fete, lobi mici, imbricati, rigizi, dens pâslosi pe fata superioarã, perii 1-3 septati de - 100 µm lungime, hialini sau bruni; fata inferioarã a talului brun-neagrã, cãtre margine mai deschisã la culoare, cu reteaua de nervuri latã, putin evidentã si cu rizine. Apotecii necunoscute. Pe pernite de muschi.

    1075. Peltigera venosa (L.) Hoffm.
    Tal folios, de -2 cm., ± rotund sau în formã de scoicã, monofolios, pe fata superioarã cenusiu- verzui, (umezit devine verde), în herbar ± brun, pe fata inferioarã alb, reticulat (sub formã de nervatiune reticulatã cu nervuri negre), cu cefalodii, fãrã rizine. Apotecii laterale, cu disc de - 4 mm  ; hipoteciu galben; ascospori în general incolori, fusiformi, 3- septati, de 30-45 x 6-8 µm. Ch.: Terpenoide, Phlebin-S. Cel mai bine se dezvoltã la umezealã, pe sol descoperit sau cu muschi din statiuni calcifere; mo. acidoph.- subneutroph., ex. schioph.-mo.(ex.) photoph., hygroph., substrathygroph.; caract. Lecidomatetum demissae Frey 1923.  - arkt.- h'mo./alp.
    D. 11. 3. 3. Solorina Ach. (1808)
    Tal folios, orizontal, fixat de substrat prin rizine, pe fata inferioarã reticulat. Cortexul superior continuu si uniform, paraplectemchimatic; fotobiont: Palmella sau Nostoc (uneori ambele la aceeasi specie); medula este formatã din hife septate; cortexul inferior dezvoltat numai sub apoteciu. Apotecii adâncite în depresiunile talului, circulare sau putin neregulate. Hipoteciu incolor; asce cu 1-8 spori; ascospori bruni, fusiformi sau elipsoizi, 1-3 septati.

    1076. Solorina bispora Nyl.
    Tal solzos, lobulat, pe fata superioarã alb-pruinos. Apotecii de 1-1,5(-2) mm  .; ascospori 2 sau 1/ ascã, 1-septati, de 80-110 x 45-50 µm. Pe sol calcifer, în areale alpine si subalpine; caract. Psoretalia decipiens Mattick ex Follm. 1974 (în Cladonietum symphycarpiae Doppelbaur 1950).  - arkt.- alp.

    1077. Solorina crocea (L.) Ach.
    (Peltigera crocea Ach. [61/ nr. 792]).
    Tal folios, sub formã de rozetã, pe fata superioarã brun sau cenusiu, pe fata inferioarã rosu-cãrãmiziu. Apoteciile cu margine fãrã vãl; ascele contin câte 6-8 spori; ascospori de 35-45 x 10-12 µm. Tericol: pe sol puternic calcifer cât si necalcifer; caract. Solorinion croceae Klem. 1955 (în Lecidomatetum demissae Frey 1923, Stereocauletum alpini Frey 1937).  - arkt.- alp.

    1078. Solorina monospora (Fray.) Gyeln.
    Tal folios, fragil, mic  de 1,5-8 mm.  , pe fata inferioarã palid- rozaceu, cu rizine foarte putin dezvoltate. Apotecii în centru, de obicei câte una sau douã, disc puternic concav, brun; epiteciu negricios, J/K -; parafize liniare, nearticulate; asce rotunjite la vârf, de 120-160 µm lungime, contin câte un singur spor; ascospori bruni sau negriciosi, uneori 1-septati dar si 2 sau 3 septati, de 93-148 µm. Tericol.

    1079. Solorina octospora Arnold
    Tal folios, în formã de rozetã, papiraceu, pe fata superioarã ± brun. Asca contine 8 spori. Ascosporii de 50-65 x 15-20 µm. Pe sol calcifer în areale alpine.

    1080. Solorina saccata (L.) Ach.
    (Solorina saccata v. genuina Körb. [61/ nr. 796];  Peltigera saccata DC. [61/ nr. 796]).
    Tal subtire, papiraceu (în stare uscatã foarte sfãrãmicios), întins sub formã de rozetã compusã din lobi rotunjiti, emarginati, pe fata superioarã verde-cenusiu pânã la verde-bruniu, umezit devine verde, uneori putin brumat, pe fata inferioarã albicios, putin pâslos, cu rizine si fãrã reticulatii. Apotecii dispersate pe suprafata talului si spre centru, niciodatã spre periferie, imerse (adâncite în tal), cu discul brun-întunecat, de 1-4 mm  , la început acoperit de un vãl fin care apoi dispare. Ascele contin 4 rar 6 spori; ascospori bruni, 1-septati, putin ascutiti la capete, de 30-60 x 18-28 µm. Pe sol calcifer, într-o mãsurã oarecare umbrit; subneutroph.- mo. basiph., mo. photoph., (-ex.schioph.), subatrathygroph.; caract. Psoretalia decipientis Mattick ex Follm. 1974 (în Cladonietum symphycarpiae Doppelbaur 1950).  - arkt.- smed.mo.(-med.mo.).

    1081. Solorina spongiosa (Ach.) Anzi
    (Solorina saccata v. spongiosa (Sm.) Nyl.).
    Tal format din solzisori izolati sau imbricati, pe fata superioarã cenusii- bruni, în stare umedã verzi-bruni. Apoteciile la început cu discul acoperit de un vãl fin care nu dispare complet, lasând pe margine un cerc persistent. Ascele contin câte 4 spori; ascospori de 30-50 x 18-23 µm. Pe sol calcifer.  - arkt.-alp.

    D. 11. 4. Placynthiaceae Dahl. (1950)
    Tal microfruticos, cu ramificatiile ± dichotomice, cu aspect coralinic, la margine ± radiat lobat, cu lobii subtiri sau microsolzos, în centru pulverulent, granulos, întunecat la culoare. Fotobiont: cyanobacterii Rivulariaceae sau Scytonemataceae, dispersate si nestratificate (tal homeomer). Apotecii lecideine; hamateciu: parafize septate, neramificate. Asce cu 8 spori; ascospori incolori, simpli sau 1-7 septati.

    D. 11. 4. 1. Placynthium (Ach.) Gray.
    Tal microsolzos, în centru pulverulent, granulos sau cu aspect coralinic, la margine ± radiat-lobat. Fotobiont: Cyanobacterii: Dichotrix (Rivulariaceae) sau Scytonemataceae. Ascoma: apoteciu sesil, lecidein sau biatorin, cu discul plat sau convex; hipoteciu de la deschis la culoare pânã la întunecat; parafize simple pânã la septate, în partea superioarã întunecate la culoare. Asce cu 8 spori; ascospori incolori, fusiformi sau elipsoizii, de la 1 septati (uneori simpli ca aspect) pânã la 7 septati.
    Genul Placynthium se aseamãnã la conformatia si culoarea talului cu Moelleropsis nebulosa (Fam. Pannariaceae ord. Lecanorales), prin fotobiont si ascospori, cu Porocyphus (Fam. Lichinaceae ord. Lichenales), diferã discului ascomei si ascosporii.

    1082. Placynthium filiforme (Garov.) Choisy.
    (Pterigium centrifugum Nyl.; Pterigium centrifugum f. complicatum Gyeln.; Pterigium filiforme (Garov.) A.L.Sm.).
    Tal lobat, lobii nu se suprapun, nu isidios însã cu mici lobi secundari (bruni) cenusii pânã la negriciosi, lobi marginali de 0,1-0,2 mm. lãtime, -3 mm. lungime, ramificati, radiari, pe fata inferioarã negriciosi; apotecii negre, lecideine, la început sub formã de urne apoi discul devine plat si cu margine; epiteciu albastru; asce cu 8 spori; ascospori 1-septati, de 14 x 7 µm; himeniu J/K + (albastru). Saxicol; - alp.

    1083. Placynthium flabellosum (Tuck.) Zahlbr.
    (Placynthium adglutinatum (Anzi) Trevis; Anziella adglutinata (Anzi) Gyeln.).
    Tal oliv, cenusiu, bej-cenusiu, brun, plat, neted-lucios, lobi marginali de - 3 mm. lungime si 0,5(-1) mm. lãtime, în centru acoperit cu lobi; ascospori 3-septati la capete rotunjiti si usor strangulati în dreptul septelor. Pe roci silicioase umede (în statiuni inundate, pe coaste etc.); mo. photoph.- ex. schioph.; în Ionaspidetum chrysophanae Frey 1922.

    1084. Placynthium garovaglii (A. Massal.) Malme
    (Placynthium garovaglii Zahlbr.; Placynthium caesitium Nyl.) Hue.).
    Tal de peste 1 mm. grosime, areolat, în mijloc ± granulos-crustos, lobi de 0,1-0,3 mm. lãtime, nu isidios papilos-coralinic, cenusiu-brun, umezit cenusiu-verzui-brun, ± pruinos; apotecii brune sau negre, disc plat sau convex, cu margine; hipoteciu brun; parafize la capete brune; asce cu câte 8 spori; ascospori 3-7 septati, incolori, elipsoizi sau usor curbati, de 23-53 x 4-6 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; xeroph., (subhydroph.) ex. photoph.; în Peccanio- Thyreetum confusae Nowak 1960.

    1085. Placynthium hungaricum Gyeln.
    Tal cu areole marginate, compact papilos pânã la coralinic, gros, crãpat, alb-cenusiu, pruinos, în general fãrã prototal, lobi marginali aproape cilindrici, putin ramificati; ascospori 1- septati, de 12-20 x 4-6 µm. Calcicol; basiph., mo. anombroph.- ombroph., ex.- f. photoph.;  - mieur. (pralp.).

    1086. Placynthium nigrum (Huds.) S.Gray.
    (Placynthium tremniacum (A. Massal.) Jatta; Pannularia nigra (Huds.) Nyl.; Placynthium nigrum v. fuscum Zahlbr.; Placynthium nigrum f. triseptatum (Nyl.) Hue.; Placynthium corallinoides (Hoffm.) Jatta; Placynthium siliceum Gyeln.).
    Tal de -10 cm. lãtime, spre mijloc crustos, cu isidii ± coralinic-papiloase, negru pânã la întunecat- brun sau brun-verzui; areole pânã la solzoase, solzi de 0,5 mm., erecti, ramificati; prototal albastru-verde pânã la albastru-negru, adesea destrãmat; apotecii sesile, cu disc negru, la început plat si marginat, mai târziu convex si nemarginat; hipoteciu brun; parafize simple, septate, la capete întunecate; ascospori incolori, 1- 3 septati, de 8-25 x 4-6 µm; himenium K + albastru. Pe roci calcifere; basiph., subhydroph.- substrathygroph., mesoph.- me. xeroph.; caract. Verrucario- Placynthietum nigri Kaiser 1926, Collematetalia cristati Wirth 1980.  - bor.- med.

    1087. Placynthium subradiatum (Nyl.) Arnold
    (Wilmsia radiosa Körb.).
    Tal lobat, la mijloc aproape pierit, dezlipit, apoi în formã de rozetã rotundã sau de secerã, oliv-întunecat, mat; apotecii mici, negre, cu margine subtire, cenusie, persistentã; hipoteciu incolor; asce 8-spore; ascospori simpli la prima vedere în realitate sunt prevãzuti cu un sept foarte subtire si fragil, de 14-15 x 5-7 µm. Calcicol, suprafete verticale; basiph., mo. anombroph.- ombroph., ex.-f. photoph.; - bor.- med.

    1088. Placynthium tantaleum (Hepp) Hue
    (Lecothecium corallinoides Körb.).
    Tal uneori cu contur nedefinit, negricios pânã la întunecat brun; Apotecii de - 1 mm., plate, marginate, mai târziu bombate; ascospori (simpli) 1-septati, de 8-25 x 5,5 - 9 µm. Pe roci silicioase;  - bor.-med.

    D. 12. PERTUSARIALES  M. Choisy ex D. Hawksw. & O. Eriksson (1986)

    D. 12. 1. Pertusariaceae Körb. ex Körb. (1855)
    Tal crustos, verucos, neted sau soredios, fixat bine de substrat prin hifele stratului medular; în structurã anatomicã stratificat, corticat sau nu; cortexul format din hife  perpendiculare sau hife neregulat septate, alipite si cu pereti subtiri. Fotobiont: chlorococcoid. Ascomate izolate sau mai multe la un loc, imerse (adâncite complet în verucozitãtile talului), ± peritecioide, adesea ca un punct sau sesile, strâmtate la bazã, cu discul circular si marginat de tal; hipoteciu incolor sau diferit colorat, fãrã tentã verzuie, K + (violet); în regiunea himenialã nu se gãsesc celule algale; hamateciu: parafize bine dezvoltate, ramificate sau nu. Asce larg cilindrice, vârful cu camerã ocularã largã, contin 1 pânã la 8 spori- tip Pertusaria-; ascospori de cele mai multe ori mari, simpli, uneori 1-septati, în general incolori, cu pereti subtiri sau îngrosati.

    D. 12. 1. 1. Ochrolechia A. Massal. (1852)
    Tal crustos, verucos, neted sau soredios, fãrã rizine, fixat de substrat prin hifele stratului medular; în structurã anatomicã stratificat, pe fata superioarã corticat sau nu; cortexul format din hife ± perpendiculare sau hife neregulat septate, alipite si cu pereti subtiri. Fotobiont: chlorococcoid. Ascomate la început putin adâncite în tal apoi sesile si strâmtate la bazã, cu discul circular, marginat de tal; hipoteciu deschis la culoare; hamateciu: parafize ramificate si întretesute; asce cu învelisul îngrosat la vârf, contin câte 2-8 spori; ascospori incolori, mari, simpli, cu pereti subtiri sau moderat îngrosati.

    1089. Ochrolechia alboflavescens (Wulfen) Zahlbr.
    (Pertusaria decipiens Erichsen).
    Tal delimitat coltos, de regulã circular, de -1 mm. lãtime, gãlbui- cenusiu, verucos, în parte granulos-soredios; soralia mãruntã pânã la în jur de 1 mm. grosime, dispersatã; tal K -, C -; ascomate roz-brune, disc de -3 mm.  , plat pânã la concav, perfect rotund si cu marginea întreagã sau la cele mai mari neregulat si cu marginea ruptã. Ch.: Lichesterin-S. Corticol, în special pe conifere; me.-f. acidoph., hygroph., ex.-mo. photoph., anitroph.; în Pseuevernietum furfuraceae Hillmann 1925. - s'bor-h'mo., (subco.).

    1090. Ochrolechia androgyna (Hoffm.) Arnold
    (Ochrolechia subtartarea (Nyl.) A. Massal.; Ochrolechia  tartarea v. androgyna Arnold; Ochrolechia tartarea v. subtartarea Vain.; Ochrolechia tartarea f. arborea Bausch.).
    Tal crustos-lepros, cenusiu, alb- cenusiu pânã la alb sau usor gãlbui, foarte variabil; sorale mai ales boltite si de 0,6 mm., rotunde pânã la neregulate, adesea usor gãlbui sau bej, P -, rar P + (brun-rosu); soredii de -100 µm. Apotecii brun-roz, cu margine groasã, soredioasã, disc ± plat, adesea lipseste sau slab dezvoltat; ascospori de 30-45 x 13-22 µm. Corticol, uneori muscicol; mo.-f. acidoph., hygroph., anitroph.; caract. Cystocoleo- Racodietum Schade 1932 ex Klem. 1955, Alectorietalia Dahl & Hada  1944 (în Parmeliopsidetum ambiguae (Hilitzer 1925) Frey 1927, Parmelietum revolutae Almborn 1948 ex Klem. 1955).  - bor.- med.mo.

    1091. Ochrolechia frigida (Sw.) Lynge
    (Ochrolechia tartarea v. frigida Körb.; Ochrolechia frigida Räsänen; Ochrolechia gonatodes (Ach.) Räsänen; Ochrolechia tartarea thelephoroides (Th.Fr.) Arnold; Ochrolechia pterulina (Nyl.) G.E. Howard; Ochrolechia lapuënsis (Vain. in Räsänen.) Räsänen; Ochrolechia frigida f. lapuënsis (Vain. in Räsänen) Tønsberg.).
    Tal subtire, la urmã cornos, KC + (galben pânã la rosu); ascomate de 3-7 mm. lãtime, disc concav, roz- brun, nu pruinos, cu margine subtire; ascospori în jur de 25-40 x 15-26 µm. Pe sol, muschi, resturi de plante, rar corticol, mo.-f. acidoph., f. ombroph., hygroph., (mo.)-ex. photoph.; caract. Megasporion verrucosae Kalb 1970 (în Megasporetum verrucosae Frey 1927). - bor.- subatl.

    1092. Ocholechia pallescens (L.) A. Massal.
    (Ochrolechia paralella (L.) A. Massal. v. pallescens Rabenh.; Lecanora pallescens Nyl.).
    Tal alb pânã la alb- cenusiu sau verde- cenusiu, KC + (rosu); ascomate cu disc de 1-3 mm.  , rosu, alb- pruinos, C +/KC + (rosu); ascospori în jur de 40-70 x 25-30 µm; Ch.: Gyrophor-S. Pe scoartã de foioase, rar pe roci; mo. acidoph., me. ombroph.; în Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex Klem. 1955.  - bor. subatl.- med.(mo.), oz.
    1093. Ochrolechia parella (L.) A. Massal.
    (Ochrolechia pallescens v. parella Körb.; Lecanora parella Ach.; Ochrolechia parella f. corticola Kief.; Ochrolechia parella v. plumbea (B. Bouly de Lesd) Zahlbr.; Ochrolechia parella v. saxicola Cretzoiu).
    Tal subtire, la început neted apoi granulos, încretit sau verucos-soredios, rareori complet granulos-soredios, albicios, cenusiu, uneori gãlbui sau plumburiu; K - C - sau + (slab gãlbui); ascomate sesile, cu disc de pânã la 3 mm.  , la început concav apoi plat sau convex si neregulat, de culoarea cãrnii (uneori plumburiu), pruinos; hipoteciu incolor sau gãlbui; ascospori 4-8/ ascã, 45-88 x (17,5-)25-50 µm.; Ch.: Variolar-S., Gyrophor-S., numai în apoteciu. Pe roci; subneutroph.,- mo. acidoph., mesoph., ombroph., mo.-ex.(f.) photoph., (anitroph.-) mo. nitroph.; în Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923.  - bor.- atl.- mieur. subatl. med.

    1094. Ochrolechia tartarea A. Massal.
    (Lecanora tartarea (L.) Ach.; Parmelia tartarea Ach.; Ochrolechia tartarea v. saxorum A. Massal.).
    Tal cornos pânã la granulos, cenusiu, alb-cenusiu pânã la alb; tal/medula C +/KC + (rosu), K + (galben), C + (rosu); ascomate imerse sau sesile, disc de pânã la 4 mm. lãtime, rosu-gãlbui sau rosu-brun, cu margine; hipoteciu incolor; ascospori 8/ ascã, de 35-70 x 20-40 µm; himeniu J + (albastru). Pe sol, roci, mai rar muscicol; me.-f. acidoph., f.ombroph., hygroph., (mo.)ex. photoph.; în Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921, Lecideetum limosae Klem. 1955, Megasporetum verrucosae Frey 1927, Rinodinetum conradi Klem. 1955).  - bor.subatl.- mieur.- subatl.(-smed), oz.

    1095. Ochrolechia upsaliensis (L.) A. Massal.
    (Ochrolechia pallescens v. upsaliensis L.; Ochrolechia pallescens A. Massal. v. tumidula Arnold; Ochrolechia parella A. Massal. v. tumidula Arnold; Lecanora pallescens A. Massal. v. tumidula Schaer.; Ochrolechia tumidula Arnold).
    Tal granulos, alburiu; ascomate mari, de obicei constrânse la bazã, de pânã la 2,5 mm. lãtime, disc galben-bruniu, gros alb pruinos, K - KC - P -, C ± (gãlbui); ascospori (4-)6-8/ ascã, de 45-75 x 30-50 µm. Ch.: Variolar-S., Murol-S. Pe sol calcaros, muschi, resturi de plante; neutroph.- subneutroph., photoph.; caract. Megasporion verrucosae Kalb 1970.  - arkt. alp.

    D. 12. 1. 2. Pertusaria DC. (1805)
    Tal crustos, superficial, moderat de gros pânã la gros, uneori subtire si ± imers, uniform pânã la rimos-crãpat, fisurat-areolat sau verucos, frecvent cu soralii sau isidii, cu cortex subtire, cartilaginos, paraplectenchimatos, hife cu pereti subtiri, septate si adglutinizate. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu ± sesil, cu discul dilatat si disciform (discul uneori îngrãdit cu soralii granulare si apare pruinos sau capãtã forma de soralie) sau imers în verucozitãtile fertile ale talului, aproape închis de acesta si în formã de periteciu. Hamateciu: parafize laxe, ramificate si anastomozate; asce cu 1 pânã la 8 spori, cilindrice, vârful cu camerã ocularã largã, teaca exterioarã J/K + (albastru), pãtura interioarã extensibilã- tip Pertusaria-; ascospori simpli, în general de pânã la 250 µm lungime, peretii îngrosati uniform dar în acelasi timp cu canale care radiazã spre suprafatã sau cu ornamentatii.

    1096. Pertusaria albescens (Huds.) M. Choisy & Werner
    (Pertusaria discoidea (Pers.) Malme; Pertusaria faginea Arnold; Pertusaria orbiculata (Schreb.) Zahlbr.; Pertusaria communis DC. v. discoidea Garovagl.; Pertusaria scutellata Hue; Pertusaria communis v. variolosa Anzi; Pertusaria discoidea f. minor Erichsen;  Pertusaria albescens v. globulifera (Turner) M. Choisy & Werner; Pertusaria globulifera (Turner) A. Massal.; Pertusaria globulifera v. discoidea (Pers. Almb.; Pertusaria globulifera f. elaeizans Harmand; Pertusaria henrici (Harmand) Erichsen; Pertusaria globulifera v. corralina Zahlbr.; Pertusaria henrici v. subglobulifera Erichsen; Pertusaria albescens  M. Choisy & Werner v. corallina Zahlbr.).
    Tal neted pânã la verucos, mai târziu granulos, verde-cenusiu (la umbrã), pânã la alburiu-cenusiu; soralia abundentã, alburie pânã la verzui-cenusie, P-, K -, KC -, C -, P -; hifele medulei J -. Apotecii foarte rar, veruci fertile în formã de sorale, disc singular sau separat când sunt împreunã 1-3 într-o verucozitate, la început  convex si ostiola foarte finã, apoi plat, de 1- 4 mm.  , rosu sau brun, alb-pruinos; excipulul aproape incolor; ascospori 1/ ascã, în jur de 170-300 x 50-115 µm, rar 6/ ascã sau foarte rar 8/ ascã dispusi uniserial (cea mai mare parte 54-89 x 22-37 µm; 3-4/ ascã: 94-123 x 33-44 µm, 8/ ascã: 36 x 22 µm). Ascele si partea superioarã a regiunii himeniale J + (albastru). Ch. acizi grasi (allopertusaric, dihidropertusaric) urme. Corticol, preferã scoarta foioaselor;  caract. Graphidetalia scriptae Hada  1944 (în Pertusarietum amarae Hillmann 1925, Pertusarietum hemisfericae Almb. 1948, Bacidietum rosellae Almb. 1948, Lecanoretum subfuscae (Hillmann 1925) Ochsner 1928), Physcietalia ascendentis Hada  1944 em Barkm. 1958 (în Physcietum ascendentis Ochsner 1928),  Xanthorion parietinae Ochsner 1928 (în Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, Parmelietum elegantulae Almb. 1948 ex Klem. 1955). - (s')bor.- med.

    1097. Pertusaria alpina Hepp ex H.E. Ahles
    (Pertusaria leioplaca v. octospora Nyl.).
    Tal subtire, endofloidic pânã la debil epifloidic, ± cenusiu-verzui, cu margine neclarã ceva mai deschisã la culoare, fãrã isidii si sorale; K si KC + (gãlbui), C -, P -, medula J - ; negii fertili au pânã la 2,6 mm. lãrgime, uneori 1-8 ostiole într-o verucozitate, discul usor convex, la bazã lat de 1,5-2,5 mm.; epiteciu aproape incolor pânã la bruniu; hipoteciu palid colorat aproape incolor; asce cilindrice, 255-455 x 33-45 µm, ascospori 8/ ascã, incolori, elipsoizi, simpli, în jur de 30-70 x 20-30 µm, cu peretii netezi, moderat de grosi. Ch.: coronaton, acid stictic, urme de acid norstictic, constictic. Pe scoarta netedã de arbusti foiosi, în special Alnus; în Lecanoretum subfuscae Ochsner 1928.  - bor.- med. mo.

    1098. Pertusaria amara (Ach.) Nyl.
    (Pertusaria amara v. amara; Pertusaria amara v. alnea (Ach.) Erichsen; Pertusaria amara f. carpini Erichsen; Pertusaria amara v. concentrica (Savicz) Erichsen; Pertusaria amara v. flotowiana (Flörke) Erichsen; Pertusaria amara f. isidiata (Harmand) Erichsen; Pertusaria amara f. macrospora Erichsen; Pertusaria amara f. muscicola Erichsen; Pertusaria amara f. saxicola Nyl.).
    Tal  mai ales gros, cu margini nedistincte, granulos sau dens papilos, slab verucos sau rugos, foarte rar areolat, alb, verzui, cenusiu, cenusiu-negricios, cu soralia rotundã, pânã la punctiformã, în jur de 1-2 mm. lãtime, de obicei albã; uneori isidii, alteori papile cu vârf alb format din eruptii soredioase care prin confluentã dã talului aspect soredios-areolat; soralia KC + (violet- rosietic), P + (rosu); apotecii existã destul de rar, discul de 2-3 mm.  , verucile fertile în formã de sorale; ascospori 1/ ascã, în jur de 140-230 x 50-72 µm. Corticol (pe foioase), muscicol si saxicol; mo.-f. acidoph., ex. schioph.- ex. photoph.; în Arthonio- Lecidelletea elaeochromae Drehwald 1993, Physcietea Tomaselli & De Micheli 1957 si Hypogymnietea physodis Follm. 1974, caract. Graphidetalia scriptae Hada  1944 (în Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925, Opegraphetum viridis Almb. 1948, Pertusarietum himeneae Almb. 1948, Pertusarietum amarae Hillmann 1925, Bacidietum rosellae Almb. 1948 ex Klem. 1955), Lecanorion subfuscae Ochsner 1928 (în Lecanoretum subfuscae Hillmann 1925) Chrysotrichetalia candelaris Wirth 1980 (în Lecanactidetum abietinae Hillmann 1925), Physcietalia ascendentis Hada  1944 em Barkm. 1958 (în Physcietum ascendentis Ochsner 1928, Parmelietum acetabuli Ochsner 1928, Parmelietum caperatae Felföldy 1941, Xanthorietum candelaris (Frey 1952) Barkm. 1958), Alectorietalia Dahl & Hada  1944 (în Parmeliopsidetum ambiguae (Hillmann 1925) Frey 1927, Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925, Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Alectorietum sarmentosae Frey 1927, Usneetum alpinae Frey 1952). - (s')bor.- med.

    1099. Pertusaria bryontha (Ach.) Nyl.
    (Pertusaria bryontha v. ecrustacea Nyl.).
    Tal alburiu, negos, adesea abundent acoperit cu veruci fertile, semigloboase, de pânã la 3 mm. lãtime, cu disc circular galben pânã la brun; tal K -, P -, C + (rosietic), UV ± (verde-galben-albãstrui pânã la oranj); apotecii la început cu margine bombatã, mai târziu redusã; hipoteciu brun-verzui; ascospori 1/ ascã, de (112-)150-205(230) x (39-)60-100 µm.; Ch.: acid gyrophoric cu xanthopne dH sau stictic (+ accesorii). Pe muschi si resturi de plante de pe substrat calcaros, caract. Megasporion verrucosae Kalb. 1970.  - arkt. alp.

    1100. Pertusaria carneopallida (Nyl.) Anzi
    (Pertusaria carneopallida v. cinereopallida Sommerf.; Pertusaria protuberans (Sommerf.) Th. Fr.).
    Tal subtire, de obicei endofloidic, alburiu-cenusiu, UV -; acid girophoric, nu acid thiophanic; verucile fertile plate, cu margine evident ridicatã, de 0,4-0,7 mm. lãtime, cu un singur disc bruniu si margine neregulatã; ascospori în jur de 20-30 x 12-16 µm. Pe scoartã netedã, mai ales Alnus, Betula.

    1101. Pertusaria chiodectonoides Bagl. ex A. Massal. (1855)
    (Pertusaria nolens Nyl.; Pertusaria nolens v. personata Th.Fr.; Pertusaria nolens f. dispersa Erichsen; Pertusaria inquinata (Ach.) Th.Fr.; Pertusaria inquinata v. degradata (Müll.-Arg.) H. Olivier; Pertusaria inquinata v. dispersa Erichsen).
    Tal subtire, verucos, uneori areolat-lobat pânã la scvamulos, alburiu pânã la cenusiu sau bruniu, nu isidii, nu soralia, P + (oranj), K + (galben pânã la oranj), C-, KC -, UV -; veruci fertile de 0,5-1 mm. lãtime, netede, de obicei separate, rotund-ascutite, adesea confluente, cu discul negru, desvelit; ascospori 8/ ascã, în jur de 20-40 x 10-25 µm. Ch.: acid stictic, urme de acid constrictic si/ sau norstictic. Pe roci tari, necalcaroase, silicat- calcifere, preferabil serpentine; subneutroph., (ex. schioph.) mo.-ex.(f.) photoph.; în Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944. - bor.- med.mo.

    1102. Pertusaria constricta  Erichsen
    (Pertusaria constricta v. abdita Erichsen).
    Tal cenusiu, epifloidic, neted pânã la rugulos; veruci fertile numeroase, de obicei împrãstiate, semigloboase, pânã la 2 mm lãrgime, cu baza dinstinct constrânsã, de obicei cu 3-6 ostiole; hipoteciu incolor; ascospori 8/ ascã, în jur de 30-60 x 15-30 µm; talul K + (gãlbui pânã la bruniu), C-, P -; Ch.: coronaton, acid stictic (urme norstictic). Corticol, pãduri montane si alpine; mo. acidoph., (me.-) f. hygroph., me. ombroph., mo. photoph., anitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928.  - mieur.- pralp.- med. mo.

    1103. Pertusaria corallina (L.) Arnold
    (Pertusaria subdubia Nyl.; Isidium corallinum Ach.; Pertusaria corallina v. dolosa Erichsen; Pertusaria ocellata (Walbr.) Körb.; Pertusaria ocellata v. discoidea Körb.; Pertusaria ocellata v. corallina Körb.; Pertusaria dealbata Nyl.; Lichen dealbatus Ach.; Pertusaria dealbescens Erichsen; Pertusaria dealbata f. corallina Cromb.)
    Tal subtire, fin verucos sau fin granulos, uneori areolat si marginea nedeslusitã, rareori cu marginea lobatã, cenusiu deschis pânã la alburiu, cu isidii împrãstiate, subtiri, de 0,1- 0,3 mm. grosime, granulare sau coraloide, concolore cu talul, uneori cu soredii galbene-alburii; tal P + (galben-oranj), K + (galben), C-, KC -. Ascomate la bazã constrânse, de obicei în grupe de 2-4 într-o verucã fertilã largã de 1,5- 2 mm., cu discul de la început usor convex apoi plat, deschis la culoare sau brun pânã la negru si adesea alb-pruinos; asce cu câte 2 spori, rar câte 1; ascospori de (80-)87-140 (-206 când este unul în ascã) x 40- 80(-100) µm. Ch.: acid thamnolic. Saxicol, pe roci silicioase, rar corticol; mo.-me. acidoph., me.-f. hygroph., me.-f. ombroph., anitroph.; caract. Pertusarietum corallinae Frey 1923, în Pertusario-Ophioparmetum Wirth 1972, Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921, Porpidietum tuberculosae Klem. 1946 ex 1955, Aspicilietum cinereae Frey 1922, Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923). - (s')bor.- mieur.mo.- med.mo.(alp.).

    1104. Pertusaria coronata (Ach.) Th.Fr.
    (Pertusaria isidiifera Erichsen; Pertusaria coronata v. subsoralifera Erichsen).
    Tal subtire, pielos, aproape neted, cenusiu- verzui pânã la pal gãlbui-cenusiu, ± acoperit cu isidii granulare pânã la elongate si coraloide, în jur de 0,05 mm. grosime, aditional soralii explosive; tal P + (ochraceu), K + (oranj); veruci fertile semigloboase, ± isidiate, de obicei grupate, 1-4 ostiole; ascospori 4/ ascã, în jur de 90-160 x 45-70 µm. Ch.: coronaton, acid stictic, uneori urme acid norstictic si/sau constictic. Pe scoartã de foioase, rar de conifere, rar lignicol sau saxicol; mo. acidoph., (mesoph.)me.-f. hygroph., mo.-me ombroph., eutroph.; în Pertusarietum hemisphaericae Almb. 1948 ex Klem. 1955.  - s'bor.(subatl.)- med.

    1105. Pertusaria dacica Erichsen
    (Pertusaria deschatresii Werner).
    Tal cornos, marginat, nezonat radial-fisurat, aparent lobat, în pãrtile mai bãtrâne devenind chiar solzos, cenusiu-verzui pânã la cenusiu- întunecat si cu periferia mai deschisã la culoare, R -, fãrã isidii, sorale împrãstiate, rotunde, concave, fãinoase, de 0,2-2 mm. lãtime, transformate în pãrti fertile, cu discul alb sau palid carneu, la început concav apoi cu margine care mai târziu se retrage; ascomata nu se cunoaste. Corticol.  - mieur. smed.

    1106. Pertusaria dactylina (Ach.) Nyl.
    Tal subtire, albicios, cu isidii erecte, dense, aspre, columnare, în jur de 3 mm. înãltime si în jur de 0,5-0,6 mm. grosime, la capete albe; P + (rosu), K + (gãlbui), C -, KC - sau + (roz aprins), UV -; apoteciu de obicei singular, imers în vârfurile isidiei, disc rotund, negricios, în jur de 0,5 mm. lãtime; ascospori 1/ ascã, în jur de 120-300 x 60-100 µm. Ch.:  fumarprotocentric, urme de acid protocentric, uneori acid lepraric. Pe substrat acid, sol golas, muschi, resturi de plante, uneori scoartã.  - mieur. smed.

    1107. Pertusaria erumpens Erichsen
    Tal cenusiu, moderat de gros, mat, areolat; areole neregulat colturoase, de mãrimi diferite, de 0,8 -2 mm., cu suprafata fin verucoasã, uneori mai aspru verucoasã; veruci plate, nu au formã de papile; cel mai adesea pe discul celor mai scunde veruci si uneori printre ele apar numeroase sorale usor-gãlbui- albicioase, rotunde, cel mai adesea plate, de 0,5-0,8 mm. lãtime; ascomatele si picnidiile nu se cunosc. Ch.: acid fumarprotocentric, urme protocentric. Pe roci silicioase.  - mieur.alp.

    1108. Pertusaria flavida (DC) J.R. Laudon
    (Variolaria flavida DC.; Pertusaria lutescens (Hoffm.) Lamy).
    Tal epifloidic, de regulã subtire sau moderat gros, crãpat pânã la uniform areolat, inegal fin verucosos, sulfuriu galben, gãlbui, galben- auriu strãlucitor pânã la galben- cenusiu; UV + (oranj), uniform acoperit cu isidii fine, într-o mãsurã oarecare globuloase, în jur de 0,5 mm. lãtime, ocazional cu soredii fine, gãlbui prin deschidere; tal C + (galben pânã la oranj), K - sau + (galbui), KC + (galben pânã la oranj), UV + (oranj); ascomate foarte rar, 2-4 împreunã imerse în veruci fertile semigloboase, peritecioide, disc de 0,2-0,3 mm. lãtime si deschidere punctiformã; epiteciu si hipoteciu bruniu; asce cilindric- clavate, de 287-357 x 48-72 µm; ascospori de obicei 8/ ascã, uneori 6, în jur de 60-100 x 25-40 µm. Ch.: acid thiophaninic, uneori stictic sau confluentic si/sau acid 2'-O'-methylperlatolic. Pe scoartã de foioase; mo. acidoph., (mesoph.)me.-f. hygroph., mo.-me ombroph., anitroph.; caract. Pertusarietum hemisphaericae Almb. 1948 ex Klem. 1955, în Pertusarietum (wulfenii) hymeneae Almb. 1948, Bacidietum rosellae Almb. 1948. - (s'bor.-)mieur.subatl.- med.mo., (oz).

    1109. Pertusaria geminipara (Th.Fr.) C. Knight ex Brodo
    (Ochrolechia geminipara (Th.Fr.) Vain.).
    Tal rozaceu, continuu, cu granule dispersate, de 0,1-0,2 mm. lãtime, apical crãpate si sorediate; P + (galben pânã la oranj), K + (galben), C + (rosu), KC + (rosu), UV -.  Apotecii se întâlnesc rar, câte 1 într-o granulã fertilã, pânã la 2,5 mm. lãtime, cu disc concav sau plat, rosu închis pânã la negru; epiteciu rosu-brun, K + (gãlbui palid); ascospori 2/ ascã, incolori, la urmã negri-bruni, de 22-44 x 15-20 µm; himeniu J + (albastru). Ch.: acid alectorialic, acid barbatolic, uneori xanthone. Pe sol, muschi, resturi de plante. - arkt.- mieur. alp.

    1110. Pertusaria glomerata (Ach.) Schaer.
    Tal alburiu, rar galben sau brun, de obicei complet acoperit de veruci fertile dense, aproape globoase, în jur de 1 mm. lãtime, albe, continând de obicei o singurã ostiolã întunecatã; talul P + (galben-rosu), C -, KC + (galben-rosu), UV + (verde- galben- albãstrui); ascospori în general 4/ ascã, pot fi si 1-6, incolori, în jur de 70-125 x 25-50 µm; himeniu J + (violet). Ch.: acid norstictic, uneori urme de stictic. Mai ales pe sol calcaros, ± pe muschi si resturi de plante; neutroph.- subneutroph.; în Megasporetum verrucosae Frey 1927), Caloplacetum nivalis Kalb 1970.  - arkt. alp.

    1111. Pertusaria hemisphaerica (Flörke) Erichsen
    (Pertusaria speciosa Höeg; Variolaria hemisphaerica Flörke).
    Tal subtire, distinct, zonat, argintiu alburiu, cu margine radial-rugoasã (încretitã radial), neted pânã la fin granulos, în centru nu areolat, de 1-1,5 mm. lãtime, cu soralia ± puternic convexã; cortex gros, format din hife dispuse paralel; tal K -, KC si C ± (rosu intens), P -; medula J - cortex K -; ascomate si picnidii nu se cunosc. Ch.: acid lecanoric cu sau lipsit de acid variolaric. Pe scoartã de foioase si conifere, în special pe Fagus si Quercus, rar saxicol; mo.acidoph., (mesoph.)me.- f. hygroph., mo.-me. ombroph., anitroph.; caract. Pertusarietum hemisfericae Almborn 1948 ex Klem. 1955. - s'bor.- mieur.subatl.- med.

    1112. Pertusaria hymenea (Ach.) Schaer. (1836)
    (Pertusaria sublecanorodes Werner; Pertusaria wulfenii DC. non A. Massal.; Pertusaria fallax Howitt. Porina fallax Ach.; Pertusaria wulfenii f. plumbea Harmand em. Erichsen).
    Tal subtire pânã la gros, fin granulos pânã la granulos, galbui pânã la cenusiu, verde-cenusiu, mult mai rar galben, fãrã isidii sau soredii; K + (gãlbui) sau -, KC + (galben), P -, medula J -; veruci fertile în mod obisnuit frecvente, adesea deformate, pânã la 2 mm. lãrgime, cu 1-4 discuri cu deschidere punctiformã, rotund-deformate, ± rosietice; epiteciu ± întunecat, K + (violet); asce clavate, de 315-430 x 70-88 µm, în aceeasi ascomatã predominante cele cu 8 spori dispusi biserial, nu rareori intercalate cele cu 4 sau 6 spori; asce J + (albastru); ascospori în jur de 60-110 x 30-50 µm. Corticol; mo. acidoph., (ex.schioph.-)mo. photoph., f. hygroph., me. ombroph., anitroph.; caract. Pertusarietum (wulfenii) hymeneae Almb. 1948, în  Pertusarietum hemisfericae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Opegraphetum viridis Almb. 1948, Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925, Parmelietum elegantulae Almb. 1948 ex Klem. 1955).  - mieur.(atl.)- med.subatl.

    1113. Pertusaria kasandjefii Szatala
    Tal rimos- areolat, cu crãpãturi putin adânci, albicios, alb pânã la bruniu- albicios, cu verucozitãti corticate de 0,7-1,4 mm. lãtime, unele hemisferice sau aproape sferice, la bazã puternic gâtuite pot uneori erupe într-o masã pulverulentã albã, fãrã soredia; medula C + (roz- rosietic apoi rosu), KC + (rosu), P - sau P + (gãlbui); tal K -. Ascomatele si picnidiile nu se cunosc. Ch.: acid lecanorinic, acid variolaric (nu acid norstictic, stictic, thamnolic). Pe sisturi, gresii cristaline, roci vulcanice.  - smed.co.

    1114.Pertusaria lactea (L) Arnold
    (Ochrolechia lactea (L.) Hafellner & Matzer; Variolaria lactea Pers.; Zeora stenhammari v. lactea Körb., [61/ nr. 1690]; Variolaria actinota Wahlbg.; Pertusaria lactea f. cinerascens Nyl.; Pertusaria lactea v. confluens Erichsen; Pertusaria lactea v. esorediata Erichsen; Pertusaria lactea f. faginea Erichsen; Pertusaria lactea f. glabrescens Erichsen; Pertusaria lactea f. nigrescens Erichsen; Pertusaria lactea f. radiata Gyeln.; Pertusaria lactea v. somesana Cretzoiu; Pertusaria lactea v. turocensis (Gyeln.) Erichsen; Pertusaria lactea v. verruculosa Erichsen)
    Tal rimos-areolat, aproape neted, mai ales gros, cu margine radiat-rugoasã, cu areole în jur de 0,3-0,8 mm. lãtime, alb cu tonalitate de alburiu cenusiu pânã la cenusiu, nud sau cu soralia rotundã, aspru- granulatã; tal C+ KC + (roz- rosietic), K -, P -; medula si soralele C + (roz-rosietic); veruci fertile de obicei singulare, cu discul regulat circular, de 0,4-0,5 (-0,7 mm  ), bruniu, la început alb pruinos, mai târziu nud, împrejmuit cu margine neregulat soredioasã; epiteciu usor bruniu, K + (violet); hipoteciu deschis la culoare; parafize incolore, de 2-2,5 µm grosime, sãrãcãcios ramificate; ascospori 1/ ascã, în jur de 180-240 x 60-100 µm. Ch.:  Lecanor-S., ± (Variolar-S.).
Saxicol: pe roci necalcaroase sau slab calcaroase; mo.-me. acidoph., mo.-me. ombroph., anitroph.; caract. Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972 (în  Aspicilietum cinereae Frey 1923), Rhizocarpetalia obscurati Wirth 1972 (în Pertusarietum corallinae Frey 1923),  Cystocoleion nigri Wirth 1972 (în Cystocoleo- Racodietum Schade 1932 ex Klem. 1955), Chrysotrichion chlorinae Schade & Hada  1944 (în Chrysotrichetum chlorinae Schade 1934 ex Wirth 1972), Umbilicarietalia cylindricae Wirth 1972 (în  Psoretum conglomeratae Frey 1933, Lecideetum obscurissimae Frey 1933), Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972 (în Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923), Dermatocarpatea miniati Wirth (în Xanthorietum fallacis Schindler 1935).  - bor.- smed.mo.

    1115. Pertusaria leioplaca DC. in Lam & DC.
    (Pertusaria leioplaca v. tetraspora Th.Fr.; Pertusaria leucostoma (Bernh.) A. Massal.; Pertusaria leioplaca f. leucostoma Körb.; Pertusaria leioplaca v. juglandis Hepp; Pertusaria leucostoma f. cryptostoma Erichsen; Pertusaria leucostoma f. variolosa (Müll.-Arg.) Erichsen; Pertusaria leioplaca v. clausa (Ach.) Erichsen; Pertusaria alpina v. occulta Erichsen; Pertusaria leioplaca ssp. creatomma Norman; Pertusaria creatomma Norman; Sphaeria leucostoma Bernh.).
    Tal subtire, de la început endofloidic, alburiu pânã la verzui-cenusiu; veruci fertile de 1-2 mm lãrgime, usor convex-aplatizate, adesea dense, la bazã constrânse sau noduloase, de obicei cu doar o singurã ostiolã, de obicei negricioasã, de 0,3-0,5 mm. lãtime, însã uneori se lãrgeste, de culoarea cãrnii; epiteciu pal pânã la bruniu; hipoteciu deschis la culoare; ascospori 4/ ascã, foarte rar 5 sau 6, în jur de de 40-115 x 20-50 µm. Ch.: coronaton, de obicei acid stictic, norstictic, depside. Pe scoartã netedã în pãduri de foioase, rar pe conifere; mo. acidoph., me.-f. hygroph., mo.-me. ombroph., ex.schioph.- mo.photoph., anitroph.; caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928 si Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925, în Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex. Klem. 1955, Opegraphetum viridis Almb. 1948, Biatoretum stiriacae (Almb. 1948) Klem 1950, Pertusarietum  hymeneae (wulfenii) Almb. 1948.;  - s'bor.- med.(mo.).

    1116. Pertusaria multipuncta (Turner) Nyl.
    (Pertusaria sorediata Fr.; Pertusaria multipuncta v. leptosporoides Erichsen; Pertusaria multipuncta v. amarescens H. Olivier; Pertusaria amarescens Nyl.; Pertusaria multipuncta v. leptospora H. Olivier; Pertusaria leptospora Nitschke ex Lahm.; Pertusaria leptospora v. glomellifera Erichsen).
    Tal mai ales gros, neted sau fin granulos, în formã etajat- areolatã, albãstrui-cenusiu; P + (rosu), KC + (roz aprins sau violet nu oranj), K - sau + (galben pânã la rosu-gãlbui); veruci fertile albe, de obicei cu un singur disc rosietic; ascospori 1/ ascã, în jur de 90-200 µm lungime x 33-(35-)48(-72)µm lãtime. Ch.: acid physodalic, urme acid protocentric. Pe scoartã netedã, mai ales Fag sau Abies; me. acidoph., ombroph., f. hygroph., ex. schioph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928.  - mieur.(atl.)- med.mo., oz.

    1117. Pertusaria oculata (Dicks.) Th.Fr.
    Tal subtire, de -0, 4 mm. grosime, alburiu- cenusiu, la început granulos apoi cu isidii numeroase, fragile, cu capãtul întunecat; tal K + (galben apoi ruginiu-rosu), P + (galben apoi oranj); apoteciu de -2(2,5) mm. lãtime, cu disc negricios si margine puternicã; hipoteciu brun; epihimeniu K + (violet); ascospori (6-)8/ ascã, de 15-31 x 8-16 µm; himenium J -. Ch.: Fumarprotocetrar-S, urme acid protocentric sau girophoric. Pe substrat acid, sol, resturi de plante, muschi etc., nu substrat calcaros.  - arkt.- alp. (subarcticã, în Alpii centrali).

    1118. Pertusaria ophtalmiza (Nyl.) Nyl.
    (Pertusaria multipuncta Nyl v. ophtalmisa Nyl.).
    Tal neted, uniform, subtire pânã la moderat gros, fãrã soredii; veruci fertile ± regulat distribuite, plate, de 0,5- 1 mm. lãtime, de obicei 1-2 în aceiasi verucã, cenusiu pruinoase pânã la alburii, disc de 0,5 mm. lãtime; ascospori 1/ ascã, în jur de 130-200 x 50-70 µm. Pe scoartã; mo.-me. acidoph., ex. schioph.-mo. photoph., f.- ex. hygroph., anitroph.; în Evernietum divaricatae Frey 1952 ex Barkm. 1958 em. Bibinger 1970. - bor.- mieur., oz.

    1119. Pertusaria panyrga (Ach.) A. Massal.
    (Pertusaria efflorescens Vain.; Pertusaria globulifera Nyl.).
    Tal subtire, alburiu; K -, C -, P - ; veruci fertile abundente, de 0,8- 1 mm. lãtime, convexe, la bazã constrânse, discul negru, de 0,4-0,6 mm. lãtime, neted, usor alb pruinos; ascospori 1/ ascã, în jur de 80-165 x 40-55 µm. Ch.: acizi grasi iH. Pe muschii de la baza trunchiurilor arborilor, caract. Megasporion verrucosae Kalb 1970 (în Megasporetum verrucosae Frey 1927).  - mieur.-smed.

    1120. Pertusaria pertusa (Weigel) Tuck.
    (Pertusaria communis DC.; Pertusaria communis v. pertusa Körb.; Pertusaria pertusa v. albida H. Olivier,; Pertusaria pertusa v. debaryana (Hepp ex Rabenh.) Erichsen; Pertusaria pertusa v. oleae (Zschacke) Erichsen; Pertusaria pertusa f. plumbea (Duby) Zahlbr.; Pertusaria communis f. plumbea Duby; Pertusaria pertusa v. leiotera Zahlbr.; Pertusaria communis v. leiotera Nyl. Pertusaria pertusa v. polycarpa (Clem.) Zahlbr.; Pertusaria pertusa f. viarum Erichsen; Pertusaria leioterella Erichsen).
    Tal cenusiu, verucos pânã la rimos (areolat-lobat), fãrã isidia, fãrã soralia; tal P + (oranj- rosu), K + (galben), C- KC + (galben), UV + (pal oranj). Veruci fertile dispersate, în jur de 2 mm. lãtime, semigloboase, la bazã ± puternic constrânse, cu formã neregulatã, de obicei cu ostiole separate, câte 1, 2, 4 sau mai multe -uneori 15- într-o singurã verucozitate; epiteciu si hipoteciu usor colorate; ascospori 2/ ascã, rar 1 sau 3, în jur de 145-230 x 40-80 µm. Ch.: coronaton, acid stictic, uneori norstictic, constictic, subst. mH. Pe scoartã, mai ales de foioase, rar pe conifere, rar lignicol sau saxicol, caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928 (Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925, Biatoretum stiriacae (Almb.1948) Klem. 1950, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955, Opegraphetum viridis Almb. 1948, Pertusarietum (wulfenii) hymeneae Almb. 1948, Bacidietum rosellae Almb. 1948, Pertusarietum hemisfericae Almb. 1948 ex Klem. 1955), în Parmelietum elegantulae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex. Klem. 1955.  - (s'bor.-)mieur (subatl.)- med.(mo.).

    1121. Pertusaria pseudocorallina (Liljeblad) Arnold
    (Pertusaria concreta Nyl.; Pertusaria westrungii (Ach.) Leight.; Pertusaria ceuthocarpoides Zahlbr.; Pertusaria microsticta (Sm.) Erichsen).
    Tal rimos-areolat, bruniu-verzui, areole în jur de 1-3 mm. lãtime, negos pânã la nodulos; isidia negricioasã, groasã, împrãstiatã, fragilã si în formã de crater, de obicei granularã, mult mai rar elongatã; medula + (oranj), K + (galben-rosu), KC + (galben-rosu), C -, UV -; veruci fertile ± dense, semigloboase, 2-7 punctiforme, cenusiu- alburii, ostiole de 1-3 mm. lãtime; ascospori 2/ ascã, în jur de 120-200 x 50-80 µm. Ch.: acid norstictic.
Pe roci necalcaroase; mo. acidoph., anitroph.-/mo. nitroph.; caract. Pertusarietum asperergillo- flavicantis Wirth 1972, în Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923, Lasallietum pustulatae Hillmann 1925.  - mieur.(subatl.)- med.(mo.).

    1122. Pertusaria pulvinata Erichsen
    (Pertusaria pulvinata Erichsen v. pulvinata Erichsen; Pertusaria pulvinata v. diffusa Erichsen) .
    Tal cenusiu, mai ales gros, la început dens papilos, mai târziu verucos- negos pânã la rugulos (v. pulvinata), ± crãpat-areolat (v. diffusa); soralia punctiformã, mãruntã, la capãt cu papile fine sau negi, dens acoperã talul cu exceptia pãrtii exterioare; KC + (violet), P + (galben pânã la oranj); apoteciu si picnidia nu se cunosc. Pe scoartã, în special foioase.  - smed. co.

    1123. Pertusaria pustulata (Ach.) Duby.
    Tal subtire, verzui- cenusiu, neted, uneori granulos, rareori rugos; KC + (galben pânã la galben-rosu); ascomate peritecioide, cu disc singular, punctiform pânã la deformat, cu margine alburie, laceratã, în jur de 0,5-1 mm. lãtime; epiteciu negricios; ascospori 2/ ascã, îngust elipsoizi, în jur de 60-130 x 20-40 µm. Ch.: acid stictic, xanthone XaH, uneori acid constictic, norstictic. Pe scoartã netedã de foioase tinere, în special fag; mo. acidoph., ex. schioph.- mo. photoph., ombroph., anitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - (s')mieur.(atl.)- med.subatl.

    1124. Pertusaria rupestris (DC.) Schaer.
    (Pertusaria pallidoflora Erichsen;  Pertusaria communis v. rupestris DC.; Pertusaria rupestris v. polystigma Erichsen; Pertusaria rupestris f. variolosa Körb.; Pertusaria rupestris v. subplana Erichsen; Pertusaria rupestris  f. fallax (?)).
    Tal ± cenusiu, cartilaginos, de obicei ± rimos areolat; K + (galben), KC + (galben), P + (oranj- rosu); veruci fertile dispersate pânã la dense, în jur de 1-1,5 mm. lãtime, semigloboase, cu doar o singurã ostiolã punctiformã; ascospori 2/ ascã, în jur de 180-230 x 70-85 µm. Ch.: coronaton, acid stictic. Pe roci silicioase.
- (s'bor.-)mieur.(subatl.)- med.(mo.).

    1125. Pertusaria sommerfeltii (Sommerf.) Fr.
    (Pertusaria wahlenbergii Sommerf.; Pertusaria melastoma Nyl.).
    Tal subtire, endofloidic, alburiu- cenusiu, fãrã soralia; K - pânã la K + (pal-gãlbui), rar (galben); veruci fertile de -1 mm. lãtime, cu baza lãtitã pânã la constrânsã, de obicei cu 1-5 ostiole; ostiola la început punctiformã, apoi se lãrgeste, discul negru; epiteciu negricios, K + (violet); ascospori 8/ ascã, în jur de 20-40 x 12-20 µm. Ch.: coronaton, acid stictic, uneori urme de acid norstictic si/ sau constictic. Pe scoartã (Juniperus, Salix, Populus, Pinus etc.), rar pe muschi sau lemn. - bor.- mieur.subalp./alp.

    1126. Pertusaria stalactyza Nyl. (1874)
    (Pertusaria stalactyza v. aggregata Erichsen; Pertusaria stalactyza v. glomerata Erichsen; Pertusaria stalactyza v. inusita Erichsen).
    Tal bine dezvoltat, ± areolat, lipsit de soredii papilate, cenusiu pânã la fumuriu-cenusiu, cu isidii scurt-cilindrice de 0,4-1 mm. grosime; tal P + (rosu), K + (galben pânã la brun); veruci fertile ± semigloboase, de obicei cu 1-4 discuri negre; asospori 1/ ascã de dimensiuni foarte variabile între 84-228 x 36-102 µm. Ch.: acid fumarprotocentric, urme de protocentric. Pe roci silicioase. - smed.co.

    1127. Pertusaria trachythallina Erichsen
    (Pertusaria laevigata (Nyl.) Arnold).
    Tal subtire, ± endophloidic, cenusiu pânã la alburiu; tal (medula) K + (galben), P + (galben pânã la oranj); veruci fertile numeroase, în jur de 1 mm lãtime, de obicei cu un singur disc rosietic; ascospori (1-)2/ ascã, de (38-)94(-160) x (18-)36(-58) µm., adesea nu bine dezvoltati. Ch.: acid thamnolic. Corticol; mo. acidoph., anitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928, Persuratietum haemisphaericae Almb. 1948 ex. Klem. 1955.  - mieur. smed., subatl., (oz.).

1128. Pertusaria transsilvanica Ciurchea

    Tal subtire, neted, cenusiu-albicios, K -, C -; veruci fertile izolate, cu discul de 0,3-1,5 mm. lãtime, galben pal, pruinos, cu margine proeminentã, destul de groasã (0,3 mm.) si deschiderea 0,9 mm. lãtime, la început globuloase, mai târziu în formã de Lecanora; hipoteciu incolor, imediat sub el stratul algal; epiteciu incolor pânã la bruniu; parafize incolore, fine, ramificate, anastomozate; himeniu J + (albastru); ascospori 8/ ascã, de 48-66 x 24-32 µm. Pe scoartã de fag; în Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1026 21: 52]. - smed.co.:  România (H.U.C. nr. 551644, [89/ nr. 1133]).

    1129. Pertusaria trochiscea Norman
    (Pertusaria trochiscea v. microspora Cretzoiu).
    Tal subtire, verucos, alb, fãrã isidii sau soredii, P -, K -; veruci fertile de pânã la 0,9 mm. lãtime, aplatizat- globoase, de obicei 1 ostiolã, la început punctiformã, mai târziu lãrgitã si usor concavã, neagrã; epiteciu negricios, K + (violet); ascospori 4/ ascã, în jur de 50-90 x  20-50 µm. Ch.: coonaton, acid stictic- urme. Pe sol, muschi, resturi de plante. - smed. co.

    1130. Pertusaria velata (Turner) Nyl.
    (Parmelia velata Turner; Variolaria velata Ach.).
    Tal subtire, alburiu pânã la cenusiu, neted pânã la verucos-rimos, cu margine adesea plicatã însã verucile fertile împrãstiate; isidiile si sorediile lipsesc; C + rosu; acid lecanorinic, uneori lichenoxanthone; veruci fertile de 0,5-1 mm. lãtime, circulare, sub formã de Lecanora, cu margine puternicã, ridicatã, uneori fin sorediatã si de obicei singularã, cu disc rosietic; ascospori 1, rar 2/ ascã, în jur de 150-300(-310) x 50-90 µm. Pe scoartã, mai ales fag. - smed. (SV. Europei, ocazional Balcani).

    D. 12. 1. 3. Varicellaria Nyl. (1861)

    1131. Varicellaria rhodocarpa (Körb.) Th. Fr.
    (Pertusaria rhodocarpa Körb.; Varicellaria microsticta Nyl.).
    Tal subtire, neted sau foarte fin granulos, alb, alb-cenusiu sau usor gãlbui; K -, KC + (gãlbui), C + (rosu), P - sau + (cenusiu-deschis); cortexul superior plectenchimatic, alcãtuit din 1- 3 straturi hifale, incolor, de 10-20 µm grosime, la fel alcãtuit cortexul inferior, brun închis si cu rizine; fotobiont: chlorococcoid (12-15 µm  ), plasat sub cortexul superior (celulele mature grupate spre exterior si deasupra grupelor de celule fotobionte tinere); medula formatã din hife alungite dispuse longitudinal (paralel cu fetele talului) si întretãiate din loc în loc de hife verticale care fac legãtura între cortexul inferior si cel superior. Veruci fertile hemisferice, la început 1 sau 2-3, acoperite de medula albã; excipulul sferic; discul de 0,5-1,2 mm. lãtime, în mod obisnuit ± neregulat marginat, rosu sau rosu-galben pânã la aproape culoarea cerii, usor boltit; himeniu de 400-450 µm înãltime; hipoteciu si epiteciu de culoare deschisã; parafize incolore, delicate, de 1,5-2 µm grosime, ramificate si anastomozate; asce clavate, de 285-358(-411) x 105-143 µm; ascospori 1/ ascã, 1-septati, strangulati în dreptul septului, cu peretii exteriori si septul transversal puternic îngrosati, de 120-136 x 55-68 µm; hifele J -; himeniu J + (albastru); peretii ascosporilor J + (gãlbui). Pe sol, muschi si roci.  - arkt.-alp.
    Observatii. Talul se aseamãnã cu Pertusaria carneopallida (Nyl.) Anzi ex Nyl. 1869.

  D. 13. Ord. PEZIZALES  C. Bessey (1907)

    D. 13. 1. Schaereriaceae M. Choisy ex Haffelner (1984)

    D. 13. 1. 1. Shaereria Th.Fr. (1855)
    Tal crustos- areolat pânã la scvamulos, adesea areolele dispersate si convexe, cenusiu pânã la rosu-brun; fotobiont: Trebouxia. Apoteciu imers sau sesil, urceolat sau aspiciloid, disc concav pânã la plat, cu partea de dedesubt la acelasi nivel cu suprafata talului; excipulul talin subtire sau indistinct; excipulul propriu persistent, negru, întunecat brun, cu celulele ± globoase, lipsit de alge; epiteciu verde strãlucitor, ocazional brun (pe material înbãtrânit); himeniu J + (albãstrui); hipoteciu brun, numai pe partea superioarã (sub himeniu) de obicei incolor; hamateciu: parafize laxe, se separã repede în K, simple dedesubt, ocazional ramificate deasupra, celulele apicale umflate si uneori ± moniliforme; asce ± cilindrice sau rar clavate, cu pereti subtiri, cu un singur strat al învelisului, neîngrosate apical, cu un singur strat gelatinos spre exterior, tip Schaereria; ascospori 8/ ascã, aranjati uniserial, ± biserial sau neregulat, ± globosi pânã la elipsoizi, simpli, incolori, netezi, lipsiti de perispor distinct. Ch.: Gyrophor-S.
    Observatii. Se deosebeste de Lecidea si Porpidia prin parafize laxe si se separã repede în K, asce lipsite de dom apical; se deosebeste de Clauzadea prin: talul si apoteciu nu saxicole sau dacã da atunci tal superficial sau epiteciu verzui (mai ales în K; N + (rosu).

    1132. Schaereria cinereorufa (Schaer.) Th.Fr.
    (Lecidea cinereorufa Schaer.; Bacidia regularis Zahlbr.).
    Tal bine dezvoltat, scvamulos-areolat (scvamule de 1-2,5(-3)mm. lungime), rosu-brun, lucios pânã la brun-întunecat; K-, C-, KC - medula C ± (roz); apotecii cu discul de -1,2(1,5) mm.  , plat, negru; excipulul si hipoteciu brun-întunecat; parafize la capete verzui; epihimeniu ± verde-smaragd; ascospori sferici, de 7-10 µm  ; himeniu J + albastru. Ch.: Gyrophor-S. Pe roci silicioase; mo. acidoph., hygroph., (substrathygroph.) (mo.-)ex. photoph., anitroph.; caract. Pertusarietum corallinae Frey 1922, în Pertusario- Ophioparmetum Wirth 1972.  - bor.- mieur.mo.

    1133. Schaereria fuscocinerea (Nyl.) Clauzade ex Cl. Roux
    (Lecidea fuscocinerea Nyl.; Schaereria tenebrosa (Flot.) Hertel & Poelt; Lecidea tenebrosa Flot. ).
    Tal crustos- areolat (areole plate pânã la boltite, de -1 mm.), verucos sau granulos, cenusiu-brun pânã la (bruniu) cenusiu; K -, C-, KC -; apotecii aspiciloide, imerse în verucozitãti, disc de 0,6-0,8 mm.  , ± plat, cu margine subtire; hipoteciu de la incolor sau bruniu pânã la brun-negru sau negru; parafize cu capetele verzi-brune sau oliv-brune; ascospori elipsoizi, de 9-17 x 6-10 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Ch.: Gyrophor-S.
Saxicol: pe roci silicioase; mo.-me. acidoph., anitroph.(mo.) nitroph.; caract. Umbilicarion cylindricae Gams 1927. - (arkt.-) bor.- h'mo./alp.

    D. 14. TELOSCHISTALES D. Hawksw. & O. Eriksson
    Tal crustos rimos-crãpat sau areolat uneori lobat cãtre margine si placodioid, folios (orizontal sau în parte ascendent), tufos cu lobii aplatizati dorsiventral si moderat pânã la bogat ramificati; contine exclusiv alge verzi sferoide (fotobiont: chlorococcoid, Trebouxioid). Ascoma: apoteciu imers pânã la sesil, cu discul circular; asce cu 8 spori, subcilindrice pânã la clavate, învelisul extern si intern al vârfului K/J (albastru închis), cu cap apical gelatinos, -tip Fuscidea- sau elongat-clavate pânã la clavate -tip Teloschistes-. Ascospori incolori, elipsoizi pânã la piriformi, polocelati (polariloculari) sau bruni când sunt bãtrâni, sferici pânã la elipsoizi, rar elongati, drepti pânã la curbati, simpli pânã la 7-septati.

           D. 14. 1. Fuscideaceae Hafellner (1984)
    Tal crustos, rimos-crãpat sau areolat; prototal în mod obisnuit; cortex superior nu  diferentiat, uneori un strat cu celule superficiale brunii; cortex inferior nu; rareori medula J + (albastru). Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu imers pânã la sesil, cu discul rosu pânã la negru-brun; excipul talin de regulã nu sau insuficient dezvoltat; excipulul propriu ± distinct, persistent sau dispare, incolor, concolor cu discul sau întunecat; partea interioarã incolorã sau palid brunie; epiteciu brun; himeniu incolor sau uneori pal-bruniu; hamateciu: parafize simple sau putin bifurcate, slab conglutinate în apã, în special cãtre vârf devenind ± libere în K.; Asce cu 8 spori, subcilindrice pânã la clavate, tip Fuscidea; ascospori incolori, uneori bruni când sunt bãtrâni, ± sferici pânã la elipsoizi, rar elongati, drepti pânã la curbati sau în forma bobului de fasole, simpli sau cu un sept întunecat oliv-brun.

    D. 14. 1. 1. Fuscidea V.Wirth & V zda (1972)
    Tal crustos, rimos-lobat sau areolat; prototal prezent; cortex superior nu diferentiat, uneori un strat de celule brune la suprafatã; cortex inferior nu; fotobiont: chlorococcoid; medula rar J + (albastru). Ascoma: apoteciu imers pânã la sesil, cu disc rosu pânã la negru-brun. Excipul talin de obicei nu sau este prezent însã slab dezvoltat; excipul propriu ± distinct, persistent, mai închis la culoare sau concolor cu discul sau mai pal decât acesta; partea interioarã incolorã sau pal-brunie, partea externã brunã sau brun-neagrã; epiteciu brun; himeniu incolor, uneori palid brun, I -; hipoteciu incolor sau galben-pal, hife erecte; hamateciu: parafize simple sau împrãstiat ramificate, slab conglutinate în apã, în special spre vârf ± umflate în K; asce cu 8-spore, subcilindrice pânã la clavate, învelis extern si intern al capãtului lor J/K + (albastru), cu cap apical gelatinos; ascosporii incolori, putin bruni când îmbãtrânesc. Ch.: Divaricat-S, rar Alectorial-S, Fumarprotocetrar-S.

    1134. Fuscidea cyathoides (Ach.) V. Wirth & V zda
    (Lecidea cyathoides (Ach.) Ach.; Biatora rivulosa Ach.; Lecidea rivulosa Ach.; Lecidea rivulosa v. superficialis Körb.; Lecidea rivulosa f. cyathoides H. H. Magn.: Lecidea coriacella Nyl.; Lecidea cyathoides v. corticola (Fr.) H. H. Magn.; Lecidea stiriaca (A. Massal.) Jatta).
    Tal crãpat- areolat, areole cu suprafata ± netedã, cenusiu, brun-cenusiu sau alb-cenusiu, fãrã sorale; medula P + (rosu), K -, C -. Apotecii de -1,5(1,8)mm., imerse sau sesile, disc ± plat, brun- negru pânã la aproape negru, umezit (brun), cu margine. Hipoteciu incolor; parafize la capete brune; ascospori simpli, de forma bobului de fasole, de 8,5-12 x 4-6 µm, la ambele capete rotunjiti; himeniu, în special vârful ascelor,  J/K + (albastru apoi rosu.). Ch. Fumarprotocetrar-S. Saxicol: pe roci silicioase, în special pe cele cu suprafata ± verticalã si umbritã, precum si corticol (Betula, Fagus etc.); mo.-f. acidoph., me. ombroph., me. hygroph., mo photoph., anitroph.; în Pertusarietum hemisphaericae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Fuscideetum kochianae (Ullrich et Wirth 1972, Pertusarietum corallinae Frey 1922, Pertusarietum aspergillo- flavicantis Wirth 1972.  -s'bor. subatl.- mieur. subatl.- med. mo., (oz).

    1135. Fuscidea kochiana (Hepp) V.With. & V zda
    (Lecidea kochiana Hepp ; Biatora kochiana Flot.; Lecidea kochiana v. arenaria (Hepp) H. H. Magn.; Lecidea kochiana v. albescens H. H. Magn.; Lecidea lygaea Ach. v. albescens Lamy.; Biatora rivulosa v. kochiana Fr.).
    Tal crustos-areolat pânã la scvamulos-areolat, neted, cenusiu sau cenusiu-brun; medula UV + (albastru-)alb. Apotecii imerse, cu disc de -1,5(2,5) mm.  , plat pânã la usor convex, brun pânã la brun-negru, uneori slab pruinos, fãrã margine sau aceasta dispare mai târziu. Hipoteciu incolor; ascospori larg-elipsoizi pânã la aproape sferici, de 7,5-10,5 x 4-7 µm; himeniu J + (albastru) iar vârful ascelor + (rosu). Ch.: Divaricat-S. Pe roci silicioase, în special verticale, cu expozitie nordicã; mo.-me. acidoph., me. ombroph., me hygroph., anitroph.; caract. Fuscideetum kochianae Ullrich et Wirth 1969, în Acarosporetum sinopicae Hillmann 1924, Sporastatietum polysporeae Frey 1923, Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923, Psoretum conglomeratae Frey 1933).  - s'bor. atl.- mieur. subatl.- med.(subatl.)mo.

    1136. Fuscidea lightfootii (Sm.) Coppins
    (Lecidea lightfootii (Sm.) Ach.; Catillaria lightfootii Ach.).
    Tal bine dezvoltat, verucos pânã la areolat, cenusiu pânã la bruniu-cenusiu, rar verzui-cenusiu, uneori cu prototal cenusiu pânã la brun-negru, cu soredii adesea brunii, granuloase, de 40-100 µm grosime. Apotecii de -1,2(1,5) mm., disc brun pânã la negru, plat sau convex, usor lucios, cu margine subtire; parafizele la capete brune; hipoteciu cenusiu; ascospori elipsoizi, la mijloc strangulati, rar usor curbati, de 7,5-11 x 3-4,5 µm. Ch.: Divaricat-S. Corticol; mo.-me.(f.) acidoph., mo. photoph.-(ex. schioph.), me.-f. hygroph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928.  - mieur.- atl.(subatl.)- smed(-med.).

    1137. Fuscidea lygaea (Ach.) V.With & V zda
(Lecidea lygaea Ach.).
    Tal cenusiu, cenusiu-brun, brun-întunecat, subtire, ± crãpat pânã la aproape continuu,  crãpãturile se observã mai ales în jurul apoteciilor, ± lucios; medula UV -. Apotecii sesile pânã la adprese, (brun)- negre, de -0,7 mm., rotunde, la început plate si cu margine subtire, mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu incolor sau gãlbui; himeniu J + (albastru). Ascospori larg elipsoizi pânã la aproape rotunzi, de 6-9,5 x 5-7 µm. Ch. -. Pe roci silicioase.

    1138. Fuscidea mollis (Wahlenb.) V.With & V zda
    (Lecidea mollis (Wahlenb.) Nyl.; Lecidea mollis v. dioritica Vain.).
    Tal gros, crãpat pânã la crãpat- areolat, brun-cenusiu pânã la usor roz (violet)-cenusiu, rar cenusiu, cu prototal (brun-) negru, R -; medula UV + (albastru) alb. Apotecii superficiale, cu disc de -1 mm.  , brun-negru, uneori usor pruinos, plat, cu margine; hipoteciu incolor; ascospori de 7-9,5 x 5-6,5 µm; himeniu J + (albastru), ascele J + (rosu sau violet). Ch.: Divaricat-S. Pe roci silicioase. - arkt.- alp.

    D. 14. 1. 2. Orphniospora Körb. (1874)
    Tal crustos brun-negicios pânã la negru, areolat, lecidein, fotobiont chlorococcoid. Apotecii brun-întunecate; excipulul propriu ± distinct, incolor sau palid; hipoteciu incolor sau colorat pânã la brun-închis; Hamateciu: parafize simple sau împrãstiat ramificate, lipsite de scufie pigmentatã, slab conglutinate în apã; asce clavate, cu 8 spori; ascospori întunecat oliv- bruni, simpli sau 1-septati.

    1139. Orphniospora moriopsis (A. Massal.) D. Hawksw.
    (Orphniospora atrata (Sm.) Poelt in V.Wirth; Buellia atrata (Sm.) Anzi; Buellia moriopsis (A. Massal.) Th.Fr.; Buellia coracina (Hoffm.) Körb.; Buellia subtenebrosa Malme; Buellia bahusiensis Degel.)
    Tal crustos- areolat, nedelimitat, cu areolele mici, colturoase, plate sau slab convexe, negricios sau negru-cenusiu, rar cenusiu, K (se închide la culoare), Ca -, Cl -; prototal negru. Apoteciu cu discul de -1 mm.  , negru, nepruinos sau slab pruinos, la început plat si cu margine, mai târziu convex si fãrã margine; excipulul spre exterior brun-cenusiu, verde-cenusiu, cenusiu, spre interior deschis la culoare pânã la cenusiu-brun; hipoteciu brun-închis; epiteciu (epihimeniu) verzui ca smaragdul sau bruniu-verzui, N + (violet); himeniu incolor sau palid, J + (albastru); ascospori negru- bruni, 1-septati, usor strangulati în dreptul septului, elipsoizi pânã la aproape rotunzi, de 11-17 x 6-10 µm. Saxicol: micasist, porfir etc.; acidoph., photoph., mesoph.-xeroph., acidoph.; caract. Fuscideetum kochianae Ullrich et Wirth 1969.  - mieur.- smed., alp.

    1140. Orphniospora mosigii (Körb.) Hertel & Rambold
    (Lecidea obscurissima Nyl.; Lecidea mosigii Anzi; Lecidella mosigii Körb.; Lecidea fuscoatra f. mosigii (Ach.) Nyl.; Lecidea grisella Flörke f. mosigii Zahlbr.).
    Tal areolat, cenusiu, brun-închis, cu prototal negru. Apotecii de -0,6(1) mm, sesile, disc plat pânã la mediu convex; excipulul spre exterior brun-cenusiu, verde-cenusiu, cenusiu-întunecat, spre interior cenusiu- brun; hipoteciu brun, brun-întunecat; epihimeniu verzui; parafize simple pânã la aproape ramificate (rar), nu anastomozate; ascospori simpli, incolori, cu pereti îngrosati de 9-11 x 6-8 µ, cu învelis gros. Saxicol, pe roci silicioase expuse; acidoph. photoph., mesoph.- xeroph.; caract. Lecideetum obscurissimae Frey 1933, Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 ex Klem 1955 (în Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923, Psoretum conglomeratae Frey 1933). - mieur.-smed., alp.

    D. 14. 1. 3. Ropalospora A. Massal.
    1141. Ropalospora viridis Tønsberg
    (Fuscidea viridis (Tonsberg) Tønsberg; Lepraria botryoides (L.) Ach.; Lepraria aurea Ach.; Lepraria viridis Willd.; Lepra viridis Schur.).
    Tal verucos, verzui, verde- cenusiu, umed devine verde, cu prototal brun-întunecat pânã la negru, are -2 cm; sorale verzui pânã la gãlbui; soredii de 20-30 µm; apotecii foarte rar. Ch. Perlatol-S. Pe scoartã netedã de foioase; mo.-me.acidoph., mo. photoph.., ex. schioph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928.  - s’bor.- mieur.- subatl.   

    D. 14. 2. Teloschistaceae Zahlbr. (1898)
    Tal crustos, uneori lobat cãtre margini si placodioid scvamulos, folios, orizontal cu substratul sau în parte ascendent, lobat, fãrã rizine sau cu rizine subtiri, simple sau tufos, cu lobii aplatizati dorsiventral si moderat ramificati pânã la ± rotunjiti si bogat ramificati, fixat printr-o teacã bazalã; uneori cu schizidii, fibrile si cili. Fotobiont: chlorococcoid, trebouxioid. Ascoma: apoteciu sesil, laminal sau terminal, cu discul de obicei verde-galben, oranj, oranj-brun pânã la rosu, brun sau negru. Excipulul talin si/sau excipulul propriu este sau nu  prezent; himeniu si hipoteciu incolore. Hamateciu: parafize ± septate, ± simple sau ramificate, cu celule apicale capitate. Asce cu 8 spori, elongat- clavate pânã la clavate, tip Teloschistes. Ascospori incolori, elipsoizi pânã la piriformi, polocelati (polariloculari), rar simpli sau ocazional 1-septati si atunci nu polariloculari.

    D. 14. 2. 1. Caloplaca Th.Fr. (1860)
    Tal crustos, uneori lobat cãtre margine si placodioid, foarte rar scvamulos, galben-oranj, cenusiu sau rar negru, adpres sau ocazional imers. Fotobiont: trebouxioid. Apoteciu de obicei cu discul verzui-galben pânã la rosu, brun sau negru. Excipulul talin si/sau excipulul propriu prezente sau nu. Epiteciu de obicei are numeroase cristale gãlbui-brune. Himeniu de obicei  incolor; hipoteciu incolor; parafize simple pânã la ramificate, septate, cu celulele apicale frecvent ± lãrgite. Asce cu 8 spori, clavate, tip Teloschistes. Ascospori elipsoizi, simpli dar polocelati (Fig. 17: b; Fig. 24: b-g), 2 sau 4-loculari, incolori.

    1142. Caloplaca alociza (A. Massal.) Mig. ("alocyza).
    (Caloplaca agardhiana (Flot.) Flagey; Caloplaca agardhiana f. albopruinosa (Arnold) J. Steiner; Blastenia albopruinosa (Arnold) Th.Fr.; Lecanora albopruinosa (Arnold) Stizenb.; Caloplaca agardhiana f. alpina Dalla Torre & Sarnth.; Valoplaca variabilis v. albopruinosa Boistel; Caloplaca agardhiana (A. Massal.) Clauzade & Cl. Roux.
    Tal endolitic, indistinct sau subtire, areolat, alb-cenusiu sau brun-fumuriu-roz, cu prototal alb si abia vizibil. Apotecii la început imerse apoi sesile, disc plat pânã la mediu convex, brun-negricios, umezit devine brun, puternic pruinos, fãrã margine sau cu margine subtire; epihimeniu K + (violet); ascospori de 11-21 x 6-11 µm., sept subtire, de -3 µm. Pe roci calcaroase; basiph., me. xeroph., ex. photoph., anitroph.; în Verrucarietum marmoreae Kaiser 1926 em. Cl. Roux 1978, caract. Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em Cl. Roux 1978.  - (bor.-) mieur.- med.
    Observatii. Se aseamãnã cu Caloplaca variabilis.

    1143. Caloplaca ammiospila (Wahlenb. in Ach.) H. Olivier
    (Caloplaca ferruginea v. cinnamomea Th.Fr.; Caloplaca cinnamomea (Th.Fr.) H. Olivier; Caloplaca discoidalis (Vain.) Linge; Caloplaca ferruginea f. vacillans Th.Fr.; Caloplaca vacillans (Th.Fr.) H. Magn.).
    Talul aproape lipseste, subtire, fin granulos, alb sau cenusiu. Apoteciile sunt mici, au discul de 0,3-0,5 mm., la început plat apoi convex, la început rosu ca tigla cu margine de aceeasi culoare, mai târziu rosu-brun sau oliv-bruniu cu margine mai deschisã la culoare. Ascospori îngust-elipsoizi, de 12-15 x 5-6 µm. Pe muschi si plante în descompunere, pe sol, pe scoartã si lemn; caract. Caloplacetum tiroliensis Kalb 1970. - arkt. alp.

    1144. Caloplaca aurantia (Pers.) J. J. Steiner
    (Caloplaca aurantia (Pers.) Hellb.; Caloplaca aurantia f. centroleuca (A. Massal.) Zahlbr.; Caloplaca callopisma v. centroleuca Jatta; Amphiloma callopisma  f. centroleuca Jatta; Caloplaca aurantia v. intermedia Zahlbr.; Caloplaca callopisma (Ach.) Th.Fr.; Lecanora callopisma Ach.; Placodium callopismum Ach.; Caloplaca callopisma v. enissalae Servit & Cretzoiu; Caloplaca aurantia v. enissalae Servit & Cretzoiu; Caloplaca callopisma f. leucothalla Harmand; Verrucaria aurantia Wibel; Gasparinia aurantia Sidov; Lichen aurantius Pers; Lecanora murorum v. aurantia Schaer.; Caloplaca sympagea Sandst; Lecanora sympagea).
    Tal placodioid, de -5(10)cm., în mijloc granulos, la margine lobat (lobi de 1,5-3 mm. lãtime), galben, oranj-galben, oranj-ruginiu, oranj-brun sau alburiu-oranj, rar negricios, pe margini mai palid, nepruinos sau ± pruinos, K + (rosu-sângeriu). Apotecii sesile, rar au peste 1 mm.  , disc plat sau convex, oranj, rosu-oranj sau brun-negricios, cu margine subtire concolorã cu discul, putin ridicatã si întreagã, K + rosu-sângeriu. Ascospori larg- elipsoizi, polariloculari, loculele unite printr-un istm (Fig. 24: d), de 10-16 x 7-12 µm. Calcicol; basiph., me.(f.) xeroph., me. thermoph., ex.-f. photoph., mo.(-me.) nitroph.; caract. Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978. - s'mieur.- med.

    1145. Caloplaca aurea (Schaer.) Zahlbr.
(Gyalolechia aurea A. Massal.).
    Tal la mijloc putin cornos, areolat, la margine lobat, de culoare aurie, uneori roz, cu prototal alb, K + (rosu-purpuriu). Apotecii sesile, cu discul de -1 mm.  , oranj-galben si cu margine; hipoteciu galben-întunecat; epiteciu galben, K + (rosu-purpuriu). Ascospori incolori, 2-loculari polocelati, de 12-20 x 4-6 µm. Pe roci si sol calcaros; caract. Psoretum decipientis Stodieck 1937.  - alp.

    1146. Caloplaca biatorina (A. Massal.) J. Steiner
    (Caloplaca biatorina v. baumgartneri (Zahlbr.) Poelt.; Caloplaca baumgartneri Zahlbr.; Caloplaca biatoriniformis Zahlbr.)
    Tal crustos, subtire, ridurat-areolat, areole de 0,3-0,5 mm. lãtime, continui sau disperse, gãlbui, umezit devine verzui; cortex de cca. 20 µm înãltime, stratul algal de 70 µm grosime. Apotecii imerse, câte una într-o areolã, disc de 0,4 mm.  , umezit devine negricios, plat sau usor convex si cu margine care dispare. Epiteciu brun-galben pânã la negricios, K + (rosu-violaceu); parafize filiforme, de cca. 2 µm grosime, în partea superioarã ramificate, cu capetele capitate; asce clavate, cu 8 spori, J + (albastru intens); ascospori 2-loculari, polocelati, elipsoizi (Fig. 24: f), de 9-16 x 5-9 µm. Pe roci silicioase si calcaroase; mo. basiph., photoph., mo.- me. nitroph.; în as/ Caloplacion decipientis Klem. 1950. - mieur.- med., pralp./alp.

    1147. Caloplaca borzae (Cretzoiu)
    (Blastenia borzae Cretzoiu, P., 1941)
    Tal areolat-scvamulos, scvamulele verzui-cenusii, cu marginile ridicate si mai deschise la culoare, K -. Apoteciu are discul circular, adeasea neregulat rotund, de 0,5-1,5-2 mm.  , ochraceu, cu margine întreagã si concolorã cu discul. Epiteciu bruniu, de 10-15 µm grosime, himenium de 40-65 µm lãtime; hipoteciu incolor; asce clavate, cu 8 spori; ascospori 2-loculari, incolori, de 13-15 x 6-8 µm.; Pe roci silicioase; -  smed. co.: România.

    1148. Caloplaca caesiorufa (Ach.) Zahlbr.
    Tal lipsã, indinstinct sau foarte subtire cenusiu-albicios. Apotecii izolate sau în grupe mici, oranj, oranj-rosu, oranj murdar, , oranj-brun, disc plat cu margine oranj pânã la oranj-rosie. Ascospori de 11-15(18) x 4,5-6,5 µm, septul de 1,5-3,5 µm grosime. Pe roci silicioase; subneutroph., -mo.acidoph.- ex.-f. Photoph., anitroph/mo.nitroph.; -bor.- med.

    1149. Caloplaca calcivora Zschacke
    Tal subtire, abia vizibil, rosietic, K + (violet). Apotecii tot timpul imerse, discul de - 0,4 mm  , plat, cu margine care dispare. Epiteciu brun-gãlbui, K + (violet). Asce cu 8 spori; ascospori 2-loculari, cu istm puternic, de 8-10 x 4-5 µm. Himeniu I + (albastru). Saxicol.

    1150. Caloplaca cerina (Ehrh. ex Hedwig) Th.Fr.
    (Caloplaca gilva (Hoffm.) Zahlbr.; Lecanora cerina Ach.; Callopisma cerinum D.Not.; Caloplaca cerina v. obscurata (Nyl.) Erichsen; Caloplaca cerina v. anthracina (Ach.) H. Olivier; Caloplaca cerina v. chloroleuca Hellb.; Caloplaca stillicidiorum (Vahl.) Lynge.; Caloplaca cerina v. stillicidiorum (Hornem.) Th.Fr.; Caloplaca cerina v. stillicidiorum f. chloroleuca Hellb.; Caloplaca gilva v. stillicidiorum Ach., Meresch.; Caloplaca cerina v. cyanolepra (DC.) Kicks.; Caloplaca cerina v. ehrharti (Schaer.) Trevis.; Callopisma cerinum v. ehrharti Körb.; Caloplaca gilva v. ehrharti Schaer.; Callopisma cerinum v. chloroleucum Körb.;  Caloplaca cerina f. chloroleuca Hellb.)
    Tal subtire, neted, granulos sau usor areolat, alb, cenusiu sau cenusiu-verzui pânã la cenusiu-negricios, cu prototal albastru-negricios. Apotecii sesile, disc de 0,6-1,5 mm.  , plat, galben ca ceara, galben, rosu-gãlbui, oliv-verzui pânã la negru-verzui si cu margine subtire, permanentã si concolorã cu talul. Parafize brunii, rosii-gãlbui sau brunii-gãlbui, K + (violet sau roz); ascospori elipsoizi, polocelati (Fig. 24: g), de 12-18 x 6-10 µm. Pe scoartã , muschi si resturi de plante, pe pietre, material lemnos etc., subneutroph.(-mo.) acidoph., ex..photoph, (anitroph.) mo.(-me.) nitroph., în Xanthorion parietinae Ochsner 1928 (Physcietum ascendentis Ochsner 1928, Xanthorietum candelariae (Frey 1952) Barkm. 1958) si Lecanoretum subfuscae (Hillmann 1925) Ochsner 1928 (v. cerina); neutroph.-mo. basiph., ex.- f. photoph., în Megasporetum verrucosae Frey 1927 (v. chloroleuca).  - bor.- med. (v. cerina), -arkt.- mieur.(alp.)- med.alp. (v. chlorolruca).

    1151. Caloplaca cerinella (Nyl.) Flagey
    (Caloplaca perfidia Malme).
    Tal aproape lipsã sau foarte subtire, granulos-crustos, galben ca lãmâia sau galben-verzui, K + (roz palid). Apotecii sesile, cu disc de 0,3-0,5 mm., plat apoi convex, galben, oliv-gãlbui sau negricios, cu margine galben- palã si usor dintatã, K -. Epiteciu granulos, galben, K -; hipoteciu incolor. Asca larg clavatã, cu (8)12-16 spori; ascospori simpli sau 2-loculari, de (8,5)10-13 x 5-7 µm, septul de 3-5 µm; himeniu si mai ales ascele J + (albastru).
Corticol, în special pe ramuri de Fraxinus, de asemenea pe Sambucus nigra etc.; subneutroph., ex. photoph., mesoph.-me. hygroph., anitroph.; în Lecanoretum sambuci Wirth 1980.  - (s'bor.)- mieur.- med.

    1152. Caloplaca chalybaea (Fr.) Müll.-Arg.
    (Placodium chalybaeum Näeg.; Lecanora chalybaea (Dufour) Schaer.; Pyrenodesmia chalybaea A. Massal.).
    Tal neted, în mijloc crãpat, alb sau plumburiu-cenusiu, cu prototal negricios; cortexul superior format din straturi amorfe care cu K + (albastru-violet). Apotecii imerse, cu discul de 0,6(0,9) mm.  , negru, umezit devine bruniu, nepruinos sau putin albastru-cenusiu pruinos, cu margine subtire si întreagã. Parafize K + (violet). Ascospori elipsoizi, de 9-15 x 5-8 µm. Pe roci calcaroase si dolomit; basiph., me. xeroph., ex.(-f.) photoph., (anitroph.-)mo. nitroph.; caract. Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, în  Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 2925) Kaiser 1926. - mieur.- med.

    1153. Caloplaca chlorina (Flot.) H. Olivier (1909)
    (Caloplaca parietina f. chlorina (Chev.) H. Olivier; Caloplaca cerina v. chlorina (Flot.) Müll.- Arg.; Callopisma cerinum v. chlorinum Körb.; Caloplaca chlorina Sandst.; Caloplaca isidiigera V zda; Xanthoria parietina f. chlorina And.).
    Tal bine dezvoltat, gros, areolat, uneori pe marginea areolelor soredios pânã la granulos- verucos, bleu-cenusiu, verzui-cenusiu, negru-cenusiu. Apoteciile adesea lipsesc sau prezente, cu disc de -1 mm.  , (galben)oranj, brun-oranj, ocru, cu margine subtire; parafizele deasupra de -5 µm îngrosate; ascospori de 10-18 x 5,5-9 µm, septul de 4-5 µm grosime.  Saxicol (granite etc.), corticol (foioase), rar lignicol; subneutroph., ex. photoph., mo. ombroph.-me. anombroph.;  - bor.- med.

    1154. Caloplaca citrina (Hoffm.) Th.Fr.
    Tal granulos-prãfos, granulos-crustos, la maturitate crustos-areolat, galben ca lãmâia pânã la galben-verzui, soredios (soredii de 30-50 µm grosime) cu prototal alb; tal K + (rosu-sângeriu). Apotecii de tip biatorinic, cu discul de 0,5-1,5 mm  , la început plat apoi convex, galben- oranj, cu margine talinã subtire, gãlbuie, întreagã sau soredioasã; sub hipoteciu se aflã un strat lat de alge. Ascospori de 10-15 x 5-8 µm. Pe mortar, roci calcifere sau silicioase, uneori pe scoartã, pe lemn, muschi sau sol; subneutroph., photoindiff., mesoph.-xeroph., me.-ex. nitroph.; caract. Caloplacetum citrinae Beschel in Klem. 1955, în Caloplacion decipientis Klem. 1950.  - bor.- med.

    1155. Caloplaca cirrochroa (Ach.) Th.Fr. em. Poelt.
    (Amphilloma cirrhochroum Körb.).
    Tal crustos, la mijloc granulos si cu soredii galbene, la margine radial-lobat, lobi de -3 mm. lungime si 0,5 mm. lãtime), ± alb-pruinos. Apotecii mici, de - 0,25 mm. lãtime, disc plat, oranj-galben, cu margine subtire, concolorã cu discul. Ascospori îngust-elipsoizi, de 12-18 x 5-6 µm.  Saxicol: pe roci calcifere; basiph., mesoph.-me. xeroph., (anitroph.-)mo. nitroph.; în as./ Caloplacion decipientis Klem 1950 (caract. Caloplacetum cirrochroae Poelt ex Breuer 1971, în Hymenelio coeruleae- Farnoldietum juranae Kaiser 1926 em. Klem. 1955).  - (s'bor.-)mieur.- med.(mo.).

    1156. Caloplaca conversa (Krempelh.) Jatta
    (Lecanora conversa (Krempelh.) Nyl.).
    Tal uniform sau areolat, cenusiu, bruniu, negru- brun. Apotecii de -0,4 mm., numeroase, adprese pânã la imerse, disc ± plat, cu margine talinã negricioasã, uneori ocru-pruinos, umezit (brun si marginea negricioasã). Himeniu deasupra galben-auriu pânã la oranj-brun, cu granule (cristale), K + (rosu); asce cu 8 spori; ascospori îngust-elipsoizi, 2-loculari, polocelati, incolori, de 8,5-15,5 x 5-8 µm. Pe roci silicioase, în locuri umede; subneutroph.- basiph., xeroph., ombroph., (substrathygroph.). - mieur.- mo./alp./pralp.- smed.mo./alp.

    1157. Caloplaca crenularia (With.) J.R.Laudon
    (Caloplaca festiva (Ach.) Zwackh.; Blastenia festiva A. Massal.; Placodium ferrugineum v. festivum Smith; Blastenia ferruginea v. saxicola A. Massal.; Biatora ferruginea v. festiva Clem.; Blastenia ferruginea A. Massal. v. festiva A. Massal.; Caloplaca festiva v. saxicola A. Massal.; Caloplaca festiva v. festivella (Nyl.) Szatala; Caloplaca festivella Kieffer).
    Tal în mod obisnuit aproape lipsã sau foarte subtire, rareori gros, cu încretituri pânã la crãpat-areolat, cenusiu-întunecat pânã la cenusiu. Apotecii de -1 mm.  , imerse, disc plat, mai târziu convex, rosu-ruginiu, cu margine care mai târziu dispare. Ascospori de 12-17(21) x 6-8(10) µm, septul de 5-6 µm. Saxicol: pe roci silicioase, rar pe roci calcaroase în special cu suprafata verticalã; subneutroph.- mo.acidoph., (mo.) ex.- f. photoph.; în Lecidelletum carpathicae Wirth 1981, Xanthorietum aureolae Beschel 1951 Klem. 1955.  - bor.- mieur.subatl.- med.

    1158. Caloplaca dalmatica (A. Massal.) H. Olivier (1909)
    (Caloplaca velana (A. Massal.) Du Rietz.; Caloplaca placidia v. velana J. Steiner; Lecidea velana (A. Massal.) Hue.; Caloplaca schaereri (Arnold) Zahlbr.).
    Tal compact, uneori cu marginea rotundã, cu lobi mici, galben-oranj, oranj, ocru-galben, rosu sau alb-oranj, cu prototal cenusiu. Apoteciu cu discul plat sau convex, galben-oranj pânã la rosu, de la început lipsit de margine. Ascospori de 6-9 x 5-8 µm.  Saxicol; caract. Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em Cl. Roux 1978. : -mieur. med.

    1159. Caloplaca decipiens (Arnold) Blomb. & Forssell
    (Caloplaca decipiens Jatta; Caloplaca decipiens Arnold)
    Tal galben, galben-oranj pânã la galben-verzui, la mijloc cenusiu-albãstrui si granulos, cu sorale labiate pânã la capitate, concolore cu talul, K + (rosu). Apotecii rare, sesile, discul de 0,5 mm.  , plat sau usor convex, rosu-oranj sau galben, cu margine care mai târziu dispare; epiteciu galben-auriu; hipoteciu incolor; ascospori 2-loculari polocelati, incolori, de 13-16 x 7-9 µm. Pe mortar, roci calcaroase, ziduri etc.; basiph., xeroph., (mo.)ex.-f. photoph., me- f.(ex) nitroph.; caract. Caloplacion decipientis Klem. 1950 si în Verrucario velanae- Caloplacetum xantholitae Nowak 1960, Physcio nigricantis- Candellarietum mediantis Nowak 1960.  - (s'bor.-)mieur.- med.(mo.), (subko.).

    1160. Caloplaca diphyodes (Nyl.) Jatta
    (Lecanora diphyodes Nyl.; Blastenia diphyodes (Nyl.) Zahlbr.).
    Tal subtire, crãpat, mãrginit, cenusiu. Apotecii cu discul de 0,6-0,9 mm.  , brun-negricios, plat sau usor convex, cu margine albã. Epiteciu bruniu, K + (violet-purpuriu); asce cu 8 spori; ascospori de 12-18 x 6-8 µm.
Pe roci silicioase, gnais etc.;  - mieur.(subco.)

    1162. Caloplaca erythrocarpa (Pers.) Zwackh
    (Blastenia erythrocarpea (Pers.) Körb.; Caloplaca lallavei (Clem. ex Ach.) Flagey).
    Tal gros, crustos-areolat, puternit mãrginit, însã nu lobat, nu soredios, alb, R - (hifele medulei J -). Apotecii de -0,5 mm, cu discul brun-rosietic, plat, cu margine. Ascele cu 6-8 spori; ascospori 2- loculari, cu un istm între cele douã locule, de 16-18 x 4-6 µm . Pe ziduri, tigle, pietre; caract. Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em Cl. Roux 1978.
- s'mieur.- subatl.-med.

    1163. Caloplaca ferruginea (Huds.) Th.Fr.
    (Blastenia ferruginea A. Massal.; Calopleca ferruginea f. athalina (Harmand) Zahlbr.; Caloplaca hematites f. athalina Szatala; Caloplaca ferruginea f. ferrugineofusca (Vain.) Lynge; Caloplaca ferruginea f. obliterata (Körb.) J. Steiner;  Blastenia ferruginea f. obliterata Kernst. Caloplaca ferruginea f. muscicola (Schaer.) Dalla Torre & Sarnth.; Caloplaca caesiorufa Flagey f. muscicola Zahlbr.; Blastenia ferruginea v. muscicola A. Massal.; Biatorina ferruginea Fr. v. muscicola Schaer.; Placodium ferrugineum Hepp; ? Caloplaca caesiorufua (Ach.) Zahlbr.).
    Tal subtire sau aproape lipseste, granulos sau sbârcit, uneori aproape neted, cu prototal albastru-cenusiu pânã la alb-cenusiu sau albãstrui, K -. Apotecii sesile, uneori adunate în grupe, cu disc de 0,8-1,5 mm.  , plat, mai târziu putin convex, oranj pânã la rosu-ruginiu, cu  margine permanentã. Epiteciu galben auriu sau rosu-bruniu, gros granulos, K + (roz); hipoteciu incolor; ascospori de 12-17(20) x 6-9(11) µm, sept de 5-6 µm. Corticol (pe Populus tremula, Sorbus etc.), pe ziduri, pietre si alte substraturi expuse prãfuirii; subneutroph., ex. photoph., anitroph./mo. nitroph.; în as./ Verrucarietalia Klem. 1950 = Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980 (caract. Xanthorietum aureolae Beschel 1951).  - bor. subatl.- med.

    1164. Caloplaca flammea (Anzi)
    (Blastenia flammea Anzi; Blastenia flammea Lettau; Blastenia coccinea Müll.-Arg.).
    Tal crustos, subtire, uniform, albicios, aproape rotund, împrejmuit de o linie albicioasã. Apotecii mici, la început imerse apoi adprese si mai apoi sesile, cu discul galben ca sofranul pânã la rosu ca miniu, cu o margine ridicatã si mai deschisã la culoare. Ascospori elipsoizi, de 8 x 4 µm. Pe roci calcaroase.  - mieur.-  smed. co.

    1165. Caloplaca flavescens (Hudson) Laudon
    (Caloplaca heppiana (Müll.-Arg.) Zahlbr.; Amphiloma heppianum Müll.-Arg.; Caloplaca aurantia v. heppiana (Müll.-Arg.) Poelt.
    Tal în formã de rozetã cu marginile lobate (placodioid), de -4(6) cm., galben, oranj, rosu, brun-galben, K + (violet-rosu); lobi îngusti, de -1(1,5) mm, bombati, la capete ± ramificati în  formã de evantai; cortexul acoperit cu un strat subtire de cristale granulare; ascospori de 8-15 x 5-10 µm. Calcicol; basiph., mo.- me.(f.)nitroph; în Caloplacion decipientis Klem. 1950. - mieur.- med.

    1166. Caloplaca flavorubescens (Huds.) J.R.Laudon
    (Caloplaca aurantiaca (Leightf.) Th.Fr.; Callopisma aurantiacum Lightf. f. salicinum A. Massal. [61/ nr. 2327]; Lecanora aurantiaca Flot.; Parmelia vitellina Ach.)
    Tal cornos-granulos, rar aproape neted, galben, oranj, rar albicios, cu prototal cenusiu, K + (violet-purpuriu). Apotecii cu disc de 1-2 mm.  , plat sau usor convex, galben-oranj, cu margine care mai târziu dispare; epiteciu rosu-brun, K + (violet intens); ascospori de 15-18 x 6-10 µm, septul 1/3-1/2 din lungimea sporului. Pe scoartã, lemne, rar saxicol; subneutroph., mo.-ex. photoph., anitroph.-(mo.)nitroph.; caract. Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em Cl. Roux 1978.  - bor.- mieur.- subatl.- med.

    1167. Caloplaca flavovirescens (Wulfen) Dalla Torre & Sarnth.
(Callopisma aurantiacum v. flavovirescens A. Massal.; Caloplaca aurantiaca v. flavovirescens (Wulfen) Th.Fr.; Lecanora erythrella Ach.; Caloplaca flavovirescens v. inalpina (Ach.) Zahlbr.; Caloplaca flavovirescens v. rubescens (Ach.) Zahlbr.; Caloplaca aurantiaca f. rubescens Th.Fr.; Caloplaca pyracea f. rubescens Zahlbr.; Caloplaca cerina f. rubescens Schaer.).
    Tal areolat, verde-galben sau alburiu. Apotecii de -1,5 mm., disc plat sau usor convex, oranj-galben, rosu-gãlbui cu margine care dispare; epiteciu rosu-bruniu; ascospori elipsoidali, de 12-19 x 7-10(11) µm. Pe roci (în special calcifere), pe mortar etc.; mo. basiph., mo.- ex.(f.) photoph., (anitroph.-)mo.(-me.) nitroph.; în Caloplacetum teicholytae Wilm. 1966, Aspicilion calcareae Albertson 1950.  - bor.- med.

    1168. Caloplaca fraudans (Th.Fr.) H. Olivier
    (Blastenia fraudans B. Bouly de Lesd; Blastenia ferruginea v. fraudans Th.Fr.).
    Talul aproape lipseste sau este granulos-prãfos, mai târziu crustos-crãpat, alburiu sau cenusiu- murdar. Apotecii imerse, cu discul galben-oranj sau galben-rosietic, de 0,5-1,5 mm.  ; hipoteciu incolor; epiteciu K + (galben); himeniu J + (rosu). Asce cu 8 spori; ascospori 2-loculari, de 12 x 6-7 µm. Saxicol: pe roci silicioase, rar pe lemn.  - bor.- med.
    Observatii. Caracteristicile talului sunt asemãnãtoare cu Protoblastenia rupestris.

    1169. Caloplaca fuscoatra (Bayrh.) Zahlbr.
    (Caloplaca viridirufa (Ach.) Zahlbr.; Biatorina viridirufa Ach.; Lecanora viridirufa (Ach.) Nyl.).
    Tal verzui-cenusiu pânã la cenusiu-negru, umezit devine verde, crustos-granulos, cu KOH + (purpuriu-violet). Apoteciile sunt sesile, de - 1 mm.  , discul rosu sau rosu-ruginiu si cu margine întreagã, concolorã cu talul, cu KOH + (violet). Epiteciu este gros, galben ca lãmâia sau rosietic-galben, cu KOH + (purpuriu apoi dispare culoarea). Hipoteciu incolor; asce lung cilindrice sau cilindric-clavate, de 27-35 x 6-8 µm, cu 8 spori; ascospori incolori, 2-loculari polocelati, de 10-15 x 5-9 µm. Pe roci silicioase; subneutroph.- neutroph., me. xeroph. (-mesoph.), thermoph., mo. nitroph.; caract. as. loc. Caloplaceto- Bacidietum umbrinae Codoreanu, Ciurchea, Burlacu corr. Caloplacetum fuscoatrae- Scoliciosporetum umbrinae Ciurchea l.c.;  - s'bor.- med.

    1170. Caloplaca granulosa (Müll.-Arg.) Jatta
    Tal lobat, lobi plati, cu fata riduratã, de 0,17-0,3 mm. lãtime, de culoarea gãlbenusului de ou, K + (rosu-purpuriu). Apotecii rare, sesile, cu disc plat, nepruinos, oranj, oranj-bruniu, rosietic sau gãlbui, cu margine la început întreagã, mai târziu franjuratã si mai apoi dispare; epiteciu galben, K + (rosu-sângeriu); himeniu  J + (albastru); ascospori larg-elipsoizi sau elipsoizi, incolori, de 10-16 x 6-8 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., mo.-f. photoph.; caract. Caloplacetum granulosae Clauz. & Cl. Roux 1978.  - (mieur.-) smed.- med.(mo.).

    1171. Caloplaca holocarpa (Hoffm. ex Ach.) Wade
    (Caloplaca pyracea (Ach.) Th.Fr.; Caloplaca pyracea v. holocarpa (Ehrh.) Th.Fr.; Lecanora vitellina f. holocarpa Link.; Caloplaca aurantiaca  f. holocarpa Th.Fr.).
    Tal indistinct sau slab dezvoltat, cornos, ± cenusiu, rar negricios, K - sau rar + (roz). Apotecii imerse apoi sesile, disc de -0,5(0,7) mm.  , plat apoi convex, oranj si cu margine care dispare; epiteciu rosu-gãlbui; himeniu de 60-75 µm; parafizele la capete îngrosate; ascospori de 10-16 x 5-8 µm, septul 2,5-5 µm. Saxicol si corticol, de asemenea pe lemn, cenuse de oase etc.; basiph.- subneutroph., mo.-f. photoph., anitroph.-/ me. nitroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928, Caloplacion decipientis Klem. 1950, Aspicilion calcareae Albertson 1950, Gyalectetum jenensis Klem.1955), Verrucario- Placynthietum nigri Kaiser 1926, Toninietum candidae Kaiser 1926). - arkt.- med.

    1172. Caloplaca inconnexa (Nyl.) Zahlbr.
    Aspect asemãnãtor cu Candelariella vitellina: tal oranj-galben, bine dezvoltat, gros, areolat pânã la microsolzos, de cca 0,5 mm. lãtime. Apotecii de - 1,5(2) mm. Ascospori de 11-14 x 6-7 µm. Pe substrat bogat în carbonati sau pe crusta altor licheni epilitici mai ales Acarospora.

    1173. Caloplaca jungermanniae (Vahl.) Th.Fr.
    (Blastenia jungermanniae Arnold; Caloplaca jungermannia v. subolivacea Th.Fr.) .
    Tal subtire, cornos-granulos, alb- cenusiu sau alb, cu prototal de aceeasi culoare, K -. Apotecii cu disc de -1,5 mm.  , plat, oranj-rosu sau ocru-oranj-rosu, cu margine mai deschisã la culoare, subtire, întreagã si permanentã. Epiteciu galben, K + (violet); hipoteciu contine gonidii; ascospori larg elipsoizi, de 12-18 x 7-10 µm.
Pe muschi, resturi de plante, sol etc.

    1174. Caloplaca lactea (A. Massal.) Zahlbr.
    (Caloplaca lactea f. aestimabilis (Arnold) Lettau; Caloplaca lactea  f. fulva Zahlbr.; Caloplaca lactea v. zimmermannii Servit; Caloplaca fulva (Anzi) J. Steiner; Gyalolechia calcicola Galløe; Blastenia lactea Trevis; Lecanora lactea Harmand; Calopisma luteoalbum v. lacteum A. Massal. ).
    Tal subtire, areolat, slab încretit, la urmã granulos, alburiu, cenusiu, bruniu pânã la brun, K -. Apotecii de -0,6 mm., la început imerse apoi sesile, cu discul ocru-ruginiu, brun-negricios pânã la negru, la început plat apoi convex, cu margine subtire care uneori la urmã este putin vizibilã; hipoteciu incolor; epiteciu galben, K + (rosu); asce cilindric-clavate, cu 8 spori; ascospori îngust elipsoizi, 2-loculari (Fig. 24: c), incolori, de 13-15(20-22) x 6-9(-10) µm. Pe roci calcaroase, calcar, porfir, ziduri; basiph., (anitroph.-)mo. nitroph.;  -mieur.- med.

    1175. Caloplaca lobulata (Flörke) Hellb.
    (Xanthoria lobulata (Flörke) B. Bouly de Lesd; Caloplaca lobulata f. effusa Wedd.).
    Tal format din lobi izolati, lungi de 1-2 mm., alipiti de substrat, apãrând adesea ca niste apendiculi la marginea apoteciului sau poate fi sub forma unor rozete mici de 1-5 mm., izolate sau confluente, cu lobi foarte mici (de 0,5-2 mm. lungime si aproximativ la fel ca lãtime), pe fata superioarã gãlbui, galben, galben-cenusiu sau cenusiu, fãrã isidii sau soredii, pe fata inferioarã albicios si cu putine rizine extrem de mici. Apotecii dese (uneori acoperã complet talul iar lobii acestuia par a fi niste apendiculi ai apoteciilor), disc de 0,2-0,5 mm.  , galben, la urmã complet convex si cu margine groasã; ascospori de 10-16 x 5-9 µm. Lignicol, uneori corticol; ex.- f. photoph., (anitroph.-)mo. nitroph.; - mieur.- med.

    1176. Caloplaca luteoalba (Turner) Th.Fr.
    (Callopisma luteoalbum A. Massal.; Candelariella luteoalba (Turner) Lettau; Candelariella luteoalba v. personiana Ach.).
    Tal crustos, foarte subtire, alb-cenusiu sau cenusiu, K -. Apotecii mici, la început imerse apoi adprese, disc de 0,6(0,8) mm  , la început plat, galben, cu margine întreagã si mai deschisã la culoare, apoi devine convex si fãrã margine. Hipoteciu incolor; epiteciu galben-bruniu, K + (rosu-violet). Asce cilindric-clavate, cu 8 spori, J + (albastru intens); ascospori elipsoizi, 2-loculari- polocelati, de 8-12(14) x 3-6,5 µm., septul foarte subtire (de -1(1,5) µm.). Corticol; subneutroph., ex. photoph.;  -mieur.- med.

    1177. Caloplaca marmorata (Bagl.) Jatta
    Tal alb pânã la oranj-galben, compact sau fin areolat. Apotecii mici, imerse apoi superficiale, cu discul galben-rosu, convex, cu margine care mai târziu dispare. Ascospori elipsoizi, de 12-14 x 5-6 µm. Saxicol: pe roci calcaroase.

    1178. Caloplaca oasis (A. Massal.) Szatala
    (Caloplaca velana v. oasis Zahlbr.).
    Talul inobservabil (endolitic), "pe" si înrudit cu Bagliettoa parmigera. Apotecii cel mai adesea cu suprafata rotundã, de - 0,6 cm.  ; ascospori de 7-15 x 6-8 µm. In zone montane, pe specii de Bagliettoa.  - mieur. med.

    1179. Caloplaca obliterans (Nyl.) Blomb. & Forss.
    (Caloplaca tegularis v. obliterascens Zahlbr.).
    Tal sub formã de rozete rotunde, mici, de - 5 mm.  , la mijloc granulos, la margine lobat, lobi de 1(1,5) mm. lungime, 0,3 mm. lãtime, gãlbui sau albicios, roz sau oranj-galben, K + (rosu-sângeriu). Apotecii sesile, de 0,3 mm.  , disc oranj- galben, cu margine întreagã si permanentã. Ascospori 2-loculari polocelati, de 9-11 x 3,5-4,5 µm.;  (sub.-)neutroph., ex. schioph.- mo. photoph.; caract. Caloplacetum obliterantis Wirth 1972.  - bor.- mieur.- mo.(med.mo.)

    1180. Caloplaca obscurella (Körb.) Th.Fr.
    (Caloplaca sarcopidioides (Körb.) Zahlbr. ("sarcopisoides"); Blastenia obscurella J. Lahm; Protoblastenia obscurella J. Lahm.
    Tal subtire, putin tãrâtos, cenusiu-verzui, umezit (verzui), K -. Apotecii de tip biatorinic, de -0,8 mm.  , plate (mai târziu convexe), brune, rosu- brunii sau negru-rosu- sângerii, cu margine palidã de aceeasi înãltime cu discul si care mai târziu dispare; în hipoteciu prezente gonidii algale; epiteciu K -; parafize ± capitat- mãciucate si brunii; asce clavate, cu 8 spori; ascospori elipsoizi pânã la îngust elipsoizi, de 10-13 x 5-7 µm, 2-loculari polocelati, cu un istm puternic. Corticol: pe foioase si pe lemn; subneutroph.(-mo.) acidoph., ex. photoph., (anitroph.)mo.(-me) nitroph.;  - (s'bor.-)mieur.- med.

    1181. Caloplaca ochracea (Trevis.)
    (Blastenia ochracea (Schaer.) Trevis.; Xanthocarpia ochracea Schaer.; A. Massal. et D' Notr.; Blastenia ochracea f. lactea Kernst.).
    Tal crustos, neted pânã la fin crãpat, mat, subtire, ocru-galben, gãlbui, albicios-cenusiu cu pete gãlbui, alb pe partea inferioarã. Apotecii de -0,7 mm, la început punctiforme mai târziu ca o cupã sau plate, cu discul galben- auriu, cu margine care mai târziu dispare. Asce cu 8 spori. Ascospori îngust-elipsoizi, 4-loculari (Fig. 24: b), de 11-19 x 5-8 µm. Calcicol; basiph., anitroph.-/mo. nitroph.;  - (s')mieur.- subatl.- med.mo.

    1182. Caloplaca placidia (A. Massal.) J. Steiner
    (Caloplaca placidia v. diffracta (A. Massal.) J. Steiner; Caloplaca aurantiaca v. diffracta (A. Massal.) Lojka; Caloplaca citrinella Jatta, Fr.).
     Tal de la foarte subtire, crustos-prãfos formând pete neregulate gãlbui pânã la areolat-lobat, cu lobii plati, ocru-galben-alburiu sau galben pânã la oranj-galben, K - sau + (slab rosietic). Apotecii mici, cu oranj sau oranj-bruniu, disc plat, cu margine permanentã putin mai palidã, K + (rosu sângeriu). Ascospori de (9-)10-14 x (4-)6-10 µm. Corticol, uneori saxicol; subneutroph., mo.- ex. photoph., anitroph.- (mo.) nitroph.;  - bor.- mieur.- subatl. -med.

    1183. Caloplaca pyrethrella (Nyl.) H. Olivier
    Tal aproape lipsã sau foarte subtire, alburiu. Apotecii galbene ca sofranul, de tip biatorinic, înghesuite, mici, disc de 0,2-0,4 mm.  , plat, slab împrejmuit. Asce cu 8 spori; ascospori 2-loculari polocelati, de 11-16 x 4-6 µm. Saxicol.

    1184. Caloplaca rubelliana (Ach.) Lojka
    Tal sub formã de rozete mici, de -1,5 cm.  , crãpat- areolat si la margine lobat (areole marginale de -1,5 mm.), galben-rosu-cinabru sau cenusiu-roz, K + (rosu-sângeriu). Apotecii la început imerse si punctiforme apoi plate si colturoase, de -0,4 mm.  , disc carmin-rosu, cu margine mai deschisã la culoare si care mai târziu dispare. Asca îngust-clavatã, cu 8 spori; ascospori incolori, elipsoizi, 2-loculari polocelati, de 7-11 x 4-6 µm. Saxicol; subneutroph., thermoph., xeroph., ex.-f. photoph.;  - s'mieur.- med.

    1185. Caloplaca saxicola (Hoffm.) Nordin
    (Caloplaca murorum (Ach.) Th.Fr.; Placodium murorum DC.;Lecanora murorum Ach.; Amphiloma murorum f. lobulatum Körb.; Flörke; Amphiloma murorum (Hoffm.) Körb.; Caloplaca murorum f. flava (Erichsen) Grummann; Caloplaca murorum f. obliterata (Pers.) Th. Fr.; Amphiloma murorum f. obliteratum Hazsl.; Caloplaca murorum v. pulvinata (A. Massal.) Jatta; Placodium murorum v. pulvinatum Malbr.; Caloplaca murorum f. radiata Zahlbr.; Lecanora murorum Ach. f. radiata Hue; Caloplaca tegularis Sandst.; Caloplaca pusilla (A. Massal.) Zahlbr.; Caloplaca tegularis v. turgida Zahlbr.; Caloplaca discernenda (Nyl.) Zahlbr.?; Caloplaca tegularis f. calcicola Zahlbr.; Caloplaca pussila f. calcicola Wedd.; Caloplaca murorum v. tegulare Kieckx.; Amphiloma murorum v. tegulare Flot.).
    Tal sub formã de rozete de -2,5 cm., în mijloc granulos-areolat si pe margine lobat, pruinos sau nu, la mijloc fãrã soredii galbene, la luminã oranj, stacojiu sau rosu-bruniu, la umbrã mai deschis la culoare (galben, rosietic sau gãlbui), K + (rosu-sângeriu). Apotecii la început imerse apoi sesile, disc de 0,5-0,8 mm.  , oranj, brun-oranj sau rosu ca miniu, plat sau convex pânã la hemisferic, cu margine de aceeasi culoare cu discul, ridicatã si care mai târziu dispare. Hipoteciu incolor; ascospori de 9-12(14) x 4,5-6(7) µm. (Fig. 24 e). Pe roci, ziduri, tencuialã, cãrãmidã; basiph., mo.-f. photoph., mo. ombroph.- anombroph., mo.-me.(f.) nitroph; caract. Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Caloplacion decipientis Klem. 1950, în Placocarpetum schaereri Klem. 1955, Farnoldio juranae- Verrucarietum marmoreae Kaiser 1926, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955. - bor.- med.

    1186. Caloplaca sinapisperma (Lam. & DC.) Maheu & Gillet
    (Blastenia leucoraea (Ach.) Th.Fr.; Blastenia sinapisperma (DC.) A. Massal. [61/ nr. 2317]; Caloplaca leucoraea (Ach.) Branth.).
    Tal verucos-granulos, gros, albicios-cenusiu. Apotecii de 0,4-0,8 mm.  , de tip biatorinic, imerse sau superficiale, cu discul la început plat apoi convex pânã la hemisferic, rosietic, rosu-bruniu si la urmã brun-negricios, nepruinos, cu margine care dispare; epiteciu si excipulul K + (roz). Asca cu 8 spori. Ascospori îngust-elipsoizi, de 12-22 x 6-11 µm. Pe muschi si licheni, pe sol calcaros; subneutroph. (-mo.basiph.), ex.-f. photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; caract. Megasporion verrucosae Kalb 1970. - arkt.- mieur.(mo.)alp.(smed.alp.).

    1187. Caloplaca teicholyta (Ach.) J. Steiner
    (Blastenia teicholyta Ach.; Caloplaca teicholyta J. Steiner).
    Tal sub formã de rozetã-rotundã uneori la margine lobat, soredios, alb pânã la cenusiu-deschis; apotecii se formeazã rar, disc de -1 mm., rosu-ruginiu pânã la rosu, cu margine ondulatã, frecvent suplimentar si cu margine talinã. Saxicol: pe roci calcaroase, dolomit sau substrat antropogen; (sub)neutroph., xeroph., ex.-f. photoph., mo.-me. nitroph; caract. Caloplacetum teicholitae Wilm. 1966, în Lecidelletum carpathicae Wirth 1981. - mieur.- med.

    1188. Caloplaca variabilis (Pers.) Müll.-Arg.
    (Lecanora variabilis (Pers.) Ach.; Pyrenodesmia variabilis A. Massal.; Caloplaca variabilis f. fusca Jatta; Caloplaca alpestris (Ach.) Ozenda & Clauzade.
    Tal crustos, la mijloc areolat, pe margine lobat, cenusiu, cenusiu-bruniu, brun pânã la negricios, la margini putin mai deschis la culoare, K + (violaceu). Apotecii sesile, de -1(1,2) mm., disc plat apoi convex, adesea pruinos, negricios, umezit (brun-rosietic), cu margine subtire, albã, pruinoasã si întreagã. Epiteciu bruniu, K - sau + (slab violaceu); hipoteciu incolor; ascospori incolori, 2-loculari polocelati, de 10-(12)14-18(20) x 6-10 µm; himeniu J + (albastru). Pe roci calcaroase; basiph., xeroph.; caract. Caloplacion decipientis Klem. 1950, Aspicilion calcareae Albertson 1950 si Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955. - mieur.- med.

    1189. Caloplaca vitellinula (Nyl.) H. Olivier
    (Callopizma vitellinula Arnold; Caloplaca aurantiaca v. vitellinula Boistel; Lecanora vitelinulla Nyl.; Placodium vitellinulum Vain. ).
    Tal putin dezvoltat, galben (ca gãlbenusul de ou), K + (rosu-violet). Apotecii numeroase, concolore cu talul, K + rosu, disc de 0,3-0,5 mm  , plat la început apoi convex, cu margine. Epiteciu galben; hipoteciu incolor; ascospori 2-loculari, incolori, de 9-14 x 4,5-7 µm; himeniu J + (albastru). Pe roci silicioase, rar lemn si scoartã; mo.-f. acidoph., ombroph.- mo.anombroph., mo.-f. photoph., mo.-me(f.) nitroph.; caract. Rhizocarpetea geographici Wirth 1972. -arkt.- med.

    1190. Caloplaca xantholyta (Nyl.) Jatta
    (Lecanora xantholyta Nyl. [61/ nr. 2398]; Leproleuca xantholita (Nyl.) Harmand; Leproplaca xantholita Nyl.).
    Tal bine dezvoltat ± rotund si pe margini puternic delimitat, galben, fata superioarã în întregime prãfos-granuloasã pânã la granuloasã, granule adesea de cca. 0,15-0,2 mm. grosime; medula albicioasã, K + (rosu). Apoteciile lipsesc. Calcicol; basiph., mesoph.- me.(f.)hygroph., substrathygroph., (ex.)mo. photoph.- f. schioph., mo.nitroph.; caract. Verrucario velanae- Caloplacetum xantholytae Nowak 1960 (? Dirinetum stenhammari Du Rietz 1925), în Caloplacetum cirrhochroae Poelt 1952, Gyalectetum jenensis Kaiser em Cl. Roux & Wirth 1978. - s'mieur.- med.(mo.).

    D. 14. 2. 2. Fulgensia A. Massal. & De Not.
    Tal scvamulos pânã la în formã de rozete placodioide sau aproape folios, galben pânã la oranj uneori pruinos, adesea cu schisidii pe fata inferioarã cu rizine hifale, în general fata superioarã cu cortex lucios, rar paraplectenchimatic. Fofobiont: chlorococcoid. Apotecii superficiale, de - 2 mm  , oranj- brune pânã la rosu-oranj, disc convex, cu margine talinã, suplimentar cu margine proprie. Parafize simple, neseptate, cu capãtul umflat pânã la sãrãcãcios ramificate. Asce tip Teloschistes. Ascospori elipsoizi pânã la fusiformi sau asimetrici, cu un capãt mai îngust, incolori, simpli, rar 2-(4) loculari, cu locule polare. Picnospori scurt baciliformi. Ch.: Physcion. Pe muschi si sol calcaros.

    1191. Fulgensia bracteata (Hoffm.) Räs.
    Tal verucos pânã la solzos, areole boltite, ± pruinos, marginile lobate, galben pânã la aproape oranj. Apotecii cu discul de - 0,7 mm  , galben, nepruinos, fin lânos, mai târziu convex si cu margine rãsfrântã. Ascospori de 9-13 x 4-7 µm. Pe sol calcaros, gips, pietre calcaroase si pe muschi; subneutroph.- mo. basiph., xeroph., thermoph., f. photoph.; caract. Toninio- Psoretum decipientis Stodiek 1937. - mieur.

    1192. Fulgensia fulgens (Sw.) Elenk.
    (Caloplaca fulgens Körb.; Psoroma fulgens A. Massal.).
    Tal ± în formã de rozetã, cu lobii marginali concavi pânã la mediu-boltiti, la mijloc monobloc (aproape ca o frunzã, adesea de -0,2 cm. lãtime), granulos, pe fata superioarã gãlbui sau galben-oranj, pe partea inferioarã bruniu, K + (rosu apoi violet-purpuriu). Apotecii cu discul de - 2 mm.  , oranj-brun pânã la bruniu, plat sau convex, cu margine concolorã sau mai târziu ceva mai palidã la culoare, K + (rosu apoi purpuriu-violet). Hipoteciu incolor, epiteciu granulos, brun. Asce clavate, cu 8 spori; ascospori incolori, simpli, elipsoizi, de 7-16 x 4-6 µm; himeniu J + (albastru). Pe sol calcaros, muschi; subneutroph.- mo. basiph., xeroph., thermoph., f. photoph.; caract. Toninio- Psoretum decipientis Stodieck 1937. - mieur.- smed., subko.

    1193. Fulgensia schistidii (Anzi) Poelt.
    (Caloplaca schistidii (Ach.) Zahlbr.; Gyalolechia schistidii (Anzi) Lojka; Lecanora schistidii Zahlbr.).
    Talul uneori lipseste sau este granulos-verucos, cu marginile lobate, galben, K + (rosu-purpuriu). Apotecii sesile, cu disc de 0,5-1,5 mm  , oranj-galben, mat, cu margine întreagã, permanentã, la început mai deschisã la culoare apoi aproape concolorã cu discul. Epiteciu galben, K + (rosu-purpuriu); ascospori îngust-elipsoizi, la ambele capete rotunjiti, 2-loculari, în dreptul septului ± strâmtati (Fig. 24: a), de 15-23 x 5-7,5 µm. Pe muschi (Schistidium apocarpum etc.), pe roci calcaroase; neutroph., xeroph.; - mieur.- med., sub.-alp./alp.

    D. 14. 2. 3. Teloschistes Norman (1853)

    1194. Teloschistes chrysophthalmus (L.) Th.Fr.
    (Teloschistes chrysophthalmus v. hillmannii Moruzi et Cretzoiu).
    Tal fruticos, fixat de substrat prin rizine, galben pânã la oranj, K - sau + ( slab rosietic), sorale (soredii) de cca. 25-50 µm; de pe axila principalã se desprind ramificatii scurte (de 1-1,5 cm. înãltime), terminate cu apotecii ciliate, concolore cu talul; axila principalã colturoasã si cu simetrie ± radiarã, cu cortex de jur împrejur si cu medula laxã si continuîndu-se cu simetrie dorsiventralã a ramificatiilor purtãtoare de apotecii (corticat pe ambele fete). Fotobiont: Trebouxia. Apotecii circulare, dispuse terminal, cu disc galben pânã la oranj, cu margine talinã mai deschisã la culoare, franjuratã, uneori cu cili. Hipoteciu incolor; epihimeniu cu granule auriu-galbene; parafize simple, septate, cu apexul capitat si pigmentat; asce îngust-clavate de tip Teloschistes; ascospori elipsoizi, polocelati si incolori, de 10-20x 7-10 µm; picnospori scurt-cilindrici. Ch.: Parietin, Emodin, Fragilin. Corticol; subneutroph., me. xeroph., anitroph.-/ mo. nitroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928, caract. Buellion canescentis Barkm. 1958 si Buellietum canescentis Duv. 1941).
- mieur.atl.(subatl.)- med.

    D. 14. 2. 4. Xanthoria (Fr.) Th.Fr. (1860)
    Tal folios, alipit de substrat sau ± erect, pe fata superioarã galben pânã la oranj, fata inferioarã alburie pânã la brunie, cu rizine; simetrie dorsiventralã, corticat pe ambele fete; prezintã apotecii sau sorale sau isidii, unele specii blastidii. Fotobiont: Trebouxia. Apotecii oranj, cu disc concav pânã la plat si margine talinã; hipoteciu incolor; asce clavate, tip Teloschistes, cu 8 spori; ascospori polar biloculari, elipsoizi, incolori; picnospori elipsoizi pânã la subcilindrici. Ch.: Anthrachinone, Physcion.

    1195. Xanthoria candelaria (L.) Arnold
    (Xanthoria candelaria v. lychnea (Ach.) Arnold; Xanthoria lychnea (Ach.) Th.Fr.; Parmelia parietina v. candelaria Spreng. [61/ nr. 2412]; Xanthoria candelaria v. leprosa (Lamy ) Hillmann  Xanthoria candelaria v. pygmaea Arnold).
    Tal cu aspect solzos sau microfolios, întins neregulat sau sub formã de rozete cu lobi foarte mici, repetat lobulati, erecti sau mai rar orizontali pe substrat, plati, pe fata superioarã galben-verzui pânã la galben- rosietici, pe margini granulosi sau cu soredii galbene, pe fata inferioarã albiciosi sau gãlbui, fãrã rizine fixându-se prin hifele bazale albicioase. Apotecii  rare, sesile, scuteliforme, cu dicul de -2 mm.  , concolor cu talul; ascospori incolori, de 9-16 x 5-9 µm; picnospori elipsoizi, de 2,3 x 1-1,3 µm. Corticol si saxicol; (f.) me. acidoph.- subneutroph., ex.-f. photoph., me.-f. nitroph.; caract. Xanthorietum candelariae (Frey 1925) Barkm. 1958, în Candelarielletum corallizae Almb. 1955 ex Massé 1964. - arkt.- med.

    1196. Xanthoria elegans (Link.) Th.Fr.
    (Caloplaca elegans Schaer.; Lecanora elegans Ach.; Amphiloma elegans (L.) Körb.; Placodium elegans (Nyl.) DC.; Caloplaca elegans f. orbicularis Zahlbr.; Caloplaca elegans v. tenuis (Wahlenb.) Th.Fr.).
    Tal lobat, de formã radiar-stelatã de 1-3(6) cm.  , cu lobi liniari, de -1 mm. lãtime, separati sau se ating între ei, ondulati si convexi, pe fata superioarã rosu-gãlbui sau oranj, pe fata inferioarã mai palizi. Apotecii imerse, concolore cu talul,  disc de 1-3 mm.   si marginea întreagã. Ascospori elipsoizi, de 11-16 x 6-9 µm; Ch. : Gasparin-S. Ecologie, sociologie. Pe ziduri, acoperisuri, pietre, rar pe lemne sau pe muschi; neutroph.- basiph., ex.-f. photoph., mo.-me nitroph.; caract. Caloplacion decipientis Klem. 1950, Xanthorietum (Caloplacetum) elegantis Motyka 1925),în Placocarpetum schaereri Klem. 1955.  - arkt.- med.

    1197. Xanthoria fallax (Hepp) Arnold
    (Xanthoria substellaris (Ach.) Vain. [A.Z.C.L. VII: 307, X: 633], [61/ nr. 2427]; Xanthoria fallax (Hepp) Du Rietz.).
    Tal microfoliaceu, cu lobii lejer alipiti de substrat, rotunjiti, cu sorale galbene, marginea talului partial ridicatã, pe fata superioarã galben-rosietic, pe fata inferioarã albicios sau bruniu, cu rizine mici si rare. Apotecii rare, sesile, disc de 1-2 mm.  , oranj-galben si cu margine talinã uneori soredioasã. Ascospori de 11-16 x 4,5-8 µm. Corticol si saxicol; subneutroph., ex. photoph., mo.ombroph.- me. anombroph.; caract. Xanthorietum fallacis Schindler 1935, în Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1926, Ramalinetum capitatae Frey 1923. - mieur.- med.

    1198. Xanthoria parietina (L.) Th.Fr.
    (Xanthoria parietina Beltram; Parmelia parietina Dufour; Physcia parietina De Not.; Theloschistes parietinus (L.) Norman; Xanthoria parietina f. dispersa H. Olivier; Xanthoria parietina v. ectanea (Ach.) Kichx.; Physcia parietina  v. ectanea Nyl.; Xanthoria parietina v. granulata P. Cont.; Xanthoria parietina v. parietina f. imbricata (A. Massal.) Müll.-Arg.; Xanthoria parietina v. prolifera (Humb.) Hillmann; Xanthoria parietina f. rutilans Ach.; Xanthoria parietina v. vulgaris J. Steiner; Xanthoria parietina v. vulgaris f. chlorina H. Olivier; Xanthoria parietina v. vulgaris f. nodulosa (Flörke) Hillmann; Xanthoria parietina v. vulgaris f. polyphylla (Flot.) Hillmann; Xanthoria aureola (Ach.) Erichsen; Xanthoria parietina v. aureola Th.Fr.).
    Tal în formã de rozete de 1-20 cm.   (în tinerete sub 1,5 cm.) alipit de substrat, cu lobi lati de 1-5 mm., plati, putin ondulat-încretiti, pe fata superioarã galben-verzui, galben-auriu sau galben roscat, K + (rosu), pe fata inferioarã albicios, cu rizine palide si putine. Apotecii sesile, foarte numeroase, cu discul de 1-5. mm  , concolor cu talul; epiteciu granulos, galben-auriu sau galben-verzui, K + (purpuriu). Asce îngust-clavate, cu 8 spori; ascospori incolori, bi-loculari-polocelati, de 10-18 x 6-10 µm. Pe toate substraturile (pietre, ziduri, tigle etc. mai ales corticol si lignicol); subneutroph.- mo. basiph., ex.- f. photoph., (anitroph.)mo.-me. nitroph.; caract. Xanthorion parietinae Ochsner 1928, Xanthorietum aureolae Beschel 1951, în  Caloplacion decipientis Klem. 1950. - bor.- med.

    1199. Xanthoria polycarpa (Hoffm.) Th.Fr. ex Bieber
    (Xanthoria polycarpa H. Olivier).
    Tal în formã de pernite de 1,5(2) cm.   si 2-5 mm. înãltime, cu lobii de cel mult 1 mm. lungime si 0,5 mm. lãtime, ± ascendenti, pe fata superioarã verzui sau cenusii, fãrã isidii sau soredii, K + (rosu), pe fata inferioarã albiciosi, cu rizine putine, palide. Apotecii dispuse spre centrul talului, numeroase, sesile sau scurt si gros pedicelate, disc de -4 mm.  , galben, mai întâi concav apoi convex. Ascospori de 11-16 x 6-8,5 µm. Corticol (în special pe ramuri), lignicol si rar saxicol; subneutroph.(-mo.) acidoph., (anitroph.)mo. nitroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928. - mieur.

    1200. Xanthoria sorediata (Vain.) Poelt.
    (Caloplaca sorediata (Vain.) Du Rietz; Xanthoria scandinavica Bouly de Lesd).
    Tal lobat, la margine delimitat, cu multe soredii; asezarea lobilor dau talului aspect tufos. Apotecii rare, de culoare galbenã sau rosie. Saxicol, în special pe roci calcifere cu fata verticalã; în  Verrucarietalia Klem. 1950.
- bor.- mieur.

    D. 15. Ord. incert

    D. 15. 1. Phlyctidaceae Poelt. ex J.C. David. & D. Hawksw. (1991)

    D. 15. 1. 1. Phlyctis Wallr.
    Tal crustos, neted sau ± crãpat-areolat sau prãfos-granulos, imers sau superficial, cenusiu-argintiu pânã la cenusiu închis, uneori cu soralii izolate sau confluente, lepros-fãinoase; prototal adesea prezent, pal sau albicios. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii imerse, slab emergente, cu întreaga suprafatã întunecatã pânã la albicioasã, aspru pruinoasã; excipulul talin neregulat-crenat sau indistinct. Asce larg clavate, cu pereti subtiri, spre apex nu puternic îngrosati, învelisul extern J + (albastru), tolusul J-, contin 1-2 (4) spori. Parafize subtiri, mai ales simple, moderat ramificate numai cãtre vârf, indistinct septate, cu umflãturi fine. Ascospori elongati, elipsoizi sau subsferici, dens muriformi, cu un perispor foarte subtire, uneori apiculati, incolori pânã la gãlbui-bruni. Conidiomata: picnidie; celulele conidiogene simple; conidiile scurte, incolore, baciliforme. Ch.: Norstictin-S.

    1201. Phlyctis agelaea (Ach.) Flot.
    Tal crustos putin crãpat sau cornos, cenusiu sau alb-cenusiu, fãrã sorale, K + (galben apoi rosu). Apotecii de -0,5 mm. lãtime, imerse pânã scobite, disc întunecat însã acoperit granulos de talul alb. Ascele contin câte 2(4) spori; ascospori elipsoizi, apiculati, muriformi apiculati (Fig. 17: i), incolori sau bruniu-verzui, de 42-90(115) x 14-35(45) µm. Corticol, în special pe scoartã netedã de Fraxinus, Sorbus aucuparia, Acer etc, rar saxicol; mo. acidoph.- sunneutroph., mo.-me ombroph.; caract. Pertusarietum amarae Hillmann 1925= Phlyctidetum argenae Ochsner 1928, în Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex. Klem. 1955, Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958, Parmelietum caperatae Felföldy 1941).  - mieur.- subatl.- med.

    1202. Phlyctis argena (Spreng.) Flot.
    Tal alb-cenusiu, pe alocurea usor crãpat, neregulat albicios pânã la verde-albicios), prãfos-soredios prin rupere, K + (galben apoi rosu), C -, P + (oranj-rosu). Apotecii rar, de -0,4 mm, alb-pruinos, marginat granulos-soredios; asca contine un singur spor; ascospori simpli, elipsoizi, nu apiculati, de 60-150 x 25-50 µm. Ch.: Norstictin-S. Corticol (pe Populus tremula, Quercus, Fagus, Alnus, Sorbus etc.) sau saxicol; mo.-me(f.) acidoph., mo. ombroph.- f. anombroph., (mesoph.-) hygroph.; caract. Phlyctidetum argenae Ochsner 1928. - s'bor.- med.

---