Diagnosis of Taxa     

    In catalogul Lichenilor din România tratãm din punct de vedere sistematic, taxonomic, ecologic si sociologic 1202 specii: 1 specie apartine clasei DEUTEROMYCOTINA, 1 specie clasei BASIDIOMYCOTINA si 1200 clasei ASCOMYCOTINA.  La fiecare ordin, familie, gen, dupã indicarea literaturii dãm diagnoza. La fiecare specie indicãm: autorul, sinonimiile, diagnoza, ecologia , sociologia, elementul floristic, rãspândirea în tarã .  
    In anexele 1-4 dãm explicatii referitoare la: termenologia stiintificã specificã (anexa 1;  Fig. 1-25), factorii ecologici (anexa 2), principalele regiuni, zone, elemente floristice (anexa 3; fig. 26), zonele hidrologice din România cu relieful si judetele administrativ- teritoriale apartinãtoare (anexa 4; Fig. 27).
    Pentru indicarea literaturii de specialitate si pentru rãspândirea în tarã precizãm nr. din lista bibliografiei iar la Ascomycotina: pyrenocarpeae si la “Lichenii din România” vol. I / 1998.  
    Semne si abrevieri frecvent folosite în lucrare:
      marcheazã pozitia taxonilor în cheile de d&erminare;
    { }  marcheazã nr. speciei din cadrul unui gen;
    ? = îndoelnic;
    ± = mai mult sau mai putin;
    - .... = pânã la; cca.= în jur de;
    alt. = altitudine;
    nr.= numãr; mm. = milim&ru; cm.= centim&ru; µm= micron.
    [A.Z.C.L.]= Catalogus Lichenum Universalis [826];
    [61/ nr.]= Catalogul lichenilor din România, 1967;
    [89/ nr.]= Catalogul lichenilor din România, 2004;
    [88]= Lichenii din România, Ascomycotyna: pyrenocarpi, 1998.
    [H.U.C.]= Herbarul Universitãtii "Babes-Bolyai” Cluj-Napoca;
    l.c.= lucrarea curentã;
    Lit.: publicatii de specialitate cuprinse în lista bibliografiei.
    Ch.= chimism, continutul în substante chimice; .... - S= acid, sare;
    R - = cu reactivii specifici nu se coloreazã;
    R + , J +, K +, C +, P. + &c.= reactioneazã pozitiv prin colorare cu iod, potasiu, calciu &c.;
    fãrã indic. loc.= neprecizarea “statiunii” de colectare a materialului lichenologic (se specificã numai regiunea administrativ- teritorialã sau masivul muntos de unde s-a publicat);
    col. = colectionat;

DIAGNOZA , ECOLOGIA, SOCIOLOGIA, AREALUL DE RASPANDIRE.


    A. BASIDIOMYCOTINA
    Carpospor bazidiomat; myceta galben-alburie.
    A. 1. AGARICALES Clem. (1909)
    A. 1. 1. Tricholomataceae Heim ex Pouzar (1983)
    A. 1. 1. 1. Omphalina Quélet (Coriscium Vain.)
    1. Omphalina hudsoniana (Jenn.) Bigelow
    (Coriscium viride (Ach.) Vain.; Normandina laetevirens Nyl.; Normandina viridis Nyl.; Omphalina luteolilacina (Favre) Henderson)
    Tal format la început din scvame izolate, verzi, mici, de 0,5- 1 mm.  , cu marginea rãsfrântã putin în sus lãsând sã se vadã de jur împrejur marginea fetei inferioare albe. Mai târziu scvamele ajung pânã la 2-3 mm. lãtime, plate, rotunde sau de formã neregulatã. Fotobiont: Polycoccus. Carposporul are pedicel de - 3 cm. înãltime, la început usor liliachiu apoi alburiu, terminat cu pãlãrie, pe partea inferioarã a ei cu lamele putin decurente; basidiospori de 6-7,5 x 3-3,5 µm. Pe muschi si sol; me. ex. acidoph, (ex. schioph.) mo.- ex. acidoph., anitroph. - arkt.- mieur. h'mo/alp.

    B. DEUTEROMYCOTINA: AGONOMYCetES
    Tal filamentos. Carposporul lipseste însã are propagule vegetative nai ales isidii sau soredii.        

B. 1. Racodium Pers.

    2. Racodium rupestre Pers. (Fig. 1 b).
    Tal filamentos, negru pânã la brun-negru, format din hife alungite si împletite ca o retea cu ochiuri dreptunghiulare care împrejmuieste si aderã intim în jurul fiecãrui filament al fotobiontei (Fig. 1 b.). Fotobiont: Trentepohlia. Ascomata si conidiomata nu se cunosc. Pe roci silicioase (rar pe trunchiuri de copaci), în locuri în care aerul este în mod normal persistent umed dar care nu sunt udate direct de ploaie; caract. Cystocoleo- Racodietum Schade 1932 ex. Klem. 1955. - bor. atl.- s'bor.- mieur.

C. ASCOMYCOTINA  SERIA Pyrenocarpeae

                        Tal de la imers pânã la emers crustos (fig. 3), scvamulos (Fig. 7 e) sau folios cu structurã anatomicã homeo sau heteromerã (Fig. 2);  carpospor: periteciu (Fig. 4, 5, 6).       

    C. 1. DOTHIDEALES  Lindau (1897)
    Tal lipsã sau imers si indinstinct pânã la crustos ± areolat, uneori placodioid la margini. Fotobiont lipsã sau uneori se asociazã cu alge trentepohlioide, chlorococcoide, în cazuri particulare Cyanobacterii. Ascoma: periteciu circular, elipsoid sau neregulat, cu una sau mai multe locule asemãnãtoare periteciilor. Involucrelã izolatã sau peritecioidã împrãstiatã din loc în loc, uneori confluentã, imersã sau superficialã, hemisfericã pânã la boltitã, uneori în formã ostiolatã pânã la elipsoidã; excipulul propriu pseudoparenchimatos, dezvoltat în interiorul involucrelei. Hamateciu: pseudoparafize ± moniliforme sau subtiri, ramificate si anastomozate, celule pseudoparenchimatice sau pseudoparafize celulare ramificate. Asce obpiriforme, obclavate, ± cilindrice, clavate, învelisul cu 1 strat sau 2 (fisitunicate), cu 8(-16) spori. Ascospori clavati, oblongi sau fusiformi, 1-3 septati, de obicei strangulati median, soleiformi, incolori, netezi, ocazional bruni si cu negi mici în stadiul matur. Perisporul (în K) distinct sau nu. Conidioma: lipseste sau picnidie imersã, sfericã pânã la hemisfericã uneori cu involucrelã asemãnãtoare ascomei. Celulele conidiogene neramificate, enteroblastice, adesea pot fi proliferate, ± cilindrice, în formã de doagã sau ± globoase. Conidia variazã ca formã de la baciliformã, oblongã, ovoidã sau fusiformã, neseptatã pânã la 1-3 septatã, unele specii au câte 2 feluri de conidii (anamorfe).

    C. 1. 1. Arthopyreniaceae W. Watson (1929)
    Tal imers si indinstinct sau lipseste, rar superficial argintiu sau alburiu cu o bordurã care-l delimiteazã; fotobiont lipsã sau alge Trentepohlioide. Ascoma periteciu sau peritecioid, izolatã sau compusã din câteva pânã la numeroase locule în formã de peritecii fiecare având propria ostiolã, sferoid, hemisferic, mameloniform pânã la elipsoidal, uneori cu contur neregulat; involucrelã ± hemisfericã pânã la mediu boltitã, închisã la culoare "clipeatã" (constituitã din hife compacte si celule ale scoartei) si adesea împrãstiatã lateral sau la baza periteciului revãrsatã orizontal, uneori formeazã o bordurã distinctã în jurul periteciului; excipulul propriu incolor si înconjoarã partea centralã a periteciului. Hamateciu: pseudoparafize ramificate si anastomozate. Asce fisitunicate, cu 8 (-16) spori, obpiriforme, obclavate sau ± cilindrice, J -; ascospori clavati, oblongi, soleiformi, fusiformi, acicular- fusiformi, simpli sau 1-3, 5-7 (uneori 9) septati, incolori sau brunii, ocazional bruni, perisporul distinct sau nu; conidia baciliformã, oblongã, ovoidã, acicular- fusiformã, firoasã, neseptatã pânã la 1-3 septatã.

    C. 1. 1. 1. Arthopyrenia Mass (1852)
    Tal imers si indistinct sau produce decolorarea scoartei, uneori negricios datoritã dezvoltãrii puternice a hifelor brune; talul lichenizat de obicei albicios pânã la brun deschis, adesea roz (când este tânãr), larg extins (risipit) sau ocazional bine delimitat la speciile lichenizate. Fotobiont lipsã sau Trentepohlia. Ascoma: periteciu de formã circularã pânã la elipsoidalã, (privitã de sus), în sectiune cuprinzând o involucrelã închisã la culoare, "clipeatã", (constituitã din hife compacte si celule ale scoartei) si adesea împrãstiatã lateral; excipulul propriu de obicei incolor si înconjoarã partea centralã a periteciului. Hamateciu de obicei format din pseudoparafize ± moniliforme, sau subtiri, ramificate si anastomozate, J –; hamateciu: perifisoide, rareori filamente interascale. Asca cu 2 straturi ale peretelui functionale (fisitunicate), obpiriforme, obclavate, sau ± cilindrice, cu 8 spori, J –. Ascospori clavati, oblongi sau fusiformi, 1-3 septati, de obicei strangulati median, soleiformi, incolori, netezi, ocazional bruni si cu negi mici, în stadiu matur. Perisporul (în K) distinct sau nu. Conidioma: picnidie, de culoare negricioasã, are peretele concolor, si se aseamãnã cu involucrela de la ascomã. Celulele conidiogene neramificate, enteroblastice, adesea proliferate, ± cilindrice, în formã de doagã sau ± globoase. Conidia variazã ca formã: baciliformã, oblongã, ovoidã, sau în formã de fir, neseptatã pânã la 1-3 septatã; unele specii au câte 2 feluri de conidii (anamorfe). Ch. -.

    3. Arthopyrenia cerasi (Schrad.) A. Massal.
    (Verrucaria cerasi Schrad; Verrucaria epidermidis v. cerasi Ach.; Pyrenula cerasi Trevis.; Arthopyrenia epidermidis v. cerasi Boist; Melasphaeria cerasi Vain; Melasphaeria cerasi v. elliptica Vain.; Melasphaeria cerasi v. populi Vain.; Arthopyrenia cerasi f. populicola Zahlbr.)
    Tal inaparent sau foarte fragil, usor alburiu la nivelul scoartei, nelichenizat. Peritecii mici, rare, negre lucioase, circulare sau eliptice, adesea de formã neregulatã, de 0,3-0,5 × 0,25-0,4 mm. Involucrela brunã, K + (verzui). Pseudoparafize de 1,5-2 µm lãtime, persistente, subtiri, cu celule de cca. 14 µm lungime. Asce de 60-75 × 14-18 µm, cilindric-clavate. Ascospori de 17-22 × 5-7 µm, 3- septati, îngust- elipsoizi, cu capetele rotunjite, constrânsi în dreptul septelor, în special în al celui median; perispor distinct în K, de cca. 2 µm grosime. Picnidia de 80-120 µm, cu una din douã: macro sau microconidie; macroconidia de 11-13 × 2-2,5 µm, oblongã, 3- septatã; microconidia de 9-14 × 0,8 µm. Pe scoartã netedã, subtire, cu capacitatea de a absorbi apã: mo-me. acidoph. mieur-med.

    4. Arthopyrenia cinereopruinosa Schäer.
    (Verrucaria cinereopruinosa Schaer.; Arthopyrenia cinereopruinosa f. hederae Mass; Didymella cinereopruinosa Szatala; Arthopyrenia pinicola (Hepp) A. Massal.; Arthopyrenia cinereopruinosa f. pinicola Bausch.; Arthopyrenia abieticola Zahlbr.; Arthopyrenia punctiformis v. cinereopruionosa f. pinicola Hepp, Schaer. et Hepp; Arthopyrenia fallax f. pinicola Arnold)
    Tal hipofloidic (în scoarta arborilor foiosi), sau epifloidic usor alburiu, nelichenizat. Peritecii în tinerete imerse în peridermul scoartei arborilor mai târziu superficiale, adeseori dispuse câte 3-4 într-un loc, la început pruinoase, mai târziu negre, adesea elipsoide, de  (0,2-) 0,3-0,45 × 0,2-0,3 mm. Pseudoparafize de 1-1,5 µm grosime, persistente, subtiri, celulele de 8-16 µm lungime. Asce cilindrice, clavate, de 55-77 × 12-19 µm. Ascospori clavati, cu capetele rotunjite, 1- septati, usor strangulati în dreptul septului median, de (12) 15-22×(3) 5-8 µm, perispor distinct, de cca. 2 µm grosime (în K). Picnidia de 60-100 µm  , cu una din douã: macroconidie sau microconidie; macroconidia baciliformã, de 8-11 × 1,8-2,2 µm; microconidia baciliformã, de 4,7-6 × 1 µm. Pe ritidom neted sau usor crãpat de foioase; mo.(me.) acidoph., subneutroph., mo. photoph., me-f. hygroph., anitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur-subatl.-med.

    5. Arthopyrenia fraxini A. Massal.
    (Pyrenula punctiformis y. vera a. fraxini Hepp; Arthopyrenia fraxini f. rufidula A. Massal.).
    Tal hipofloidic, nelichenizat, inobservabil sau dacã este vizibil atunci apare sub forma unei pete cenusii alburii (când este tânãr), sau brun palã. Ascoma de 0,25-0,5 × 0,2-0,4 mm., circularã sau elipsoidã, involucrela brunã (în K). Pseudoparafize de 1-1,5 µm lãtime, persistente, bogat ramificate (fiecare element de 6-12  m lungime). Asce îngust-obpiriforme, de 60-90 (100) × 16-25  m. Ascospori 1 (-3) septati, ± constrânsi în dreptul septelor si la capete ± rotunjiti, perispor distinct, de (17-) 18-24 (26) × (4,5) 5-7  m. Picnidia de 100  m  ; conidia baciliformã, de 4-6×0,8  m. Pe scoartã netedã de foioase, în mod obisnuit pe ramuri de frasin dar si alti arbori; me.-acidoph., subneutropoh., ex. photoph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - s'bor-med.

    6. Arthopyrenia inconspicua J. Lahm.
    (Verrucaria inconspicua Nyl.; Verrucaria leptotera f. inconspicua Nyl.; Arthopyrenia litoralis v. inconspicua Boistel)
    Tal de la îndistinct pânã la crustos si bine dezvoltat, cenusiu- brun. Peritecii foarte mici, abia se observã cu lupa. Ascele contin 6-8 spori. Ascospori de 6-8 (-9) × 2-3 µm, nedistinct 1-3 septati, incolori. pe roci calcaroase; în Gyalectetum jenesis Klem. 1955.
    Obs.: pozitia sistematicã a acestei specii este neclarã.

    7. Arthopyrenia lapponina Anzi
    (Arthopyrenia fallax (Nyl.) Arnold; Arthopyrenia fallax v. sublimitata Nyl.; Verrucaria fallax Nyl. Arthopyrenia analepta v. crataegi Mass; Pyrenula punctiformis v. fallax Willey; Arthopyrenia analepta v. mespili Trevis.)
    Tal hipofloidic, se distinge de scoartã prin culoarea mai întunecatã. Periteciu de (0,28-) 0,4-0,6 × 0,22-0,55 mm., de obicei elipsoid si cu margine platã formatã din extinderea involucrelei. Involucrela brunã, K + (verzui). Pseudoparafizele de 1,5-2 µm grosime, persistente, subtiri, distant furcate, celulele de 8-15 (-18)  m lungime. Asce ± cilindrice, de 65-100 × 12-16 (-20) µm. Ascospori de 15-23 × 5,5-8 (-9) µm, 1-septati (unii spori bãtrâni ocazional pot fi 3-septati), clavati, capetele rotunjite, usor strangulati în dreptul septelor, (adesea loculele bigutulate dar lipsite de constrictie medianã), uneori locula inferioarã mai micã), perispor distinct, de 2 µm grosime. Picnidia (când este prezentã) de 60-100 µm  ; conidia de de 7-11 × 0,8-1 µm, filamentoasã, ± dreaptã. Lichenizeazã facultativ pe scoarta netedã de foioase, rar de rãsinoase; mo.-me. acidoph. (subneutroph.); în Graphidion scriptae Ochsner 1928, Xanthorion parietinae Ochsner 1928. - bor.- smed.

              9. Arthopyrenia persoonii A. Massal.
       (Arhopyrenia persoonii v. juglandis Mass; Arthopyrenia pluriseptata (Nyl.) Arnold; Verrucaria pluriseptata Nyl.).    
              Tal hipofloidic, indistinct sau foarte subtire observabil la exterior prin niste câmpuri mai deschise sau ± întunecate la culoare, necorticat (lichenizare facultativã), fotobiont: Trentepohlia. Peritecii de 0,1-0,2 mm., dispuse împrãstiat, semiimerse, neîmbrãcate în tal, de formã conicã, apexul plat si prevãzut cu o ostiolã centralã; excipulul propriu negru; asce saciform clavate, cu câte 6-8 spori asezati ± regulat pe 2-3 rânduri. Ascospori lung lineari, bruni, paralel 3-5 (-7-9) septati, de 12-23 (26) × 4-8 µm. Pe scoartã netedã de foioase care are capacitatea de a mentine apa; se lichenizeazã facultativ; me. acidoph; subneutroph.; ex. photoph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur.- med.

           10. Arthopyrenia punctiformis (Pers.) A. Massal.
    (Lejophloea punctiformis S. Gray; Verrucaria punctiformis Sommerft. (Non Ach.); Arthopyrenia punctiformis f. analepta (G. Gray) Keissler; Arthopyrenia analepta A. Massal.; Verrucaria analepta Ach.).
    Tal hipofloidic, hifele abundente, brune dând la exterior pete cenusii pânã la brun-negre; nelichenizat. Peritecii de 0,1-0,23 mm.  , ± circulare, împrãstiate sau aglomerate, negre, lucioase, bombate, semiimerse, sau la urmã pot deveni superficiale. Involucrela rãmâne brunã în K; pseudoparafize de (1-) 1,5-2,5 (-3) µm grosime, cu celulele de 3-8 µm lungime, persistente, multiramificate, ± moniliforme. Asce de 40-55 (60) × 15-22 µm, piriforme. Ascospori de (14-) 18-23 × (4-) 5-6 µm, 1- septati si incolori (uneori, la bãtrânete, galbeni bruni si 3 septati), vizibil strangulati (când sunt strangulati median, loculele capãtã o formã umflatã ca o cupolã), de obicei perispor distinct (de 1 µm grosime în K). Picnidia nu se cunoaste. Pe scoartã netedã si subtire de foioase, pionier; me. acidoph.- subneutroph.; ex. photoph.; în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928, în stadiul initial în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - bor.-med.
    11. Arthopyrenia rhyponta (Ach.) A. Massal.
    (Verrucaria rhyponta Ach.)
    Tal la început hipofloidic, apoi format din hifele brune de Torula formând la suprafata substratului o crustã subtire, cenusie pânã la brun negricioasã. Peritecii foarte mici, de 0,1 mm., asezate la suprafata substratului, neacoperite de acesta având carcasã proprie neagrã si cu ostiolã centralã. Ascospori 8/ ascã, 3- septati, cu învelis mucos, de 14-20 × (3) 4,5-6 µm. Pseudoparafize indistincte, mucilaginos confluente. Pe scoartã netedã de foioase, în special pe ramuri. - bor-med.

    12. Arthopyrenia socialis Körb.
    Tal abia perceptibil, foarte mic, formând câmpuri negre, bruniu-verzi (în herbar) iar în stadiu proaspãt galben sau rosu, J + (brun), fotobiont Trentepohlioid. Peritecii risipite sau asezate in grupe mici (unite sau mai multe împreunã) apropae rotunde. Asce clavate, cu câte 8 spori. Ascospori mici, fusiformi, 1- septati, incolori, de 8-11 × 4-5 µm. Parafize rãmuroase, sub formã de retea, curând devin mucilaginoase. Pe calcar.
    Observatii: pozitia sistematicã a acestei specii este neclarã.

    C. 1. 1. 1. 10. Fungus
    13. Mycarthopyrenia pyrenastrella Keissler
    (Arthopyrenia pyrenastrella Vain.; Arthopyrenia punctiformis v. pyrenastrella Mig.).
    Peritecii câte 2- 4, uneori pânã la 7 într-o vatrã comunã; ascospori 1- septati, incolori, la mijloc puternic strangulati, loculele inegale si capetele diferite.

    14. Mycarthopyrenia stenospora Keissler
    (Arthopyrenia stenospora Körb.).
    Talul nu este lichenizat, hifele dezvoltându-se numai endofloidic; peritecii superficiale, de 0,2- 0,3 mm.  .

    15. Stigmidium microspilum (Körb.) D. Hawksw.
    (Arthopyrenia microspila Körb.; Pharcidia microspila Körb.; Pyrenula rhyponta Hepp non Ach; Arthopyrenia rhyponta A. Massal.; Pyrenula rhyponta Trevis non Ach. Vera! Hepp; Arthopyrenia rhyponthella Lojka).
    Paraziteazã pe talul de Graphis scripta (care habiteazã endostratal pe scoarta netedã a arborilor foiosi); se prezintã sub forma unor pete cenusii sau negre de - 5 mm. extindere. Ascospori 1- septati, la mijloc strangulati, cu septe subtiri si învelis mucos subtire, adesea cu 4 picãturi de ulei, de (13) 14-19(-20) x (3-) 4-5 µm.

    C. 1. 1. 2. Cresporhaphis Aguirre (1991)  
    Talul lipseste sau este imers, alb cenusiu pânã la verzui, neted, continuu, nu este bine delimitat. Fotobiont lipsã, uneori se asociazã cu alge chlorococcoide. Ascomata: peritecii, izolate, uneori confluente, circulare, negre, imerse  pânã la superficiale, sferice, ostiolate central. Involucrela lipsã. Excipulul propriu incolor pânã la bruniu, format din straturi colorate deosebit. Hamateciu: parafize; asce cu pereti subtiri, cu învelisul format dintr-un singur strat omogen, contin 8 spori; ascospori acicular- fusiformi, incolori, simpli, uneori 1- septati, netezi, cu pereti subtiri, usor curbati.

    16. Cresporhaphis wienkampii (J. Lahm ex. Hazsl) Aguirre (1991)
    (Leptorhaphis wienkampii J. Lahm ex Hazsl.; Leptorhaphis wienkampii v. aggregata Keissler; Leptorhaphis aggregata Eitn.)  
    Tal alb- cenusiu, indistinct, se asociazã facultativ cu alge chlorococcoide. Peritecii în mod obisnuit izolate sau câte 3 într-un învelis comun, prin ruperea carcasei în partea inferioarã rãmâne ca un ring în substrat, sferice, de - 0,15-0,3 mm., negre, lucioase, cu ostiola centralã, fãrã involucrelã. Excipulul propriu format din douã straturi colorate diferit; excipulul exterior brun închis. Asce cu pereti subtiri, înveisul format dintr-un singur strat omogen. Parafize persistente. Gelatina himenialã J + (albastru- verzui). Ascospori de (20) 25-30 (35) × 3-3,5 µm, predominant neseptati, în interior cu mai multe particule (uneori 1- septati) usor curbati. Pe ritidom solzos de foioase (Quercus, Robinia, Salix).

    C. 1. 1. 3. Leptorhaphis Körb.  
    Tal lipsã sau imers, alb cenusiu pânã la verzui, neted, uniform, nu este bine delimitat. Fotobiont lipsã, uneori se asociazã cu alge Trentepohlioide. Ascoma peritecioidã, împrãstiatã din loc în loc, izolatã, uneori confluentã, circularã pânã la elipsoidã, imersã dar poate deveni superficialã, hemisfericã pânã la mameloniformã, ostiolatã. Involucrela brunã pânã la verzui- neagrã, ± hemisfericã pânã la mediu convexã, la bazã revãrsatã orizontal, hifele K –, clipeatã, formeazã o texturã epidermoidee pânã la intricatã, hifele dispuse radiar uneori extinzându-se si formând o bordurã bazalã. Excipulul propriu dezvoltat în interiorul involucrelei, pseudoparenchimatos, sub asce indistinct sau incontinuu. Hamateciu: pseudoparafize celulare ramificate si anastomozate (perifizele si perifisoidele lipsesc), gelatina himenialã J + (gãlbui–oranj pânã la albãstrui- verde, niciodatã albastru închis). Asce cilindrice, clavate, bitunicate, fisitunicate, cu un apex lat si trunchiat, în mod exceptional apexul scurt si ascutit, contin 8 (-16) spori. Ascospori acicular-fusiformi, arcuati sau sigmoizi, incolori, simpli sau 1-3-5-7 (uneori 9)- septati, netezi, cu pereti subtiri. Conidiomata picnidialã, imersã pânã la semisuperficialã, hemisfericã pânã la sfericã. Celulele conidiogene enteroblastice, ampuliforme pânã la formã de doagã. Macroconidia incolorã, acicular-fusiformã, arcuatã, netedã, cu pereti subtiri, oarecum o reminiscentã a ascosporilor. Microconidia incolorã, baciliformã.

    17. Leptorhaphis atomaria (Ach.) Szatala
    (Arthopyrenia punctiformis v. atomaria Anzi; Pyrenula punctiformis v. atomaria (Ach.) Hepp.; Verrucaria punctiformis v. atomaria Ach.; Lichen atomarius Ach.; Arthopyrenia atomaria Müll.-Arg.; Didymella atomaria Szatala).
    Tal imers, alb cenusiu, neted, uniform, nu este bine delimitat, spre nivelul superior asociindu-se cu alge Trentepohlioide. Peritecii de 0,13-0,2 mm.  , izolate, superficiale, sferice (cu ostiola centralã), negre. La disparitia periteciilor, rãmâne dedesubt un ring îngust, brun-întunecat. Involucrela verzui –brunie (cu celule ale leptodermului); excipulul propriu incolor pânã la brun întunecat, în partea de dedesubt continuându-se cu himeniu; gelatina himenialã J + (albãstrui). Asce de (30-) 40-55×10-15 µm, scurt- clavate pânã la piriforme, cu (6-) 8 (-16) spori, cu apexul larg, truncat. Ascospori de (13-) 25-32 × 2-3,5 (-4,5) µm, fusiformi, usor curbati (putin sigmoizi), 1 pânã la 3-septati, cu apexul rotunjit. Conidiomata nu se cunoaste. Pe ritidom de frasin, salcie si în special de plop, lichenizeazã facultativ; subneutroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928. : - bor.-smed.

    18. Leptorhaphis epidermidis (Ach.) Th. Fr.
    (Verrucaria epidermidis Ach.; Lichen epidermidis Ach.; Arthopyrenia epidermidis Ach.; Leptorhapis oxyspora (Nyl.) Körb.; Arthopyrenia oxyspora H. Olivier; Verrucaria oxyspora Nyl.).
    Talul în general lipseste, ocazional cu alge trentepohlioide în jurul ascocarpului. Periteciu de (0,14-) 0,25-0,45 mm.  , circular pânã la elipsoid, imers, la început superficial, cu ostiola centralã; involucrela brunã, la bazã cu o bordurã întunecatã. Excipulul propriu incolor pânã la palid brun, prelungindu-se pânã dedesubtul ascomei. Gelatina himenialã J + (oranj-chihlimbariu). Asce de 40-65 (70)×10,5-15,5 µm, scurt pedicelate, larg clavate, cu câte 8 spori, cãtre apex largi si truncate. Ascospori de 24,5-35,5 × 2-3,5 µm, fusiformi, curbati, 1- septati, cãtre vârf ascutiti. Conidiomata de cca. 75 µm  , împrãstiatã printre peritecii, imersã; celulele conidiogene de 7,5 × 1,5-2 µm; macroconidia de 24,5 × 1,5 µm, fusiformã, arcuatã, neseptatã; microconidia de cca. 4 µm lungime, baciliformã. Pe scoartã de mesteacãn, probabil saprobiont, la început adesea se asociazã liber cu Trentepohlia; photoph., anitroph.; în Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926. - bor.-mieur.

    19. Leptorhaphis quercus (Beltram) Körb.
    (Campylacia quercus Beltram).
    Tal imers, alb sau putin vizibil. Fotobiont: Trentepohlia. Peritecii negre, mate, semiimerse, fãrã câmp areloar în jur, rotund piriforme, cu ostiola bine delimitatã, de cca. 0,15-0,25 mm  , 0,3-0,4 mm. înaltime. Carcasa periteciului brun- neagrã, destul de groasã, de jur împrejur unitarã, completã. Asce cilindric- clavate, în partea superioarã rotunjite, cu un scurt peduncul, cu 8 spori, de 40-60×10-20 µm. Parafize firoase, rigide, ramificate, numeroase, ceva mai lungi decât ascele. Ascospori în formã de nuia, hialini, ascutiti la capete, cu 5-7 (câteodatã pânã la 9) septe transversale subtiri, de 30-45 × 1,5-2,5 µm. Pe ritidom de Quercus, Betula; în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928 (caract. Rinodinetum exiguae Klem. 1951), Physcietalia ascendentis Hada  1944 em. Barkm. 1958 (în Physcietum ascendentis Ochsner 1928).

    20. Leptorhaphis tremulae Körb.
    Tal inobservabil, în substrat, nu este lichenizat; peritecii de 0,14-0,25 mm., negre, mate, cu involucrelã. Gelatina himenialã J - sau + (culoarea chihlimbarului). Ascospori 8-16/ ascã, la maturitate 1-septati, de 13-25,5 x 3-4,5 µm. Pe scoarta speciilor de Populus. - bor.- s’med.

     C. 1. 1. 4. Mycomicrothelia Keissler
    Tal crustos, imers, rar superficial, argintiu sau alburiu, uneori ± lipsã, alteori cu o bordurã neagrã care-l delimiteazã. Fotobiont Trentepohlia sau lipseste (la majoritatea speciilor). Ascoma: periteciu ± globos pânã la turtit, de obicei lipsit de peretele inferior, de culoare neagrã. Involucrela de culoare brun-închisã, adesea mãslinie, extinsã lateral si uneori formeazã o bordurã distinctã în jurul periteciului, formatã din hife si încorporate celule ale scoartei (structurã clipeatã). Excipulul propriu ± globos pânã la turtit, adesea slab dezvoltat pânã la lipsã în partea inferioarã, format din hife întretesute brunii pânã la brune. Hamateciu: pseudoparafize ramificate si anastomozate, septate, gelatina J – sau + (violet), (nu albastru). Asce cu 8 spori, alungit- clavate sau lat- clavate pânã la subcilindrice, cu o camerã ocularã internã, peretele cu 2 straturi functionale (golite de spori, fisitunicate). Ascospori elipsoizi, soleiformi, bruni, 1-3 septati, celula superioarã de obicei mai mare, (mai umflatã), adesea au o teacã gelatinoasã subtire care de obicei se bombeazã în K. Conidioma: picnidie care are structurã asemãnãtoare cu ascoma. Celule conidiogene enteroblastice, alungit-ampuliforme, neramificate si acrogene. Conidia baciliformã, simplã, incolorã sau elipsoidalã; mai poate fi 1- septatã, elipsoidalã, simplã cu pereti îngrosati central si brunã.
    Observatii. Speciile acestui gen în majoritate sunt ± specifice fatã de o anumitã gazdã si nu sunt lichenizate; este un gen apropiat de Arthopyrenia de care diferã prin aceea cã ascosporii devin bruni în interiorul ascei (când este maturã si îi eliminã) si de asemenea au pereti bombati.

    21. Mycomycrothelia melanospora (Hepp.) D. Hawksw.
    (Mycomycrothelia atomaria Keissler; Mycrothelia atomaria Körb.; Pyrenula melanospora Hepp; Microthelia körberi Trevis; Didimosphaeria atomaria Rehm. Apud Sacc.; Didimosphaeria melanospora Vain.)
    Tal alburiu, aproape lipseste, lipsit de fotobiont; specie reprezentatã numai prin ascocarp. Peritecii dispuse împrãstiat, negre, putin lucioase, la început imerse, apoi ies din peridermul scoartei si sunt sferice, partea inferioarã unghiularã si pãtrunde prin peridermul scoartei arborilor gazdã. Carcasa periteciilor bãtrâne se rupe si rãmâne în substrat numai partea inferioarã care are forma unui ring. Asca de cca. 40-50 × 15-18 µm, uniform clavatã, cu pereti grosi, în partea superioarã rotunjitã, cu 8 spori. Parafize incolore, firoase, numeroase, mai târziu mai lungi decât ascele, usor mucilaginoase. Ascospori 1-septati, ovali, bruni, la mijloc strangulati, de cca. 12 × 5-6 µm. Pe scoarta netedã a arbustilor foiosi; în Pyrenuletum nitidae Hil. 1925 si Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926.

    22. Mycomicrothelia walrothii (Hepp.) D. Hawksw.
    (Pyrenula walrothii Hepp., Schäer. et Hepp; Microthelia betulina J. Lahm.).
    Tal indistinct, nedelimitat, cu celule algale ocazional rãspândite înspre suprafatã, însã nu lichenizeazã. Peritecii de 0,15-0,25 (0,3) mm.  , rare, situate într-o bordurã elipsoidalã, care la bazã este cenusiu întunecatã; himeniu J –. Asce de 35-60 × 14-16 (-20) µm, elongat- clavate. Ascospori de (12-) 14-18 (-20) × 6-8 (-8,5) µm, elipsoizi, 1- septati, aproape neobservabil constrânsi în dreptul septului, cu capetele rotunjite. Picnidiile de 50-100 (-120) µm diametru, izolate sau amestecate cu ascomate. Conidia de (9-) 11-12,5 (14) × 4-6,5 µm, elipsoidã pânã la butelieformã, brunã. Pe trunchiuri de Betula.

    C. 1. 1. 5. Tomasellia A. Massal. (1856)
    Tal indistinct sau imers, decolorând usor scoarta. Fotobiont probabil lipsã. Ascoma circularã, elipsoidã sau cu contur neregulat, neagrã, ± turtitã, compusã din câteva pânã la numeroase locule în formã de peritecii fiecare având propria ostiolã, uneori proeminentã (se observã mai bine umedã), peretele acoperitor brun-închis, compus din hife compacte si celule ale scoartei, loculele separate între ele de hife compacte, incolore pânã la brun închise.  Hamateciu: pseudoparafize ramificate, J –. Ascele obpiriforme pânã la obclavate, cu 8 spori peretele cu 2 straturi functionale, golite de spori devin fisitunicate, J –. Ascospori clavati sau soleiformi, 1-3 septati, strangulati la nivelul septului median, jumãtatea superioarã cel putin usor mai groasã decât cea inferioarã, incolori sau brunii si usor bombati, perispor subtire sau indistinct. Conidioma: picnidie neagrã; celule conidiogene ± cilindrice; conidia baciliformã.
    Observatii. Diferã de Arthopyrenia prin ascoma multilocularã si de Mycoporum  prin ascosporii submuriformi.

    23. Tomasellia arthonioides (Trev.) A. Massal.
    (Tomasellia arthonioides v. pinastri Rehm. Apud Hazsl.; Tomasellia pinastri (Rehm.) Cretz.; Tomasellia blastodesmioides Hazsl; Melanotheca  arthonioides Nyl.; Pyrenula arthonioides Trevis.; Arthopyrenia  arthonioides A. Massal.).
    Tal hipofloidic, apare ca pete palide sau usor cenusii la suprafata scoartei, delimitate sau nu de o linie marginalã neagrã. Ascoma neagrã, elipsoidã, ± turtitã, compusã din 3-12 locule în formã de peritecii (fiecare având ostiolã proprie). Asca obpiriformã pânã la obclavatã cu 8 spori, dispusi pe douã rânduri, de 30-35 × 12-15  m. Ascospori mai ales 1- septati însã pot fi si 3- septati, incolori, eliptici pânã la forma unui clin, mai ales cu celule neegal de groase, de 7-9×3-4 (-6) µm. Pe scoarta arboilor foiosi (Fraxinus ornus, Fagus) sau a coniferelor (v. pinastri).

    C. 1. 2. Lichenotheliaceae Henssen (1986)
    C. 1. 2. 1. Lichenothelia D. Hawksw. (1981)
    Tal crustos, brun închis pânã la negru, sub formã de umflãturi convexe sau ± areolate, uneori placodioid la margini. In sectiune cortex subtire, peretii celulari ± angulari, celule pseudoparenchimatoase, dispuse în siruri ± verticale, în special în partea inferioarã, unele specii producând propagule microtaline pe suprafata talului, neintegrate în tal; prototal negru. Fotobiont lipsã sau chlorococcoid, în cazuri particulare cyanobacterii. Ascoma: periteciu, la început în formã de pernã, în final în formã de apotecii cu un disc concav, negru, sesil sau ± pedicelat. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu si hipoteciu au structurã asemãnãtoare talului; epiteciu slab diferentiat; himeniu J – sau + (albastru); hamateciu: celule pseudoparenchimatoase sau pseodoparafize celulare alungite, neregulat ramificate si anastomozate; asce cu 8 spori, clavate pânã la subcilindrice, fisitunicate cu pereti grosi, în special la nivelul apexului (au un cioc apical intern); stratul exterior J + (albastru), apexul J –. Ascospori elipsoizi sau soleiformi, cu pereti grosi, netezi sau verucosi, 1-3 septati pânã la submuriformi, bruni, adesea cu un perispor gelatinos evident si care se umflã cu K. Conidioma este fie hifomiceticã, se ridicã de pe suprafata talului formând macroconidii ± pedicelate, subgloboase, multicelulare, brunii si ± verucoase, fie picnidie imersã si aproape incolorã, simplã; microconidii baciliforme.
    Ecologie: pe stânci si ocazional pe licheni, mai ales în statiuni expuse si în medii extreme.

    24. Lichenothelia scopularia (Nyl.) D. Hawksw.
    (Microthelia aterrima Kremp. ex Anzi; Rinodina aterrima (Kremp.) Anzi; Microthelia anthracina Arnold; Microthelia metzleri J. Lahm. Ex Körb.).
    Tal la început risipit, ca niste pete, mai apoi devine ansamblat si distribuit ca tartru, deseori devenind slab areolat, negru, în profunzime negru sau cenusiu negru, la microscop: stratul cortexului brun, negru, paraplectenchimatic, cu celule pânã la cca 3-5 µm   si cu pereti subtiri; fotobiont: chlorococcoid, situat pe suprafata talului, neintegrat în acesta. Peritecii împrãstiate pânã la grupate, câteodatã atingându-se, în cea mai mare parte negre, mate, cu baza imersã, sferice, mai târziu cu discul usor adâncit, concav, de cca. 0,2 mm.; apexul mic, mai târziu usor dezvoltat, si ± formã de apoteciu. Asce clavate pânã la subcilindrice, cu 8 spori, de 50-55 (-65) × 15-16 µm. Parafize subtiri, ramificate si anastomozate, se topesc destul de curând. Ascospori rotunzi pânã la soleiformi, bruni, 1 sau uneori 3- septati, strangulati în dreptul septului, uneori cu un perispor gelatinos, de 16-22 × 7-11  m. In zona submontanã pânã în cea alpinã, pe roci silicioase; subneutroph., me. xeroph., mo.-f. photoph.; în Aspicilietum cinereae Frey 1922; - bor.-mieur.

    C. 1. 3. Mycoporaceae Zahlbr. (1903)
    C. 1. 3. 1. Mycoporum Flotow. ex. Nyl (1855)
    (Dermatina Almgq.)
    Tal imers, indistinct sau decoloreazã usor substratul. Fotobiont lipsã si probabil speciile acestui gen sunt nelichenizate. Ascoma circularã sau cu contur neregulat, cu una sau mai multe locule asemãnãtoare periteciilor, fiecare cu o ostiolã. Involucrela acoperã loculele, este brunã, clipeatã (compusã din hife compacte amestecate cu celulele scoartei), pãrtile externe si inferioare ale loculelor nu au un excipul propriu distinct. Hamateciu format din pseudoparafize moniliforme, cu celule scurte, ramificate si ± gelatinizate si indistincte când ascele sunt complet mature, J –. Asce cu 8 spori, fisitunicate, larg-elipsoide, obpiriforme sau subgloboase, J –; ascospori multiseptati pânã la submuriformi, incolori, în majoritate ± ovoid-oblongi, strangulati la nivelul septului median, cu jumãtatea superioarã mai largã si mai rotunjitã decât cea inferioarã, perisporul nu este aparent. Conidiomata nu este cunoscutã.

    25. Mycoporum elabens Flotow. ex. Nyl.
    (Dermatina elabens (Schäer.) Zahlbr.; Arthothelium flotowianum Körb; Lecidea elabens Schäer.).
    Tal imers, indistinct sau usor fãinos uneori decoloreazã usor substratul. Fotobiont lipsã sau se aflã la suprafatã gonidii de tip Palmella fãrã sã fie lichenizate. Ascocarp circular, cu mai multe locule, fiecare loculã cu câte o regiune himenialã. Involucrela acoperã loculele, este brun închisã, clipeatã (compusã din hife compacte amestecate cu celulele scoartei); pãrtile externe si inferioare ale loculelor nu au excipul propriu distinct. Hipoteciu brun. Hamateciu: pseudoparafize moniliforme cu celule scurte; acestea sunt ramificate si devin ± gelatinizate si indistincte când ascele sunt complet mature. Asce cu 8 spori, fisitunicate, larg-elipsoide, obpiriforme sau subgloboase, de 100-120 × 25-30  m. Ascospori ± ovoid-oblongi, incolori, submuriformi, cu jumãtatea superioarã mai largã si mai rotunjitã decât cea inferioarã, de 22-40 × 8-12 µm. Pe scoarta arborilor foiosi si rãsinosi (mai ales pin); me. acidoph.; mo. photoph., ex. schioph., anitroph. - mieur.- prealp.

    26. Mycoporum perexiguum Arnold (1882).
    (Dermatina perexigua Zahlbr.).
    Specie parazitã pe talul de Psorotichia. Ascoma ca la Discothecium gemmiferum, sub învelitoarea comunã aflându-se mai multe regiuni himeniale. Ascospori submuriformi, elipsoizi, cu jumãtatea superioarã mai largã si mai rotundã decât cea inferioarã (soleiformi), de 13 x 6 µm. Pe roci necalcaroase.

    27. Mycoporum quercus (A. Massal.) Müll. Arg.
    (Dermatina quercus (A. Massal.) Zahlbr.; Arthopyrenia quercus A. Massal.).
    Tal abia vizibil, foarte subtire, ca o patã palidã, sericeu- lucioasã. Ascoma de 0,1-0,4 × 0,1-0,2 mm., în principal are aspect neregulat, este 1-6 locularã. Asce de 25-31 × 19-22  m. Ascospori de (10) 12-18 × 4,5-7 µm, muriformi, (3-) 4 (-5)- septati transversale si 1-4 locule cu sept longitudinal. Pe scoartã netedã, pe ramurile si trunchiurile arborilor tineri de stejar, rar pe arbusti; pionier, adesea fãrã însotitoare; mo. acidoph., ex. photoph., anitroph. - mieur-smed.

        C. 1. 4. Fungus
    28. Discothecium gemmiferum (Taylor) Vouaux
    (Microthelia scabrida J. Lahm.; Mycoporum gemmiferum Jatta; Microthelia gemmifera Mudd.; Verrucaria gemmiferum Taylor; Thychothecium gemmiferum Taylor)
    Peritecii foarte mici, rotunde, sesile, negre; asce în formã de morcov, cu 8 spori. Ascospori soleiformi, 1- septati, bruni, de 8-12 × 5-6 mm. Saxicol; acidoph.- neutroph.- mo. basiph., photoph.- schioph., mesoph.- hygroph.; în Porpidietum crustulatae Klem. 1950, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Aspicilietum calcareae (Du Rietz 1925) Klem. 1955.

    29. Endococcus propinquus (Körb.) D. Hawskw.
    (Microthelia ploseliana J. Steiner)
    Parazit; peritecii foarte mici, de 0,1 mm, negre, lucioase, adâncite în substrat. Ascospori elipsoizi, rotunjiti la capete, 1- septati, la mijloc nestrangulati, bruni-negri, de 8-11 × 5-6 µm.

    30. Peridiothelia fuliguncta (Norman) D. Hawksv.
    (Microthelia micula Körb.)
        Peritecii de 0,2-0,4 mm., sesile, negre; parafize  distincte; ascospori elipsoizi, 1- septati, la mijloc strangulati (partea superioarã mai scurtã decât groasã, rosu-bruni, de 12-25 × 4-7 µm. Corticol (pe ramuri de arbori tineri cu frunze cãzãtoare); me. acidoph., me. xeroph.-mesoph., mo. nitroph.; în Buellietum punctatae Barkm. 1958, Pleurococcetum vulgaris Hil. 1925, Pyrenuletum nitidae Hil. 1925. - s'bor.-smed. (-med.).

    31. Polycoccum marmoratum (Kremp.) D. Hawskw. James et Copins
    (Microthelia marmorata Hepp; Microthelia marmorata f. minor (Kernst.) Keissler).
    Peritecii  foarte mici, rotunde, la început imerse, la urmã superficiale. Asce cu câte 4-8 spori. Ascospori soleiformi, 1- septati, la mijloc strangulati, oliv-bruni, de 22-31×12-17 µm.
Saxicol (habiteazã pe talul unor licheni sterili sau pe Polyblastia); mo. acidoph.- neutroph.- basiph., photoneutroph., mesoph.; în Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Lecanoretum agardhianae (Motyka 1925) Klem. 1955, Aspicilietum calcareae (Du Rietz 1925) Klem. 1955, Placynthietum nigri (DR 1925) Klem. 1955, Gyalectetum jenesis Kaiser em. Cl. Roux et Wirth 1978, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955, Aspicilietum cinereae Frey 1922.

        C. 2. PYRENULALES Fink ex D. Hawksw. et O. Eriksson
        C. 2. 1. Pyrenulaceae (1870)
    Tal imers sau superficial, granulos, crustos. Fotobiont: Trentepohlia, o cyanobacterie sau lipseste. Ascoma: periteciu în întregime imers pânã la sesil. Asce cu (4) 8 spori, cilindrice, fisitunicate. Ascospori elipsoizi, 1-3- septati, 1- septati când sunt fusiformi, incolori sau numai foarte usor colorati sau puternic colorati, mai ales bruni. Hamateciu: parafize simple, libere, persistente sau parafisoide numeroase, simple sau usor ramificate sau anastomozate.

    C. 2. 1. 1. Acrocordia A. Massal. (1852)
    Tal crustos, împrãstiat, alb sau palid, superficial si subtire sau imers; cortexul lipseste.  Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: periteciu care poate fi în întregime imers pânã la ± sesil, negru (rar roz sau albicios), compus, cu o involucrelã hemisfericã pânã la globoasã, brun-neagrã, care înconjoarã excipulul ± globos, incolor sau palid-bruniu. Hamateciu: parafisoide cu celule lungi, persistente, subtiri, usor ramificate sau anastomozate; perifizele lipsesc. Asce cu câte (4) 8 spori, cilindrice, fisitunicate, domul apical are o camerã ocularã largã, acoperitã de o structurã hemisfericã în formã de menisc. Ascospori dispusi uniserial, incolori, elipsoizi pânã la oblong- elipsoizi, cu capetele de obicei rotunjite, 1 (-3)- septati, septul median gros si loculele ± egale, deloc sau foarte slab strangulate la nivelul septului; septul aditional subtire (dacã este prezent), episporul ornamentat cu proeminente mici care dispar la tratarea cu K. Conidioma: picnidie; celulele conidiogene cilindrice, alungite; conidia acrogenã, elipsoidã pânã la îngust elipsoidã, simplã, incolorã.

    32. Acrocordia conoidea (Fr.) Körb.
    (Verrucaria conoidea Fr.; Arthopyrenia conoidea (Fr.) Zahlbr.; Arthopyrenia epipolaea (Borrer) A. Massal.; Verrucaria epipolaea Borrer (Non Ach.); Arthopyrenia conoidea f. dimorpha Zahlbr.; Verrucaria conoidea Nyl.).
    Tal mai ales imers, neted sau cu granule fine, împrãstiat, cenusiu-maroniu, adesea cu o tentã roz (când este proaspãt). Fotobiont: Trentepohlia. Peritecii de 0,5-1 mm  , ¼ sau semiimerse, conic- sferice, adesea plate si cu ostiole papilate; involucrela împrãstiatã în afarã, distantatã de excipul la partea inferioarã. Asce cilindrice, fisitunicate, contin 8 ascospori dispusi uniserial, domul apical cu o camerã ocularã largã acoperitã cu o structurã hemisfericã în formã de menisc. Ascospori de 12-19 × 6-9 µm, 1- septati si cel mai adesea cu capetele  rotunjite, uneori cu vârf, ocazional pot avea un sept secundar divizând fiecare loculã. Picnidii adesea numeroase, de 0,14-0,2 µm  . Pe roci calcaroase sau pereti calcarosi, în statiuni ± umbroase si umede; basiph., mo.-photoph.- ex. schioph., anitroph.; caract. Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978, în Placocarpetum schaereri Klem. 1955 em. Cl. Roux 1978, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Aspicilietum calcareae (Du Rietz 1925) Klem. 1955, Caloplacetum elegantis Motyka 1925. - mieur.- med.
    
    33. Acrocordia gemmata  (Ach.) A. Massal.
    (Verrucaria gemmata Ach.; Arthopyrenia gemmata (Ach.) A. Massal.; Lichen gemmatus Ach.; Arthopyrenia alba (Schrad.) Zahlbr.; Verrucaria alba Schrad.; Acrocordia alba (Schrad.) B. de Lesd.; Arthopyrenia sphaeroides (Wallr.) Zahlbr.; Verrucaria sphaeroides Wallr.; Verrucaria gemmata v. minor Malbr.; Arthopyrenia sphaeroides f. minor Nyl.; Arthopyrenia alba f. minor (Nyl.) Malbr.; Acrocordia gemmata v. minor H. Olivier; Arthopyrenia glauca Zschacke; Lecidea alba Schleich; Acrocordia tarsa Körb.).
    Tal imers, alb sau cenusiu- pal. Peritecii de 0,5-1 mm.  , negre (rar roz), ¼ sau în întregime imerse, cu ostiola adesea excentrica si uneori papilatã. Asca cilindricã, cu 8 spori dispusi uniserial. Hamateciu: parafisoide celulate, ramificate. Ascospori 1-septati, incolori, elipsoizi, cu capetele rotunjite. Picnidii frecvent întâlnite, rareori numeroase, de 0,1-0,25 mm.  ; conidii de 3-5 × 0,8-1 µm. În pãduri sau în "statiuni" deschise, pe ritidom solzos al copacilor maturi, în special pe frasin, stejar, ulm, mai rar pe scoarta netedã a alunului; me. hygroph., ex-mo. photoph., ex. schioph., anitroph.; caract. Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958, în Pyrenuletum nitidae Hil 1925, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955. - s'bor. (subatl.)-med.

    C. 2. 1. 2. Blastodesmia A. Massal. (1852)
    34. Blastodesmia nitida A. Massal.
    (Blastodesmia nitida f. umbrosa Zahlbr.; Polyblastia nitida Trevis; Verrucaria circumfusa Nyl.; Sagedia circumfusa Hazsl.; Verrucaria massalongi Garov.).
    Tal crustos, endofloidic, necorticat, cu fotobiont Trentepohlia. Peritecii dispersate, nude, superficiale, cu zona ostiolarã platã. Asce sacat-clavate, cu 8 spori. Ascospori alungit-lineari, paralel 5-9- septati, celula mijlocie ceva mai umflatã, bruni, cu lumenul loculelor cilindric. Conidioma: picnidie scurtã si groasã; conidii drepte. Corticol; în Lecanoretum subfuscae Ochsner 1928. s'med.
    

C. 2. 1. 3. Eopyrenula R.C. Harris

    Tal imers, indistinct sau împrãstiat si albicios (nelichenizat). Fotobiont: Trentepohlia sau lipseste. Ascoma: periteciu, ± globos sau hemisferic, cu o involucrelã brun-închisã, care fie cã se apropie de peretii periteciului în partea centralã, fie cã se îndepãrteazã lateral de acestia.  Excipulul propriu bruniu iar în partea inferioarã incolor sau aproape inaparent. Hamateciu: parafisoide numeroase, simple sau usor ramificate sau anastomozate si perifize scurte, uneori evidente în apropierea ostiolei; gelul himenial J + (gãlbui sau palid albãstrui), în special în jurul ascelor. Asce subcilindrice, fãrã structuri apicale inelare sau cu o camerã ocularã distinctã, peretele J/K – sau + (albastru), în special în partea inferioarã, cu 8 spori dar adesea sunt eliminati pânã la 6 spori. Ascospori (1-) 3 (-5-7)- septati, bruni, cu extremitãtile loculelor adesea pale, fãrã perispor sau ornamentatii distincte. Conidioma:  picnidie neagrã. Celule conidiogene ± cilindrice sau în formã de doagã, enteroblastice. Conidia este de douã tipuri: macroconidie elipsoidã, oblongã sau cilindricã, brunã, 1- septatã sau multi- septatã; microconidia baciliformã pânã la filiformã, incolorã, simplã.
    Observatii. Acest gen se deosebeste de Pyrenula prin ascosporii fãrã lumen lenticular, prin microconidia dreaptã si prin macroconidia septatã, brunã.

       35. Eopyrenula leucoplaca (Wallr.) R.C. Harris (1973)
    (Pyrenula leucoplaca (Wallr.) Körb.; Verrucaria leucoplaca Wallr.; Pyrenula farrea Branth. et Rostr.; Pyrenula farrea f. umbrosa Zahlbr.; Pyrenula leucoplaca f. umbrosa Mig.; Pyrenula leucoplaca f. chrysoleuca Mig., Körb.).
    Tal sbârcit pânã la neted, alburiu. Fotobiont: Trentepohlia sau lipseste. Periteciu de 0,2-0,35 mm.  , ± globos, cu o involucrelã brunã. Excipulul propriu bruniu iar în partea inferioarã incolor sau aproape indistinct. Parafisoide numeroase, simple sau usor ramificate sau anastomozate; perifizele uneori evidente în apropierea ostiolei; asce subcilindrice, cu 8 spori, dar adesea se eliminã pânã la 6 spori. Ascospori de (13-) 16-26 (-32) × 6-10 (-12) µm, elipsoizi pânã la fusiformi, 3-5 (-7)- septati, bruni, cu extremitãtile loculelor adesea pale, fãrã perispor sau ornamentatii distincte, de obicei aranjati pe un rând în ascã. Macroconidia de 6,5-9,5 × 3-4 µm, elipsoidalã, ovoidã sau piriformã, (0-) 1- septatã, cu septul pal; microconidia de 0-10 × 0,5-0,7 µm, filiformã. Pe ritidom solzos, rar pe cel neted, al foioaselor din interiorul pãdurilor; mo.-me. acidoph. - s'bor.- mieur.

    C. 2. 1. 4. Pyrenocollema Reinke
    Tal crustos, imers sau superficial, de obicei subgelatinos, cu hifele în general orientate vertical. Fotobiont: cyanobacterie (Gloeocapsa, Hyellia sau Nostoc), cu celule oranj sau albastru verzui. Ascoma peritecioidã, de obicei unicelularã; excipulul propriu brun închis; peretele ± celular, în mod normal puternic melanizat (colorat). Involucrela de obicei lipseste.  Hamateciu: pseudoparafize usor pânã la bogat ramificate si anastomozate, septate, J –.    Ascele ovate pânã la subcilindrice, de obicei lung pedicelate, au peretele cu douã straturi functionale si un cioc intern apical, golite de spori sunt fisitunicate, J –, contin câte 8 spori.  Ascospori incolori, oblongi pânã la ovoizi-fusiformi, 1-septati, de obicei cu celula superioarã mai scurtã si mai latã decât cea inferioarã, fãrã sau numai uneori prezent un perispor slab definit si gelatinos. Conidioma: picnidie; celulele conidiogene ± cilindrice sau ca o fiolã. Conidia baciliformã sau elipsoidã.
    Observatii. Acest gen se distinge de Arthopyrenia prin structura peretelui ascomei, absenta generalã a involucrelei, asocierea cu cyanobaterii, habitatele noncorticole pe care le ocupã; se distinge de Acrocordia prin structura ascei, prin ascomã care este mai micã si prin ascospori care sunt ± ovoizi si nu au epispor.

    36. Pyrenocollema caesium (Nyl.) R.C. Harris (1987)
    (Arthopyrenia caesia (Nyl.) Zahlbr.; Verrucaria caesia Nyl.; Arthopyrenia tichothecioides (Arnold) Bachm.)
    Tal subtire, cenusiu spãlãcit sau rosietic-brun, imers sau superficial, prãfos, uneori înconjurat de o linie prototalinã subtire. Fotobiont: cyanobacterie cu celule gãlbui sau albastru-verzi. Peritecii de 0,25-0,4 mm.  , subconice pânã la globoase, mai ales semiimerse. Pseudoparafize bogat ramificate si anastomozate. Asce elongat clavate pânã la obpiriforme. Ascospori ovoizi pânã la ovoid-fusiformi, 1- septati, uneori cu un pseudosept aditional, de 20-30 × 9-12 µm. Pe roci calcaroase sau sisturi calcaroase, în Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926.

    37. Pyrenocollema saxicola (A. Massal.) Coppins
    (Arthopyrenia saxicola A. Massal.).
    Tal endolitic, alburiu, roz-cenusiu, rosu-bruniu, subtire, uneori clar delimitat, formând niste pete pe substrat (roci calcaroase). Culoarea închisã este accentuatã de hifele de Torula care se aflã în cortexul talului. Celulele fotobiontei sunt cyanobacteriale (?Gloeocapsa); pot fi si de Trentepohlia. Periteciu de 0,1-0,2 mm.  , globos, semiimers, fãrã involucrelã, cu excipulul propriu brun-închis. Pseudoparafize bogat ramificate devin mucilaginoase. Asce de 65-85 × 17-23 µm, clavate, obclavate pânã la subcilindrice. Ascospori de (18-) 20-25 × 4-5 (-7) µm, ± alungiti, celula de sus este numai usor mai latã decât cea de jos, sunt 1 (uneori 3) septati, fãrã perispor. Picnidii frecvente, de 60-80 µm  ; conidia are 4-5 × 0,5-1 µm. Pe substrat calcaros, în statiuni umede (rar pe alte roci); baziph.(-neutroph.), mezo-ex. higroph., anitroph.-(mo.) nitroph.; caract. Arthopyrenietum saxicolae Clauz et Cl. Roux 1975 ex Cl. Roux 1978, în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980 si Collematetea cristati Wirth 1980.

    C. 2. 1. 5 Pyrenula A. Massal.
    Tal crustos, endosubstratal sau mai rar superficial, ± continuu, areolat; la unele specii uneori delimitat de o margine ± neagrã, ± pseudocifelat. Fotobiont: Trentepohlia.  Ascoma imersã pânã la iesitã la suprafatã, ± globoasã pânã la turtitã, de obicei întreagã dar dimidiatã, la unele specii neagrã; ostiola dispusã central sau la unele specii lateral. Involucrela brun închisã pânã la neagrã, împrãstiatã lateral sau în jurul excipulului si aderând strâns de acesta, fiind astfel indistinctã de excipul, formatã din hife fungice amestecate cu celulele ritidomului si adesea cu cristale, K ± roscat sau violet. Excipulul propriu brun pânã la brun-deschis, întreg sau nedezvoltat sub cavitatea peritecialã, cu cristale adesea dense la marginea peretelui loculei; cristalele sunt de douã tipuri: unele incolore (oxalat de Ca?) si cu K – si al doilea tip oranj (antrachinonã?) si K ± (oranj sau roscat purpuriu). Himenium în parte cu picãturi de ulei sau cristale; gelatina himenialã J – sau + (verzui- albastru). Hamateciu în stadiile primare format din parafisoide slab septate, ramificate si anastomozate; parafize ± ramificate, dezvoltate ulterior de la bazã si care înlocuiesc parafisoidele, perifize dezvoltate în canalul ostiolelor. Asce cilindrice, lung pedicelate, cu structurã multistratificatã, îngrosându-se spre apex cu un “cioc” intern situat apical si cu o calotã subapicalã, J –, golite de ascospori sunt fisitunicate, straturile peretilor având lungimi diferite. Ascospori elipsoizi pânã la îngust elipsoizi sau lat fusiformi, cu vârfurile rotunjite pânã la apiculate, 3- septati, cu peretii foarte grosi, discoseptati (cu celulele de formã lenticularã pânã la angularã), cu vârfurile uneori atenuate, mãslinii pânã la brun închisi, cu pereti netezi, fãrã perispor. Conidiomata picnidie, ± globoasã, neagrã. Conidia ± filiformã pânã la în formã de cârlig (rãsucitã), simplã, incolorã.
    Ecologie: pe ritidom ± neted, în statiuni umede.
    Observatii: Se deosebeste prin caracteristicile acosporilor (3-5 (-7-9) septati, bruni) de: Eopyrenula leucoplaca (ascospori 3 distoseptati, cu pereti foarte grosi si cu celulele de formã lenticularã pânã la angularã, mãslinii pânã la întunecat-bruni, cu pereti netezi, fãrã perispor) si de Blastodesmia nitida (ascospori alungiti, lineari, paralel 5-9 septati, celula mijlocie ceva mai umflatã, bruni, cu lumenul celulelor cilindric).

    38. Pyrenula coryli A. Massal.
    (Verrucaria coryli Nyl.; Arthopyrenia coryli Müll.-Arg.; Arthopyrenia glabrata v. coryli Boistel; Mycopyrenia coryli Vain.).
    Tal endofloidic, indistinct, palid cenusiu, fãrã alge sau facultativ cu gonidii de Trentepohlia (nelichenizat); pseudocifelele lipsesc ±. Peritecii de 0,2-0,3 mm. lãtime si de cca. 0,1 mm. înãltime, au involucrela împrãstiatã lateral; excipulul sub cavitatea peritecialã nu este continuu, are numai lateral delimitare marginalã, K –. Ascospori de 10-17 (-20) × 4-6 µm, 3-septati, deseori numai târziu devin bruni. Picnidii împrãstiate printre peritecii; conidia de 20 × 0,5 µm, în formã de filament, incolorã. Pe ritidom neted; În locuri colinare si submontane, statiuni moderat-mediu bogat luminoase; mo-acidoph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928, Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926, Opegraphetum viridis Almborn 1948. - s'bor.- mieur, subatl.
    Observatii. Unii lichenologi exclud aceastã specie din genul Pyrenula si o trateazã la Mycopyrenula coryli (A. Massal.) Vain. (1921).
    
    39. Pyrenula laevigata (Pers.) Arnold
    (Pyrenula laevigata f. microcarpa Arnold; Pyrenula laevigata f. pachyderma Zahlbr.; Pyrenula glabrata A. Massal.; Arthopyrenia glabrata H. Olivier; Microthelia glabrata Boist; Porina glabrata Sandst.; Pyrenula glabrata f. pachyderma Hazsl.; Pyrenula glabrata f. microcarpa Arnold).
    Tal argintiu pânã la culoarea untului, fãrã pseudocifele. Fotobiont: Trentepohlia, tal K + (galben), în general prototalul lipseste. Peritecii de 0,2-0,3 (-0,35) mm.  , cu apexul aplatizat; involucrela nu este sau este foarte putin dezvoltatã si îndepãratatã lateral de excipul, K + (rosu purpuriu); are cristale dense la marginea peretelui loculei, ostiola este dispusã central, iar carcasa periteciului se continuã în interiorul loculei cu o columelã. Ascospori de (12) 14-26 × 7-11 µm, 3- septati. Picnidiile adesea se aflã între peritecii; conidia de 10 × 1 µm. Pe scoarta netedã a arborilor cu capacitate neînsemnatã în retinerea apei; în Graphidion scriptae Ochsner 1928 (mai ales în Pyrenuletum nitidae Hil. 1925), în Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926. - mieur. (-subatl.).

40. Pyrenula nitida (Weig.) Ach.

    (Sphaeria nitida Weig.; Verrucaria nitida Schrad.).

    Tal endofloidic, oliv-brun pânã la brun închis sau galben-brun; pseudocifelele, în mod obisnuit, lipsesc, când sunt prezente au în general 50-75 µm   si frecvent sunt albe. Peritecii imerse, de 0,6-0,8 (-1) mm.  ; au pereti încrustati cu cristale care cu K + (rosu purpuriu); hamateciu fãrã sau cu picãturi de ulei împrãstiate, parafize simple. Asce cu 8 spori, clavate. Ascospori de (17-) 19-24 (-26) × 6-8 (-9) µm, 3- septati. Tal Pd –, K + (oranj-rosu), KC + (rosietic), C –, UV – (antrachinoze neidentificate). Pe ritidomul neted al arborilor bãtrâni, în locuri umbroase (inclusiv Carpinus si Fagus); (subneutroph.-) mo. acidoph., me. ombroph., anitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner 1928 (caract. Pyrenuletum nitidae Hil. 1925, în Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex. Klem. 1955 si Opegraphetum viridis Almborn 1948), în Lecanorion subfuscae Ochsner 1928. - med.-mo.

 

    

 

41. Pyrenula nitidella (Flörke) Müll.-Arg.

    (Pyrenula nitida v. nitidella Schaer.; Verrucaria nitida v. nitidella Flörke apud Schaer.).
    Tal imers, oliv brun încã din tinerete, cu pseudocifele de 50-75 µm  , adesea risipite si albe. Peritecii de  0,2-0,3 (-0,35) mm., izolate sau alipite, de la imerse în tinerete pânã la ± iesite la suprafatã, ± globoase, negre, cu ostiola centralã. Involucrela dezvoltatã si aderentã strâns în jurul excipulului, fiind astfel indistinctã de excipul. Cristalele din interiorul carcasei periteciului K + (rosu-purpuriu); picãturile de ulei din hamateciu dispersate sau lipsesc. Ascospori de (20-) 22-26 × (8-) 8,5-11 (-12) µm, 3-septati. Talul Pd –, K + (galben în parte pânã la oranj pal), KC –, C –, UV – (nu s-au identificat antrachinoze). Pe ritidom neted sau crãpat; în zonele colinare si submontane (rar montane); subneutroph., mo. acidoph.; în Pyrenuletum nitidae Hil. 1925, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex. Klem. 1955, Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926 . - mieur.-smed.: (-med.).

C. 3. TRICHOTHELIALES Haffelner et Kalb (1995)

 

C. 3. 1. Trichotheliaceae (Müll.-Arg.) Bitter et Schill. (1927)

 

C. 3. 1. 1. Porina Müll.-Arg. (1883)

    Tal crustos, imers pânã la superficial, adesea indistinct. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: periteciu, superficial sau imers, liber sau înconjurat ± de un excipul talin. Involucrela poate fi prezentã sau nu. Excipulul propriu colorat sau nu. Hamateciu: parafize de cca. 1 µm grosime, simple sau furcate, perifizele lipsesc. Asce cu 8 spori, 2 pânã la 3 seriate, cilindric-clavate, cu pereti subtiri. Ascospori transversal-septati rar si cu (1) 3 septe longitudinale, incolori. Conidioma: picnidie ± sesilã. Conidia scurtã, cilindricã, pot fi prezente atât micro cât si macroconidii. Excipulul si peretii picnidiali au pigmenti variat colorati: bruni, roscati, purpurii sau verzui.
    Ecologia: mai ales pe roci, mai rar pe scoartã, sol si plante în descompunere.

42. Porina aenea (Wallr.) Zahlbr.

    (Verrucaria aenea Wallr.; Porina carpinea (Pers. Ex Ach.) Zahlbr.; Sagedia carpinea (Pers.) A. Massal.; Verrucaria carpinea (Pers.) Nyl.; Porina chlorotiva v. carpinea (Ach.) Keissler; Porina carpinea f. fraxinea Zahlbr.).
    Tal mai ales superficial, subtire, formând mici petice ± delimitate, câteodatã aproape disipat (împrãstiat), rosu-brun sau întunecat-brun, devine ± olivaceu la umbrã; prototalul lipseste. Peritecii de 0,1-0,3 mm.  , globoase, emergente, în majoritate împrãstiate, rar contigui; involucrela este prezentã, neagrã, vizibilã, lucioasã; excipulul propriu semiopac, ± incolor, cu incluziuni brunii, ostiola inobservabilã. Ascospori de 13-17 (-24) × 4,5-5 µm, 3-septati, elipsoizi, rotunjiti sau în parte ascutiti la unul sau la ambele capete. Parafize simple, aproximativ de aceeasi lungime cu asca; asce clavate, contin câte 8 spori dispusi 2 sau 3 seriat. Macroconidia de 12-16 × 4,5 µm, 1-septatã; microconidia este mai micã, de 2 × 0,5 µm, dreaptã sau usor curbatã, elipsoidã, cu capetele rotunjite. Ecologie, sociologie. Pe scoarta netedã a foioaselor (rar pe conifere), arbori si arbusti (ex. Stellario-Carpinetum, Pruno-Fraxinetum, Aceri-Fraxinetum); în statiuni ex. (-f.) luminoase, cu atmosferã umedã, cu substrat (subneutroph.-) mo. acidoph., anitroph.; în  Graphidion scriptae Ochsner 1928 (în Pyrenuletum nitidae Hil. 1925), Lecanorion subfuscae Ochsner 1928 (în Lecanoretum subfuscae Hil. 1925). - (s'bor.-) mieur. (subatl.) – med. (mo).

43. Porina ahlesiana (Körb.) Zahlbr.

    (Segestrella ahlesiana Körb.; Sagedia septemseptata Hepp; Porina septemseptata (Hepp ex Zwackh.) Swinscow.).
    Tal superficial, ± subtire, galben-verde-pal, olivaceu sau verde-cenusiu, neted, inegal, ocazional încretit, exfoliat sau ± rimos, continuu, formând pete; ± prezent prototalul pal sau albicios; ocazional cu loculi continând cristale de forma unor plãci. Periteciu de 0,3-0,5 (-0,7) mm.  , simplu sau ocazional sunt doi învecinati, în partea inferioarã convex pânã la semisferic, acoperit de un excipul talin; involucrela roz sau cenusiu-rozã, translucidã când este umedã; straturile exterioare ale excipulului adevãrat sunt rozalii pale sau incolore spre interior; ostiolele nu sunt evidente, au culoare rozaliu-pal sau rosu-maro pal. Ascospori de 30-50 (-70) × 6-15 µm, (6-) 7 septati, ± clavat fusiformi. Picnidia cenusiu-rozã- pal, partial emergentã, minusculã; microconidia de 6-7 × 0,5 µm. Pe roci silicioase adãpostite, umbrite, umede; subneutroph., hidroph., mo. photoph. –ex. schioph., anisotroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - mieur. (atl.).

    44. Porina austriaca (Körb.) Arnold
    (Sagedia austriaca Körb.; Porina arenaria Körb.; Segestria austriaca Zahlbr.; Porina muscorum v. transgrediens Arnold; Verrucaria austriaca (Körb) Zwackh.).
    Tal crustos, în majoritate cu aspect de tartru, cenusiu ca piatra pânã la cenusiu-verzui (uneori aproape negru), la multe exemplare cu o margine albã, când este bãtrân este brãzdat, destul de gros, de cca. 0,2-0,3 mm. Fotobiont: Trentepohlia. Periteciu imers, sferic, de 0,25 pânã la 0,4 mm.  , cu apexul usor ridicat, de cca. 10-20 µm lãtime. Carcasa periteciului brunã-neagrã. Asce cu 6-8 spori, de (60-) 75 pânã la 100 × 10-12 (-15) µm. Parafize firoase, neramificate, subtiri, numeroase, incolore. Ascospori fusiformi, câteodatã aproape naviculari, drepti sau foarte usor curbati, incolori pânã la verzui, 5-7 septati (mai rar numai 3 septe), au (18-) 23-35 (-40) × 6-9 µm. Pe roci silicioase, umede; mo. acidoph., f. higroph., ex. schioph., substrat higroph.; în Porpidietum tuberculosae Klem. 1946 ex 1955.
    Observatii. Se aseamãnã cu Strigula stigmatella, deosebindu-se de aceasta prin lipsa involucrelei; studiile asupra hamateciului si ascelor întreprinse recent nu exclud includerea acestei specii la genul Strigula.

    45. Porina borreri (Trevis.) D. Hawksw.et P. James
    (Spermatodium borreri Trevis.; Porina borreri v. leptospora (Nyl.) D. Hawksw.; Porina olivacea v. leptospora (Nyl.) Keissler; Verrucaria leptospora Nyl.; Porina leptospora A.L.Smith.; Porina olivacea A.L.Smith; Sagedia olivacea Lojka; Verrucaria olivacea Borrer; Arthopyrenia chlorotica v. olivacea Boistel; Sagedia obsoleta Krempelh.; Sagedia consociata (Hepp) Müll.-Arg.).
    Tal mai ales superficial, efuz, împrãstiat ca niste petice sau adunat, subtire, de la cenusiu-verzui (rar alb-cenusiu) pânã la negru-oliv, ocazional bruniu, neted sau uneori ± granular, neregulat, rimos. Peritecii de (0,2) 0,3-0,5 mm.  , ¼ pânã la ½ imerse, izolate sau rar contigui; involucrela lucioasã sau matã, neagrã, întinsã pânã la jumãtatea de jos a excipulului; excipulul propriu de la palid pânã la întunecat- purpuriu- brun; ostiola nu este distinctã. Ascospori de 25-40 × 3-5 µm, (-6) 7-septati, fusiformi. Picnidia de cca. 150 µm  ; macroconidia de 15-18 × 3-4 µm, 1-septatã, cilindric-fusiformã, gutulatã; microconidia de 2-2,5 × 0,7 µm, are capetele ± rotunde.
Pe scoarta rugoasã a arborilor bãtrâni – îndeosebi Quercus si Fraxinus – însã poate fi si pe trunchiurile arborilor tineri si a celor cu scoartã netedã – de obicei Fagus – rar se instaleazã pe briofite; în Pyrenuletum nitidae Hil. 1925, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955.
    Observatii. Ecologia si diagnoza sunt asemãnãtoare la Strigula stigmatella.

    46. Porina byssophila (Körb.) Zahlbr.
    (Verrucaria praemiscens Nyl.; Porina praemiscens (Nyl.) Zahlbr.; Verrucaria byssophila Nyl.).
    Tal imers sau partial superficial, cenusiu-verzui pânã la oliv-brun, uneori cu nuantã ruginiu brunie: Peritecii de 0,2-0,4 mm  , negre, imerse în adâncituri sau ± superficiale. Involucrela neagrã-violet-purpurie, K + (albastru-cenusiu). Excipulul propriu ± palid brun sau incolor. Ascospori de 17-25 (-28) × (4-) 5-7 µm, 3 (-7)-septati. Pe roci calcaroase; basiph., mo-photoph.-ex. schioph., anitroph.; în Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - mieur.- med.

47. Porina chlorotica (Ach.) Müll.-Arg.

    (Verrucaria chlorotica Ach.; Sagedia macularis (Wallr.) Körb.; Sagedia macularis v. chlorotica Körb.; Pyrenula chlorotica Trevis.).
    Tal superficial, subtire sau dispare, de obicei bine definit, continuu, ± neted sau crãpat, oliv, cenusiu, verde închis, brun sau albicios. Periteciu de 0,2-0,3 mm.  , de la semiimers pânã la sesil. Involucrela strãlucitoare, neagrã, întinzându-se pânã la ± jumãtatea pãrtii de jos a excipulului; excipulul propriu are straturile externe brun-negre, pe cele interne ± incolore. Ascospori de 16-25 (-32 -35) × (3-) 4-6 µm, 3-septati, fusiformi, rotunjiti sau ascutiti la unul sau la ambele capete. Picnidia are cca. 100 µm  ; microconidia 2-4 × 1 µm. Pe roci acide pânã la moderat bazice, pe pietre libere si cremene (silex), în locuri expuse în parte sau total sau în locuri umbrite, ± permanent inundate; rar se instraleazã pe scoarta netedã a copacilor, în locuri umbrite; în Acarosporetum sinopicae (Hil. 1923) Schade 1932, Porpidietum crustulatae Klem. 1950, Porpidietum tuberculosae Klem 1946 ex 1955, Pertusarietum corallinae Frey 1922, Lecideetum lucidae Schade 1934 ex Klem. 1950, Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992.
    Observatii. Caracterizat prin talul subtire olivaceu-maroniu sau negru-verzui, prin periteciu mic, strãlucitor, negru si ascospori 3- septati se aseamãnã cu Porina lectissima de care se deosebeste prin culoarea rozalie a involucrelei si prin dimensiunile ascosporilor.
    48. Porina guentheri (Flot.) Zahlbr.
    (Porina guentheri v. lutescens (Taylor) Swinscow; Verrucaria guentheri Fw.; Porina körberi Lettau; Sagedia körberi Fw. apud Körb.).
    Tal superficial, subtire, neted, continuu sau ± fin crãpat, cenusiu pal, adesea cu o nuantã violetã, pânã la cenusiu-purpuriu-negricios. Peritecii de 0,4-0,7 mm.  , ¼ pânã la  ½ imerse, împrãstiate sau conflueazã 2 pânã la 5, ocazional fuzioneazã si formeazã clusteri (închisori) deformati; involucrela este netedã, ± strãlucitoare, ocazional ± cu noduli, neagrã, ± purpurie sau cu nuantã violetã; excipulul propriu incolor sau de culoarea paiului, ostiole minuscule sau usor papilate. Asce cilindric-clavate, de 100-140 × 10-20 µm. Ascospori fusiformi-clavati, de (30-) 34-45 × 5-6 µm, în stadiul primar neseptati apoi (3),5,(7) septati (cu 1 (-2) septe longitudinale v. lutescens). Picnidia de obicei este prezentã, uneori predominant neagrã, opacã deasupra, mai palã dedesubt; microconidia de 4,5 × 0,7-1 µm, dreaptã sau usor curbatã. Saxicol: mai ales pe roci silicioase, în statiuni montane; în Umbilicarietum deustae Hil. 1925.
    
    49. Porina lectissima (Fr.) Zahlbr.
    (Segestria lectissima Fr.; Verrucaria lectissima Nyl.; Segestrella lectissima Mudd.; Porina lectissima f. erysiboda Zahlbr.; Segestrella lectissima v. erysiboda Körb.; Porina lectissima f. inodora Zahlbr.; Segestrella lectissima a. inodora Körb.).
    Tal superficial, continuu, uneori încretit si ± crãpat neregulat (adesea formând pete extinse), ocru-pal pânã la brun sau verde-bruniu. Periteciu de 0,4-0,5 mm.  , hemisferic, în partea de jos convex pânã la ± conic, ca un neg, acoperit ± în totalitate de excipulul talin; involucrela roz sau brun-roscat-deschis si când este umedã roscat strãlucitor; excipulul propriu roz-galben-pal. Asce cilindrice, cu 8 spori, cu pereti subtiri. Ascospori de 20-30 (-40) × 5-8 µm, 3-septati, fusiformi. Picnidia portocalie-roz, ± imersã; microconidia de 3-4 × 0,7-1 µm, elipsoidal-alungitã sau ± cilindricã. Pe roci silicioase umede, în zonele montane; subneutroph.-mo. acidoph., hidroph., anitroph.; caract. Porinion lectissimae Wirth 1980, în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - s'bor.- subatl.- smed.-mo.
    
    50. Porina linearis (Leight.) Zahlbr.
    (Verrucaria linearis Leight.; Verrucaria persicina Hepp apud Müll.-Arg.; Porina persicina (Körb) Zahlbr.; Sagedia persicina Körb.; Porina calciseda (Bagl. & Carestia) Lettau; Sagedia calciseda Bagl. & Carestia).
    Tal imers sau partial superficial, subtire, efuz, brun pânã la roscat si brun-ruginiu, uneori tãrcat. Periteciu de 0,2-0,4 mm.  , negru, imers sau ± superficial; involucrela neagrã-violet-purpurie, K + (albastru-verde); excipulul propriu ± brun- pal sau incolor ca si hipoteciu. Parafize simple, neseptate, neramificate. Asce cu 8 spori, clavate. Ascospori de 18-22 × 6-7 µm, 3-septati, elongat-fusiformi, drepti sau usor curbati. Picnidia ± imersã, neagrã; microconidia de 4-4,5 × 1 µm, cilindricã sau ± curbatã. Pe roci calcaroase; basiph., mo. photoph.- ex. schioph, anitroph.; în Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - mieur.- med.
    

51. Porina mammillosa (Th.Fr.) Vain.

    (Segestria mammilosa Th.Fr.; Sagedia trechalea Arnold; Porina mammilosa v. trechalea Vain.).
    Tal neted sau granular, mai degrabã gros, nodular, negos, efuz, gri-negricios, verde-cenusiu adesea cu tentã brun-purpurie. Peritecii de 0,3-0,5 mm.  , proeminent globoase, învecinate sau împrãstiate, ocazional confluente, partial acoperite de excipulul talin; involucrela groasã, cu straturile interioare portocaliu-rozalii; excipulul propriu galben pânã la portocaliu pal. Asce clavate, cu 8 spori; parafize simple; ascospori 3-septati, fusiformi, de 25-40 × 4-6 µm. Picnidia nu se cunoaste. Pe muschi, pe lemnul plantelor pitice si solul din crãpãturile rocilor ± ocrotit.

    C. 4. VERRUCARIALES Mattick ex D. Hawskw. et O. Eriksson
    C. 4. 1. Verrucariaceae Zenker
    Tal imers (Fig. 3) pânã la superficial, crustos- granulos sau areolat, placodioid, subscvamulos, scvamulos (Fig. 2) pânã la folios. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: periteciu imers sau emers (Fig. 4, 5, 6); excipulul propriu subimers sau imers, sferic pânã la piriform sau ca o smochinã, incolor pânã la întunecat la culoare. Involucrela lipseste sau este prezentã si bine dezvoltatã, uneori apicalã si în formã de capac (Fig. 4: 3). Hamateciu: perifize si pseudoparafize uneori gelatinizate, parafizele lipsesc. Asce clavate pânã la alungit- elipsoidale, învelis cu 2 straturi celulare, de tip Verrucaria. Ascospori subglobosi pânã la elipsoizi, incolori pânã la bruni, simpli, septati sau muriformi, uneori cu perispor gelatinizat. Conidioma: picnidie.

    C. 4. 1. 1. Bagliettoa A. Massal.
    (Protobagliettoa Servit 1955).
    Tal crustos uniform, putin fãinos si împrejmuit de o linie prototalinã neagrã sau areolat, în general profund scrobicular (cu gropite în substrat rezultate în urma golirii carcasei periteciilor de continutul lor. Ascoma: periteciu imers, cu apexul deasupra talului prevãzut cu crãpãturi ca niste linii radiale iar prin golirea locului în care a fost, lasã în substrat niste gropite. Excipulul propriu subimers, sferic pânã la piriform sau ca o smochinã, incolor pânã la întunecat la culoare. Involucrela apicalã, în formã de capac si apare la suprafata talului cu crãpãturi radiale. Hamateciu: perifize care cãptusesc ostiola si pseudparafize gelatinizate care în stadiile primare lasã mucilagii si picãturi de ulei, fiind absente în ascoma maturã. Asce clavate pânã la alungit elipsoidale, cu peretele format din douã straturi celulare, cu alcãtuire adesea stearsã, întunecatã (de tip Verrucaria). Ascopori subglobosi pânã la elipsoizi, incolori cu pereti subtiri, netezi, simpli (de tip Verrucaria). Conidioma nu se cunoaste
    Ecologie: pe roci calcaroase, mai rar pe dolomit si alte roci (niciodatã pe materiale de constructii sau alte substraturi).
    Observatii: Speciile acestui gen se deosebesc de Verrucaria calciseda prin aspectul apexului periteciului (apexul nu are linii radiale însã din jurul periteciului pornesc linii radiale în tal.

    52. Bagliettoa baldensis (A. Massal.) Vezda
    (Verrucaria baldensis A. Massal.; Verrucaria sphinctrina f. baldensis J. Steiner; Amphoridium baldense A.Massal.; Verrucaria baldensis v. canicii Servit; Protobagliettoa baldensis f. incavatula Servit; Verrucaria baldensis v. cretzoiui Servit).
    Tal imers, alb pânã la cenusiu pal, continuu, neted de obicei mat, delicat gãurit (foveolele nu sunt profunde), are prototal negru care delimiteazã ca o linie talul sau gãurile. Peritecii complet imerse în substratul calcaros. Involucrela ca un capac de 0,2-0,25 mm.  , neagrã, se întinde lateral si putin în jos, este platã pânã la usor convexã, de obicei cu 3-6 fisuri fine radiare de la ostiolã; centrum are 200-400 µm  , este sferic pânã la piriform. Excipulul propriu incolor pânã la brun. Ascospori de 14-21 × 6-10  m. Pe roci calcaroase, în regiunile montane, în locuri umbrite sau semiumbrite, ploioase; baziph., mo. photoph. – ex. schioph., anitroph.; caract. Verrucarietalia parmigerae Cl. Roux 1978. - mieur.- med.

    53. Bagliettoa parmigera (Stnr.) Vezda et Poelt.
    (Protobagliettoa parmigera (J. Steiner) Servit; Verrucaria parmigera J. Steiner; Verrucaria parmigera f. subconcentrica J. Steiner; Verrucaria subconcentrica v. eumacrosphaeroidea Servit; Protobagliettoa subconcentrica (J. Steiner) Servit; Verrucaria subconcentrica v. saxivora Servit; Verrucaria parmigera f. subcomposita Servit; Verrucaria subconcentrica f. lapadensis Servit; Verrucaria parmigera v. lapadensis f. subcomposita Servit; Verrucaria parmigera f. alocyza J. Steiner; Verrucaria parmigera f. circumarata J. Steiner; Verrucaria parmigera f. Hazsl.i Servit).
    Tal uniform, alburiu sau galben-cenusiu, nu este înconjurat de o linie neagrã, are însã prototalul negru si poate fi divizat prin fose concolore sau prin linii hipotaline negre. Celulele macrosferoide au - 15-22 µm  . Peritecii adâncite în tal. Prin golirea locului periteciilor, în substratul calcaros rãmân gropite, talul dobândind astfel aspect scrobicular; excipul propriu aproape sferic sau la bazã putin turtit, rareori aproape cordiform, la interior de culoare palidã, la exterior negru-brun, de 0,19-0,3 mm.  . Involucrela are între 0,15 si 0,3 mm. lãtime si este în formã de capac. Ascospori elipsoizi, de 12,5-19 (-23) × 7,5-11  m. Himeniu J + (albastru apoi se îngãlbeneste). Pe stânci calcaroase din zona montanã, în locuri umbrite (rar expuse total soarelui), ± ploiase; baziph., xeroph.- me. hygroph.; caract. Verrucarietalia parmigerae Cl. Roux 1979. - mieur.- med.

    54. Bagliettoa parmigerella (Zahlbr.) Vezda et Poelt.
    (Verrucaria parmigerella Zahlbr.; Verrucaria sphinctrinella Zschacke; Verrucaria pinguis J. Steiner; Verrucaria pinguis f. dealbata (J. Steiner) Zschacke; Verrucaria pinguis f. alocizodes J. Steiner; Verrucaria murina Arnold; Verrucaria sphinctrinella f. herculana Servit; Verrucaria sphinctrinella f. domogledensis Servit; Verrucaria sphinctrinella v. expallida Servit).
    Tal alburiu, cu numeroase puncte si linii negre (f. herculina) sau de culoare palidã sau albastru-verzui murdar, neted, fãrã linii prototaline negre sau este format din taluri numeroase si mici, dispuse aglomerat sau solitare, late de 2-3 mm., despãrtite între ele de fose profunde (v. alocizoides). Peritecii imerse, capãtul cu linii radiale; involucrela mai îngustã decât excipulul, latã de 0,1-0,22 mm. (în centru groasã de 40  m, cãtre margini mai subtire); excipulul propriu de 0,3-0,37 mm.  , mai întâi în partea bazalã negricios si în cea superioarã incolor, mai apoi devine în întregime murdar maculat-negricios; perifize articulate, de - 30  m lungime si 3  m lãtime. Asce clavate, în partea superioarã adesea subacuminate. Ascospori de (10-) 15-27 × (4) 7-12  m. Pe roci calcaroase si dolomit si mai rar pe alte roci; baziph., mezoph., me. higroph., anitroph.- (mo.nitroph.); în Verrucarion sphinctrinae  ern et Hada  in Klika 1948 si Acrocodion conoideae Cl. Roux 1978. - s'mieur.- med.
    
    55. Bagliettoa steineri (Kusãn) Vezda in Poelt et Vezda
    (Bagliettoa steineri f. microsticta Zschacke; Protobagliettoa steineri (Kusan) Servit; Verrucaria steineri Kusan; Verrucaria bagliettoaeformis (Hazsl.) Servit; Verrucaria calciseda f. bagliettoaeformis Haszl.; Bagliettoa limborioides A. Massal.; Bagliettoa sphinctrina Körb.; Polyblastia sphinctrina (Dufour) Servit; Verrucaria sphinctrina Ach.; Verrucaria calciseda v. lactea Arnold; Verrucaria steineri v. lactea (Arnold) Servit; Verrucaria steineri v. croatica Servit; Verrucaria steineri v. tismanensis Servit; Verrucaria steineri v. inaequata Servit; Verrucaria inaequata Servit; Verrucaria inaequata v. berchtesgadensis Servit; Verrucaria steineri v. rechingeri Servit; Verrucaria inaequata v. transsilvanica Servit; Verrucaria calciseda f. insculptoides J. Steiner; Verrucaria steineri f. insculptoides (J. Steiner) Servit).
    Tal alb, cenusiu-verde, cenusiu sau roziu (v. tismanensis), adeseori intersectat de fose prototaline profunde, uneori mic si format din mai multe câmpuri ± bombate (f. insculptoides), cortexul gros de 0,15-0,4 mm. iar stratul algal de 0,8 - 1 mm., hifele hipotaline la vârf slab ramificate, formate din celule lungi de 3-7 µm, rareori cu celule subfusiforme si celule globuloase; celulele macrosferoidale late de 8-12 (16) - 20 µm. Peritecii de 0,2-0,3 × 0,16-0,18 mm. (v. rechingeri), imerse, prin moartea lor rãmân în substrat gropite; rareori sunt rânduite în siruri liniare sau circulare (v. inaequata). Involucrela în formã de capac, latã de 0,1-0,25 mm., mai întâi platã apoi neregulatã, groasã de 30-40 µm, cu marginea deflexã. Excipulul propriu când este tânãr este globos si incolor. Asce clavate, cu 8 spori dispusi multiserial. Perifize lungi de 30 µm si groase de 3 µm. Ascospori elipsoidali, de 15-27 × 8-15 µm. Himeniu J + (albastru). Pe roci calcaroase în regiunile montane, locuri umbrite sau semiumbrite, ploioase; basiph., mo. photoph.- ex. schioph., anitroph.; în Lecanoretum agardhianae  (Motyka 1925) Klem. 1955, Hymenelio coeruleae-Farnoldietum juranae Kaiser 1926 em. Klem. 1955., Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955. - mieur - med.
    
    C. 4. 1. 2. Catapyrenium Flot (1850)
    (Endopyrenium Flot., Placidium A. Massal., Involucrocarpon Servit)
    Lit.: Breus O. 1990 [264]; Hawksworth D.L., James P. et Coppins B., Lichenologist 12 (1980); Purvis O. W. et al. 1992 [696]; Wirth V. 1995 [822]; Ciurchea M. 1998 [88], 2004 [98/ C.4.1.2.].
    Tal scvamulos, atasat de substrat prin intricate (hife rizoidale incolore sau brunii). În structurã (microscopic) se observã cortexul superior paraplectenchimatos, cortexul inferior compus din celule rotunjite pânã la angulare (Fig. 2) sau lipseste. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: periteciu, imers sau emergent între scvamule. Involucrela poate fi prezentã sau lipseste. Excipulul propriu alcãtuit din celule ± alungite, aranjate tangential, pigmentate în jurul ostiolei, în partea inferioarã palide sau ± închise la culoare. Hamateciu: perifize; parafizele lipsesc. Asce cu 8 spori, cu pereti subtiri, clavate sau cilindrice. Ascospori dispusi uniseriat sau biseriat, incolori, simpli, elipsoizi sau ± ovoid-clavati. Conidioma: picnidie laminalã, imersã în fata superioarã a scvamulelor sau formeazã proiectii sferice la marginea acestora; conidia oblongã sau scurt baciliformã.
    Ecologie: majoritatea speciilor se dezvoltã pe sol sau pe muschi în putrefactie ori pe resturi de plante, unele specii preferând substrat calcaros, foarte rar se dezvoltã pe ritidom.

    56. Catapyrenium cinereum (Pers.) Körb.
    (Endocarpon cinereum Pers.; Dermatocarpon cinereum Th.Fr.; Sagedia cinerea Fr. Dematocarpon tephroides (Ach.) Mann.; Endocarpon tephroides Ach.).
    Tal cu scvamule mici, brun cenusii, ± dens îngrãmãdite, pânã la 0,3 mm lãtime, în centru putin aparente, aproape adprese si subgranulare, cele de la periferie fin incizate, de obicei albicios pruinoase, rar netede si brune, adesea cu marginea mai întunecatã; cortexul inferior paraplectenchimatic, negricios; hipotalusul este negru, spongios, cu intricate (hife rizoidale) de cca 4  m  . Peritecii numeroase, imerse în scvamulele talului, cu ostiola usor ridicatã. Excipulul propriu palid când este tânãr apoi devine brun si chiar negru. Asce clavate. Ascospori de 17-23 × 6-9  m, simpli dispusi biseriat în ascã. Pe sol, humus si muschi, în special pe terenuri calcaroase, neutroph., (mo.) basiph., photoph., xeroph.; în Toninion sedifoliae (Toninion coeruleonigricantis) Hada  1948, Lecidomatetum demissae Frey 1923 si alte as. ale cl. Ceratodonto-Polytrichetea piliferi din "statiuni" acoperite cu zãpadã timp îndelungat. - arkt. - med.- alp.
    
    57. Catapyrenium daedaleum (Kremp.) J. Steiner
    (Dermatocarpon daedaleum Krempelh.; Endocarpon daedaleum Krempelh.; Dermatocarpon cartilagineum f. daedaleum Zahlbr.; Dermatocarpon cartilagineum Nyl.; Verrucaria cinerea v. cartilaginea Nyl.; Placidium cartilagineum Nyl.).
    Scvamule de - 4 mm.  , dispuse în aglomerãri sub formã de rozetã, la mijloc verucoase si la margine lobate, adprese si cu marginile vizibil ridicate; fata superioarã matã, brunã, nepruinoasã sau în tinerete poate fi pruinos alb-cenusie; fata inferioarã nu este corticatã; tesutul medular pãtrunde prin hipotalusul sub formã de hife rizoidale întunecate. Peritecii de obicei numeroase, imerse. Excipulul propriu, cu exceptia ostiolei, palid când este tânãr, apoi devine bruniu. Asce clavate. Ascospori de 17-22 × 6-9  m, oblong-elipsoizi pânã la îngust clavati, biseriati. Pe sol, humus sau briofite moarte, în locuri calcaroase; neutroph.- (mo.) basiph., photoph., xeroph. - arkt.- mieur. (alp.)- (med.-alp.).
    
    58. Catapyrenium lachneum (Ach.) R. Sant.
    (Dermatocarpon hepaticum v. lachneum Zahlbr.; Endocarpon lachneum Ach.; Dermatocarpon lachneum Ach.; Dermatocarpon hepaticum (Ach.) Th.Fr.; Endocarpon hepaticum Körb; Placidium hepaticum Arnold)
    Tal scvamulos, fixat prin intricate (Fig. 2: 1); scvamule de - 8 mm.  , împrãstiate sau mai adesea îngrãmãdite pânã la imbricate, ± rotunde sau lobate, partial ascendente, fata superioarã brunã pânã la întunecat rosu-brunã, matã, fata inferioarã neagrã, cu picnidii evidente, globulare ajungând pânã la 0,4 mm.  ; cortexul inferior paraplectenchimatos, cu hife orizoidale incolore; stratul medular central cu hifele întretesute (Fig. 2). Periteciu laminal, complet imers. Excipulul propriu, cu exceptia ostiolei, incolor. Asce cilindrice. Ascospori de 14-18 × 6-8  m, elipsoizi, dispusi uniseriat în ascã. Conidia baciliformã (lungã de 5-7  m). Pe sol calcifer sau pe muschii de pe stânci, pe resturi de plante instalate pe roci calcifere sau silicioase; neutroph.- basiph., photoph.
- arkt.- mieur. alp. (-med.alp.).
         
    59. Catapyrenium michelii (A. Massal.) R. Sant.
    (Dermatocarpon michelii (A. Massal.) Zwach.; Placidium michelii A. Massal.)
    Scvamulele de 2-4 mm.  , de obicei dispersate, rar învecinate, puternic atasate de substrat, au usoare incizii rotunde, sunt palide la mijloc, brunii întunecate pe fata superioarã, fata inferioarã negricioasã, cu cortex subtire paraplectenchimatos; hifele rizoidale incolore. Peritecii imerse; excipulul propriu la ascomata maturã brun. Asce cilindrice. Ascospori de 11-15 × 5-6  m, elipsoizi, simpli, uniseriati. Picnidia nu se cunoaste. Pe sol nisipos si löes; subneutroph.- basiph., xeroph. - mieur.- s'med.
    
    60. Catapyrenium rufescens (Ach.) Breuss
    (Dermatocarpon rufescens (Ach.) Th.Fr.; Endopyrenium rufescens Körb.; Endocarpon rufescens Ach.; Placodium rufescens A. Massal.; Endocarpon hedwigii v. rufescens Schaer.).
    Scvamule de - 10 mm.  , aglomerate pânã la imbricate, ± lobate, pieloase, dense, de obicei ondulate, fata superioarã de la palid pânã la întunecat brunã, adesea cu nuantã rosie întunecatã sau putin lucioasã; cortexul inferior paraplectenchimatos, cu celule rotunde pânã la angulare; hifele rizoidale incolore; tesutul medular când este dezvoltat are hife dens întretesute. Peritecii complet imerse. Excipulul propriu, cu exceptia ostiolei, incolor. Asce cilindrice. Ascospori de 15-20 × 7,5-9  m, simpli, dispusi uniseriat în ascã, elipsoizi. Picnidii marginale, împrãstiate si abundente; conidia de 3-5  m lungime, oblongã. Pe sol sau roci; basiph., ex.-f. photoph., me. xeroph., (subhydroph.); în Collemation fuscovirentis Klem. 1955, Parmelion conspersae  ern. et Hada .
- bor.- med.

    C. 4. 1. 3. Dermatocarpon Eschw. (1824)
    Tal folios, unilobat si atasat de substrat de obicei printr-un holdfast central (peltat sau umbilicat), sau multilobat si atasat de substrat prin mai multe holdfaste împrãstiate, fata superioarã cenusie pânã la brun întunecatã, ± albicios pruinoasã, în cea mai mare parte netedã dar cu punctele ostiolelor ascomatei si conidiomatei usor ridicate producând mici ridicãturi punctiforme ale ostiolelor acestora, fata inferioarã netedã, verucoasã sau cu vinisoare; În structurã (microscopic) cortexul superior pseudo-parenchimatos, format din hife aderente orientate vertical si celule ± globoase, cortexul inferior format din numeroase siruri de celule cu pereti grosi, de formã rotunjitã pânã la aproape cubicã, aliniate vertical, medula formatã din hife filamentoase subtiri. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: periteciu unilocular, imers, globos si fãrã involucrelã. Excipulul propriu incolor, în partea superioarã prezentând un gât ostiolar care iese la suprafata talului si este pigmentat brun. Hamateciu: perifize numeroase; gelul himenial J + (rosu sau albastru). Asce cu 8 spori, cilindric  clavate pânã la saciforme, cu pereti grosi, de tip Verrucaria, domul apical distinct la ascele tinere si prezintã camerã ocularã, dar devine redus si aproape lipseste la ascele mature. Ascospori globosi pânã la îngust elipsoizi sau ovoizi, incolori si netezi, simpli sau rar cu 1-3 septe subtiri. Conidioma: picnidie, imersã, similarã ca mãrime cu periteciu, are pereti incolori, la interior este pseudo-parenchimatoasã, cu locule neregulat încretite si cu celule conidiogene slab diferentiate; conidia baciliformã, simplã, incolorã.
    Ecologie: pe roci calcaroase sau puternic acide, adesea pe malurile râurilor sau lacurilor; cosmopolit, rãspândit mai ales în zonele temperate si reci.

    61. Dermatocarpon bucekii Nádvorn. et Servit
    Se aseamãnã cu Placopyenium trachyticum având însã ascospori ceva mai lungi; tal cenusiu, alb-cenusiu sau alb-cãrãmiziu, umezit nu-si schimbã culoarea, scvamule colturoase si cu suprafata netedã sau usor convexã, cele centrale cu marginile bine delimitate de substrat. Saxicol.
smed.

    62. Dermatocarpon intestinforme (Körb.) Hasse
           (Endocarpon intestiniforme Körb.; Dermatocarpon polyphyllum (Wulfen) Dalla Torre et Sarnth.; Lichen polyphyllus Wulfen; Dermatocarpon fluviatile f. intestiniformis Vain.; Dermatocarpon decipiens f. intestiniformis Szatala).
    Tal multilobat, cu lobii îngrãmãditi, cei mai multi au 3-10 mm. lungime si 0,15-0,3 (0,4) mm. lãtime, fata superioarã cenusiu-brunã pânã la brun întunecatã, nu este schimbatã când este umedã, unii lobi în tinerete usor albastru-alb pruinosi; lobii marginali la început ascendenti, numai mai târziu cei de la centru devin rãsuciti având forma asemãnãtoare unor intestine; pe fata inferioarã talul are culoarea aramei sau negru- brunie. Holdfastul se aflã de regulã la mijlocul lobilor dar poate ajunge uneori pânã la margine. Periteciu de 0,2-0,25 mm.  . Asce clavate, de 35-50 × 13-16  m. Ascospori de 9-12 (15) × 4,5-6-7 (9)  m, larg elipsoizi, elipsoizi sau ovoizi.
Saxicol; mo.- me. acidoph, ex. photoph., anitroph./mo. nitroph; în Umbilicarion cylindricae Gams 1927, Rhizocarpetum alpicolae Frey 1923 si Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955. - arkt.- h'mo/alp.

    63. Dermatocarpon luridum (With.) J.R. Laudon
    (Dermatocarpon webei (Ach.) W. Mann; Endocarpon weberi (Ach.) Funk; Lichen weberi Ach.; Dermatocarpon aquaticum (Weis) Zahlbr.; Endocarpon fluviatile (Web) DC.; Endocarpon miniatum v. aquaticum Schaer.; Lichen aquaticus Weis.; Endocarpon aquaticum Gärtn.; Dermatocarpon fluviatile (Weber) Th.Fr.; Lichen fluviatilis Weber (non L.); Dermatocarpon aquaticum v. decipiens Zahlbr.; Dermatocarpon decipiens Dalla Torre et Sarnth.).
    Tal multilobat, adesea convex, flasc, lobii de 5-15 mm. lãtime, 0,15-0,4 mm. grosime, îngrãmãditi în special spre centru, fata superioarã cenusiu- brunie pânã la negru- brunie, devine verde strãlucitoare când este umedã (nu este pruinoasã), fata inferioarã neagrã- brunie. Periteciu de 0,2-0,3 mm.  . Asce de 60-70 × 14-17  m, clavate; ascospori de (10) 12-19 (23) × 5-8 µm, elipsoizi, pânã la îngust elipsoizi. Pe roci si pietre silicioase în statiuni amfibii (partial sau total inundate); subneutroph., ex. schioph., anitroph.- mo. nitroph.; în Verrucarion praetermisae  ern. et Hada  1944. s'bor. - mieur. - s'med.

           64. Dermatocarpon miniatum (L.) W. Mann.
           (Dermatocarpon miniatum v. typicum f. adventicolum Gyeln.; Dermatocarpon miniatum v. vulgare Körb.; Lichen miniatus L. ; Dermatocarpon miniatum v. umbilicatum Vain.; Endocarpon miniatum (Gartn.) Mey et Schaer.; Dermatocarpon miniatum f. adventicolum Gyeln.; Dermatocarpon miniatum v. aetneum Zahlbr.; Dermatocarpon miniatum v. cenum Dalla Torre et Sarnth.; Dermatocarpon miniatum v. complicatum Hellb.; Endocarpon miniatum v. complicatum Schaer.; Dermatocarpon complicatum (Sm.) Fr.; Dermatocarpon miniatum v. crispum Zahlbr.; Endocarpon miniatum v. crispum A. Massal.; Dermatocarpon miniatum v. imbricatum Vain.; Dermatocarpon miniatum v. papillosum Müll.-Arg.; Dermatocarpon moulingii Zahlbr.; Dermatocarpon miniatum v. pruinosum Müll.-Arg.).
    Tal format dintr-un singur lob, ± rotund, plat sau usor concav, cu marginea usor îndoitã, crestatã sau sfâsiatã, de 10-70 mm.  , de (0,2) 0,3-0,5 (0,7) mm. grosime, uneori apare multilobat (v. complicatum) sau cu aspect asemãnãtor tiglelor de pe casã, lobii din mijloc ridicati în sus (v. crispum), fata superioarã rosu brunã pânã la cenusiu-brunã, cenusiu-alburiu pruinoasã (mai accentuat la f. pruinosum), fata inferioarã pal- brunã uneori cu pete de culoare cenusiu-brun-întunecat, netedã sau cu verucozitãti, rar riduratã sau nervuratã. Peritecii 0,2-0,3 mm.  , imerse; involucrela lipseste; excipulul propriu  pal. Asce de 50-67 × 9-12  m,  cilindrice. Ascospori de (8-) 9-12 (-14) × (4,5) 5-6 (7)  m, elipsoizi sau ovoid-elipsoizi. pe roci calcaroase; ex. euryon., subneutroph.-basiph., xeroph.- (mesoph.), mo.-f. photoph., mo.- ex. nitroph.; caract. Dermatocarpetea miniati Wirth 1995, în Collemation fuscovirentis Klem. 1955 cor. Wirth 1980, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Gyalectetum jenesis Kaiser em. Cl. Roux et Wirth 1978. - arkt.-med.
         
    65. Dermatocarpon rivulorum (Arnold) Dalla Torre et Sarnth
    (Endocarpon rivulorum Arnold).
    Tal format dintr-un singur lob, de 30-50 mm.  , de 0,1-0,3 mm. grosime, fixându-se prin holdfast central, fata superioarã neagrã- cenusiu- brunie, oliv-neagrã-brunie când este umedã, nu este pruinoasã, fata inferioarã neagrã-cenusiu-brunã, riduratã sau nervuratã; celule din cortexul inferior de cca. 6,5  m. Periteciu de 0,2-0,35 mm.  . Asce de 50-60 × 10-15  m, subcilindrice. Ascospori de (13) 15-21 (23) × 6,5-8,5  m, îngust elipsoizi, uneori apãrând septe subtiri (1 sau 3 septati). Pe roci silicioase si pietre din locuri umede; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - bor.- alp./ arkt. alp.

    C. 4. 1. 4. Endocarpon Hedw. (1789)
    Tal scvamulos rar folios, adpres pânã la ascendent, în structurã (microscopic)  cortexul superior pseudo-parenchimatos, cortexul inferior prezent numai ocazional; fotobiont: Sticochoccus, prezent atât în tal cât si în himeniu. Ascoma: periteciu imers  cu o ostiolã usor proeminentã; excipulul propriu negru în întregime (Fig. 6). Himeniu  J + (roscat sau albãstrui), J, J/K + (albastru). Hamateciu: perifize numeroase si 1-2 celule algale himeniale, nu are parafize. Asce clavate sau sacate, fisitunicate, cu pereti grosi, apexul cu un "dop" chitinoid care se coloreazã cu Rosu de Congo în rosu. Ascospori de la multiseptati pânã la muriformi, de la incolori pânã la gãlbui- bruni. Conidioma: picnidie imersã si fãrã involucrelã; celulele conidiogene alungite, ampuliforme si enteroblastice; conidia în formã de nuia, simplã si incolorã. Pe soluri calcaroase.
    Observatii: diferã de Catapyrenium, Dermatocarpon si de Placidiopsis prin prezenta  algalor în interiorul periteciului.     

    66. Endocarpon pulvinatum Th. Fr.
    (Dermatocarpon pulvinatum Körb.).
    Tal multiscvamulos, pielos cartilaginos, formând o tufã micã din scvamule de 6 mm. lungime, ± verticale, brunii sau brunii- negrii, umezite devin verzui. Prototal negru, numai la început vizibil. Peritecii mici, imerse, numai apexul ridicat, carcasa periteciului de 0,2 mm lãtime, împrejmuitã de verucozitatea scvamulei, spre apex brunã pânã la rosieticã, neagrã, în rest palidã sau incolorã. Alge alungite sau elipsoide, de 6-12 × 4,5  m iar cele himeniale de 4-12 × 2-4  m. Asce umflat mãciucate, cu câte 2 spori; ascospori alungit- elipsoizi, muriformi - pluriseptati, mai târziu devin rosii, brunii pânã la fumurii, de 35 - (42) 65 × (12) 14-30  m., cortexul J + (albastru), ascele (metaplasma) J + (rosu). Pe solul de pe rocile calcaroase. - arkt.-alp.
     
    67. Endocarpon pusillum Hedw.
    (Dermatocarpon pusillum Anzi; Dermatocarpon pusillum v. sorediatum Schaer.; Endocarpon sorediatum Hook.; Endocarpon pusillum v. pallidum Körb.; Endopyrenium pusillum v. pallidum Körb.; Endocarpon pallidum Ach.; Endocarpon ascendens Vain.; Endocarpon glomeruliferum Trev.; Endocarpon hedwigii v. pallidum Schaer.).
    Tal folios, solzos-pielos cu solzii împrãstiati sau constrânsi (adesea format dintr-o singurã scvamã), bine alipit de substrat, la margine usor ridicat în sus si crestat, fata superioarã cenusie sau rosu- brunie când este uscatã, devine verde când este umezitã, fata inferioarã neagrã. Peritecii de 0,25-0,4 mm., globoase, cu o ostiolã micã, imerse (Fig. 6); ascospori de (25) 45-55 (58) × 14-19 (23)  m, câte (1) 2 într-o ascã, bruni, muriformi, uneori la mijloc putin strangulati. Tericol: pe teren calcaros acoperit de muschi; mo. basiph., ex.-f. photoph., xeroph., anitroph. - ex. nitroph.; caract. Endocarpetum pusilli Galle 1964, Toninietum sedifoliae Hada  1948, Psorotalia decipientis Mattick ex Follm. 1974, Psorotea decipientis Mattick em Follm. 1974. - bor. - med.

    C. 4. 1. 6. Placocarpus Trevisan
    68. Placocarpus schaereri (Fr.) O. Breus
    (Endocarpon schaereri Fink; Dermatocarpon monstrosum Vain.; Verrucaria schaereri (Fr.) Nyl.; Parmelia schaereri Fries; Placodium monstrosum (Ach.) Körb.; Endopyrenium monstrosum Hazsl.; Verrucaria monstrosa Jatta; Endocarpon monstrosum A. Massal.).
    Tal crustos, adânc brãzdat areolat, se dezvoltã pe prototalul negru care este talul initial al lui Lecanora muralis, pe care paraziteazã în tinerete. Areolele, de 1,5 mm. grosime si 2-7 mm. lãtime, alb cenusii sau albãstrui-cenusii, dens pruinoase, plate, cu muchii ascutite, în partea inferioarã mãrginite de paraplectenchim. Peritecii imerse, cu discul de 0,25 mm.  . Excipulul propriu incolor numai în partea ostiolarã pigmentat brun; zona subhimenialã incolorã. Hamateciu format din numeroase perifize situate în zona ostiolarã; parafizele lipsesc în periteciul matur; gelul himenial J + (roscat sau albastru). Asce clavate pânã la sacate, de 85 × 25  m, cu pereti grosi, K/J –; sunt de tip Verrucaria; dom apical distinct la ascele tinere si prezintã camerã ocularã, devine redus si aproape absent la ascele mature. Ascospori îngust elipsoizi, incolori sau putin verzui, de 15-25 (30) × 7-10  m, simpli; himeniu J + (albastru). Conidioma: picnidie imersã, similarã ca mãrime cu periteciu; are pereti incolori, în interior pseudoparenchimatoasã, cu locule neregulat încretite, cu celule conidiogene slab diferentiate; conidia baciliformã, simplã si incolorã. Pe roci calcaroase, rar dolomitice, înclinate, însorite, relativ încãlzite, în locuri ploioase si bogate în materie nutritivã sau pe roci orizontale formate din conglomerate si în alte locuri libere, uscate si calcaroase, în tinerete parazit pe Lecanora muralis; basiph., f. photoph., mo-ex.- nitroph.; caract.  Placocarpetum schaereri  Klem. 1955 em. Cl. Roux 1978 (Dermatocarpetum monstrosi), în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - s'mieur.- med.
    
    C. 4. 1. 7. Placopyrenium O. Breuss
    69. Placopyrenium trachyticum (Hazsl.) Breuss
    (Endocarpon trachyticum Garov.; Endopyrenium trachyticum Hazsl.; Dermatocarpon trachytocum (Hazsl.) Vain.).
    Tal ca o crustã aparent areolatã, format din scvamule înghesuite sau chiar imbricate, uneori negru marginat, fixat de substrat prin holdfast de 0,25-0,6 mm., situat de cele mai multe ori lateral, mai rar central; suprafata areolelor de cele mai multe ori putin bombatã, albãstrie-alb-brumatã, umezitã devine brun-verzuie, fata inferioarã neagrã, putin verucoasã; la periferia falselor areole, ca si la periferia întregului tal, scamulele sunt mai bine dezvoltate, slab concave sau slab convexe, lungi de 1,5 mm. si tot atât de late, pe margini ondulate, crenulate sau slab lobulate; în structurã scvamulele au - 0,4 mm. grosime, cortexul superior de 10-20 µm, stratul algal de cca 80 µm grosime, gonidiile de 6-12 µm, dispuse în rânduri ± distincte, întrerupte de siruri de hife cu celule de 6-9 × 4-6 µm. Peritecii câte 1-5 pe o scvamulã, complet imerse, numai apexul, mic, negru, iesit în afarã, sferice sau putin mai înalte decât late (250 µm lãtime). Carcasa periteciului de 0,2-0,3 mm. lãtime, sfericã, cu învelisul intern palid la culoare iar cel extern pânã aproape la jumãtatea superioarã negru. Asce clavate, de cca 70 × 18-20  m. Ascospori alungit elipsoizi, simpli, foarte rar 1-septati, de 13-20 × 5-7  m. Picnidii asemãnãtoare periteciilor, late de 180 µm, înalte de 250 µm; picnoconidii de 3,5-5 × 0,6 µm. Pe roci calcaroase sau calcifere, mortar sau roci silicioase. s'med.
.
    C. 4. 1. 8. Polyblastia A. Massal. (1852)
    Tal crustos, imers sau superficial, adesea putin observabil si neted sau verucos pânã la subscvamulos. Sorediile rar sunt prezente. Fotobiont: chlorococcoid printre care din Oocystaceae, genul Trochiscia (cu un cloroplast stelat). Ascoma: periteciu. Periteciil superficiale sau imerse în verucozitãtile talului, formând scobituri în rocile calcaroase. Involucrela poate fi sau nu prezentã (excipulul talin este prezent la câteva specii). Excipulul propriu  complet negru si friabil sau palid în partea inferioarã. Hamateciu: perifize; parafizele la maturitate lipsesc. Asce cu pereti subtiri, de tip Verrucaria, clavate si contin (1) 2 sau 8 spori. Ascospori muriformi sau submuriformi, ± elipsoizi sau ovati, rar reniformi, de la incolori sau colorati pânã la brun închis; uneori acestia prezintã un perispor gelatinos. Conidioma: picnidii rare si imerse; Conidii baciliforme, se produc terminal din celule conidiogene scurte. Himeniu nu contine celule algale,  J + (rosu sau albastru).
    Ecologie: pe calcar, micasisturi, epidiorit, piatrã de cretã, mortar, cãrãmidã sau sol, muschi, roci silicioase (mai ales în regiunile submontane si montane), rar pe scoartã.

    70. Polyblastia abscondita (Nyl.) Arnold
    (Verrucaria abscondita (Hepp) Nyl.; Polyblastia abscondita f. rodnensis Zschacke; Polyblastia rodnensis Zschacke; Amphoroblastia rodnensis (Zschacke) Servit).
    Tal subtire, slab dezvoltat, uneori aproape sub forma unei pete brunii. Scoarta are pânã la 40  m grosime; peritecii imerse, de - 0,1 mm. lãtime, devenind vizibile numai prin apex; asce sacate, de 120 × 50-70  m, cu câte 6-8 spori; ascospori elipsoizi, la ambele capete trunchiat-rotunjiti, incolori, la urmã bruni, cu 4-8 septe transversale si pânã la 4 septe longitudinale, de 30-45 × 16-22 (-35)  m.; himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase si pe dolomit; în Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955 si Verrucario - Placynthietum nigri Kaiser 1926.

    71. Polyblastia albida Arnold
    (Poliblastia obsoleta Arnold; Amphoroblastia obsoleta (Arnold) Servit; Polyblastia albida v. alpina Zschacke).
    Tal de forma unei pete, de la slab dezvoltat pânã la bine dezvoltat, cornos pânã la crustos verucos, cenusiu alb, brun murdar pânã la ocru, iar spre interior verde alburiu sau cenusiu, cu un prototal bine dezvoltat, verde bruniu; cortexul este format din hife bine întretesute, pânã la 70  m grosime, iar algele au între 7-10  m  . Peritecii numeroase, complet imerse, în tal au formã de ulcior, numai partea superioarã iese la suprafatã, negre, de 0,25-0,5 mm.; asce clavate, de 120 × 45  m si cu câte 8 spori. Ascospori de formã elipticã, muriform-pluricelulari (cu 6-8 septe transversale si 2-4 septe longitudinale), de 21-45 × 12-25  m, la început incolori, la urmã bruni. Himeniu J + (albastru, iar la urmã rosu). Pe roci calcaroase si dolomit; basiph., mo. photoph., f. schioph., subhydroph.; caract. Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978, în Gyalectetum jenensis Klem. 1951, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955, Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926. - arkt.- med.

    72. Polyblastia biharica Servit
    (Amphoroblastia biharica Servit).
    Tal epilitic bine dezvoltat, alb, inegal verucos, verucozitãtile sterile de - 0,5 mm. lãtime, pe când cele cu peritecii au - 0,7 mm. lãtime; prototal indistinct; stratul cortical inexistent sau poate avea pânã la 40  m grosime. Stratul fotobiontei are 150  m grosime, iar cel medular pânã la 300  m; excipulul de 400 µm înãltime si 600  m grosime, în formã de urnã. Asce clavate, de 100-110 × 35-38  m, iar perifizele de 40  m lungime. Ascospori incolori, de 30-40 × 13-18  m, prevãzuti cu pânã la 4 septe transversale si 1-2 septe longitudinale; himenium J + (rosu). Pe roci calcaroase.
smed. co.

    73. Polyblastia butschetschensis Zschacke
    Tal destul de gros, cartilaginos, confluent, întins pe pãmânt împânzit de muschi, având culoarea cenusiu deschis pânã la alburiu, grosimea talului în apropierea periteciului este de 0,2 mm. În structurã microscopicã talul are: un cortex lipsit de alge si grosime de cca. 0,1 mm., medula formatã din celule rotunde cu perete incolor si corpul plasmatic de 0,5 mm. grosime, stratul algal de obicei are o grosime de 0,067 mm., scãzând pe alocuri la 0,021 mm si în alte locuri (dar mai rar) creste pânã la 0,132 mm. Sub peritecii care sunt puternic adâncite în tal, algele de obicei sunt înlãturate. Peritecii corticogene, dacã mai târziu se adâncesc pânã la baza stratului algal sau cresc difuz prin acest strat, algele pot fi resorbite în întregime. Carcasa periteciului este aproape de formã rotundã, cu un perete exterior de culoare brunie, de 0,006-0,008 mm. grosime si al doilea perete interior, incolor, aproximativ tot de aceeasi grosime cu cel exterior. Excipulul talin bine dezvoltat extinzându-se pânã la baza periteciului sau are forma unui cãpãcel de culoare brunã spre neagrã. Acest cãpãcel nu este altceva decât o îngrosare puternicã a stratului extern al periteciului, care acoperã învelisul interior al ascomei. Excipulul propriu spre partea bazalã este mai deschis la culoare, iar spre partea superioarã are pete de culoare mai închisã. Stratul purtãtor de asce (himenium) are o grosime de pânã la 0,001 mm. iar înãltimea periteciului de - 0,163 mm. Ascele contin 2-3 spori, de 62-105  m lungime si o grosime de 14-35  m. Ascospori elipsoizi, cu pereti grosi, rotunjiti la ambele capete sau usor acuminati, incolori, (plasma prin colorare cu hematoxilinã se coloreazã în albastru negricios), de (25-) 40-50(-60) × (8-) 10-11 (16) µm. smed. co. (România.)
    Observatii. Diagnoza asemãnãtoare cu Thelidium bucegiensis Serv = Amphoroblastia bucegiensis Servit Pe sol împânzit de muschi si pe pernitele de muschi din zonele montane (asemãnãtoare cu Microglaena butschetsensis Zsch ).
    
    74. Polyblastia calcivora Crozales
    (Amphoroblastia calcivora (Crozales) Servit; Thelidium calcivorum Zschacke; Amphoroblastia calcivoroides (Crozales) Servit; Polyblastia calcivoroides Servit).
    Tal endolitic, alb, prevãzut cu puncte negre, dese; nu are prototal distinct. Stratul algal are între 40-80  m lãtime, iar celulele algale între 7-10  m  . Peritecii imerse, cu partea superioarã iesitã la suprafatã. Excipulul globulos, în partea superioarã trunchiat, de 300-400  m   si cu involucrelã de 70  m grosime. Asce de 75-90 × 20-25  m, iar perifizele de - 25  m lungime si 3  m lãtime. Ascospori câte 8 într-o ascã, submuriformi (prezintã pânã la 3 septe transversale si mai rar una longitudinalã), si au 28-32 × 10-12  m. Pe roci calcaroase. smed. co.

    75. Polyblastia cibinica (Servit)
    (Amphoroblastia cibinica Servit; Thelidium cibinicum Servit).
    Tal întunecat la culoare, mai rar ocru, cu stratul algal de 100  m lãtime; algele au între 6-13 µm  . Peritecii sferice, la început complet imerse, apoi iesite la suprafatã. Perifize de 30-100  m lungime, asce de 85-100 × 27-35  m. Ascospori elipsoizi, incolori, prevãzuti cu câte 7 septe transversale si 2 longitudinale, de 24-36 × 17-18  m. Himeniu J + (galben închis). Pe roci calcaroase. smed. co. (România).

    76. Polyblastia cinerea Jatta
    (Amphoroblastia cinerea (Jatta) Servit; Amphoridium cinereum A. Massal.; Verrucaria cinerea Trevis; Verrucaria lariana v. cinerea Garov.).
    Tal fãinos (sub lupã se prezintã ca o patã cu puncte negre), cenusiu-albãstrui, înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Peritecii imerse, în formã de ulcior, de (0,4) 0,5-0,6 mm. Asce de 30-40  m. Ascospori de 18-30 (32) × 12-16  m, la început simpli si galbeni, mai târziu devin bruni si muriformi. Pe roci calcaroase. - mieur- smed.co.

    77. Polyblastia cupularis A. Massal.
    (Polyblastia cupularis v. crepaturae Zschacke; Polyblastia cupularis v. umbilicaria Zschacke; Polyblastia intercedens (Nyl.) Lönnr.; Verrucaria intercedens Nyl.; Polyblastia turicensis Zschacke; Polyblastia hyperborea v. nuda Th. Fr.; Verrucaria intercedens v. pallescens Garov; Verrucaria intercedens v. fuscoargillacea Garov.; Polyblastia  fuscoargillacea Anzi; Verrucaria pallescens Nyl.; Verrucaria pallescens v. cupularis Stizenb.; Polyblastia pallescens Anzi; Verrucaria acrocordiaeformis Stizenb.; Polyblastia lojkana Zschacke).  
    Tal putin dezvoltat, compact-fãinos, verucos si areolat, oliv- cenusiu, cenusiu-brun, cenusiu- albicios uneori aproape lipseste, pe un prototal nu întotdeauna bine distinct. Peritecii imerse, numeroase, negre, rar putin lucioase, de 0,2-0,8 mm. lãtime, apoi rãmân pe jumãtate adâncite în tal, jumãtatea iesitã la suprafatã are un apex cu o ostiolã distinctã, umbilicatã. Involucrela foarte bine dezvoltatã, acoperã periteciul mai mult de jumãtate, la bazã îndepãrtându-se de peretele lui. Perifize moi si lungi. Asce clavate, de 105-118 × 40-60  m., cu câte 6-8 spori. Ascospori elipsoizi, la ambele capete trunchiati, incolori pânã la galbeni, muriformi, de 22-45 (-49) × 14-(22) 24  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase, dolomit si rar pe alte roci; basiph.- subneutroph., ex. schioph., mo. (f.) photoph., anitroph.; în Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926,  Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Verrucario - Placynthietum nigri Kaiser 1926. - bor.- med., alp./pralp.

    78. Polyblastia deminuta Arnold
    (Amphoroblastia deminuta (Arnold) Servit).
    Tal endolitic, subtire, cenusiu, cenusiu- alburiu sau alb, cu hifele din stratul algal de obicei strâns unite. Peritecii numeroase, foarte mici, de obicei imerse, au involucrela sub forma unui capac. Asce de 70-85 × 35-45  m. Ascospori elipsoizi, 4-5 septati transversal si cu 2-3 septe longitudinale, la început incolori, mai târziu bruni si muriformi, de 20-30 (42) × 8-16 (18)  m. Himeniu J + (rosu deschis). Pe roci calcaroase si dolomit; basiph., anitroph.; în Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978, Gyalectetum jenensis Klem. 1951, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978. - bor.- mieur.- mo.

    79. Polyblastia dermatodes A. Massal.
    (Amphoroblastia dermatodes (A. Massal.) Servit; Polyblastia dermatodes f. exesa Arnold; Amphoroblastia dermatodes f. exesa (Arnold) Servit).
    Tal sub formã de crustã cartilaginoasã, cenusiu sau alb- cenusiu, pe partea inferioarã alb; hifele sunt puternic ramificate, întretesute, sub forma unei retele. Algele, de 7-9  m sunt asezate perpendicular sau adunate în grupe sub forma unui ghem. Peritecii imerse (numai vârful iesit în afarã), de 0,45-0,7 mm.  . Asce de 135-152  m. Ascospori de (33) 38-60 × 12-25  m, la început simpli, incolori, apoi gãlbui pânã la bruni, 1- septati pânã la multiseptati (4-7 septe transversale). Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase. - bor. med. (alp.).

    80. Polyblastia dominans (Arnold) Zschacke
    (Thelidium dominans Arnold; Verrucaria dominans Stizenb.; Amphoroblastia incavata f. dominans (Arnold) Servit).
    Tal subtire, alb, galben sau cenusiu pal, înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Peritecii complet imerse. Asce de 125 × 45  m. Ascospori 3, rar 4- septati, cu una, douã segmente de la mijloc prevãzute cu un sept longitudinal, la un capãt mai lãtiti decât la celãlalt, de 39-54 × 15-18  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase. smed.co.

    81. Polyblastia epomphala (Nyl.) Zschacke
    (Verrucaria epomphala Nyl.; Thelidium epomphalum Zschacke).
    Tal slab dezvoltat, compact, albicios, uneori înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Hifele în partea superioarã a talului puternic ramificate, în partea inferioarã au forma unei retele, (unele din celule au picãturi de ulei). Peritecii putin boltite, de 0,4 mm., cu partea superioarã umbilicatã si iesite la suprafata talului. Asce clavate, de 90 × 38  m, cu câte 8 spori. Ascospori de formã alungitã, multiseptati, de 34-40 × 14-16  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase. smed.co.

    82. Polyblastia erumpens (Servit)
    (Amphoroblastia erumpens Servit).
    Tal endolitic, alb, în apropierea periteciilor fãinos. Fotobiont de 3-8  m  ; stratul algal de 100 µm grosime. Peritecii iesite putin la suprafata talului; perifize de 30 × 1,5  m. Asce de 55-80 × 20-25  m. Ascospori de 20-30 × 14-19  m, asezati pe douã rânduri în ascã, prezintã 3 septe transversale si rar unul din segmente are un sept longitudinal. Himeniu J + (albastru apoi rosu).
Pe roci calcaroase. smed.co.

    83. Polyblastia gyelnikiana Servit
    Tal uniform, ocru pal. Peritecii convexe, asezate la suprafata talului, cu exoteciu de 0,4-0,6 mm. grosime; asce de 130 × 40  m. Ascospori muriformi, de 20-34 × 15-19  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase. smed.

    84. Polyblastia herculana (Servit)
    (Amphoroblastia herculana Servit).
    Tal semiendolitic, alb. Stratul algal are ± 100 µm lãtime. Ascospori incolori, în cea mai mare parte prevãzuti cu un sept transversal, mai rar cu 2-3 septe, iar unul din segmente prezintã un sept longitudinal; au 21-28 × 10-12  m; asce de 80 × 25  m. Pe roci calcaroase. smed.co.

    85. Polyblastia lavata Zschacke
    (Amphoroblastia lavata (Zschacke) Servit).
    Tal foarte subtire, compact, oliv- cenusiu, adesea înconjurat de o linie neagrã dintatã. Peritecii imerse, de 0,12-0,15 mm. Ascospori la început simpli, apoi prevãzuti cu 1-3 septe transversale, unul din segmente având un sept longitudinal, de 32-35 × 14-15  m; himenium J + (rosu). Pe roci calcaroase. - mieur.- smed.co.

    86. Polyblastia maculata Zschacke
    (Amphoroblastia maculata (Zschacke) Servit).
    Tal cenusiu- verzui, subtire, aproape complet endolitic. Peritecii imerse, de 0,4-0,6 mm. Ascospori la început sunt 3 apoi 5-7 septati, parte din segmente fiind strãbãtute de o linie longitudinalã, rar douã, au 50-68 × 14-21  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase. - mieur.- smed.co.

    87. Polyblastia melanospora (Taylor) Zahlbr.
    (Polyblastia scotinospora (Nyl.) Hellb.; Verrucaria melanospora Taylor; Verrucaria scotinospora Nyl.).
    Tal subtire, din loc în loc întrerupt sau aproape lipseste, alb sau rosietic, pe un prototal albicios. Peritecii mari, iesite la suprafata talului, de - la 1 mm., aproape sferice de culoare neagrã strãlucitoare si cu deschidere putin presatã. Involucrela foarte bine dezvoltatã, neagrã înconjurând excipulul propriu mai mult de jumãtate. Perifize bine distincte iar parafizele abia se observã. Ascele cuprind câte 8 spori. Ascospori de formã elipticã sau alungit elipticã, la ambele capete rotunjiti, muriformi, de culoare brunã, de (25) 30-45 × (12) 15-25  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci silicioase si calcifere; în Gyalectetum jenensis Klem. 1951. - mieur.- smed.-co.

    88. Polyblastia peminosa (Nyl.) Zahlbr.
    (Verrucaria peminosa Nyl.; Polyblastia anziana f. peminosa (Nyl.) Servit).
    Tal crustos, neted, areolat sau areolat lobat, rosu sau cenusiu brun (umezit devine verde). Peritecii negre si lucioase, numeroase, semiimerse. Involucrela înconjoarã periteciul pânã la jumãtatea superioarã a lui (dimidiatã). Excipulul este rotund, în întregime brun întunecat sau în partea din profunzime este mai deshis la culoare, are 0,3-0,4 mm. lãtime. Asce clavate, de (60) 80-90 × (25) 26-35  m. Ascospori elipsoizi, incolori, în tinerete de la simpli pânã la 1- septati si mai târziu muriformi (4-5 septe transversale si 1-2 longitudinale), de 25-36 × 10-16  m. Himeniu J + (rosu deschis pânã la brun gãlbui). Pe roci silicioase inundate; acidoph., neutroph., fotoneutroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992.

    89. Polyblastia sekelica Servit
    (Amphoroblastia sekelica Servit).
    Tal semiendolitic, alb. Stratul algal are ± 50 µm. lãtime. Excipulul propriu al periteciilor este de 350 µm grosime; asce de 120 × 38 µm. Ascospori 8/ ascã, 1-3 septati tranversale, iar una din locule cu un sept longitudial, de 20-33 × 14-20  m. Pe roci calcaroase. smed.co.

    90. Polyblastia sepulta A. Massal.
    (Amphoroblastia sepulta (A. Massal.) Servit; Verrucaria sepulta Wedd.; Thelotrema sepultum (A. Massal.) Hepp; Thelotrema quinqueseptatum Hepp, Schaer. et Hepp; Polyblastia quinqueseptatum (Hepp) Zschacke; Thelidium quinqueseptatum Arnold; Amphoroblastia quinqueseptata (Hepp) Servit; Polyblastia bavarica Zschacke; Polyblastia bavarica f. verruculosum Zschacke; Thelidium bavaricum Dalla Torre et Sarnth.; Thelidium epipolaeum Arnold; Amphoroblastia bavarica (Dalla Torre et Sarnth.) Servit; Polyblastia leptospora Zschacke; Amphoroblastia leptospora (Zschacke) Servit; Thelidium bavaricum v. verruculosum Szatala; Thelidium epipolaeum f. verruculosum Zschacke).
    Tal endolitic, uneori bine dezvoltat, neted cornos, verucos sau areolat verucos, brun ocru, spre interior alb verzui sau cenusiu (alteori talul lipseste). Stratul algal de 20-35  m lãtime. Peritecii numeroase, de 0,25-0,5 mm., complet imerse, numai partea superioarã iesitã la suprafatã. Asce de (90-) 100-140 × (20-) 35-40  m, clavate, contin câte 8 spori. Ascospori elipsoizi, la mijloc usor stangulati, au câte 3-6 septe transversale si 1 sau 2 longitudinale, 21-40 (50) × (9-) 11-25  m, la început incolori si simpli, apoi septati si bruni. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase si dolomit; basiph., mo. photoph.- f. schioph., anitroph.; în Hymenelio coeruleae-Farnoldietum juranae Kaiser 1926, Gyalectetum jenesis Klem. 1951, Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955,  Aspicilietum calcareae  Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955.      - bor.- med.(alp).

    91. Polyblastia verrucosa (Ach.) Lönnr.
    (Pyrenula verrucosa Ach.; Verrucaria verrucosa Nyl.; Urceolaria calcarea v. verrucosa Schaer.; Thelidium verrucosum Zschacke; Involucrothele verrucosa (Zschacke) Servit; Polyblastia verrucosa v. hegetschweileri Arnold)
    Tal epilitic, crustos si slab granuloas- verucoas sau endolitic, alb pânã la alb- cenusiu. Medula formatã din hife des întretesute iar algele asezate în grupe verticale. Peritecii destul de mari (de - 0,6 mm.), închise în verucozitãtile talului, numai partea superioarã iesitã în afarã. Involucrela bine dezvoltatã; perifize moi; asce de 120 × 50  m, cu 8 spori. Ascospori elipsoizi, multiseptati, galben bruni, de 30-68 × 15-22  m, în tinerete pot fi simpli sau 3- septati. Himeniu J + (albastru sau albastru trecãtor apoi rosu). Pe roci calcaroase si micasisturi. smed.co.

    C. 4. 1. 5. Fungus: Merismatium Zapf.
    Lichen fãrã tal propriu (parazit pe speciile de Protoblastenia) si cu carposporul periteciu. Ascospori 3-septati, rar 5- septati, în tinerete incolori, mai târziu bruni.
    
    92. Merismatium discrepans (J. J. Lahm) Triebel
          (Polyblastia discrepans J. J. Lahm.; Arthopyrenia subdiscrepans Zahlbr.; Verrucaria subdiscrepans Nyl.; Polyblastia subdiscrepans (Nyl.) Lettau).
    Fãrã tal propriu. Periteciile paraziteazã pe talul sau discul oranj al apoteciului de Protoblastenia. Ascospori 3 (rar 5)- septati, de 10-20 x 7-14  m, în tinerete incolori, mai târziu bruni. Pe roci calcaroase; în Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955. bor.

    C. 4. 1. 9. Staurothele Norman
    Tal crustos, imers sau superficial, adesea indistinct, neted pânã la verucos, rar subscvamulos. Fotobiont: Stichococcus (întotdeauna), prezent si în stratul himenial sub forma a numeroase celule himeniale cubice-globoase sau cilindrice aflate între asce. Celulele algale himeniale desi considerabil mai mici decât cele din partea vegetativã a talului, fac parte din aceeasi specie de alge. Ascoma: periteciu, superficial sau imers în adânciturile talului, formând gropite în calcar. Involucrela poate fi sau nu prezentã. Excipulul propriu poate fi negru de jur împrejur sau mai deschis la culoare în partea inferioarã a periteciului. Hamateciu format din perifize. Parafizele lipsesc. Ascele contin între 2 pânã la 8 spori, fãrã camerã ocularã distinctã dar uneori prezintã un "dop" apical care cu Rosu de Congo + (rosu). Ascospori muriformi, de la incolori pânã la bruni. Conidioma: picnidie imersã; conidii baciliforme, simple si incolore.
    Ecologie: pe roci calcaroase, micasisturi, epidiorite, cremene, mortar, cãrãmidã si pe roci silicioase, în si pe malurile râurilor si ale lacurilor.
    Observatii. Staurothele diferã de Polyblastia prin prezenta celulelor algale în regiunea himenialã.

    93. Staurothele bacilligera Arnold
    (Polyblastia bacilligera Arnold).
    Tal imers, cenusiu deschis, acoperit de "mãtreatã", sau indistinct. Peritecii de 200-350  m  , ± adânc scufundate în scobiturile talului; partea inferioarã a excipulului de la incolorã pânã la brun deschisã, partea superioarã neagrã; involucrela absentã. Asce cu (2) 6 pânã la 8 spori. Ascospori de (25) 28-40 × 12 (15)-18 (22)  m, incolori sau devin gãlbui pânã la bruni. Celulele algale himeniale cilindrice, de 3-10 × 2-3  m. Pe roci calcaroase si dolomite dure din etajul montan si alpin, în locuri expuse luminii soarelui; în Gyalectetum jenensis Klem. 1951. mieur.

    94. Staurothele caesia Arnold
    (Polyblastia caesia Arnold; Verrucaria caesia (Arnold) Hepp; Staurothele caesia f. insculpta Zschacke).
    Tal endolitic, cenusiu- deschis pânã la albãstrui- cenusiu, acoperit de "mãtreatã" pânã la indistinct, uneori cu un prototal negru. Peritecii de 0,3-0,7 mm.  , ± adânc imerse; involucrela lipseste iar excipulul are partea externã neagrã - rosieticã iar partea internã deschisã la culoare. Asce cu 8 spori. Ascospori de (25-) 30-(40) 48 × (5) 18- (23-) 25  m, incolori sau de culoarea firelor de paie. Celule algale himeniale  globuloase (poliedrice), de 2,5-5  m  . Pe roci calcaroase, dolomitice si sistoase în etajul submontan si montan; basiph., photoph., xeroph.; în Aspicilion calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Parmelion conspersae   ern et Hada  si Collemation fuscovirentis Klem. 1955, cor. Wirth 1980, Gyalectetum jenensis Kaiser em. Cl. Roux et Wirth 1978, Aspicilietum cinereae Frey 1922. mieur.
    Observatii. Se aseamãnã cu Staurothele immersa, deosebindu-se prin mãrimea sporilor.
    
    95. Staurothele clopima (Wahlenb.) Th. Fr.
    (Stigmatomma clopimum Körb.; Staurothele clopima f. catalepta Zahlbr.; Staurothele catalepta Blombg. et Forss.; Stigmatomma cataleptum (Ach.) Körb; Verrucaria clopima Wahlbg.)
    Tal superficial, verucos, brun- întunecat sau roscat- brun- întunecat, de la subtire pânã la gros, adânc crãpat areolat pânã la subscvamulos, efuz. Peritecii de 0,2-0,4 mm.  , imerse în scvamulele sau areolele talului si subglobuloase; involucrela slab dezvoltatã, brunã pânã la neagrã; excipulul incolor pânã la brun deschis. Asce cu 2 spori. Ascospori de 30-50 × 15-25  m, întunecat- bruni, muriformi; celule algale himeniale de 6-10 × 3-4  m, cilindrice. In regiunile subalpine si alpine în statiuni umede pe stânci diferite; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992.
- bor.-alp.

    96. Staurothele clopimoides (Arnold) J. Steiner
    (Polyblastia clopimoides Anzi; Sphaeromphale clopimoides Arn; Sphaeromphale fissa f. clopimoides Arnold; Sphaeromphale areolata f. clopimoides Dalla Torre et Sarnth.).
    Tal epilitic (superficial), tare, crãpat, adânc areolat, granulos areolat, verde-castaniu-brun pânã la negru-brun. Peritecii imerse, împrejmuite de verucozitãti areolate, hemisferice ale talului, cu partea superioarã aplatizatã si ± iesitã la suprafata talului, uneori ocrotit de o margine talinã. Excipulul propriu palid- brun, cu partea superioarã închisã la culoare. Involucrela unitã cu excipulul în treimea superioarã a acestuia; de asemenea, are culoare închisã. Ascele contin 2 spori. Ascospori de 38-50 × 14-21  m, bruni, elipsoizi sau alungiti. Celule algale himeniale cilindrice.
Pe roci silicioase, sisturi cristaline, granite si gneisuri; me.-ombroph., me-hydroph., subneutroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - bor.-alp.
    Observatii. Se aseamãnã cu Staurothele fissa, de care se deosebeste prin celulele algale himeniale si cu Staurothele areolata (Ach.) Lettau, de care se deosebeste prin ecologie.
    
    97. Staurothele fissa (Taylor) Zwach.
    (Staurothele lithina Zahlbr.; Verrucaria fissa Taylor apud Neck.; Sphaeromphale fissa Körb.; Thelotrema fissum (Taylor) Hepp.; Sphaeromphale umbrina Hellb.; Polyblastia umbrina Wahlenb.; Verrucaria umbrina Ach.; Staurothele silesiaca Zschacke; Staurothele fissa f. elegans Wallr.; Verrucaria fuscoatra Wallr.; Staurothele elegans Zwach.; Sphaeromphale elegans Körb.; Staurothele fissa f. contigua Vain.; Staurothele fissa f. rimulosa Zahlbr.; Staurothele lithina f. rimulosa Zahlbr.; Staurothele lithina f. continua Zahlbr.).
    Tal superficial, verzui- brun- întunecat sau roscat- brun- întunecat, subtire, cu crãpãturi fine, neted pânã la verucos, adânc crãpat, areolat rar subscvamulos. Peritecii de 0,2-0,6 mm.  , imerse în scobiturile talului; involucrela slab dezvoltatã, brun- neagrã; excipul propriu incolor pânã la brun deschis. Asce cu 2 spori; ascospori de (25) 35-50 × 14-22 (25)  m, muriformi si bruni. Celule algale himeniale de 2-3  m   , globos-cubice; uneori celulele sunt împerecheate. Picnidii imerse; conidii de 3,5-4 × 1  m. Pe roci silicioase din etajul montan pânã în etajul alpin; me. ombroph., me. hydroph., subneutroph.; caract. Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992, în Sporostatietum polisporeae Frey 1923, Umbilicarietalia cylindricae Frey 1922, Umbilicarietum deustae Hil 1925. - (arkt.) - bor. - smed. - mo. (med. mo.).

    98. Staurothele frustulenta Vain.
    (Staurothele catalepta f. spadicea Zschacke; Staurothele clopima f. spadicea Zahlbr.; Stigmatomma spadicea Körb.).
    Tal tare, crãpat- areolat, scvamulos- areolat si de asemenea granulos areolat, cenusiu pânã la castaniu brun, rar brun închis, cel mai mult deschis cenusiu brumat. Peritecii în jur de 0,3 mm., imerse în verucozitãtile hemisferice ale areolelor talului, cu apexul discului iesit în afarã, câteodatã ocrotit de o margine talinã. Ascele contin câte 2 spori. Ascospori de 33-48 × 12-22 µm, mai târziu devin bruni. Excipulul propriu incolor pânã la brun deschis. Involucrela slab dezvoltatã, brun- întunecatã pânã la neagrã. Algele himeniale ± sferice (poliedrice), de 2-5 µm. Pe diferite roci, în regiunile subalpine si alpine. - bor.-alp.
    
    99. Staurothele fuscocuprea (Nyl.) Zschacke
    (Verrucaria fuscocuprea Nyl.; Verrucaria cuprea v. fuscocuprea Nyl.; Staurothele fuscocuprea f. rimosior Zschacke).
    Tal subtire, risipit, brun-negricios sau negricios, uniform sau crãpat, putin lucios sau lipsit de luciu. Peritecii de aceeasi culoare, de 0,4-0,6 mm. lãtime, subgloboase, imerse în verucozitãtile taline si mai târziu cu apexul discului superficial. Involucrela slab dezvoltatã si împrejmuieste periteciul pânã aproape la bazã, brunã sau neagrã. Excipulul propriu de la incolor pânã la brun deschis. Asce sacate, cu 2 spori. Ascospori muriformi, bruni, elipsoizi sau alungiti, de 35-48 × 14-21 µm. Algele himeniale cilindrice, de 5-14 × 2,5-3 µm. Pe roci silicioase. - bor. alp.- (Carpati, Alpi, Norvegia) - mieur. (Austria, România).
    Obs.: Se aseamãnã cu Staurothele clopima (Wahlemb.) Th. Fr., diferentele constând în mãrimea ascosporilor si a algelor himeniale.
    
    100. Staurothele guestphalica (J. Lahm ex. Körb) Arnold
    (Polyblastia guestphalica J. Lahm. apud Körb.; Staurothele orbicularis v. guestphalica Lettau; Staurothele orbicularis (A. Massal.) Th. Fr.; Dermatocarpon ambrosianum v. orbiculare A. Massal.; Dermatocarpon ambrosianum v. effusum A. Massal.; Dermatocarpon ambrosianum A. Massal.; Porphyriospora orbicularis A. Massal.; Polyblastia orbicularis Trevis.).
    Tal imers, cenusiu sau nu se distinge. Peritecii negre, de 0,2-0,4 mm.  , adânc imerse, ulterior se desprind si prin cãdere lasã adâncituri în tal. Excipulul propriu  (brun) negru, la început rotunjit apoi în formã de urnã. Involucrela lipseste. Asce elipsoidale, cu 1, rar cu 2 spori; ascospori de 55-88 × 18-24  m (când sunt 2 atunci sunt mai mici, de 40 × 15  m), incolori, mai târziu devin brun- gãlbui pânã la rosietici, muriformi. Celulele algale himeniale globos-cuboide, de 2-3,5  m  . Pe roci calcaroase; basiph., me. xeroph.; în Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955. - (s'bor-) mieur.

    101. Staurothele hymenogonia (Nyl.) Th. Fr.
    (Verrucaria hymenogonia Nyl.; Polyblastia hymenogonia H. Olivier; Staurothele hymenogonia f. ecrustacea Zahlbr.; Staurothele hymenogonia f. minor Zahlbr.).
    Tal imers, cenusiu, acoperit de "mãtreatã", extins sau indistinct. Peritecii de 0,4-0,7 mm.  , semiimerse în scobituri putin adânci. Involucrela brun-neagrã, bine dezvoltatã, cu suprafata netedã sau asprã, ± alb pruinoasã; excipulul brun- întunecat spre negru. Asce cu 8 spori. Ascospori de (20) 25-32 (47) × 15-25  m, incolori si muriformi. Celulele algale himeniale de 3-10 × 2-3  m, cilindrice. În etajul alpin pe roci calcaroase, dolomite, mortar; mo-f. photoph., basiph.; în Parmelion conspersae  ern. et Hada  1944, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926. - (bor.) mieur. (-med).
    
    102. Staurothele immersa (A. Massal.) Dalla Torre et Sarnth.
    Tal endolitic, cenusiu-brun, uneori aproape lipseste. Peritecii de 0,5-0,58 mm.  , imerse, în formã de urnã. Excipulul propriu negru. Asce sacate cu 4-8 spori. Ascospori de 30-49 (-59) × (14-) 16-24 µm, la început incolori, mai târziu devin rosietici. Celulele algale himeniale globoase.
Pe roci calcaroase, dolomit sau sistoase; basiph., photoph., xeroph. s'med.

    103. Staurothele rugulosa (A. Massal.) Arnold
    (Polyblastia rugulosa A. Massal.; Thelotrema rugulosa A. Massal. ex Hepp; Verrucaria amphiboloides Nyl.; Polyblastia amphiboloides Nyl.).
    Tal gros de 0,4-0,6 mm., la suprafatã deschis la culoare, ocru gãlbui pânã la verzui- cenusiu, adânc crãpat areolat cu areole fin fisurate, ± cutate, extins sau împrãstiat în "petice". Peritecii de 0,4-0,6 mm.  , imerse, una sau douã într-o areolã; involucrela bine dezvoltatã, excipulul propriu are partea externã de culoare brun- închis si cea internã incolorã. Asce cu 8 spori. Ascospori de 25-35 × 12-19  m, incolori. Celulele algale himeniale de 3-6 × 3-4  m, globoase sau cubice pânã la usor alungite. Pe roci calcaroase, dolomite, mortar în etajul montan; neutroph., basiph., mo- me. photoph. - mieur-med.

    104. Staurothele rupifraga (A. Massal.) Arnold
    (Polyblastia rupifraga A. Massal.; Verrucaria rupifraga Garov.).
    Tal endolitic sau acoperit de "mãtreatã" (adesea indistinct), cenusiu deschis pânã la albastru- brun- deschis, extins. Peritecii de 0,2-0,4 mm.  , imerse în scobiturile substratului; involucrela lipseste; excipulul propriu are partea internã incolorã si cea externã brunã pânã la neagrã. Ascele contin 2-4 spori. Ascospori de 30-50 (-52) × 15-25  m, muriformi, bruni. Celulele algale himeniale globoase sau cubice, de 2-3 (-4,5)  m  . Pe roci calcaroase dure, în statiuni expuse la soare; în Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926, Gyalectetum jenesis Klem. 1951, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955. - bor.- mieur. h'mo.

    C. 4. 1. 10.  Thelidium  A. Massal. (1855) (Involucrothele Servit)
    Tal crustos, imers sau superficial, uniform sau rimos, palid, cenusiu-verde pânã la brun întunecat. Soralia rar este prezentã (Thelidium papulare). Fotobiont: chlorococcoid. Excipulul propriu incolor si friabil în partea superioarã iar în cea inferioarã brun întunecat, format din celule înclinate periclinal. Hymeniu J + (rosu). Involucrela poate lipsi sau poate fi prezentã si foarte bine dezvoltatã, dimidiatã. Hamateciu format din perifize, parafizele lipsesc. Asca are perete îngrosat în partea superioarã când este tânãrã, cu camerã ocularã micã, J -, lipsitã de aparat apical, si descãrcare fisitunicatã,  cu 8 spori uniserial septati. Ascospori elipsoizi pânã la oblong elipsoizi, incolori, netezi, lipsiti de perispor gros, cu 1-3 (-5) septe transversale, rareori si într-o micã proportie, cu 1-2 septe longitudinale. Pe calcar, gresie, micasist si alte roci, rar pe sol.

    105. Thelidium aeneovinosum (Anzi.) Arnold
    (Sagedia (Thelidium) aeneovinosa Anzi; Verrucaria aeneovinosa Anzi; Involucrothele aeneovinosa (Anzi) Servit; Thelidium methorium Hellb.).
    Tal subtire, uniform sau fin areolat, brun-negru, cenusiu-brun sau întunecat mãsliniu. Peritecii numeroase, de 0,2-0,6 mm.  , superficiale. Involucrela de 0,5-0,7 mm. lãtime, în partea inferioarã a periteciului se îndepãrteazã de excipul; perifize de 40  m lungime. Asce de 65-85 (-105) × 30-35 (40)  m. Ascospori simpli pânã la 1- septati, la ambele capete trunchiati sau rotunjiti si la mijloc strangulati, de (24-) 28-44 × (13) 14-20  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci silicioase inundate; subneutroph./f-mo. acidoph., hydroph., f.- ex. photoph., anitroph.; caract. Ionaspidetum chrysophanae Frey 1922. - arkt.- mieur. mo/alp.

    107. Thelidium circumspersellum (Nyl.) Zschacke
    (Verrucaria circumspersella Nyl.; Thelidium circumspersellum f. lojkanum Szatala; Thelidium lojkanum Szatala; Involucrothele lojkana (Szatala) Servit)
    Talul lipseste aproape complet sau este ca o crustã uniformã, albã pânã la cenusie. Peritecii numeroase, mici, de 0,2 mm.  , cu excipulul propriu de ± 130 µm grosime; involucrela ajunge pânã la jumãtate. Perifize de pânã la 20 µm lungime iar ascele de 43-75 × 15-25  m. Ascospori 1 sau 3-septati în amestec cu simpli, de 18-24 × 8-9  m; himeniu J + rosu. Pe roci calcaroase umede: subneutroph.- mo. basiph., substrathygroph., anitroph./mo. nitroph. - s'bor.- mieur.
      Obs.: se aseamãnã cu Thelidium zwackhii A. Massal. Se deosebeste prin caracteristicile sporilor.

    nr. 108. Thelidium decipiens (Nyl.) Kremp.
    (Verrucaria decipiens (Hepp) Nyl.; Sagedia decipiens Hepp; Thelidium crassum A. Massal.; Thelidium decipiens f. hymenelioides Körb.; Thelidium hymenelioides Körb.; Thelidium exile Arnold; Thelidium decipiens f. scrobiculare Arnold apud Glawacki; Thelidium immersum (Leight.) Mudd.; Verrucaria immersa Leight.; Sagedia nigrella v. abscondita (Kremphbr.) Hepp; Polyblastia nigrella f. abscondita Kremphbr.; Thelidium immersum v. amylaceum (A. Massal.) Servit; Thelidium leightonii Choisy; Thelidium leightonii v. amylaceum (A. Massal.) Grummann; Thelidium amylaceum A. Massal.; Sagedia umbrosa vera (A. Massal.) Hepp; Verrucaria umbrosa Stitzbg.; Thelidium absconditum (Hepp) Rabenh.; Thelidium absconditum f. brachysporum Zschacke; Thelidium brachysporum (Zschacke) Servit; Thelidium absconditum f. juvenile Arnold; Thelidium gibbosum Zschacke).
    Tal foarte subtire, endolitic, formând o crustã uniformã sau cu crãpãturi fine cenusii, cenusiu- verzui, galben- murdar, sau albastru- cenusiu, înconjuratã de o linie prototalinã neagrã. Peritecii imerse, mai târziu numai apexul iese la suprafatã, de (0,22) 0,3-0,45 mm. lãtime, de obicei înconjurate de o cutã a verucozitãtii talului sub forma unui inel. Excipulul propriu la partea superioarã îngrosat si negru - bruniu, iar la partea inferioarã mai subtire si mai deschis la culoare. Involucrela lipseste. Ascele clavate de 75-90 × 31-42  m. Ascospori 1-septati, uneori în amestec cu simpli, incolori, de formã elipticã, de diferite lungimi: (12)-41 × 6-18  m cel mai adesea 24-30 × 10-14  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase; basiph., mesoph.- ex. hygroph., anitroph.- (mo.) nitroph.; caract. Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1979, Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978 si prezent în Verrucarietea nigrescentis Wirth. 1980 si Collematetea cristati Wirth 1980. - bor. med., mo/alp.

    109. Thelidium decussatum Zschacke
    (Involucrothele decussata (Kremph.) Servit; Acrocordia decussata Kremph.)
    Tal slab dezvoltat, din loc în loc areolat, de culoare murdar cenusie, nelucios, ± înconjurat de o linie neagrã. Peritecii usor convexe, de 0,3-0,4 mm. Excipulul propriu ± sferic, de 0,2-0,25 mm., negru, acoperit pânã la jumãtate de involucrelã. Asce de 65-70 × 30-35  m. Ascospori, câte 8 într-o ascã, incolori, 1- septati, la ambele capete rotunjiti, de 21-27 × 8-11  m. Himeniu J + (albastru- verzui, apoi rosu). Pe diferite roci; schioph., mezoph., ombroph.; în Pertusarietum corallinae Frey 1922, Cystocoleao-Racodietum Schade 1932 ex Klem. 1955. smed.co.

    110. Thelidium fumidum (Nyl.) Hazsl.
    (Verrucaria fumida Nyl.; Involucrothele fumida (Hazsl.) Servit).
    Tal crustos, superficial, întunecat- brun pânã la negru-brun, cu crãpãturi, de - 200 µm grosime, cu un strat bazal puternic îngrosat. Peritecii de 2,6-6,5 mm.  , cu o formatiune protectoare, adesea fiind acoperite de un strat talin negru, liber spre apex. Involucrela bine dezvoltatã, înconjurând periteciile si continuându-se pânã la stratul bazal întunecat al talului, pigmenti purpurii sau rosu brunii, K + (cenusiu). Ascospori 1-septati, la ambele capete rotuniti, incolori, câte 8 într-o ascã, de 24-34 × (8) 9,5-15  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci micasistoase umede. -mieur.- smed.co.

    111. Thelidium gyelnikii Servit
    (Involucrothele gyelnikii Servit)
    Tal negru - mãsliniu; periteciile la bazã acoperite de tal; exoteciul de 0,25-0,4 mm. lãtime. Asce de 60-120  m lungime. Ascospori, câte 8 într-o ascã, sunt incolori, 3 septati, de 18-22 × 7-11  m. Pe roci calcaroase. smed. co.

    112. Thelidium impressum (Stizenb.) Zschacke
    (Sagedia (Thelidium) impressa Müll.-Arg.; Thelidium impressulum Zschacke; Involucrothele impressula (Zschacke) Servit; Verrucaria impressa Stizenb.).
    Tal foarte subtire, endolitic, cenusiu pânã la bruniu- cenusiu, (asemãnãtor la culoare cu substratul), uniform sau cu crãpãturi fine, de cele mai multe ori mãrginit de o linie întunecatã. Peritecii de 0,2 - (0,3) - 0,45 mm. lãtime, semiimerse, partea de la suprafata talului având forma unor hemisfere înalte, putin presate la partea superioarã si de culoare neagrã. Ostiola adesea ca o depresiune. Involucrela îngrosatã în partea superioarã a periteciului ajunge pânã la jumãtate, adesea pânã aproape de baza acestuia, prezintã numerosi pigmenti purpurii sau roscati brunii. Excipulul de 0,18-0,20 mm lãtime, sferic, 1/2 imers. Parafizele lipsesc sau foarte  putin dezvoltate. Ascospori 1- septati, câte 8 într-o ascã, incolori, de (9-) 10-15 × 6-9  m. Pe roci calcaroase. -mieur- smed.co.

    113. Thelidium incavatum Mudd.
    (Amphoroblastia incavata (Nyl.) Servit; Verrucaria incavata Nyl.; Thelidium aphanes J. Lahm.; Thelidium incavatum f. aphanes Zschacke; Thelidium incavatum v. umbrosum (A. Massal.) Servit; Thelidium umbrosum A. Massal.; Sagedia umbrosa vera (A. Massal.) Hepp; Verrucaria pyrenophora v. incavata Nyl.).
    Tal subtire, neted sau uneori din loc în loc verucos, compact fãinos, cenusiu- alburiu. Stratul algal are pânã la 140-240  m grosime. Peritecii de 0,4-0,5 mm., negre, imerse, numai vârfurile iesite în afarã si înconjurate de tal sub forma unei cute. Asce de (85) 110 × (23) 30-40  m, contin câte 8 spori. Ascospori de 32-46 × (9-) 14-16  m, elipsoizi, la un capãt mai lãtiti decât la celãlalt, 3-septati, uneori una din celule prezintã un sept longitudinal. Himeniu J + (albastru sau rosietic). Pe roci calcaroase; basiph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.- (mo.) nitroph.; în Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978 si Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - bor.- med.

    114. Thelidium inundatum Zschacke
    Tal subtire sau aproape lipseste; poate fi extins sau limitat, albicios sau gãlbui – cenusiu, ici colo strãbãtut de linii negre. Stratul algal are cca 90  m grosime cu gonidii aglomerate. Peritecii mici, numeroase, apropiate între ele, se observã numai apexul punctiform, foarte fin, restul complet imerse. Excipulul propriu brun sau negru- brun, sferic, de 0,14-0,23 mm. grosime. Asce clavate si svelte. Ascospori 3- septati, de formã eliptic-alungitã, la unul din capete ceva mai lãtiti, la celãlalt putin îngustati, de 32-36 × 10-14  m. Pe roci calcaroase netede, temporar inundate. smed.co.

    115. Thelidium kolcvarense Zschacke
    Tal foarte subtire, uniform, ca niste macule ruginii, nedelimitate. Peritecii mici, sferice, negre, de 0,2-0,25 mm.  , numeroase, stând în substrat în mici adâncituri, dupã moarte si cãderea lor rãmânând în acesta din urmã numai gropitele. Asce sacate, de 60-75 × 36-40  m. Ascospori câte 8 într-o ascã, elipsoizi, incolori, 1-septati, adesea alungiti la un capãt, de 27-30 × 9-12  m.
Pe micasist. - mieur.- smed.co.

    116. Thelidium minimum (A. Massal.) Arnold
    (Involucrothele minima (A. Massal.) Servit; Verrucaria minima A. Massal.; Sagedia minima (A. Massal.) Hepp).
    Tal crustos areolat, brun-murdar, stratul medular de - 7  m lãtime. Peritecii foarte mici, putin peste 0,1 mm., negre, nelucioase, cu o ivolucrelã de 0,14 mm. lãtime, neagrã, înconjurând pânã la jumãtate periteciu. Ascele de 28-35 × 6-18  m.  Ascospori putin curbati, de 9-15 × 5-6  m, 1-septati (rar pot fi întâlniti si spori simpli în amestec cu 1-septati), la ambele capete rotunjiti sau la unul din capete ascutiti, câte 8 într-o ascã, incolori. Himeniu J + (rosu). Saxicol; mesoph. (-me. hygroph.), anitroph. (mo.)nitroph. - bor.- med.
    Observatie: diagnoza si ecologia sunt asemãnãtoare cu cele de la Verrucaria pinguicola A. Massal.

    117. Thelidium minutulum Körb.
    (Thelidium acrotellum Arnold; Thelidium hospitum Arnold;  Thelidium aethioboloides (Nyl.) Vain.; Thelidium margaceum (Leight.) Zschacke; Thelidium circumvallatum Zschacke).
    Tal foarte subtire, apoape pielos, crustos, brun- cenusiu, umezit devine verde, nu se deosebeste de substrat decât prin prezenta gonidiilor verzi, care sunt împrãstiate. Prototalul aproape nu se recunoaste. Fotobiont: chlorococcoid. Peritecii numeroase, foarte mici, de 0,1-0,6 mm., semiimerse, cu partea superioarã iesitã la suprafata substratului. Excipulul propriu în întregime negru sau cu baza de culoare mai deschisã. Involucrela lipseste. Asce clavate, fisitunicate, de (54-) 60-70 × 21-24  m. Ascospori îngust elipsoizi, de 15-21 × 6-8  m, 1- septati sau în amestec cu simpli, însã acestia au câte douã picãturi mari de ulei. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase si sol, pe tigle si pietre cu silicati bazici. - mieur - smed.

    118. Thelidium olivaceum Körb.,
    (Involucrothele olivacea (Schaer.) Servit; Pyrenula olivacea Schaer.; Verrucaria olivacea Fr.; Sagedia olivacea (Fr.) Naeg.; Verrucaria psudolivacea Nyl.).
    Tal compact, mucilaginos, putin areolat, verzui-murdar sau brun- mãsliniu, iar stratul medular negricios. Peritecii de - 0,4 mm.  , mici, numeroase, brun-negricioase, acoperite de tal, înconjurate de involucrelã pânã la jumãtate sau mai mult. Asce clavate, de 60 × 20  m, cu câte 8 spori. Ascospori de formã elipsoidã, incolori, de 16-22 (34) × 7-12 (14)  m, 1-septati, rar simpli sau 3-septati. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase. - mieur.- med. mo.

    119. Thelidium papulare(Fr.)  Arnold
    (Thelidium papulare f. algovicum Rehm.; Thelidium papulare f. genuinum Zschacke;  Thelidium pyrenophorum v. genuinum Zschacke; Pyrenula papularis Schaer.; Thelidium rubellum A. Massal.; Polyblastia papularis (Fr.) Servit; Verrucaria papularis Fr.; Polyblastia papularis f. genuina (Zschacke) Servit; Polyblastia papularis f. algovica (Rehm.) Servit; Thelidium austriacum  Zschacke; Verrucaria pertundens Nyl.; Thelidium cataractarum (Hepp.) Lönnr.; Thelidium rodnense Zschacke; Thelidium nigricans Zschacke; Amphoroblastia austriaca Servit).
    Tal slab dezvoltat sau aproape lipseste, mai ales semiendolitic, alb-gãlbui murdar, cenusiudeschis, cenusiu-verzui sau bruniu, uneori cu nuantã de galben sau rosu, neted pânã la fin granulos, înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Peritecii de 0,3-0,6 (0,8) mm., negre, semiimerse. Involucrela bine dezvoltatã, de 0,4-0,8 mm. lãtime, se aflã spre partea superioarã a periteciului spre bazã îndepãrtându-se de peretii acestuia. Excipulul propriu incolor, numai în partea superioarã întunecat la culoare. Parafizele ± mucilaginoase. Asce de 90-110 × 36-43  m; în zona ostiolarã perifize lungi si moi. Ascospori 6-8/ ascã, incolori sau gãlbui, 1- sau 3-septati (uneori unul dintre segmente are un sept longitudinal), au (15) 20-36 (42) × (7) 10-17  m; himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase, dolomit si mai rar pe roci silicioase; basiph. (netroph.), ex. schioph.- ex.photoph., mo-me. hygroph., anitroph./mo. nitroph.; în Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - arkt.- med.mo.

    120. Thelidium pyrenophorum Mudd.
    (Thelidium pyrenophorum v. ungeri Zschacke; Involucrathele pyrenophora (Ach.) Servit; Thelidium pyrenophorum f. acrustaceum Dalla Torre et Sarnth.; Thelidium galbanum Körb.; Thelidium auruntii (A. Massal.) Krmph.; Sagedia auruntii f. emergens Müll. Arg.; Verrucaria auruntii A. Massal.; Involucrothele auruntii (A. Massal.) Servit; Thelidium ungeri Fw.; Arthopyrenia ungeri Boistel; Involucrathele ungeri (Flot.) Servit).
    Tal ± uniform, compact, pielos sau fin areolat pânã la verucos, alb, albastru-alb, cenusiu, bruniu, mai rar mãsliniu - gãlbui, uneori înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Peritecii de 0,25-0,6 (0,7-1) mm.  , negre, usor brumate, semiimerse sau superficiale. Involucrela înveleste periteciu pe jumãtate sau în întregime, la partea inferioarã fiind mai îndepãrtatã de peretele periteciului. Asce clavate, de 75 × 35  m. Ascopori în cea mai mare parte 1-septati, pot fi si 3-septati, la ambele capete rotunjiti, de 18-29 (32) × (8) 9-14 (15)  m, incolori, câte 8 într-o ascã. Himeniu J + (rosu), ascele J + (albastru- pal). Pe roci calcaroase, dolomit si micasist; basiph., mo. (-me.) hygroph., anitroph.; în Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Gyalectetum jenensis Klem. 1951, Caloplacetum elegantis Motyka 1925, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926. - bor.-smed., mo./alp.
    Observatii. Se aseamãnã cu Thelidium aeneovinosum (Anzi) Arnold (1868) diferind prin mãrimea ascosporilor si culoarea talului.

    121. Thelidium rehmii Zschacke
    (Involucrothele rehmii (Zschacke) Servit).
    Tal uniform, slab dezvoltat, aproape gelatinos, oliv-verde sau verde deschis. Peritecii numeroase, negre, hemisferice, pe jumãtate iesite la suprafata talului, de 0,2-0,3 mm. Excipulul propriu pânã aproape la bazã negru, baza deschisã la culoare sau incolorã. Asce larg- clavate, contin câte 8 spori, de 75-90 × 28-30  m. Ascospori de (20) 22-28 × 9-11 (12)  m, elipsoizi, la ambele capete ± trunchiati, 1-septati. Himeniu J + (rosu). Pe roci poroase, în statiuni umede; mo.acidoph. - (bor.-) mieur.

    122. Thelidium thuringiacum Zschacke
    Tal endolitic, foarte subtire, formând pe piatrã o crustã prãfuitã, de culoare cenusie. Peritecii complet imerse, devin vizibile numai prin sfãrâmarea pietrei, au 0,2-0,25 mm mãrime, apexul plat si deschiderea printr-un por. Asce clavate, cu 8 spori, de 90-100 × 32-35  m. Ascospori eliptic-alungiti, trunchiati la ambele capete, 1-septati în amestec cu simpli, de 30-37 × 13-14  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase; basiph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.; în Lecanoretum agardhianae (Motyka 1925) Klem. 1955, Placocarpetum schaereri Klem. 1955 em. Cl. Roux 1978, Verrucario - Placynthietum nigri Kaiser 1926, Gyalectetum jenesis Klem. 1951.
-mieur.- smed.co.

    123. Thelidium transsilvanicum Zschacke
    (Involucrathele transsilvanica (Zschacke) Servit).
    Tal slab dezvoltat, de culoare galben-mãslinie. Peritecii numeroase neuniforme ca mãrime, negre, imerse, numai apexul iese la suprafatã. Asce de 100 × 40-50  m, cu câte 8 spori. Ascospori 1-septati, pânã sunt tineri la mijloc usor strangulati, la unul din capete mai ascutiti decât la celãlalt, de 32-42 × 14-18  m, devin bruni mai târziu. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase. smed. co.

    124. Thelidium zwackhii (Hepp.) A. Massal.
    (Thelidium zwackhii v. olivascens Zahlbr.; Sagedia zwackhii Hepp; Verrucaria zwackhii Garov.; Amphoroblastia olivascens Servit).
    Tal crustos, slab dezvoltat, fragil, verde-cenusiu pânã la alb-cenusiu, uneori aproape lipseste, cu prototal indistinct. Peritecii mici, de 0,1-0,25 mm., negre, la început aproape imerse, apoi iesite la suprafatã, aproape sferice, moi, cu perete negru (la bazã însã mai deschis la culoare); perifize scurte; asce sacate, de 90-120 × 30-40  m. Ascospori, câte 8 / ascã, incolori, eliptic-alungiti, la început 1-septati iar la urmã 3-septati, de 22-36 × 8-14  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase sau silicioase cu baza pe sol; pionier; (mo. acidoph.), subneutroph. – mo. basiph.; substrathygroph., anitroph./mo. nitroph.; în Caloplacion decipientis Klem. 1950, Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926. - (s'bor.-) mieur.

    C. 4. 1. 11. Verrucaria Schraeder (1794)
    Tal crustos, se dezvoltã la suprafata substratului (tal superficial) sau adâncit în acesta (imers). Ca aspect general poate fi uniform si neted sau fisurat areolat, la speciile de pe stânci inundate (submerse) suprafata talului are încretituri sau puncte negre. In structurã talul imers are medula formatã din hife care formeazã si zona hifelor fixatoare, la talul epilitic medula lipseste sau este formatã din hife dispuse adesea vertical sau în formã de grilaj (Fig. 3). Fotobiont: Coccobotrys, Dilabifilum (Pseudopleurococcus), Heterococcus, Myrmecia sau alte genuri unicelulare. Acestea, uneori se întrepãtrund cu hifele în siruri verticale. Ascoma: periteciu ± globos, situat în adânciturile substratului, ale talului, sau erupe la suprafata acestuia. Excipulul propriu incolor pânã la brun sau negru, adesea este dens si fragil; involucrela prezentã la majoritatea speciilor; Hamateciu: perifize care cãptusesc ostiola si filamente asemãnãtoare pseudoparafizelor; acestea sunt gelatinizate în stadiile primare (lãsând mucilagiu si picãturi de ulei), si lipsesc în ascoma maturã. Asce clavate pânã la alungit- elipsoide, cu perete format din douã straturi celulare, cu încãrcãtura adesea stearsã, întunecatã (asce de tip Verrucaria) sau ascele se topesc lãsând pachete de câte 8 ascospori incluse în mucilagiu. Ascospori subglobosi pânã la elipsoizi sau oarecum fusiformi, incolori, cu pereti subtiri, netezi, neseptati (uneori cu pseudosepte). Conidioma nu se cunoaste, la majoritatea speciilor.
    Ecologie: pe roci calcaroase si silicioase, materiale de constructii, nisip compact si gresii; cosmopolit dar cu optiuni de dezvoltare în regiunile temperate.

    125. Verrucaria aethiobola Wahlenb.
    (Verrucaria hydrela f. aethiobola A. Massal.; Pyrenula aethiobola Ach.; Lithoicea aethiobola Stnr. apud Cohn; Verrucaria margacea v. aethiobola Nyl.; Verrucaria umbrina v. aethiobola Dietrich.; Verrucaria papillosa f. acrotella Arnold; Verrucaria umbrina f. acrotella Vain.; Verrucaria acrotella Ach.; Verrucaria acrotella f. fumosa Vain.; Verrucaria acrotella f. subathalina Vain.; Verrucaria laevata Ach.; Lithoicea laevata A. Massal. Verrucaria cataleptoides Nyl.; Verrucaria catalepta Schäer.; Verrucaria alutacea Köerb.; Verrucaria catalepta v. alutacea Hepp; Verrucaria catalepta (Ach.) Schäer.; Verrucaria aethiobola v. cataleptoides Vain.; Verrucaria deformis Arnold).
    Tal areolat, subtire, mat, albastru- cenusiu pânã la negru- brun, niciodatã verde, areole boltite sau plate. Stratul algal de 0,2 mm înãltime; alge aproape rotunde, de 5-8  m  , unicelulare, rar 2-4 celulare, nu sunt dispuse în siruri. Peritecii câte una într-o areolã, semiimerse, de 0,3-0,4 mm. Excipulul brun-negru, adesea rotund, de 0,3 mm. Involucrela variatã, acoperã excipulul propriu pânã la jumãtate sau pânã la bazã. Peritecii K + (rosu brun). Asce de 60 × 21 sau 72 × 26  m. Ascospori 8/ ascã, simpli, elipsoizi, de 12-25 (30) × 8-12  m. Himeniu J + (violaceu sau rosu). Pe roci silicioase umede, submerse; subneutroph., f.-ex. photoph., anitroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992, Lecideletum lucidae Schade 1934 ex Klem 1950, Porpidium tuberculosae Wirth 1972 (în as.: Porpidietum tuberculosae Klem. 1946 ex 1955, Porpidietum crustulatae Klem. 1950, Pertusarietum corallinae Frey 1922). - arkt.- mieur.- smed.- mo.

    126. Verrucaria anceps Kremph. apud Hepp
    (Sagedia anceps Kremph.; Polyblastia anceps (Kremp.) Servit).
    Tal subtire ± endolitic, ici colo cu crãpãturi, cenusiu- alb pânã la cenusiu- brun. Peritecii foarte numeroase asezate la suprafata talului si numai baza adâncitã în tal, umbilicate, au ostiola bine dezvoltatã si centrum hemisferic si de 0,2-0,3 mm. lãtime. Involucrela se întinde pânã la jumãtatea sau pânã la baza excipulului. Asce de 65-70 × 22-26  m. Ascospori de 14-20 × 6-9  m, eliptici, pânã la 4- septati, dar uneori si simpli. Himeniu J + (albastru). Pe roci calcaroase si dolomit; în Aspicilion calcareae Albertson 1950 si Caloplacion decipientis Klem. 1950. - mieur.- smed.co.

    127. Verrucaria apomelaena (A. Massal.) Hepp
    (Lithoicea apomelaena A. Massal.).
    Tal cartilaginos, brun- cenusiu sau alb- cenusiu, umezit devine negru-verzui. Peritecii numeroase, cu baza acoperitã de tal; excipulul propriu are în jur de 300  m lãtime. Asce capitate, de 80 × 22  m. Hamateciu: perifize care cãptusesc ostiola si au pânã la 20  m lungime. Ascospori 8 / ascã, elipsoizi, de 20-24 × 10-13  m, galbeni. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase, calcar impregnat între pietrele de altã naturã, pietre cu baza pe sol calcaros; basiph., photoph., xeroph.; în Xanthorietum elegantis Motyka 1925. - mieur.- smed.co.

    128. Verrucaria aquatilis Mudd.
    (Lithoicea aquatilis (Mudd.) Stnr.; Verrucaria vitricola Nyl.; Verrucaria maurula Müll.-Arg.; Bachmannia maurula Müll.-Arg.).
    Tal foarte subtire, cel putin când este umed devine întunecat verde pânã la negricios, subgelatinos, neted sau cu papile mici si fine, apãrând ca o patã neagrã-verzuie sau neagrã lucioasã cu puncte fine; nu are cortex. Algele, de 4-9  m  , asezte în rânduri perpendiculare sau orizontale. Peritecii mici, de 0,2 - 0,3 mm., complet imerse, cenusiu-negricioase, la început acoperite de tal. Excipulul propriu negru, la bazã incolor. Ascele au formã de parã sau sunt uniform alungite, de 26 × 14  m, cu 8 spori, uneori cu sporii aranjati pe 2 rânduri. Ascospori lat elipsoizi sau aproape rotunzi, de 6-11 × (4-) 5-7  m. Himeniu J + (rosu). Pe roci inundate permanent; subneutroph., mo. acidoph., anitroph.; în Verrucarion funkii Wirth 1972 si Caloplacion decipientis Klem. 1950. - mieur.- subatl.(-med.).

    129. Verrucaria banatica Servit
    Tal alb, alb- cenusiu, endolitic; peritecii de - 0, 4 mm; excipulul de 300 µm înãltimr; involucrela apicalã; ascospori elipsoizi, simpli, incolori, de 23-36 x 10-13 µm. Pe roci calcaroase.
s-med.  (România).

Observatii: diagnoza si ecologia sunt asemãnãtoare cu Verrucaria arnoldi J. Steiner


    130. Verrucaria bosniaca Servit
    (Verrucaria bosniaca v. cretzoiuana Servit; Verrucaria bosniaca v. romanica Servit).
    Tal bine dezvoltat, formând o crustã externã de culoare albã, alburie sau slab rozee, împãrtitã de linii prototaline negre în areole mici, convexe. Stratul algal are 40-60  m lãtime, iar algele au diametrul de 4-8  m. Peritecii numeroase, cu involucrelã convexã, neregulatã. Prin moartea periteciilor rãmân în tal numeroase gropite. Ascospori de 15-20 × 7-10  m. Pe roci calcaroase. smed. co.

    131. Verrucaria bucegiense Servit
    (Amphoridium bucegiense Servit).
    Tal endolitic, alb, cu alge pânã la 12  m lungime, cu peritecii numai partial imerse. Excipulul de 350 - 500  m lãtime, iar perifizele de 60  m lungime sau sunt mai lungi. Ascospori rotunjiti la capete, de 20-25 (27) × 11-14  m. Pe roci calcaroase. smed. co. (România).

    132. Verrucaria caerulea D.C. in Lam et D.C.
    (Hymenelia coerulea (A. Massal.) Körb.; Verrucaria coerulea (Ramond) Schäer.; Verrucaria krempelhuberi Lind.; Verrucaria plumbea v. fusca Kremp.; Verrucaria rupestris v. grisea Dietrich; Lichen coeruleus in Lam. et DC.; Verrucaria plumbea Ach.; Verrucaria fusca v. plumbea Krmph.; Involucrothele plumbea (Ach.) Servit; Thelidium plumbeum Servit; Verrucaria amylacea f. compacta Arnold; Verrucaria glaucina Ach.; Verrucaria fuscella f. glaucina Schaer.).
    Tal crustos, bine dezvoltat, uniform, rar distinct areolat, plumburiu sau brun-mãsliniu-cenusiu pânã la fãrã culoare, mai ales în locurile umbroase; uneori se observã pe margini prototalul brun întunecat. Peritecii mici, negre, foarte numeroase, în general imerse. Involucrela de 0,15-0,3 mm. se întinde pânã la jumãtate, neagrã, cu apex plat pânã la convex, caz în care ostiola este concavã, centrum 0,15-0,25 (-0,3) mm.  ; excipulul propriu incolor pânã la negru. Asce clavate pânã la aproape mãciucate. Ascospori de (12-) 14-20 (22) × (4) 5-8 (11)  m.  Himeniu J + (albastru sau rosu). Pe roci calcaroase (rar dolomitice si cãrãmizi); basiph., mesoph. (me. hygroph.), anitroph.-(mo.) nitroph.; caract. Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978, în Caloplacion decipientis Klem. 1950 si Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - (bor.)- mieur. mo.- med. mo.

    133. Verrucaria calciseda DC.
    (Amphoridium calcisedum (DC.) Servit Verrucaria rupestris v. calciseda Schaer.; Verrucaria muralis v. compactilis Wallr.; Verrucaria calciseda f. interrupta Anzi; Amphoridium calcisedum f. interruptum (Anzi) Servit; Verrucaria interrupta J. Steiner; Verrucaria calciseda v. crassa Arnold; Amphoridium crassum (A. Massal.) Servit; Verrucaria crassa A. Massal.; Verrucaria rupestris f. crassa Malbr.).
    Tal foarte subtire, endolitic sau semiendolitic, alb sau cenusiu, formând o crustã finã, netedã, uniformã sau cu crãpãturi fine radiale în jurul periteciului, adeseori înconjurat de o linie prototalinã neagrã. Uneori talul este epilitic, mic si format din mai multe câmpuri ± bombate (f. insculptoides), alteori în parte este epilitic si de culoarea cretei, în parte endolitic si de culoare fumurie, iar din loc în loc înconjurat de o linie prototalinã neagrã (f. interupta). Talul mai poate avea culoare deschisã cenusie pânã la gãlbuie si de obicei este bine vizibil (v. crassa). Peritecii numeroase si imerse, cu vârful ± proeminent, prin cãdere lasã gropite în substrat. Invelisul periteciului are apexul fãrã sentulete radiale, este putin ridicat deasupra talului si are 0,25-0,3 mm. lãtime. Excipulul propriu ajunge pânã la 350  m lãtime, este complet negru-brun, ca si involucrela. Perifize de - 25  m lungime (v. crassa). Ascospori elipsoizi, de 16-24 × 9-14  m.  Himeniu J + (albastru). Pe pietre (mai ales calcar sau dolomit); basiph., ombroph., xeroph., ex.- f. photoph., thermoph., anitroph.-/ mo. nitroph.; în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1970, Collematetea cristi Wirth 1980, Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978, Hymenelio coeruleae-Farnoldinetum juranae Kaiser 1926 em. Klem. 1955). - s'bor.- med.

    134. Verrucaria cryptica Stnr.
    (Amphoridium  crypticum (Stnr.) Arnold).
    Tal slab dezvoltat, endolitic sub forma unei pete albe sau albastru cenusie. Peritecii mici, imerse, numai partea superioarã iese la suprafatã. Excipulul este ca o urnã de 0,3-0,4 mm. lãtime, brun-negru, cu apexul mai strâmt. Hamateciu: filamente gelatinizate (în stadiul tânãr) si care lipsesc în ascomata maturã. Asce larg clavate de 95 × 42  m, cu câte 8 spori. Ascospori lung-elipsoizi, de 20-34 × 12-18  m. Himeniu J + (albastru). Pe roci calcaroase; în Lecanoretum agardhianae (Motyka 1925) Klem. 1955, Aspicilietum calcarae  Du Rietz 1925 em. Cl. Roux 1978, Verrucario-Placynthietum nigri Kaiser 1926. - mieur.- smed.co.

    135. Verrucaria csernaensis Zschacke
    Tal epilitic, neted sau fin areolat, gros de 0,3 mm., brun-cenusiu, lucios, În structurã (microscopic) se observã cã fotobionta este dispusã în siruri verticale, ajungând pânã în imediata vecinãtate a suprafetei talului, de cele mai multe ori rotunde (de 3-6 µm  ) în amestec cu unele mai alungite (de 6-12 µm lungime); prototal negru-bruniu. Peritecii imerse, (mai ales câte una într-o areolã), apãrând la suprafatã numai vârful plat si lat de ± 0,2 mm. Excipulul propriu de culoare neagrã brunã si îngrosat în partea apicalã. Involucrela se împrãstie lateral. Asce clavate, de 70-75 × 30-32  m. Ascospori elipsoizi, de 16-21 × 9-11  m. Pe diferite roci inundate. smed. co. (România).
    Obs.: Verucaria csernaensis are ecologia si diagnoza asemãnãtoare cu Verrucaria latebrosa (prin syn. Verrucaria devergescens Nyl.).
     
    136. Verrucaria cyanea A. Massal.
    (Verrucaria limitata Krmph.; Involucrothele limitata (Kremp.) Servit; Thelidium limitatum (Kremp.) Servit; Verrrucaria cyanea v. pulicaris Zahlbr.; Verrucaria pulicaris A. Massal.; Verrucaria decussata v. pulicaris Arnold).
    Tal ± endolitic, uniform, putin fãinos, uneori putin lucios, adeseori cu gropi superficiale, delimitat si divizat de linii prototaline brune sau negre, verde- cenusiu, alb- cenusiu, alb sau galben- albicios. Peritecii mai mult de jumãtate imerse, negre, sferice, prin cãdere lasã gropite în substrat. Excipulul propriu incolor pânã la brun pal. Involucrela brunã sau neagrã, de 0,12-0,3 mm., convexã, întinsã lateral, dimidiatã. Ascospori de 12-20 × (4) 5-8 (9)  m, elipsoizi, câte 8 într-o ascã, incolori, la ambele capete ascutiti. Himeniu J + (rosu). Pe roci calcaroase; basiph., mo. photoph., ex. schioph., anitroph.; caract. Acrocoridion conoideae Cl. Roux 1978, în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - bor.- med.mo.

    137. Verrucaria danubica Servit
    Tal semiendolitic pânã la epilitic, areolat, cu areole putin convexe, de culoare brun-gãlbuie. Stratul algal dee 70-120  m lãtime; algele sunt asezate în serii verticale, au 6-8  m  . Peritecii mari, de 1,3 mm., câte 1-4 într-o areolã. Ascospori de 17-19 × 8-10  m. Himeniu J + (rosu). Saxicol. smed. co.

    138. Verrucaria delita Nyl.
    (Verrucaria delita f. subcontinua Nyl.; Verrucaria subcontinua Zschacke; Verrucaria zenogensis Zschacke; Involucrothele subcontinua Servit; Thelidium zenogense Servit; Thelidium subcontinuum Servit).
    Tal alb-cenusiu sau cenusiu- murdar, formeazã o crustã fãrã luciu, fin areolatã, groasã de 0,25 mm. Stratul superior al talului este hialin, lipsit de alge. Algele din stratul medular sferice, de 5-7  m  . Peritecii imerse, au numai apexul la suprafatã, late de 0,55 mm.; partea inferioarã a periteciului aproape sfericã si latã de 0,25-0,3 mm., mai târziu lãtindu-se spre vârf prin involucrela pe care o prezintã. Imprejurul deschiderii terminale se aflã o involucrelã neagrã, puternicã, trecând în lateral mult de diametrul excipulului si este mai groasã de 0,45 mm. Himeniu J + (rosu). Asce clavate, de 90 × 36  m. Ascospori eliptici sau elipsoidali, câte 8 într-o ascã, de 28-36 (38) × 11-13 (-15)  m. Saxicol: pe stânci sistoase inundate. smed. co.

    139. Verrucaria denudata Zschacke
    Tal subtire, putin lucios, rar areolat, verde-oliv, verde- cenusiu sau brun, umezit verde. Peritecii numeroase, de 0,2-0,3 mm., la început complet acoperite de tal, mai târziu numai baza. Asce de 70-75 × 23-28  m, cu 8 spori; ascospori alungit-elipsoizi, de 18-23 × 6-10  m; himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci silicioase umede; caract. Verrucarion praetermissae  ern. et Hada  1944 em. Wirth 1972.

    140. Verrucaria dolosa Hepp
    (Verrucaria mutabilis Borrer apud Leight.; Verrucaria margacea v. dolosa Hue; Verrucaria floerkeana Dalla Torre et Sarnth; Verrucaria floerkeana v. congregata Zahlbr.; Verrucaria papillosa Flörke apud Körb.; Verrucaria congregata Hepp apud Arnold; Involucrothele congregata (Hepp.) Servit; Verrucaria papillosa f. corticola Arnold).
    Tal subtire, neted sau granulos- fãinos (cu granule de forma unor papile albe), fumuriu, cenusiu-verzui, verde-alburiu sau verde- bruniu (umezit devine verde sau verde- cenusiu). Prototal alb. Peritecii sferice, mici, negre, pe jumãtate ridicate deasupra talului, centrum de 0,2-0,3 mm.  , apexul ± neted. Involucrela are jumãtatea superioarã neagrã. Excipulul propriu incolor pânã la brun- palid. Asce cu 8 spori. Ascospori simpli sau 1-septati, de (13) 16-22 × (-4) 7-10  m.
Saxicol: pe pietre mici sau blocuri de rocã calcaroasã sau silicioasã; basiph.- subneutroph.; lichen pionier, prezent în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980 si Collematetea cristati Wirth 1980. - (bor.-)- mieur.- med.

    141. Verrucaria dufourii DC. in Lam. et DC
    (Involucrothele dufourii Servit; Verrucaria concinna Schaer.; Involucrothele concinna (Borrer) Servit; Verrucaria epipolaea v. concinna Schaer.).
    Tal ± endolitic, formeazã la exterior o crustã uniformã, netedã, areolatã, albã, cenusiu- albastruie sau cenusie. Areole de 0,08-0,140 mm. lãtime, cu o margine prototalinã neagrã. Peritecii de 0,4-0,7 mm., superficiale, sferice sau hemisferice cu deschiderea în formã de crater; hamateciu: perifize moi, abia perceptibile. Excipulul propriu incolor pânã la brun- palid, de 0,2-0,35 mm. Involucrela apropiatã excipulului si se extinde pânã la baza acestuia sau pânã la jumãtate. Asce elipsoide sau clavate, de 40-70 × 20-24  m, cu câte 8 spori. Ascospori simpli, cu peretii îngrosati, incolori, uneori 1-septati, de (12) 14-20 (25) × 5-9 (10)  m. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., mesoph.- hygroph.; caract. Hymenelion caeruleae Cl. Roux 1978 si prezent în Acrocordion conoideae Cl. Roux 1978. - bor.- med, mo/ alp.

    142. Verrucaria elaeomelaena Arnold
    (Lithoicea elaeomelaena A. Massal.; Verrucaria aethiobola v. elaeomelaena Trevis.; Verrucaria elaeomelaena v. montana Arnold).
    Tal superficial, subgelatinos, verde pânã la brun- verzui sau aproape verde- negru, neted sau ocazional crãpat; prototalul nu se distinge. Peritecii de (0,2-) 0,3-0,4 (-0,5) mm.  , imerse si numai apexul cu ostiola devin mai târziu erumpente din verucozitãtile talului. Excipulul propriu în partea superioarã întunecat la culoare, în partea bazalã incolor. Involucrela însoteste excipulul pânã la partea bazalã. Asce clavate, de 30 × 13  m, cu 8 spori. Ascospori elipsoizi, de 20-30 × 11-13 (16)  m. Himeniu J + (violet). Saxicol: Pe roci submerse (mai ales calcaroase); basiph., photoindif., anitroph.- mo. nitroph.; în Aspicilietea lacustris Wirth 1972 (caract. Verrucarion praetermissae  ern. et Hada  1944). - bor.- med.

    143. Verrucaria fischeri Müll.-Arg.
    Tal subtire, cenusiu, nemãrginit de o linie neagrã. Peritecii în formã de con, la un capãt cu un por umbilicat, numai cu partea inferioarã imersã, de 0,5-0,6 mm. Asce de 50-60  m lungime, clavate, cu câte 8 spori asezati aproape pe douã rânduri. Perifizele nu se disting. Ascospori rotunzi, de 10 × 13  m, incolori, simpli. Himeniu J + (albastru murdar). Pe roci calcaroase; photoph., xeroph., basiph.; în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980.

    144. Verrucaria flavicans Zschacke
    Tal cu grosimea de 0,2 mm., areolat, galben- rosietic, nelimitat. Alge sferice sau alungite (de 5-11  m amestecate cu cele de -16  m lungime), ating aproape suprafata talului; stratul medular hialin. Peritecii, câte 1-3 imerse într-o areolã, au la suprafatã numai vârful, sunt late de 0,15-0,2 mm. Excipulul propriu palid, numai în jurul deschiderii negru. Asce clavate, de 80 × 28  m. Ascospori simpli, elipsoizi, de 22-24 (-25) × 10-12 (-13)  m. Himeniu J + (rosu). Saxicol:
pe roci calcaroase inundate.

    145. Verrucaria foveolata (Flörke) A. Massal.
    (Verrucaria schraderi v. foveolata Flörke; Amphoridium foveolatum A. Massal.; Verrucaria dolomitica (A. Massal.) Kremp.; Amphoridium dolomiticum A. Massal.; Verrucaria dolomitica v. foveolata Servit; Verrucaria dolomitica Krph. v. obtecta Zahlbr.; Verrucaria veronensis A. Massal.; Amphoridium veronense A. Massal. [A.Z.C.L. I: 103]; Verrucaria integra Nyl.; Verrucaria rupestris v. integra Nyl.; Amphoridium integrum B. de Lesd.; Verrucaria integra v. veronensis H. Olivier).
    Tal epilitic, formând o crustã subtire, netedã, alburie sau granuloasã, alb-cenusie, cenusiu- brunie, violet- alburie, cu nuantã rosieticã. Peritecii de la 3/4 pânã la 1/2 imerse, de 0,25-0,35 mm. lãtime, cu apexul convex. Excipulul ± rotund pânã la piriform; involucrela apicalã. Asce clavate, cu 8 spori. Ascospori de 21-36 (42) × (9) 12-18 (20)  m, simpli, elipsoizi, ovoizi. Saxicol: pe roci bogate în calcar si pe dolomit; ex. eurion- baziph.; caract. Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978 si prezent în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - bor.- med. - mo./alp.

    146. Verrucaria funckii (Spreng.) Zahlbr.
    (Pyrenula funckii Spreng. apud. Funck; Verrucaria elaeomelaena f. silicicola Zschacke; Verrucaria silicea Servit; Verrucaria collematodes f. funckii Servit; Verrucaria funckiana Servit; Lithoicea funckii A. Massal.).
    Tal în micã parte areolat, în general neted, alunecos pânã la lucios, oliv-cenusiu, verde- bruniu, cenusiu- brun, castaniu pânã la brun, uneori cu pete negre si care au bordura mai decoloratã, (umed: verzui, oliv, verzui- negru); are prototal negru. Peritecii imerse în areolele talului si numai cu apexul vizibil. Involucrela brun- întunecatã, abia se distinge de excipulul propriu. Ascospori 8/ ascã, simpli, incolori, îngust- elipsoizi, de 18-25 (29) × 7-10 (12)  m. Himeniu J + (violaceu). Saxicol: pe roci silicioase inundate; caract. Verrucarion funckii Wirth 1972 si Verrucarietum funckii Ulrich et Wirth 1972. - bor.- mieur.

    147. Verrucaria fusca Pers. apud Ach.
    (Lithoicea fusca Arnold; Verrucaria nigrescens v. fusca Hue.; Verrucaria coerulea v. fusca Schaer.; Verrucaria fusca Kremph.).
    Tal subtire, granulos-verucos, uniform, negru sau brun- H. Olivier Peritecii mici, negre, pe jumatate adâncite în verucozitatea talului, marginea talinã lãsând vizibilã numai ostiola. Involucrela se întinde pânã la partea bazalã a periteciului. Asce de 72-88 × 25-32  m. Ascospori elipsoizi, 8/ ascã, de 19-24 × 9-11  m. Himeniu J + (violet). Saxicol: pe diferite roci, mai ales calcaroase; termoph., xeroph., baziph.; în Verrucarietea nigrescentis  Wirth 1980.

    148. Verrucaria fuscella (Turner) Ach.
    (Lichen fuscellus Turner; Lithoicea fuscella Wahlbr.; Lithoicea fuscella v. griseoatra Kremph.; Verrucaria griseoatra Servit; Verrucaria areolata Wahlbr.; Endopyrenium fuscellum Boistel; Verrucaria canella Nyl.; Verrucaria glaucina v. polysticta Mong.; Verrucaria polysticta Borrer apud. Hook et Sowerb.; Endocarpon polystictum Hook apud. Sm.; Verrucaria nigrescens v. polysticta H. Olivier; Verrucaria fuscella f. subpruinosa Servit; Verrucaria nigrescens f. nigricans  Zahlbr.).
    Tal parazit pe crusta lichenului Verrucaria nigrescens, are tal propriu crustos areolat, cu areole de 0,15-0,5 mm., unghiulare, cu muchii ascutite, plate, nedistinct zbârcite, de culoare albã sau alb- cenusie, cenusiu-brunã, marginate de linii negre (acestea reprezintã prototalul pionier de Verrucaria nigrescens). Peritecii complet imerse, câte 1-2 într-o areolã, numai apexul iese în afara talului. Involucrela bine dezvoltatã si se întinde pânã la baza periteciului. Excipulul propriu de - 0,22 mm., negru. Asce clavate, de 54 × 16-18  m. Ascospori simpli, elipsoizi sau ovali, de 10-20 × 4-9  m. Himeniu J + (rosu). Parazit pe Verrucaria nigrescens, pe diferite roci mai ales calcaroase - pot fi pegmatiti sau micasisturi în degradare amestecati cu praf calcaros; basiph., neutroph., photoindif.; în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980, Collematetea cristati Wirth  1980 (substratul roci calcaroase) si Parmelion conspersae  ern. et Hada  1944 (substratul roci sistoase sau pegmatiti în degradare si cu amestec de calcar). - bor.- med.

    149. Verrucaria fusconigrescens Nyl.
    (Lithoicea fusconigrescens Flagey; Verrucaria nigrescens v. fusconigrescens H. Olivier; Verrucaria mauroides Körb.; Thrombium mauroides Zschacke; Verrucaria buellioides Servit).
    Tal epilitic, areolat, negru, negru-brun sau cenusiu-brun, bine delimitat. Areolele sterile plate, cele fertile convexe. In structura talului se distinge: cortexul superior si medula. Algele au 5-12  m  . Peritecii imerse, numai partea superioarã iesitã la suprafatã. Intr-o sectiune prin carpospor (microscopic) se observã excipulul talin - involucrela- negru, excipulul propriu galben- brun si peretele intern galben. Involucrela se întinde pânã aproape la baza periteciului; asce cu 8 spori, clavate. Ascospori elipsoizi, de 18-24 × 7-9  m, uneori dispusi în ascã pe douã serii. Himeniu J + (albastru trecãtor apoi rosu). Saxicol: pe roci silicioase si rar pe roci calcifere.

    150. Verrucaria hochstetteri Fries
     (Verrucaria hochstetteri v. typica Zschacke;  Amphoridium hochstetteri (Fr.) A. Massal.; Thelidium hochstetteri (Fr.) Körb.; Verrucaria papularis v. platyspora Garov.; Verrucaria hochstetteri f. praecellens Arnold; Verrucaria mastoidea (A. Massal.) Trevis.; Amphoridium mastoideum A. Massal.; Amphoridium dolomiticum v. praecellens Arnold; Verrucaria hochstetteri v. alpina Zschacke; Amphoridium hochstetteri f. obtectum Arnold; Amphoridium praecellens f. obtecta (Arnold) Grummann; Verrucaria hochstetteri f. nivalis; Amphoridium hochstetteri v. nivale Arnold; Verrucaria hochstetteri f. annulare (Zahlbr.) Servit; Verrucaria hochstetteri v. annularis Zahlbr.; Verrucaria arnoldi Stnr.; Amphoridium köerberi Arnold; Verrucaria köerberi Hepp; Verrucaria hiascens Hepp; Amphoridium hiascens A. Massal.; Pyrenula hiascens Ach.).
    Tal fãinos sau usor verucos, alb sau alb- cenusiu, mai rar rosietic sau verde, usor bruniu- castaniu. Peritecii destul de mari, la început închise în verucozitãtile talului, având numai vârfurile iesite în afarã. Excipulul ± piriform, de 0,5-0,8 mm. lãtime, de jur împrejur negru, cu apexul îngrosat. Involucrela lipseste sau este apicalã. Perifizele sunt dispuse în apropierea ostiolei si au cca. 60  m lungime. Asce larg- clavate, cu câte 8 ascospori dispusi ± biseriat. Ascospori la început incolori, mai târziu devin gãlbui, larg- elipsoizi de (20) 21-38 (48) × 13-21 (24)  m. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., anitroph.- (me.) nitroph., mo- f. hygroph. - mesoph.; caract. Thelidietalia decipientis Cl. Roux 1978: Hymenelietum caeruleae- Farnoldio juranae Kaiser 1926 em. Klem. 1955; prezent în Verrucarietalia Klem. 1950. - bor. - med. - mo.-alp.

    151. Verrucaria hydrela Ach.
    (Verrucaria hydrela f. decussata Zahlbr.; Lithoicea hydrela f. decussata Eitner; Lithoicea hydrela A. Massal.; Pyrenula hydrela Schaer.; Verucaria margacea v. hydrela Forss.; Verrucaria aethiobola v. hydrela Trevis.; Verrucaria rupestris v. hydrela Branth. et Rostr.; Verrucaria calcaria Zschacke non Verrucaria calcarea (L.) Humb. 1793; Verrucaria submersa Borrer apud Hook et Sowerb.; Verrucaria hydrela f. submersa (Hepp.) Arnold; Verrucaria submersa v. litorea Hepp; Verrucaria submersella Servit).
    Tal superficial, pânã la 50 µm grosime, verde pânã la negricios- verzui, subgelatinos, neted, în general nefisurat; prototal întunecat- brun pânã la negru, ocazional aparent la margini. Peritecii imerse în tal, de 0,3-0,5 (-0,65) mm.  , în partea de jos hemisferice; involucrela bine dezvoltatã, împrãstiatã în interiorul talului; excipulul propriu incolor sau pal-brun, continuu. Ascospori elipsoizi de 18-25 × (7-) 8-10 µm. Saxicol: pe roci silicioase inundate; subneutroph., mo.-acidoph., subhydroph.- me. hydroph., ex. schioph., mo. photoph., anitroph.; caract. Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - bor. - mieur (-med.).

    152. Verrucaria keissleri Szatala
    Tal lipsã sau foarte subtire, slab verucos, de culoarea argilei. Peritecii asezate destul de apropiate sau împrãstiate la suprafata talului, hemisferice, negre, lucioase, de 0,15-0,2 mm. lãtime. Invelisul periteciului complet brun- fumuriu, sferic, cu apexul mic de cca. 0,025 mm. lãtime, usor scufundat. Asce de 55-75 × 25-35  m, cu pereti îngrosati. Ascospori 8/ ascã, incolori, de 26-30 × 11-14  m, elipsoizi sau alungiti, asezati în mai multe rânduri în ascã. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci calcaroase.

    153. Verrucaria latebrosa Körb.
    (Verrucaria margacea v. latebrosa Boistel; Verrucaria anziana Garov.; Polyblastia anziana Servit; Verrucaria latebrosa Arnold; Verrucaria devergescens Nyl.; Verrucaria latebrosa f. devergescens Nyl.; Verrucaria rupestris v. devergescens Boistel).
    Tal superficial, cenusiu sau cenusiu-brun, repetat crãpat, areolele în parte neregulate, nu este subgelatinos; prototal negru, evident spre margini; celulele fotobionte disperse, nu sunt dispuse în coloane verticale. Peritecii de (0,2-) 0,3-0,5 (-0,55) mm.  , erumpente, expuse pe jumãtate si vizibile, câteodatã devenind confluente; involucrela neagrã, apropiat adpresã de excipul, nu este împrãstiatã lateral; excipulul propriu integrat cu involucrela, întunecat- brun pânã la negru deasupra, incolor pânã la brun- negru în rest. Ascospori de (25-) 28-35 (-40) × (12-) 14-15 (-18) µm, larg elipsoizi. Saxicol: pe rocile calcaroase de pe marginile lacurilor si râurilor, în locuri semiinundate; subneutroph., mo-basiph., subhydroph., me-hydroph., ex. schioph.- mo. (ex.) photoph., anitroph.; - bor.-mieur. h'mo/alp.
    Observatii. Se deosebeste de Verrucaria margacea prin talul care nu este subgelatinos si prin involucrela care nu este împrãstiatã lateral.

    154. Verrucaria lecideoides (A. Massal.) Trevis.
    (Lithoicea lecideoides Flagey; Catapyrenium lecideoides Arnold; Dermatocarpon lecideoides Zahlbr.; Thrombium lecideoides A. Massal.; Verrucaria lecidioides v. cretzoiui Servit).
    Tal bine dezvoltat, areolat, cu prototal negru; mai poate fi rimos-areolat; scvamulele poligonale, adesea subcrenulate sau ici colo sublobulate (v. cretzoiui). Areolele, de obicei, nu au bordura neagrã, sunt colturoase, plane, pânã la usor bombate, de culoare cenusiu-albicioasã, cenusie, cenusiu- brunie, brunie. Peritecii mici, câte 1-3 într-o areolã, de 0,2-0,3 mm., puternic proeminente, conice si cu capãtul turtit, negru si cu involucrelã carbonacee. Asce clavat-sacate, cu câte 8 spori. Ascospori oblongi sau îngust-elongati, de 14-20 × 5-9  m, simpli, incolori. Himeniu J + (rosu deschis). Saxicol: pe roci calcaroase. s'mieur.- med.

    155. Verrucaria macrostoma Dufour
    (Lithoicea macrostoma A. Massal.; Verrucaria nigrescens v. macrostoma Nyl.; Verrucaria fuscoatra v. macrostoma Hazsl.; Verrucaria macrostoma v. detersa Kremp.; Verrucaria apatela (A. Massal.) Trevis.; Lithoicea apatela A. Massal.).
    Tal superficial, areolat pânã la subscvamulos, pal- brun pânã la oliv- verde sau negru (frecvent luceste când este umed); areole de 0,4-1,5 (2) mm. lãtime, plate pânã la convexe, netede pânã la verucoase; talul steril poate avea soralii sau izidii pe marginile areolelor (f. furfuracea B. de Lesd. 1949). Periteciu compus (1-2 într-o areolã), imers 1/2 pânã la 3/4, apexul plat pânã la convex; centrum de 0,2-0,4 mm.  , globulos; involucrela de 0,3-0,6 mm.  , dimidiatã, neagrã; excipulul propriu brun- întunecat pânã la negru. Asce clavate. Ascospori de (17) 22-32 (37) × (10) 12-17 (20)  m, ± elipsoizi, incolori, simpli. Saxicol: pe roci calcaroase, dolomit, pe alte roci, pietre si cãrãmizi; photoph., mezo-xeroph., neutroph.- mo. acidoph.; caract. Caloplacion decipientis Klem. 1950, în Rhizocarpetea geographici Wirth. 1972 (Buellietum spuriae Müller 1948, Parmelion conspersae  ern. et Hada , Aspicilietum cinereae Frey 1922). - mieur.- med.
    Observatii. Se aseamãnã cu Verrucaria tectorum (A. Massal.) Körb.

    156. Verrucaria maculiformis Kremp.
    (Involucrothele maculiformis (Kremp.) Servit; Verrucaria margacea v. maculiformis Malbr.; Thelidium maculiformis Servit).
    Tal slab dezvoltat, de forma unei pete pieloase, neted sau foarte rar crãpat- areolat, negru-brun, brun sau oliv- brun. Peritecii mici, numeroase, rotunde, semiimerse, de 0,2 mm., negre, aproape lucioase. Involucrela este alãturatã excipulului pânã la jumãtate, apoi se îndepãrteazã de acesta si ajunge pânã aproape de baza periteciului. Asce clavate, cu 8 spori. Ascospori elipsoizi, cu una sau douã picãturi de ulei. Saxicol: pe roci calcaroase în zonele montane si pe pietre mici împrejmuite de sol; basiph., photoph., mo.- f. xeroph.; - mieur- smed.

    157. Verrucaria margacea Wahlenb.
    (Verrucaria applanata Zwackh.; Verrucaria viridulata Nyl.; Verrucaria margacea v. viridulata Nyl.; Verrucaria alpicola Zschacke; Verrucaria filarszkyana Szatala; Verrucaria leightonii Hepp; Lithoicea margacea A. Massal.; Verrucaria hymenea Walbr.).
    Tal superficial, întunecat-brun pânã la întunecat- cenusiu, uneori cu margine verzuie, de - 50 µm grosime, neted, subgelatinos, deloc sau rar crãpat; când este uscat uneori se crapã în petice neregulate, nu are brãzdãri negre; prototalul este prezent doar ocazional si atunci este negru. În structurã (microscopic) stratul algal ± pseudoparenchimatos, de 0,4-0,6 (0,8) mm. grosime; alge repartizate uniform formând 4-6 straturi dar nu asezate în rânduri verticale. Printre alge se gãsesc unele lacune în care sunt hife de ciupercã. Peritecii de (0,2) 0,35-0,5 (0,7) mm., imerse, exceptând împrejurimile ostiolei, uneori devin confluente; involucrela împrãstiatã lateral în interiorul talului îndepãrtându-se de excipulul propriu; excipulul propriu brun- negru în partea superioarã, dar adesea incolor în partea inferioarã. Asce de 80-90 × 26-30  m; ascospori de (20) 25-35 (40) × (9) 11-15 (20)  m, elipsoizi, simpli, uneori pseudoseptati. Himeniu J + (violet deschis), ascosporii J + (galben). Saxicol: pe roci submerse sau inundate partial; subneutroph., mo. acidoph., anitroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - bor.- mieur.– h. mo./alp.

    158. Verrucaria marmorea (Scop.) Arnold
    (Amphoridium marmoreum (Scop.) Baroni; Lichen marmoreus Scop.; Verrucaria purpurascens Hoffm.; Amphoridium marmoreum v. hoffmanni Sydow; Verrucaria purpurascens v. hoffmani Körb.; Verrucaria marmorea v. rosea Zahlbr.; Verrucaria purpurascens v. rosea (A. Massal.) Körb.).
    Tal endolitic, roz pânã la rosu (uneori numai în zona din jurul periteciilor). Apexul periteciilor, de 0,3 mm, cu creste radiale, carcasa de 0,4 mm., are numai apexul întunecat, fãrã involucrelã (prin cãderea periteciilor în piatrã rãmân numai urmele - sub formã de gropite). Asce bombate, contin câte 8 spori. Ascospori elipsoizi, de 18-22 × 9-12  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: în zone colinare si submontane, pe pietre bogate în calcar, mai putin pe gresii si foarte rar pe dolomit; basiph., f. xeroph., f. photoph., anitroph.; caract. Verrucarietum marmoreae Kaiser 1926 em Cl. Roux 1978, prezent în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978 si Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - mieur.- med.

    159. Verrucaria marmorosica Servit
    Tal epilitic, ± verucos, de culoare întunecatã. Stratul algal are 30  m lãtime, gonidiile au diametrul de 5-8 µm. Peritecii negre, de 0,1-0,18 mm. mãrime; involucrela adesea întreagã, iar ascele de 40-50  m înãltime si 15  m lãtime. Ascospori dispusi 2-3 serial în asce, elipsoizi, de 15-18 × 10  m. Saxicol: pe roci calcaroase.

    160. Verrucaria maura Wahlenb.
    (Verrucaria maura v. opaca Körb.).
    Tal endolitic, pânã la 1 mm. grosime, negru- cãrbuniu sau rar cenusiu, cu crãpãturi regulate pânã la margine, devenind extensiv areolat, cu areole plate, cu margine ungiularã (asemãnãtor crãpãturilor de noroi), negru punctat (cel mult la margine punctele sunt brune). Peritecii semiimerse, de 0,3-0,5 mm.  . Excipulul propriu pal-brun pânã la brun întunecat. Involucrela groasã si cu întindere largã. Ascospori ovati, de 12-15 × 7-10  m. Saxicol: atât pe roci cu expozitie nordicã cât si pe stâncile litorale în regiunile reci si temperate,  mod de viata amfibiu.
    Observatii. Este asemãnãtoare cu Verrucaria memnonia.

    161. Verrucaria memnonia (Flot.) Arnold
    (Verrucaria maura v. memnonia Flot. apud Körb.; Lithoicea memnonia J. Steiner apud Cohn.).
    Tal gelatinos, usor lucios, negru, uscat se rupe în bucãti, dar nu este areolat. Peritecii mici, de 0,2 mm. formând verucozitãti. Asce clavate, de 54 × 18  m. Ascospori îngust elipsoizi, de 12-20 × 5-7  m sau de 10-15 × 7-9  m, uneori de formã aproape rotundã. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci silicioase, pe pietre cu baza pe sol calcaros, si cimentul calcaros dintre pietre silicioase; subneutroph., mo- f. photoph., anitroph. -ex. nitroph.

    162. Verrucaria muralis Ach.
    (Verrucaria muralis v. vera Körb.; Verrucaria rupestris Schrad.; Verrucaria rupestris v. muralis Mudd.; Verrucaria submuralis Nyl.; Verrucaria muralis f. submuralis Vain.; Verrucaria integra f. integrella Nyl.; Verrucaria rupestris v. schraderi Schaer.; Amphoridium rupestre A. Massal.; Verrucaria subalbicans Mig.; Verrucaria confluens A. Massal.; Verrucaria muralis v. confluens A. Massal.; Verrucaria rupestris f. confluens Arnold; Verrucaria muralis v. vicinalis Boistel; Verrucaria vicinalis Arnold; Thelidium vicinale Servit; Involucrothele vicinalis (Arnold) Servit; Verrucaria cincta Hepp apud Arnold; Amphobidium cinctum Flagey.).
    Tal subtire, uniform sau fin rimos pânã la areolat, de culori variate: cenusiu alb, alb, cenusiu- verzui, cenusiu- brun sau cu nuantã usor rosieticã; are prototal negru. Peritecii pe jumãtate, 3/4 sau aproape în întregime imerse. Involucrela neagrã, bombatã iar la mijloc ± umbilicatã, apropiatã excipulului, uneori ajungând pânã la nivelul bazal al acestuia. Centrum este globos, de 0,2-0,35 (0,4) mm. Excipul propriu este castaniu brun. Ascospori elipsoizi, de (15-) 19-25 (-30) × (8-) 10-13 (-16)  m. Saxicol: pe roci calcaroase sau calcar impregnat între pietrele de altã naturã: pe mortar, tigle, beton, ziduri sau pe pietre mici cu baza pe sol bogat în calcar; basiph., subneutroph., mo.-photoph., anitroph., ex. nitroph.; în Verrucarietea nigrescentis Wirth. 1980, Protoblastenietea immersae Cl. Roux. 1978 si Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972. - arkt.- bor.-  med.

    163. Verrucaria murina Leight.
    (Verrucaria myriocarpa Hepp; Amphoridium pyrenocarpum (Hepp.) Servit; Pyrenocarpus myriocarpus Trevis ).
    Tal endolitic pãnã la subtire epilitic, albastru- cenusiu, cenusiu-verzui sau cenusiu-bruniu, uniform (numai rareori slab rimos pânã la areolat). Peritecii 1/3 pânã la aproape în întregime imerse, prin cãdere lasã gropite sub forma unui pahar. Involucrela de 0,15-0,2 (0,25) mm.  , subtire, neagrã, extinzându-se pânã la nivelul bazal al excipulului, centrum de 0,15-0,2 mm., globos; excipulul propriu negru, adesea cu involucrela izolatã. Asce cu 8 spori. Ascospori elipsoizi, simpli, incolori, de 14-20 (25) × 6-9 (10)  m. Saxicol: pe roci calcaroase si dolomit; thermoph., xeroph., basiph.; în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - mieur.- smed.

    164. Verrucaria nigrescens Pers.
    (Pyrenula nigrescens Schaer.; Lithoicea nigrescens Arnold; Verrucaria umbrina v. nigrescens Schaer.; Verrucaria fuscoatra v. nigrescens Wallr.; Verrucaria nigrescens f. corticola Arnold; Verrucaria fuscoatra Rabenh.; Verrucaria fuscoatra v. munda Körb.; Verrucaria controversa A. Massal.; Verrucaria fuscoatra v. controversa Körb.; Lithoicea controversa A. Massal.; Verrucaria nigrescens v. controversa Trevis., Verrucaria viridula v. controversa H. Olivier; Amphoridium obfuscans (Nyl.) Servit; Verrucaria obfuscans Nyl.; Verrucaria virens v. obfuscans Arnold; Verrucaria nigrescens v. obfuscans Boistel; ? Verrucaria caesionigricans Nyl.).
    Tal subtire, aproape compact, în cea mai mare parte areolat, cenusiu-verzui, negru- brun, verde- brun sau negru, uneori pe partea superioarã oliv- brun, pe cea inferioarã negru, umezit devine verde. Areole plate sau verucoase, crãpãturile ce le delimiteazã negre. Algele sunt rotunde, cu diametrul de 4-7  m. Peritecii adâncite în tal, mai târziu cu partea superioarã boltitã, iesitã la suprafatã, formând un fel de negi deasupra talului. Asce clavate, usor mãciucate, de 65-75 × 30-32  m. Involucrela de 0,2-0,4 mm.  dimidiatã, acoperã complet doar partea de sus a excipului propriu iar în partea de jos se îndepãrteazã de acesta si se continuã pânã la prototalul negru, centrum de 0,15-0,25 mm.  , globos. Excipulul propriu negru- brun. Ascospori larg elipsoizi, incolori, simpli, cu 1 sau mai multe picãturi de ulei, de (17) 19-27 (30) × (6) 8-14  m. Saxicol: pe roci calcaroase, cãrãmizi, mortar, tigle, umplutura calcaroasã dintre rocile silcioase; baziph., neutroph., xeroph. - mezoph. (-anitroph.) - f- ex. nitroph.; caract. Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980, în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978 si Collematetea cristati Wirth 1980. - bor.- med.
    Observatii: Pe calcarele de la Ohaba-Ponor (jud. Hunedoara), s-a publicat: Verrucaria caesionigricans Nyl. cãreia i s-a dat o diagnozã sumarã: tal mãrunt areolat, negru sau brun-negricios, cu nuantã cenusiu-verzuie, nu este neted; peritecii imerse; ascospori 8/ ascã, ovoizi, de 17-21 × 11-12 mm. Pe baza acestor caracteristici îl tratãm la Verrucaria nigrescens.

    165. Verrucaria pachyderma Arnold
    (Verrucaria chlorotica v. pachyderma Arnold [61/ nr. 191]; Verrucaria pissina Nyl.).
    Tal lucios, putin areolat, de culoare neagrã, neagrã- verzuie, umezit devine gelatinos. Peritecii mici, numeroase, la început în întregime acoperite de tal, mai târziu partea superioarã iese la suprafatã. Asce alungit-clavate, de 45 × 10-15 (-21)  m. Stratul algal are o grosime de 46-72 µm iar celulele algale au un diametru de 2,5-3,6 µm sau pot ajunge uneori pânã la 10  m. Ascospori simpli, elipsoizi, câte 8 într-o ascã, de 18-23 × 7-9  m. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci silicioase inundate; subneutroph., mo.- acidoph., subhydroph., ex. hydroph., ex. schioph. - mo. (ex.) photoph., anitroph.; în Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992.

    166. Verrucaria peloclita Nyl.
    Tal compact, areolat, brun- cenusiu sau cenusiu. Peritecii superficiale, numai baza imersã, adesea lucioase, de 0,2-0,25 mm., aproape sferice, cu capãtul turtit. Asce de 45 × 18  m. Ascospori, câte 8 într-o ascã, incolori, de 11-17 × 5-6  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci calcaroase.

    167. Verrucaria phaeosperma Arnold
    (Amphoridium phaeospermum (Arnold) Servit).
    Tal endolitic, se prezintã sub forma unei pete albe. Peritecii de obicei mici, negre, imerse, cu vârful iesit în afarã. Asce clavate cu câte 8 spori. Ascospori simpli, de 16-22 × 9-12  m, la ambele capete ± trunchiati, alungiti, bruni, iar în interior contin o picãturã mare de ulei. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci calcaroase; în Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980, Collematetea cristati Wirth 1980.

    168. Verrucaria pinguicula A. Massal.
    (Involucrathele pinguicula (A. Massal.) Servit; Verrucaria plumbea v. pinguicula Nyl.).
    Tal imers sau în mod obisnuit superficial, continuu, fin rimos pânã la areolat, castaniu pânã la întunecat, brun, cenusiu-verzui sau cenusiu-brun, formând o crustã netedã pânã la veruculoasã, frecvent delimitatã de prototal brun întunecat. Peritecii foarte mici sub forma unor puncte, hemisferice, pe jumãtate sau 1/3 imerse, cu apexul în formã de papile, adâncit sau plat. Involucrela de 0,15-0,3 (-0,4) mm.  , neagrã, dimidiatã sau se extinde pânã la baza excipulului propriu; centrum periteciului de 0,1-0,2 (-0,25) mm.  , globos. Excipulul propriu incolor pânã la brun. Asce clavate, de (28-) 42 × 16 (-18)  m, cu 8 spori. Parafizele lipsesc. Ascospori incolori, în cea mai mare parte simpli, pot fi 1- septati, de (9-) 11-21 (-23) × (4,5-) 6-9  m. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., mesoph., (me. hygroph.), anitroph.- (mo.) nitroph.;  - mieur.- med.
    Observatii: Diagnozã asemãnãtoare cu Thelidium minimum A. Massal.

    169. Verrucaria praebiharica Servit
    Tal semiendolitic, uneori pânã la epilitic, verucos-areolat, cu areole ± convexe, de culoare alburie. Peritecii dispuse câte una într-o areolã formând verucozitãti. Excipulul de 240  m lãtime, ascele de 60 × 20  m.; ascospori de formã oblongã sau elipticã, câte 8 într-o ascã, incolori, de 19-23 × 10-12  m.  Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci calcaroase. smed. co.

    170. Verrucaria praetermissa (Trevis) Anzi
    (Verrucaria laevata Körb.; Leiophloea praetermissa Trevis.; Verrucaria tapetica v. fluviatilis Eitner).
    Tal puternic areolat, bruniu-albicios, bej, roz- bej, usor roz- bruniu, cenusiu- alburiu, brun- deschis. Prototal bine dezvoltat. Areolele au 0,3-0,6 mm.   si 1-3 peritecii. În structurã (microscopic) algele sunt dispuse în siruri verticale. Peritecii de 0,25-0,3 (0,4) mm., imerse, carcasa de 0,1-0,25 mm. lãtime; involucrela se întinde pânã în partea bazalã. Ascospori 8/ într-o ascã, incolori, elipsoizi, de 20-27 × 7-11  m. Medula de 6-25 × 6-15  m, uneori cu K + (violet). Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci silicioase inundate; subneutroph., hydroph., (mo.) ex. -f. photoph., anitroph.-/mo. (ex.) nitroph.; caract. Porpidietum hydrophilae Ullrich 1992. - mieur.- subatl.

    171. Verrucaria praeviridula Nyl.
    Tal verzui, putin areolat, în interior alb. Gonidii sferice, cu diametrul de 4-7  m. Peritecii  semiimerse, apãrând ca mici verucozitãti negre, hemisferice cu apexul turtit, late de 0,15-0,2 mm. Asce  fusiform-clavate, de 36-42 × 7-10  m. Ascospori elipsoizi, simpli, de 10-12 × 5  m. Himeniu J + (rosu- bruniu). Saxicol: pe roci calcaroase.

    172. Verrucaria saprophila Trevis.
    (Amphoridium saprophilum A. Massal.; Thelidium saprophilum (Mass) Servit).
    Tal epilitic, verucos, alb-cenusiu-murdar, din loc în loc înconjurat de o linie neagrã. Peritecii mici, rare, complet imerse, numai vârfurile ies la suprafatã. Învelisul periteciului negru- brun aproape rotund, în tinerete cn gât lung în partea superioarã de cca 0,38-0,45 mm. lãtime; la bãtrânete are formã sfericã la bazã si conicã spre vârf. Asce clavate, de 90-100 × 30-36  m, cu câte 8 spori. Ascospori simpli, elipsoidali, rar si 1- septati, de (25) 28-(35) 36 × (14) 15-19 (21)  m. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Saxicol: pe roci calcaroase; în Lecanoretum agardhianae (Motyka 1925) Klem. 1955.;  smed. co.

    173. Verrucaria subcincta Nyl.
    Tal foarte slab dezvoltat, alb. Peritecii de -0,3 mm. la bazã strangulate si acoperite de tal iar în partea superioarã libere. Ascospori 8/ ascã, îngust-elipsoizi, de 15-20 x 6-7 µm. Calcicol. s’med.

    174. Verrucaria subtilis Müll. -Arg.
    (Amphoridium subtile (Müll.-Arg.) Servit).
    Tal subtire, brun- cenusiu, nu este areolat. Peritecii de 0,2-0,3 mm., aproape rotunde pânã la jumãtate imerse, la partea superioarã trunchiate, mai târziu putin umbilicate, neacoperite de tal. Asce  eliptice sau alungite, de 50-70 × 22-25  m. Ascospori simpli, câte 8 într-o ascã, de culoarea cãrnii, de 20-35 × 10-13  m. Saxicol: pe dolomit si calcar. - mieur.- smed. co.

    175. Verrucaria tectorum (A. Massal.) Körb..
    (Lithoicea tectorum A. Massal.).
    Tal rotund, bine delimitat, solzos, lobat, cu solzii mici, brun- galben, brun- castaniu, rar castaniu închis. Areolele de 0,05-0,3 mm., pe margine cu soredii verzi. Peritecii negre, rare, imerse, numai partea superioarã iese la suprafatã. Asce de 183-244 × 122  m, cu câte 8 spori. Ascospori de 18-24 × 10-12  m. Himeniu J + (albastru). Pe cãrãmizi, tigle si ziduri de piatrã. - mieur.- med.
    Observatii: se aseamãnã cu Verrucaria macrostoma Dufour.

    176. Verrucaria transiliens Arnold
    Tal semiendolitic, fin crustos, bruniu- murdar (sub lupã fin areolat), de 0,1 mm. grosime. Stratul cortical lipseste; stratul algal are alge sferice (de 5-7 µm  ); stratul hifal fixator are 6-7 µm grosime. Periteciile au baza imersã, numai jumãtatea superioarã neagrã, hemisfericã si bombatã, iese la suprafatã. Excipulul propriu aproape rotund sau rotat, de 0,4 mm. lãtime, ruginiu, în partea inferioarã incolor si subtire. Involucrela se întinde pânã la baza periteciului. Asce clavate, de 75-80 × 35-38  m, cu 8 spori. Ascospori simpli, elipsoizi si cu pereti puternici, de 22-30 × (10-) 13-15  m. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe roci calcaroase; baziph. photoph., xeroph.; în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980 si Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978. - mieur.- smed. co.

    177. Verrucaria tristis (A. Massal.) Kremp.
    (Lithoicea tristis A. Massal.).
    Tal uniform, cenusiu- brun, umezit devine întunecat. Peritecii la început aproape în întregime acoperite de tal, apoi apexul iese la suprafatã, au 0,3 mm. lãtime. Asce de 60-66 × 16-18  m, cu 8 spori dispusi biserial. Ascospori aproape rotunzi, de 10-14 × 8-10  m. Himeniu J + (rosu). Saxicol: pe calcar si dolomit; în Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980, Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Collematetea cristati Wirth 1980.

    178. Verrucaria umbrinula Nyl.
    (Lithoicea umbrinula Arnold; Verrucaria subnigrescens Nyl. apud. Stzbg.).
    Tal la început verucos, la urmã areolat, negru- brun, în locurile umbrite oliv- brun. Peritecii mici, negre, de 0,2-0,3 mm., la bazã acoperite de tal; fãrã involucrelã. Ascospori 8/ ascã, incolori, de formã alungitã, simpli, de 16-18 × 7  m. Himeniu J + (violet). Saxicol: pe roci silicioase; photoph., mesoph.- xeroph., neutroph.- mo. acidoph.; în Parmelion conspersae  ern. et Hada  1944.
 
    179. Verrucaria velana (A. Massal.) Zahlbr.
    (Acarospora velana A. Massal.; Lithoicea velana Lojka; Endocarpon velanum Hue).
    Tal areolat sau mic solzos, cartilaginos-pielos adesea umezit formeazã o crustã de culoare verde, uscat are culoarea tutunului pânã la castaniu. Peritecii rare, imerse, nu întotdeauna dezvoltate. Excipulul talin bine dezvoltat apical, ca un scut. Asce clavat-mãciucate, cu câte 6-8 spori; ascospori de 27-33 × 15-18  m. Saxicol: pe roci calcaroase; caract. Verrucario velanae-Caloplacetum xanthophylae Nowak 1960.

    180. Verrucaria virens Nyl.
    (Lithoicea virens Flagey; Verrucaria glaucovirens (Nyl.) Grummann).
    Tal areolat-verucos, areolele au unu sau mai multi solzi, verde- cenusiu, umezit devine verde. Peritecii asezte în verucozitãti, de 0,1 mm.  . Asce clavat-mãciucate, de 45-55 × 16  m, cu peretii usor îngrosati. Ascospori de 15-34 × 8-11  m. Himeniu J + (galben). Saxicol: pe diferite roci, mai ales calcaroase; photoph., xeroph., neutroph.- basiph.; în Caloplacetum variabilis (Kaiser 1926) Klem. 1955, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926.;  mieur./ mo.
    181. Verrucaria viridula Ach.
    (Amphoridium viridulum (Schrad.) Servit; Verrucaria nigrescens v. viridula Nyl.; Endocarpon viridulum Schrad.; Verrucaria obductilis (Nyl.) Zschacke; Verrucaria integra v. obductilis Nyl.; Verrucaria dolomitica v. obductilis Zahlbr.; Amphoridium dolomiticum f. obductilis Arnold; Verrucaria mortarii Lamy; Verrucaria viridula v. mortarii J. Steiner; Amphoridium mortarii (Arnold) Flagey; Verrucaria leightonii f. mortarii Arnold; Verrucaria griseorubens (A. Massal.) Mig.; Verrucaria collematodes Garov.; Lithoicea collematodes Arnold).
    Tal epilitic, crustos, brun- pal pânã la brun- negru, cenusiu- verde sau cenusiu- brun, areolat, uneori trecând usor în solzos (cu marginea putin rotunjitã), uneori delimitat de prototalul negru- brun. Areole de (0,2) 0,4-1,0 (2,0) mm., unghiulare, netede pânã la granulat verucoase, iar la umezealã devin aproape gelatinoase, oliv-verzui. Peritecii simple aproape în întregime imerse, centrum de 0,3-0,5 (0,8) mm., sferic pânã la elipsoid; apexul punctiform, iesit la suprafata talului, neted pânã la convex, brun- întunecat pânã la negru. Excipulul propriu brun- negru iar cel talin apical. Asce mãciucate, cu 8 spori; ascospori de (17) 22-35 (39) × (7) 9-17  m. Saxicol: pe roci calcaroase, mortar, ziduri, tigle, pietre si alte roci, alãturi de alti pionieri; (sub) neutroph., xeroph., ex.- f. photoph., mo.-me. nitroph.; în Rhizocarpetea geographici Wirth 1972 (Porpidietum tuberculosae Klem. 1946 ex 1955, Porpidietum crustulatae Klem. 1950, Aspicilietum cinereae Frey 1922), Protoblastenietea immersae Cl. Roux 1978, Verrucarietea nigrescentis Wirth 1980. - mieur. - med.

    C. 5. ORD. INCERT
  
    C. 5. 1. Protothelenellaceae Vezda, Mayr et Poelt (1985)
    C. 5. 1. 1. Protothelenella Rasänen (1943)
    Tal nelichenizat sau distinct lichenizat, crustos, granular pânã la crãpat- areolat, cu marginea extinsã, de obicei verde strãlucitor când este tânãr, albicios pânã la cenusiu-brun când este uscat si ± gelatinos când este umed, diferentiindu-se greu anatomic. Fotobiont: Ellipttochloris. Ascoma: periteciu. Peritecii mai ales izolate si difuze, împrãstiate, globoase pânã la piriforme, brune pânã la negricioase. Involucrela lipseste. Excipulul propriu spre bazã mai colorat decât în partea superioarã unde este brun-verzui-albastru; este format din hife aglutinate puternic anastomozate, având lumenul îngustat. Hamateciu: parafisoide persistente, puternic ramificate si anastomozate; perifisoidele lipsesc. Asce cu (6) 8 spori, ± cilindrice, cu pereti grosi (2-5 µm), cu peretele format din douã straturi functionale, stratul extern J + (albastru), apexul cu un aparat apical. Ascospori incolori, multiseptati- transversal, submuriformi pânã la puternic muriformi, cu peretele extern distinct, evident mai gros decât septele.
    Ecologie: pe substrat acid, inclusiv roci, sol, muschi si detritus de plante sau pe lemn putred, în statiuni umede.
    Observatii: Protothelenella (Microglaena) se deosebeste de Polyblastia prin parafisoidele persistente si prin structura ascelor; se deosebeste de Chromatochlamys muscorum, în special prin sporii mult mai mici: 21-22 × 12-14 µm, cu peretii izbitor de grosi, incolori. Pentru Microglaena butschetschensis Zschacke, în determinare se poate folosi diagnoza de la Polyblastia butschetschensis.

    182. Protothelenella corrosa (Körb.) Mayrhofer et Poelt
    (Microglaena corrosa (Körb.) Arnold; Thelenella corrosa Vain.; Dermatocarpon arenarium  Hampe in Körb.; Limboria corrosa Körb.).
    Tal neted pânã la inegal granulat, negos, rar ± continuu, cel mai adesea sub formã de areole dispersate înconjurând un carpospor sau mai multi, sau dispare, este galben- murdar, alb-verzui sau alb- bruniu. Peritecii de 0,2-0,4 mm.  , semiimerse, izolate, rar 2-3 apropiate, au partea superficialã albicioasã, ± strãlucitoare. Excipulul propriu brun, opac deasupra, ± incolor sau pal dedesubt. Asce cilindrice, cu 8 spori; sporii sunt dispusi uniseriat. Ascospori de (16) 18-32 × (8-) 10-15 µm, muriformi, larg-elipsoizi sau ovoizi. Tal adesea cu C + (rosu). Saxicol: pe pietre silicioase; me.- f. acidoph., substrathygroph., f. hygroph., mo. photoph.- f. schioph.; caract. Porpidion tuberculosae Wirth 1972. - bor.-mieur.

183. Protothelenella leucothelia (Nyl.) Mayrhofer et Poelt

    (Microglaena leucothelia (Anzi) Arnold; Verrucaria leucothelia Nyl.).
    Tal ca o peliculã fin granularã, cu negi neuniformi, ± neted pânã la adânc crãpat areolat; poate fi gros sau pe cale de disparitie, galben-cenusiu pânã la roz sau rosu- brun, ofilindu-se are culoare spre cenusiu- pal sau cenusiu (în ierbar). Ascocarpul, de 0,3-0,5 mm.  , rotunjit, discret sau ± agregat, de la ¾ pâna la total imers dar apãrând ca negi ± proeminenti. Excipulul propriu bruniu în partea de sus, pal sau incolor dedesubt; ostiolele brune. Parafizele au lãtimea de 1-1,5 µm. Ascospori de (20-) 25-42 × (9-) 11-17 µm, muriformi, elipsoid-elongati. Muscicol, uneori tericol sau pe talul lichenului Cladonia.
        
    C. 5. 2. Strigulaceae Zahlbr. (1898)

    C. 5. 2. 1. Anisomeridium (Müll. Arg.) M. Choisy (1928)
    Tal crustos, imers, albicios sau cenusiu. Fotobiont: Trentepohlia. Ascomata: peritecii hemisferice pânã la globoase, simple sau compuse; peretele periteciului format din hife ± celulare, fãrã celule ale ritidomului, mai gros în partea superioarã, adesea cu o involucrelã bine diferentiatã, brun-neagrã în partea superioarã, brunie pânã la ± incolorã în partea inferioarã; pigment K + (verzui). Hamateciu format din pseudoparafize lung celulate, subtiri ramificate si anastomozate, de cca 1 µm grosime; perifizele lipsesc; gelul himenial cu J –. Asce cilindric-clavate, cu K/J –, fisitunicate, cu domul apical prezentând o camerã ocularã latã si scurtã sau indistinctã, cu 8 spori (uneori câtiva dintre ascospori sunt avortati), aranjati uni sau biseriat. Ascospori 1-3 septati, ovoizi sau clavat-fusiformi (primul sept care apare formându-se spre partea bazalã a sporului), incolori, netezi, fãrã un perispor distinct. Conidioma: picnidie imersã pânã la sesilã, ± globoasã sau conicã, neagrã. Celulele conidiogene cilindrice, enteroblastice, cu un fel de guler, adesea proliferate. Macro si microconidia (produse în picnidii separate) subgloboase, elipsoide, ovoide sau în formã de nuia.
    Ecologie: corticol.
    Observatii. Diferã de Arthopyrenia în special prin structura involucrelei care este în întregime fungicã si nu clipeatã, prin structura ascei si prin macroconidii.
    
    184. Anisomeridium biforme (Borrer) R.C. Harris (1978)
    (Arthopyrenia biformis A. Massal.; Lembidium polycarpum (Flörke) Körb.; Pyrenula polycarpa (Flörke) Hepp; Acrocordia biformis (Borrer) Arnold; Arthopyrenia biformis f. dealbata Sandst.; Verrucaria biformis Borrer).
    Tal endofloidic, în mod obisnuit vizibil, alb sau cenusiu-pal, neted, continuu, efuz sau delimitat de un hipotal negricios, gros. Fotobiont Trentepohlia. Peritecii de 0,3-0,4 (-0,5) mm.  , de la ¼ pânã la 3/4 imerse, de obicei numeroase, peretele în partea superioarã de obicei are o involucrelã bine diferentiatã, neagrã, hemisfericã, de 0,2-0,4 mm.  ; excipulul incolor pânã la brun. Pseudoparafizele persistente, putin ramificate. Ascele de 65-90 × 9-12 µm, cilindrice si cu spori dispusi uniseriat. Ascospori de (9-) 12-16 × 4,5-6 (-7) µm, 1-septati, ovoizi pânã la fusiform-elipsoidali (septul poate fi la jumãtate sau la 2/3 de la capãtul superior al sporului). Picnidia este de douã tipuri: a) de 100-200 µm, cu macroconidia subgloboasã pânã la elipsoidã si de 2,3-4 × 1,8-2,7 µm, la exterior apãrând ca o patã albã; sau b) de 40-100 µm  , ± imersã, semisfericã pânã la globoasã; microconidia globoasã, de 1-1,5 µm  . Corticol: pe ritidom neted sau crãpat al arborilor foiosi/ sau pe lemn; mo. acidoph., mo. photoph., me.-f. hygroph., anitroph.; caract. Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958. - mieur. atl.- smed.
    Observatii. Se aseamãnã cu Microthelia micula (Fw.) Körb.= Peridiothelia fuliguncta (ciupercã lichenicolã).
    
    C. 5. 2. 2. Strigula Fr.
    Tal crustos, subtire, de obicei cel putin în parte imers; cortexul nu este diferentiat. Fotobiont: Trentepohlia (sau Cephaleuros la speciile tropicale). Ascoma: periteciu globos sau cu partea superioarã conicã. Involucrela prezentã la majoritatea speciilor, negricios-brunã. Hamateciu: parafisoide lung celulate, simple sau slab ramificate, subtiri (cca 1 µm grosime); gelatina himenialã cu J + (albastru). Asce cilindrice sau cilindric-clavate, cu peretii subtiri în pãrtile laterale dar cu un dom apical evident, strãbãtut de o camerã ocularã îngustã, golite de spori apar fisitunicate, contin 8 spori, J –.  Ascospori incolori, septati, elipsoizi, ovoizi sau fusiformi, adesea strangulati la nivelul septului median, netezi, fãrã perispor evident. Conidioma: picnidie, globoasã sau conicã, imersã sau pe jumãtate emergentã, neagrã, cel putin cu partea superioarã iesitã la suprafatã; celulele conidiogene în majoritate sesile, adesea proliferante, acrogene; conidia incolorã, de unul sau douã tipuri: a) macroconidia (Discoriella) oblongã sau fusiformã dar adesea ± curbatã la capãtul proximal si cu un punct de prindere subterminal, prezentând la unul sau ambele capete un apendice; b) microconidia simplã, elipsoidã sau îngust-elipsoidã.
    Ecologie: pe ritidom sau pe muschi, mai rar pe sol sau pe roci.
    Obs.: se deosebeste de Anisomeridium prin macroconidiile care se ataseazã oblic de celulele conidiogene. Diferã de Arthopyrenia prin parafizele de obicei puternic ramificate si prin ascele care au apexul îngust si fãrã dom apical iar de Porina prin partea apicalã a ascei (chitinoidã) care se îngroasã si ascele nu sunt fisitunicate.
    
    185. Strigula affinis (A. Massal.) R.C. Harris (1980)
    (Porina affinis (A. Massal.) Zahlbr.; Sagedia affinis A. Massal).
    Tal subtire, neted sau sbârcit, efuz, alb sau alburiu-cenusiu pânã la cenusiu deschis. Peritecii de 0,2-0,5 mm.   si de - 0,2 mm. înãltime, imerse, hemisferice, negre. Involucrela de obicei distinctã. Excipulul propriu incolor sau pal- brun deasupra. Asce cilindrice, cu peretii laterali subtiri dar apexul are un dom apical evident, cu 8 spori si au 70-90 × 5-7 µm. Ascospori – stilospori – 3- septati, incolori, de 12 × 4 µm. În zone colinare si submontane, pe scoarta netedã de foiase: subneutroph.; în Physcietum adscendentis Frey et Ochsner 1926. - mieur.- med.
    
    186. Strigula glabra (A. Massal.) V. Wirth (1995[56])
    (Porina glabra Zahlbr.; Sagedia glabra A. Massal.; Verrucaria netrospora Nyl.).
    Tal superficial, subtire, abia vizibil, alburiu sau alburiu-cenusiu (rar verzui). Peritecii învelite de peridermul scoartei, negre, cu involucrelã, de cca. 0,4-0,6 mm. lungime si cca. 0,3-0,35 mm. înãltime. Asce cilindrice, cu peretii laterali subtiri si apexul cu dom apical evident, cu 8 spori, de 80 × 9-12 µm. Ascospori – stilospori – 5-6-7 septati (rar 4 sau 8 septe), de cca. 20-27 × 3-5 µm. Corticol: în zonele montane, pe scoarta netedã a foiaselor; ex. schioph., anitroph.; caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur.-smed.
    
    187. Strigula stigmatella (Ach.) R. Harris (1980)
    (Porina faginea (Schaer.) Arnold); Sagedia faginea Schaer.; Sagedia lactea Körb.; Sagedia lactea f. schizostoma Hazsl.; Sagedia illinita Körb.; Segestrella illinita Körb.; Pyrenula muscorum v. faginea Hepp; Verrucaria illinita Nyl.).
    Tal subtire, în mare parte imers, efuz, alb pânã la cenusiu-deschis. Peritecii de 0,3-0,4 mm  , ½ imerse, partial acoperite de un strat subtire de tal. Involucrela aproape fixatã pe excipul. Excipulul propriu bruniu sau incolor. Asce cilindrice, cu 8 spori, cu dom apical evident, de 70-80 × 12-15 µm. Ascospori de 25-35 (-50) × 5-8 µm, (4-) 6-7 (-9) septati, fusiformi, ± comprimati la septul mijlociu. Picnidia are cca 100 µm  . Macroconidia de 20-30 × 4-6 µm, 5 pânã la 7 septatã, fusiformã. Pe pernitele de muschi de pe pietrele silicioase, pe muschi sau direct pe scoarta copacilor bãtrâni, foiosi, din interiorul pãdurilor montane; mo. acidoph., f. hygroph., ex. schioph., substrathygroph.; în as. de muschi ai al. Antrichion (de ex.: Pterigynandrum filiformae). - mieur.-smed.mo (oz).

    C. 5. 3. Thelenellaceae Mayrhofer (1986)
    
    C. 5. 3. 1.  Chromatochlamys Trevisan (1860)
    Tal crustos, verucos, membranos pânã la crãpat, alb- murdar sau cenusiu- deschis pânã la bruniu- deschis. Fotobiont: trebouxioid. Ascoma: periteciu ± imers, cu pereti grosi, pal pânã la bruniu, cu peretele format din celule ovale, alungite, înguste în partea inferioarã. Hamateciu: parafisoide persistente, delicate, ramificate si/sau ramificat anastomozate, în special spre bazã si spre vârfuri; perifisoidele se aflã spre partea interioarã a ostiolei si sunt aglutinate. Ascele contin 2-8 spori, au peretele format din douã straturi functionale, sunt fisitunicate, cu J –, cu pereti foarte grosi, stratul intern al peretelui subtire si cel extern gros, apexul rotunjit si sinuos, prezentând un “cioc” intern. Ascospori submuriformi pânã la puternic muriformi, incolori pânã la brunii, cu pereti subtiri, cel extern putin mai gros decât septele.
              
    188. Chromatochlamys muscorum (Fr.) Mayrh. et Poelt
    (Microglaena muscorum (Fr.) Th. Fr.; Weitenwebera muscorum Körb.; Microglaena muscorum v. octospora Zahlbr.; Chromatochlamys muscicola Trevis; Verrucaria muscicola Nyl.; Verrucaria muscorum Fr.; Microglaena muscicola (Lönnr.) Sydow.).
    Tal ± membranos, adesea amestecat cu granule împrãstiate pale, albicios sau bruniu. Peritecii de 0,3-0,6 mm.  , rotunjite sau larg piriforme, ± imerse printre frunzulitele muschilor, având evidente numai ostiolele; peretele cu grosimea de 50-70 µm, bruniu deasupra, pal sau incolor dedesubt. Parafisoide de 0,5-1,5 µm, filiforme, ramificate si anastomozate. Asce cu 2-4 spori (6-8 spori la v. octospora), cilindrice, peretele având grosimea de 3-6 µm. Ascospori de 60-110 × 20-27 µm, incolori, devenind mai târziu de culoarea paiului sau maronii la bãtrânete, elipsoid-alungiti sau subcilindrici. (v. octospora (Nyl.) Mayrh. et Poelt (1985); ascele cu (6-) 8 spori; ascospori elipsoidal alungiti, de 40-60 × 15-20 µm. Tal adesea abia aparent, ca o membranã subtire; periteciu pal si adânc imers. Tericol; subneutroph.- mo. acidoph., mo.- ex. photoph.; substrathygroph.; în  Lecideetum limosae Klem. 1955, Megasporetum verrucosae Frey 1927. - bor.-smed. mo. (-med.-mo.).

    C. 5. 3. 2. Julella Fabre (1879)
    (Polyblastiopsis Zahlbr. (1903).
    Tal crustos. Fotobiont, dacã este prezent, Trentepohlia; deloc sau doar facultativ lichenizat. Ascoma: periteciu, cu cortexul circular pânã la elipsoid. Involucrela este prezentã, neagrã, de obicei împrãstiatã lateral, formatã din hife compacte si celule ale ritidomului; pigmentul peretelui este verzui sau brun, K + (verzui), N –. Excipulul propriu subtire, palid sau incolor, înconjurând partea centralã. Himeniu J –. Hamateciu: parafize subtiri, bogat ramificate si anastomozate. Asce cu (2) 8 spori, cilindrice pânã la clavate, J –, peretele intern îngrosându-se spre apex, prezintã o camerã ocularã micã si latã. Ascospori elipsoizi, submuriformi pânã la muriformi, incolori, cu un perispor distinct, gelatinos (spori halonati). Conidioma picnidie, neagrã. Conidii baciliforme pânã la scurt filiforme, simple, incolore.
    Ecologie: pe ritidom.
    Element floristic: cosmopolit, din regiunile temperate pânã ± în cele tropicale.
    Observatii. Se distinge de Microglaena butschetschensis prin ascosporii halonati, ascele mai putin cilindrice, filamentele hamateciului bogat ramificate si pigmentii ascomatei N –; se aseamãnã, observat cu lupa si cu  Arthopyrenia laponnina, diferentele constând în ascospori care la aceasta sunt 1-septati.

    189.. Julella fallaciosa (Stizenb. ex Arnold) R. Harris
    (Polyblastiopsis fallaciosa (Arnold) Zahlbr.; Sporodiction fallaciosum Stizenb.; Polyblastia fallaciosa Arnold; Mycoglaena betularia Vain.; Mycoglaena fallaciosa Vain.).
    Tal efuz, cu crestere împrãstiatã, fãrã sã aibã o margine distinctã, cenusiu-pal sau cenusiu-gãlbui, adesea inobservabil. Peritecii de 0,2 mm., rotunde pânã la eliptice, împrejmuite de câmpuri alungite, negre, ajungând astfel la 0,5-1 mm. grosime, imerse ½ pânã la 1/5, cu toate acestea acoperite de un strat subtire de cortex talin. Involucrela brun-întunecatã. Excipulul propriu poate avea între 200 si 400 µm. Ascospori de 15-21 × 6-11 µm (exceptând perisporul gelatinos), la început cu 4-6 septe, mai târziu devin muriformi, incolori. Corticol:  pe mesteacãn; nu lichenizeazã. - arkt.- med.- America septentrionalã.
    Observatii. Este posibil sã fie sinonimã cu Julella sericea (A. Massal.) Coppins (1992) = Polyblastiopsis sericea (A. Massal.) Zahlbr. (1903).
    
    190. Julella lactea (A. Massal.) Zahlbr.
    (Polyblastiopsis lactea Zahlbr.; Polyblastia lactea Trevis.; Arthopyrenia stygmatella v. lactea A. Massal.; Arthopyrenia lactea A. Massal.; Blastodesmia lactea A. Massal.).
    Tal pielos crustos, alb pânã la cenusiu; lichenizeazã facultativ cu Trentepohlia. Peritecii de - 0,4 mm.  , carcasa neagrã, fiind conturate de câmpuri laterale rotunde pânã la eliptice, verzui pânã la brunii; tesuturile ritidomului substratului încorporeazã atât involucrela cât si excipulul; excipulul propriu ± rotund, incolor pânã la gãlbui. Himeniu J –. Hamateciu: parafize bogat ramificate si subtiri. Asce cilindrice pânã la clavate, J –, au peretele intern îngrosat spre vârf, cu o camerã ocularã scundã. Ascospori câte (2-) 4-8 într-o ascã, la început putin septati apoi muriformi, elipsoizi, incolori, cu învelis mucos, de 40 × 12-15 µm. Picnospori scurti, în formã de bastonas. Corticol: pe scoarta netedã sau cu ritidom fin crãpat al foioaselor (rar pe conifere). - mieur.- smed.
    
    C. 5. 3. 3. Thelenella Nyl. (1855)
    Tal crustos, superficial pânã la partial imers. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: periteciu, ± imers în umflãturile talului, globos pânã la în formã de con. Involucrela lipseste. Excipulul propriu bruniu în partea superioarã, incolor în cea inferioarã. Hamateciu: parafisoide bogat ramificate si anastomozate; perifisoidele lipsesc. Ascele contin (4) 8 spori, sunt ± cilindrice, fisitunicate, fãrã crestare (adânciturã) la domul apical, J –, grosimea peretelui este uniformã peste tot. Ascospori dispusi uniseriat în ascã, muriformi, incolori, rar devin galben-bruniu- pali, elipsoizi sau lung elipsoizi, adesea îngrosându-se spre unul din capete.
    Ecologie: pe ritidom.
    Observatii: se deosebeste de: Chromatochlamys (are perifisoide si domul apical are o adâciturã evidentã) si de Protothelenella (are asce cu aparat apical care cu J + (albastru) si fotobiont Elliptochloris).
    
    191. Thelenella modesta (Nyl.) Nyl.
    (Microglaena modesta (Nyl.) A.L. Smith.; Verrucaria caroli Jones;  Polyblastia modesta Nyl.; Verrucaria modesta Nyl.; Polyblastia modesta Nyl.; Thelenella wallrothiana Sydow; Microglaena wallrothiana Körb.).
    Tal inegal verucos, ± neted pânã la adânc crãpat areolat, gros sau dispersat, galben- cenusiu pânã la roz sau rosu-brun, în ierbar se decoloreazã pânã la cenusiu- pal sau cenusiu. Carpospori de 0,3-0,5 mm.  , rotunjiti, discret ± grupati, de la ¾ pânã la complet imersi dar apãrând la suprafata talului ca verucozitãti ± proeminente. Excipulul propriu deasupra bruniu, dedesubt pal sau fãrã culoare, ostiola brunã. Parafisoide bogat ramificate si anastomozate, de 1-1,5 µm lãtime. Asce cu 8 spori; ascospori dispusi uniseriat, de (20-) 25-42 × (9-) 11-17 µm, muriformi, incolori, elipsoizi. Corticol: pe ritidom mai ales neted, în locuri bogate în luminã. -  (s'bor. atl.-) mieur- subatl.- med.
    Observatii. Ca aspect seamãnã cu Pertusaria pertusa, deoarece talul fraged se decoloreazã cu timpul în cenusiu.
    
    C. 5. 4. Thrombiaceae Poelt et Vezda ex J.C. David ex D. Hawskw. (1991)
    C. 5. 4. 1. Thrombium Wallr. (1831)
    Tal crustos, membranos, subgelatinos când este umed, neclar. Fotobiont: Leptosira. Ascoma: periteciu în întregime imers, cu zona ostiolarã întunecatã. Involucrela lipseste. Excipulul propriu brun-negru, mai ales spre ostiolã. Hamateciu: parafize neramificate, subtiri, persistente; perifizele lipsesc. Asce alungit- cilindrice sau îngust clavate, cu pereti subtiri, cu o calotã apicalã, evidentã în K/J + (albastru), tolusul K/J + (albastru) cu o masã axialã îngustã si cilindricã; contin 8 spori. Ascospori simpli, incolori, cu pereti subtiri, fãrã perispor distinct.  Conidiomata nu este cunoscutã.
    Ecologie: Tericol.
    Observatii. Se diferentiazã de Verrucaria la care elementele hamateciale dispar încã din stadiile primare.
    
    192. Thrombium epigaeum (Pers.) Wallr.
    (Verrucaria epigaea Ach.).
    Tal crustos, subtire membranos, umezit devine putin gelatinos. Fotobiont: alge verzi ale genului Leptosira. Peritecii în întregime imerse, cu carcasa neagrã. Excipulul propriu brun- negru, fãrã involucrelã. Parafize persistente, simple si subtiri. Perifizele lipsesc. Asce cilindrice pânã la îngust- clavate, cu câte 8 spori, cu pereti subtiri, K + (albastru), cu o masã axialã subtire-cilindricã. Ascospori simpli, elipsoizi, lung- elipsoizi, adesea usor clavati, de (15) 18-25 (-30) × 5-10 (-12) µm si numeroase picãturi de ulei. Tericol: pe sol calcaros, nisipos-argilos pânã la argilos, uneori pe pãmânt humos; me. basiph.-subneutroph.; în as. pioniere de muschi cu licheni, mai ales în Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955. - bor.-med.

    C. 5. 5. (fãrã fam.) 1. Normandina Nyl.
    193. Normandina pulchella (Borrer) Nyl.
    (Normandina jungermanniae Nyl.; Lenormandina jungermaniae Nyl.).
    Tal folios sau solzos, cu scvamule în formã de scoicã sau de ureche, cu marginile ascendente si sorediate, verde-albãstrui pânã la verde-cenusiu, cu structurã stratificatã; cortexul superior pseudoparenchimatos sau dispare repede, cel inferior indistinct sau lipseste. Fotobiont: Trebouxia; medula formatã din celule hifale globoase sau elipsoide aranjate într-o structurã asemãnãtoare unei retele care înconjoarã grupurile de celule algale. Peritecii, dacã ar fi, ar apartine micetei Laudeslyndsaia borreri, mici, ± imerse; spori 8/ ascã, 5-7 septati, de 28- 40 x 7-10 µ. Conidioma nu se cunoaste. Muscicol: pe pernitele de muschi ale arborilor foiosi sau de pe roci unde sunt si alti licheni epifiti; subneutroph.- mo. acidoph., substrathygroph., me. ombroph., anitroph.- (mo. nitroph.); în Lobarion pulmonariae Hil. 1925, Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958, Parmelietum revolutae Almb. 1948 ex. Klem. 1955. -s'bor.- med., subatl., (oz.).

D. ASCOMYCOTINA: SERIA GYMNOCARPEAE


    Tal imers sau emers, divers morfologic: crustos lepros, crustos areolat, crustos rimos, crustos placodioid, scvamulos, folios, folios- umbilicat, fruticulos în formã de cupã, în formã de tufã sau barbat (Fig. 7), fixat de substrat prin hife pure, rizine simple, rizine ramificate, holdfast (Fig.8), uneori prezintã pseudocifele, cifele, cefalodii (Fig. 9), propagule vegetative (Fig. 10); structura anatomicã homeo sau heteromerã ( Fig. 11); carposporul (ascoma): apoteciu lecidein, lecanorin, arthonioid, giros, lirelat, cu pedicel (Fig. 12, 13, 14).

    D. 1. ARTHONIALES Henssen ex D.Hawksw. & Eriksson (1986)
    Tal crustos lepros sau uniform, imers sau superficial, efuz sau delimitat. Fotobiont: chlorococcoid sau Trentepohlia. Ascoma: apoteciu imers sau superficial variind ca formã de la concav-globos la discoidal circular sau elongat, linear, ramificat sau stelat. Asce cu 8 spori, clavate, elipsoide sau subgloboase. Ascospori de la ovoizi pânã la oblong-ovoizi, 1-7 septati sau muriformi.
        
    D. 1. 1. Arthoniaceae Reichenb. ex Reichenb. (1841)
    Tal crustos, imers sau superficial, efuz sau delimitat (de obicei cu linie brunã) sau lipseste. Hifele talului, de obicei cu J + (rosu sau albãstrui) si cu K/J + albastru. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma în formã de apoteciu variind ca formã de la rotundã si platã sau convexã pânã la elongatã sau linearã, ± ramificatã ori stelatã; disc rosu-brun pânã la negru adesea cu pruinã rosieticã sau alburie. Asce de obicei cu 8 spori, clavate, elipsoide sau subgloboase, semi-fisitunicate, cu dom apical si camerã ocularã distinctã. Ascospori de obicei ovoizi pânã la oblong-ovoizi, 1-7-septati sau muriformi. Conidiomata picnidialã, la început imersã, mai târziu micã si inconspicuã.
            
    D. 1. 1. 1. Arthonia Ach. (l806)
    Tal crustos, imers sau superficial, efuz sau delimitat (de obicei cu linie brunã), sau lipseste; hifele talului de obicei J + (rosu sau albãstrui), K/J + (albastru). Fotobiont: Trentepohlia, putin saprobic sau lichenizeazã slab. Ascoma în formã de apoteciu, cu discul variat, rotund si plat sau convex pânã la elongat sau liniar si ± ramificat pânã la stelat, emergent (adesea apare ca niste crãpãturi subtiri printre celulele scoartei), rosu-brun pânã la negru, uneori cu pruinã rosieticã sau albã. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu lipseste, rar rudimentar si se dezvoltã singular, lateral. Epiteciu rosu sau brun întunecat. Himeniu de obicei J + (albastru sau rosu) si K/J + (albastru). Hipoteciu ± vizibil, uneori împrejmuieste slab himeniul. Hamateciu: parafisoide putine pânã la numeroase, moderat sau bogat ramificate si anastomozate într-o matrice gelatinoasã (adesea mai multe ramificatii de deasupra sunt îngrosate, pigmentate sau cu întrepãtrunderi cu cristale; capetele parafisoidelor adesea subtiri, bine-definite, cu scufie întunecatã, cu întindere de 2-4 µm. Asce în general cu 8 spori, clavate, elipsoide sau subgloboase, semi-fisitunicate, cu dom apical larg si de obicei cu o camerã ocularã distinctã; domul apical cu K/J + (albãstrui în partea inferioarã spre camera ocularã). Ascospori în general ovoizi pânã la oblong ovoizi, 1-7- septati, uneori cu celulele superioare mai largi, adesea constrânsi în dreptul septurilor, incolori si netezi; ascosporii bãtrâni adesea devin bruni si de obicei cu negi; ascosporii tineri adesea au un perispor subtire. Conidiomata: picnidie, adesea la început imersã, foarte micã si inobservabilã. Conidia incolorã, simplã, cel mai mult baciliformã, uneori elipsoidã sau în formã de filament.

    194. Arthonia apatetica (A. Massal.) Th.Fr.
    (Allarthonia exilis (Flörke) Sandst.; Arthonia exilis (Flörke) Anzi; Arthonia exilis v. apatetica (A. Massal.) Grummann; Allarthonia exilis v. apatetica Lettau).
    Tal subtire, granulos, cenusiu. Apotecii de -0,4 mm., sesile pânã la adprese, plate pânã la convexe, cu contur rotund pânã la neregulat, negre-brune. Parafize mãciucate cu scufie brunã; epiteciu galben; hipoteciu incolor pânã la galben-brun. Ascospori îngust-elipsoizi, 1-septati, incolori, la capete rotunjiti, de (9)11-16 x (2,7)3,5-5(6) µm. Pe trunchiuri de copaci; - (s'bor.) mieur.- smed.
    
    195. Arthonia arthonioides (Ach.) A.L.A.L.Sm.
    (Arthonia xylophila V. Wirth & P. James, Arthonia aspera Leight; Lecidea xylophyla Th.Fr.).
    Tal în general indinstinct; apotecii cu disc tip Lecidea, rar elipsoid, plat sau convex, de 1 mm lãtime; ascospori (2-) 3 septati, ± cuneiformi (partea superioarã mai largã), de 12-16 x 4-6 µm. Corticol; me.acidoph., anombroph., (mo.photoph.) ex. schioph., anitroph; în Chrysotrichetalia chlorinae Hadac 1944 (Leprarietalia Hadac 1944). -mieur.(sub)atl. (-med.subatl).

    196. Arthonia byssacea (Weig.) Almq.
    Tal bine dezvoltat, alb, umezit devine alb sau brun-cenusiu, K + (gãlbui), J/K ± (galben-rosu). Apotecii negre, puternic alb-pruinoase, de -1 mm., rotunde pânã la elipsoide, la început imerse apoi superficiale, disc convex. Himeniu J + (rosu apoi albastru). Hipoteciu brun-întunecat; ascospori 3-5-septati, la unul din capete mai grosi, de 13-23 x 5-8 µm.; picnospori de 5-6 x 1-2 µm. Corticol; me. acidoph., ex. schioph., (me.-) f. hygroph., anombroph., anitroph.; caract. Arthonietum pruinatae Almb. 1948. - mieur.- (smed.).

    197. Arthonia cinnabarina (DC.) Wallr.
    (Arthonia tumidula (Ach.) Ach.; Arthonia gregaria (Weigel) Körb.; Arthonia cinnabarina f. kermesiana (Schaer.) Nyl.; Arthonia cinnabarina f. tumidula (Ach.) Wallr.; Arthonia cinnabarina f. affinis (A. Massal.) Zahlbr.).
    Tal areolat, cenusiu, alb-albãstrui sau rosu, subtire. Apotecii de -1(1,5) x 0,7 mm. poligonale, lobulate, rar alungite, brun-rosii, la margine (umezite) pruinos-cinabru-rosii, mai ales în mijloc alb-pruinoase; himeniu incolor pânã la rosu-brun, de 60-70 µm.; epihimeniu K + (rosu pânã la violet); hipoteciu incolor pânã la brun-rosu. Ascospori 4- 5(6)-septati, incolori pânã la galben-rosietici, de (15)l8-28 x 5-9 µm. Pe scoartã netedã; mo. acidoph.- subneutroph., ombroph., anitroph.; caract. Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955). - mieur.- subatl.- smed.(-med.).

    198. Arthonia didyma Körb.
    (Arthonia pinetti Körb.).
    Tal foarte subtire, gãlbui-alb pânã la cenusiu-oliv sau bruniu; apotecii de -0,5 mm., imerse (adesea nu cu margine talinã), neregulat-rotunde pânã la scurt lobulate, ± plate,  rosu-brune pânã la brun-negre. Hipoteciu rosu-brun pânã la negru-brun, K - sau + (oliv sau rosu); epihimeniu aproape incolor, gãlbui sau rosu-brun; himeniu incolor, K - sau + (bruniu) si K + (violet-rosu); ascospori 1-septati, cu locula superioarã mai mare, la bãtrânete bruni, de l5-20 µm. Pe scoartã de arbori tineri; mo.- me. acidoph., ex. schioph., me. hygroph., mo.-me. ombroph., anitroph.; în Graphidion scriptae Ochsner l928. - s'bor.- smed.(-med.).

    199. Arthonia dispersa (Schrad.) Nyl.
    Tal foarte subtire, cu Trentepohlia, la început hipofloidic, mai târziu crustos- verucos, alb sau cenusiu. Apotecii grupate mai multe la un loc, alungite, liniare pânã la sinuoase, izolate sau în formã de stea, de -1 mm. lungime si 0,2 lãtime, negricioase; epihimeniu oliv-verde, oliv-brun, negru-brun; hipoteciu incolor; ascospori îngust-elipsoizi, de (10)12-14(15) x 3-5 µm., 1-septati rar 3-septati. Himeniu J + (albastru, apoi violet). Corticol: pe scoartã netedã de foioase, mai rar pe conifere; subneutroph.- me. acidoph., mo. ex. photoph., mesoph.- me. hygroph., ombroph., anitroph.; în Lecanoretum subfuscae Hillmann 1925.  - bor.- med.

    200. Arthonia dispuncta (Nyl.) Szatala
    (Allarthonia dispuncta Szatala[61/ nr. 419]).
    Tal neted sau încretit, verde-albicios, la margine cu o linie închisã la culoare, K + (galben-brun). Apotecii numeroase, semiimerse pânã la sesile, de - 0,7 rar 1 mm., disc convex si negru. Epiteciu brun pânã la negru-brun; hipoteciu aproape negru. Epihimeniu J + (verde-albãstrui), himeniu în partea inferioarã I + (rosu), K -. Parafize foarte subtiri, ramificate, apexul mãciucat, cu scufie brunã. Asce cu 8 spori. Ascospori rotunjiti la capete, incolori, 1-septati, de 9-15 x 3-4 µm. Corticol.

    201. Arthonia elegans (Ach.) Almqu.
    Tal subtire, alb; apotecii de -0,8(1,0) x 0,2 mm., galben-brune pânã la purpuriu-brune, nepruinoase; himeniu de -45 µm înãltime, incolor pânã la gãlbui-rosietic; epihimeniu K + (purpuriu pânã la rosu); hipoteciu gãlbui-rosietic; ascospori 3- 4 (5) septati, de l2-l7(19) x 4-6(7) µm, adesea slab dezvoltati. Corticol: pe scoartã netedã de foioase; mo. acidoph., anitroph.; în Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem. 1955. - mieur. (atl.) - med.

    202. Arthonia endlicheri (Garov.) Oxner
    (Arthonia lobata (Flörke) A. Massal. ; Arthonia impolita v. lobata Flörke [61/ nr. 443]; Arthonia lobata f. decussata (Flot.) J. Steiner).
    Tal bine dezvoltat, pe margini aproape lobat, mat, palid-roz, în herbar bruniu-cenusiu, adesea pe alocurea soredios; apotecii foarte rare, imerse, rotunde, plate, de -0,8 mm., disc întunecat rosu-brun si cenusiu-alb- pruinos. Ascospori 3-5- septati, loculele 2 si 3 mai late, de 14-20 x 5-7 µm; picnoconidii numeroase, de 0,1-0,2 mm lãtime, imerse pânã la sub formã de negi; picnospori de 15-25 x 1 µm; Ch.: Lecanor.-S. Saxicol: pe roci silicioase. -s'mieur. (subatl.)- med.

    203. Arthonia fuliginosa (Turner et Borrer) Flot.
    Tal subtire, verucos-fãinos, cenusiu sau galben-albicios, fãrã prototal, P -, K -/± (gãlbui). Apotecii rotunde, colturoase pânã la alungite sau lobulate, de - 1 mm., disc brun-negru, la început alburiu-pruinos, mai târziu ± bruniu; hipoteciu verzui-galben sau brun; himeniu de 40-50 µm; ascospori 3-4-septati, îngust elipsoizi, ascutiti la capete, de 15-22 x 6-8(9) µm., ± formã de clin (locula superioarã mai mare); picnospori de 11-16 x 0,7 µm, curbati. Pe scoartã de conifere, mai rar pe cea de foioase; me. acidoph., me. ombroph., anitroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928. - mieur. subatl.- med. (subatl.), oz.

    204. Arthonia galactites (DC.) Dufour
    Tal subtire, neted, alb; apotecii sferice, sub forma unor puncte, sau alungite, brune. Ascospori îngust elipsoizi, incolori, de 12-14 x 4 µm.; himeniu J + (albastru la început apoi rosu). Corticol: pe scoartã de foioase; mo.- ex. photoph., me. xeroph., anitroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928. - s'mieur. (atl.)- med.

    205. Arthonia helvola (Nyl.) Nyl.
    Tal slab dezvoltat, verde sau brun, hifele K + (rosu sau violet). Apotecii de -0,8 mm., ruginiu -rosii, umezite puternic rosu-oranj, rotunde pânã la alungite, adprese pânã la imerse, putin convexe. Hipoteciu galben sau galben-rosietic; himeniu galben-oranj pânã la rosu, K + (purpur pânã la violet); ascospori 2-septati (rar 1-septati), de 8-l2 x 3-5 µm.  Corticol; me. acidoph., (me.) f. hygroph., anitroph.; - s'bor.- mieur.

    206. Arthonia lapidicola (Th. Taylor) Deichm. Branth & Rostr.
    (Allarthonia lapidicola (Taylor) Zahlbr.; Allarthonia lapidicola v. fusca Redinger; Allarthonia fusca Sandst.; Allarthonia lapidicola v. ruderella (Nyl.) Boistel).
    Tal subtire, de la indistinct pânã la crustos-verucos, cenusiu pânã la bruniu, uneori negru sau aproape lipseste. Apotecii de - 0,5 mm, negre, aproape imerse pânã la adprese, cu contur rotund pânã la neregulat colturos, disc plat pânã la convex; epihimeniu rosu-brun; hipoteciu ± întunecat- rosu-brun sau de culoare mai deschisã; ascospori incolori, 1- septati, cu loculele aproximativ la fel de mari, în dreptul septului constrânsi, de 11-18 x 4-7 µm. Calcicol; basiph.- subneutroph., ombroph., ex. xeroph., ex. photoph., euryök.; în Gyalectetum jenensis Klem. 1951. - bor.- smed.

    207. Arthonia leucopellaea (Ach.) Almq.
    Tal subtire, alb, K -. Apotecii de -2 mm., brune pânã la negre, slab pruinoase (mai târziu ± cenusii), la maturitate marginea cenusiu-brun pruinoasã, disc plat, negru. Hipoteciu subtire, brun; epiteciu bine dezvoltat, brun. Ascospori de (9)12-17(19) x (3)4-4,5(5) µm, putin ascutiti, incolori, mai rar bruni, în tinerete 2-septati apoi 3-4 septati. Himeniu J + (albastru). Corticol, mai rar lignicol; me.- f. acidoph., f. anombroph., anitroph.; caract. Lecanactidetum abietinae Hillmann 1925. - s'bor. (atl.)- centr. eur. mo.

    208. Arthonia mediella Nyl.
    Tal alb, verde sau brun-cenusiu. Apotecii de 0,15-0,6 mm., negre, convexe. Hipoteciu brun; epiteciu aproape negru; ascospori în formã de lantetã, la ambele capete ascutiti, 3-septati cu toate loculele la fel de mari, de 10-18 x 3-4,5 µm. Himeniu J + (rosu-gãlbui). Corticol, în special pe conifere; me.- f. acidoph., anitroph.;  - bor.- mieur.- mo.

    209. Arthonia patellulata Nyl.
    (Allarthonia patellulata Zahlbr.).
    Tal foarte subtire, cenusiu-alburiu. Apotecii ± plate, de -0,7 mm., negre; epiteciu verde-brun. Ascospori de 9-15 x 3-5 µm, incolori, 1-septati, locula superioarã mai latã, cea inferioarã mai îngustã si mai alungitã; himeniu J + (rosu). Corticol: pe scoartã netedã; subneutroph.; pionier.  - bor.- mieur. (med.).

    210. Arthonia petrensis Nyl.
    (Allarthonia petrensis Redinger).
    Tal crustos- areolat, alb, foarte subtire; apotecii negre sau brun-negricioase, disc usor  convex, de 0,3-0,5 mm. Asca cu 8 spori. Ascospori 3-septati, de 14-16 x 5-6 µm. Epiteciu bruniu; hipoteciu incolor; himeniu J + (albastru), ascele J + (galben-brun). Saxicol: pe roci calcaroase.

    211. Arthonia pruinata (Pers.) A.L.A.L.Sm.
    (Arthonia impolita (Ehrh.) Borrer; Lecanactis biformis Mig.).
    Tal fin areolat, alb sau galben-albicios; apotecii imerse, plate sau usor convexe, rosu-brune, albastre-cenusii, pruinoase. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Ascospori 3-5 septati (cel mai adesea 5-loculari), incolori, de 14-20 x 5-8 µm. Corticol: pe scoartã de foioase; caract. Arthonietum pruinatae Almb. - mieur.atl.- med.

    212. Arthonia psimmythodes Nyl.
    Tal subtire, ca niste macule sau fâsii izolate, granulos, uneori pulverulent, mai rar neted. Apotecii rar sau inaparente, poligonal rotunjite, de 0,1-0,3 mm. lãtime, nemarginate, cu disc negru, neted, mat, nebrumat si la aceeasi înãltime cu talul. Epiteciu brun-întunecat, J + (albastru). Parafize putin ramificate si septate, la capete neîngrosate. Asce clavate, la bãtrânete cu membrana îngrosatã în partea superioarã. Ascospori îngust-elipsoizii, drepti, incolori, de cele mai multe ori 3-septati, cu loculele de dimensiuni egale, de 15-18 x 4-5 µm. Asce J + (galben pânã la rosu-sanguin). Saxicol: pe roci granitice. - mieur.- smed.co.

    213. Arthonia punctiformis Ach.
    (Arthonia populina A. Massal. [61/ nr. 448]; Arthonia punctiformis v. hypobela Boistel; Allarthonia hypobela Zahlbr.).
    Tal imers (endofloidic), subtire, nedistinct areolat, alb sau brun-cenusiu. Apotecii imerse sau superficiale, numeroase, cu discul plat sau convex, sferice sau alungite, negre-brune sau negre, de -0,8(1,4) x 0,4 mm., în sectiune 40-60 µm înãltime; himeniu de 25-50 µm, J + (albastru). Ascospori incolori, 3 (rar 5) septati, rotunjiti la capete, de l3-23(26) x 4-7(8) µm. Himeniu J + (albastru apoi rosu). Corticol: pe scoartã netedã de foioase; subneutroph., me. acidoph., ombroph., anitroph.; în Lecanorion subfuscae Hillmann 1925, Graphidion scriptae Ochsner 1928. - s'bor.- med.

    214. Arthonia radiata (Pers.) Ach. em. Th. Fr.
    (Arthonia radiata f. astroidea (Ach.) Zahlbr.; Opegrapha atra v. macularis Fr.; Arthonia vulgaris Schaer. v. astroidea Schaer.; Arthonia radiata v. opegraphina Ach.; Arthonia radiata v. swartziana (Ach.) Almqu.; Arthonia radiata f. subparallela Will.).
    Tal la început imers apoi superficial, crustos, subtire, cenusiu-verzui, alb sau oliv, uneori înconjurat de o linie întunecatã. Apotecii brune, sub forma unor linii, sub formã de stea sau asezate paralel, disc plat sau usor convex. Ascospori 3-septati, de 15 -20 x 4,5-6 µm. Himeniu J + (albastru apoi violet); ascele si ascosporii J + (rosu). Corticol: pe scoartã netedã; subneutroph.- me. acidoph., f.- (ex.) schioph.- ex. photoph., mo.-me. ombroph., anitroph.- (mo.) nitroph.; caract. Graphidetalia scriptae Hadac 1944 (în Graphidion scriptae Ochsner 1928, Lecanorion subfuscae Ochsner 1928). - (s')bor.- med.

    215. Arthonia reniformis (Pers.) Nyl.
    Tal puternic încretit, putin lucios, cenusiu sau galben-verzui pânã la oliv-brun, K + (galben-brun). Epihimeniu negricios; hipoteciu aproape incolor; himeniu J + (oranj). Apotecii de -1,5 mm., mai ales imerse cu contur rotund sau neregulat; ascospori 5-6-septati, de l3-20 x 4-6 µm. Corticol. - mieur.- (centr.)- med.

    216. Arthonia tenellula Nyl.
    (Allarthonia tenellula B. de Lesd.).
    Tal endofloidic, subtire, alb pânã la verde cenusiu, K -. Apotecii numeroase, foarte mici (de 0,1-0,15 mm.). Hipoteciu verzui pânã la incolor. Epiteciu negru-brun. Parafize foarte subtiri si remificate; asce cu 8 spori; ascospori îngust elipsoizi, drepti, cu capetele rotunjite, de 10-13 x 4-5 µm. Corticol. - mieur.- smed.co.

    217. Arthonia vinosa Leight.
    (Arthonia lurida Ach.;  Coniangium luridum Körb).
    Tal slab dezvoltat, alb-cenusiu sau galben, subtire, verucos-granulos. Apotecii negre sau brune. Himeniu J + (rosu), K + (violet). Ascospori uniformi, incolori sau brunii, de 10-15 x 4-6 µm, 1-septati, cu locula superioarã mai mare. Corticol; me.- f. acidoph., me.- f. hygroph., mo.- f. anombroph., anitroph.; în Calicion viridis  ern. & Hada  1944, caract. Arthonietum  pruinatae Almb. 1948. - s'bor.- smed.(med.).

    D. 1. 1. 2. Arthothelium A. Massal. (l852)
    Tal crustos, imers sau superficial, efuz sau delimitat. Fotobiont: Trentepohlia, chlorococcoid sau lipseste. Ascoma în formã de apoteciu, cu disc variat, plat pânã la convex, elongat sau stelat, rosu- brun pânã la negru, adesea pruinos. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu lipseste. Epiteciu incolor pânã la rosu- brun sau brun închis. Himeniu J de obicei + (albastru). Hipoteciu de la insuficient pânã la bine dezvoltat, întunecat rosu-brun pânã la întunecat brun. Hamateciu: parafisoide de la putin pânã la bogat ramificate, anastomozate, spre capãt de obicei umflate si rosii-brune, adesea capitate. Asce de tip Arthonia. Ascospori ovoizi pânã la elipsoizi, incolori, în partea superioarã adesea mai largi, muriformi. Conidiomata: picnidii adesea la început imerse, foarte mici si inobservabile; conidia incolorã, simplã, baciliformã, uneori elipsoidã sau în formã de filament. Ch.: xantone si antrachinone.
    Ecologie: pe scoartã, în special când este netedã, jilavã, habitat cu micã distributie.

    218. Arthothelium ruanum (A. Massal.) Körb.
    (Arthothelium ruanideum (Nyl.) Arnold).
    Tal oliv, oliv-brun pânã la gãlbui-oliv sau (rar) alb (cenusiu); apotecii neregulat delimitate, de obicei fãrã margine, în formã de pete, de -2 mm., nu proeminente; epihimeniu brun închis; himeniu rosu-brun; ascospori 5-8-septati (septul (2)3-7 cu cel putin 1 sept longitudinal) (Fig. 17: d), de 15-26 x 7-11 µm. Corticol; mo. acidoph., me. ombroph., anitroph.; caract. Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur.- subatl.- med.- mo.

    219. Arthothelium spectabile Flot.ex A. Massal.
    (Arthonia spectabilis Flot.; Arthotlelium  spectabile f. geographicum Szatala).
    Tal bine dezvoltat, alb, palid-verzui, neted sau putin întrerupt, areolat, uneori cu un prototal evident, negru. Apotecii de -2 mm, aproape rotunde sau poligonal-neregulate pânã la maculiforme, negre sau întunecat brun-negricioase, adesea alb marginate, plate. Epihimeniu brun-roscat. Asce mari, elipsoide sau lat ovate, cu 8 spori. Ascospori ovali, uneori reniform- neregulati, muriformi (5-7 septe transversale si cel mult 1 sept longitudinal), hialini sau la batrânete brunescenti, de 26-36 x 10-15 µm. Corticol: pe scoarta netedã; mo. acidoph., me. ombroph., anitroph.; în Opegraphetum rufescentis Almb., Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925. - mieur.- subatl.- smed.

    D. 1. 2. Chrysotrichaceae Zahlbr. (1905)
    Tal lepros, de forma unei pete, galben strãlucitor, non-corticat, unistratificat, compus dintr-o masã prãfoasã (din granule si hife anastomozate, adesea intersectate, cu granule de cristale, cu marginea talului efuzã sau ± determinatã, uneori lobatã; fãrã prototal. Fotobiont: chlorococcoid. Ascomata: apotecii de -2 mm.  , imerse sau superficiale, concav-globoase, disc verde-gãlbui pânã la oranj sau bruniu. Ascospori 1- 2 - 3- septati. Conidiomata nu se cunoaste.

    D. 1. 2. 1. Chrysothrix Mont. (1852)
    Tal lepros, vizibil sub forma unei pete, strãlucitor galben pânã la strãlucitor gãlbui- verzui, marginile efuze sau ± determinate, fãrã lobi; prototal inaparent; structurã unistratificatã, format din granule prãfoase, globoase si hife anastomozate, adesea întretesute cu cristale granulare, nu este corticat; fotobiont chlorococcoid. Ascoma: apoteciu de -2 mm  , imers sau superficial, concav-globos, împrejmuit de o margine subtire, necorticatã sau nu este marginat; disc verzui-gãlbui pânã la oranj sau bruniu. Excipulul propriu format din hife anastomozate, nu este suficient dezvoltat. Himeniu include epiteciu, de -70 µm înãltime, incolor, deasupra ± granular. Hamateciu: parafize de 1-1,5 µm grosime, septate, bogat anastomozate deasupra (spre capãt nu sunt umflate). Asce de 20-35 x 8-13 µm, cu 8 spori, peretele interior are un fel de papilã care cu J + (albastru). Ascospori de 9-14 x 2,5-3 µm, îngust obovoizi pânã la îngust elipsoizi, incolori (1- 2-) 3 septati. Conidiomata nu se cunoaste. Ch.: derivate ale acidului pulvinic.

    220. Chrysothrix candelaris (L.) J.R.Laudon 1981
    (Lepraria candelaris (L.) Fr.; Lepra candelaris F.H. Wigg.; Lepra flava Willd.; Lepraria flava (Schreb.) A.L.Sm.).
    Tal lepros, galben, adesea cu nuante vizibile de oranj sau verzui, granule de 0,01-0,1 (-0,2) mm  ; apoteciile lipsesc. Corticol; mo.- f. acidoph., me.- f. hygroph., ex. schioph., mo.(ex.) photoph., anitroph.; caract. Chrysotrichetea candelaris Wirth. 1980, în Chrysotrichetum candelaris Matick 1937 ex Barkm. 1958, Leprarion incanae Almb. 1948.  s'bor.

    221. Chrysothrix chlorina (Ach.) J.R. Laudon 1981 [574]
    (Lepraria chlorina Ach.; Calicium chlorinum Schaer.; Strongyleuma exsertum Vain.; Calicium chlorinum f. albipes Keissler; Calicium chlorinum v. exsertum (Nyl.) Keissler; Calicium exsertum Nyl.); Mycocalicium exertum Szatala).
    Tal lepros, galben- strãlucitor, gros; granule de 0,1-0,2 mm  . Apotecii mici, negre, imerse, superficiale sau scurt pedicelate, de 0,1-0,6 (-1,2) mm.  . Ascospori îngust-elipsoizi, uneori elipsoizi sau ascutiti, simpli sau indistinct 1-septati, neagru-bruni, de 5-10 x 3-4 µm; Ch.: prezent acidul calicin si vulpinic. Saxicol: pe roci silicioase, în statiuni cu cãderi energice de ploaie; mo.-f.  acidoph., f. schioph.- mo.(-ex.) photoph., anitroph.; caract. Chrysotrichetalia chlorinae Wirth. 1972.  - bor.- smed. (-med.-mo.).

    D. 2. CALICIALES C. Bessey (1907)
    Tal de la verucos, ± areolat, subtire sau gros, superficial sau imers pânã la fruticos, erect, ± decumbent, cu ramificatii cilindrice sau aplatizate. Fotobiont: chlorococcoid, trebouxioid uneori Trentepohlia sau lipseste. Ascoma: apoteciu imers, sesil sau cu pedicel; excipulul propriu are grosimi diferite, deschiderea ± largã. Asce clavate, cilindrice sau lung clavate, cu un singur învelis functional, dizolvându-se într-un stadiu timpuriu: -tip Calicium. Hamatecium: parafize; în general acestea cresc mai lungi decât ascele si formeazã împreunã cu ascosporii o masã sporiferã persistentã multã vreme pe discul apoteciului (macedium). Ascospori 1-7 septati, rar submuriformi, bruni, bruni-negri, elipsoizi, larg oblongi sau ± globosi, cu pereti subtiri, netezi sau cu ornamentatii.

    D. 2. 1. Caliciaceae Chev. (1826)
    Tal verucos pânã la ± areolat, gros sau subtire, superficial sau imers, cenusiu, cenusiu-galben, verzui sau bruniu-galben. Cortex format din hife perpendiculare pe suprafatã, adesea cu capetele umflate si brunii sau din hife întretesute adesea întrepãtrunse de cristale gãlbui sau incolore. Fotobiont: Trebouxia. Ascoma: apoteciu imers, sesil sau cu pedicel. Excipulul propriu are grosimi diferite, uneori este bine dezvoltat, alteori se reduce în pãrtile laterale formând un guleras bazal care mãrgineste hipoteciul. Asce clavate, cilindrice sau lung clavate, cu un singur învelis functional, dizolvându-se într-un stadiu timpuriu, sporii incluzându-se astfel într-o masã neagrã sporiferã (macedium). Ascospori l-septati, rar submuriformi, elipsoizi, larg oblongi sau ± globosi, cu pereti subtiri, negri-bruni, negri, netezi sau cu ornamentatii.

    D. 2. 1. 1. Calicium Pers.
    Tal crustos, verucos-granular sau imers, cenusiu pânã la cenusiu închis, galben sau verde închis. Fotobiont Trebouxia. Ascoma apoteciu, în majoritatea cazurilor cu pedicel lung cu un cap globos pânã la lenticular, rar sesil; pedicel format din hife sclerotizate, negre-brunii pânã la verzui-negrii, neregulat întretesute. Excipulul propriu bine dezvoltat sustinând masa sporiferã. Asce cilindrice pânã la clavate. Ascospori 1-septati, cu peretii grosi, întunecat-bruni si adesea cu ornamentatii distincte, formeazã o masã sporiferã bine dezvoltatã, neagrã. Conidiomata picnidie sesilã sau vizibil imersã, simplã, globoasã si cu ostiolã punctiformã. Conidiofori ramificati; celulele conidiogene subcilindrice si enteroblastice; conidia larg elipsoidã pânã la scurt cilindricã, incolorã, neseptatã.
    Observatii: Se asemãnã cu Cyphelium din punct de vedere al morfologiei talului, prin anatomia apoteciului, chimism si ecologie (la început diferã prin apoteciu pedicelat sau uneori imers).

    222. Calicium abietinum Pers.
    (Calicium curtum Turner & Borrer ex A.L.Sm.; Calicium nigrum Schaer.; Calicium nigrum v. granulatum Schaer.; Calicium abietinum v. glaucella Vain.; Calicium abietinum v. fuscipes (Nyl.) Zahlbr.; Calicium nigrum v. minutum Körb.; Calicium minutum Arnold; Calicium abietinum v. minutum (Körb.) Keissler; Calicium abietinum v. pumilum (Kremp.) Zahlbr.; Calicium abietinum f. denigratum Zahlbr.; Calicium glaucellum Ach.; Calicium parietinum v. glaucellum Ach.).
    Tal slab dezvoltat, subtire, verucos, alb-cenusiu sau alb; carpospori scurt pedicelati, de la 0,1-0,3 pânã la 1 mm. înãltime, de culoare neagrã sau brunã; apotecii cu marginea brumatã în alb sau nu, disc negru, mai rar brumat; ascospori elipsoizi, 1-septati, verde-negriciosi, la mijloc nu sau foarte putin sugrumati, de 7-15 x 5-5,5 µm. Pe trunchiuri de copaci; me.- f. acidoph., me.- f. hygroph., anitroph.; caract. Calicietum glaucelli Kalb 1969 corr. Wirth : "Calicietum abietini".  - (s'bor.) mieur.- med.mo.

223. Calicium adspersum Pers.

    (Calicium adspersum f. aureum Schaer.; Calicium trabinellum f. aureum Arnold).
    Tal verucos- granulos, adesea prãfos, alb- cenusiu sau alb. Ascomate negre, scurt pedicelate, de -1 mm înãltime, galben-verzui brumate; ascospori în formã de biscuiti sau elipsoizi, cenusii, 1-septati, de 9-18 x 4-8 µm.
Corticol si lignicol; me. acidoph., me.- f. hygroph., anitroph.; caract. Chrysotrichetum candelaris Mattick 1937 ex Barkm. 1958 (Leprarietum canderaris), în Lecanactidetum abietinae Hillmann 1925. - mieur. (-med.mo).

    225. Calicium lenticulare Ach.
    (Calicium subquercinum Asah.; Calicium amylocaule Lettau).
    Tal fin granulos, albãstrui-cenusiu, gãlbui-verzui pânã la alburiu; Ch. -; apotecii de - 1,3 mm. Înãltime, capitulul de -0,6 mm. lãtime, pe fata inferioarã si margine alburiu-pruinos sau nepruinos, pedicelul negru pânã la rosu-brun- negru; pedicelul si excipulul (în sectiune) J + (albastru închis). Ascospori de 9-12 x 4,5-7,5 µm. Pe lemn, pe scoartã mai ales la baza arborilor; me.-f.acidoph., mo. Substrathygroph., anitroph.  - bor.- mieur.(mo.).

    226. Calicium quercinum (Retz.) Pers.
    (Calicium lenticulare (Hoffm.) Fr. Non Ach.; Calicium lenticulare f. chlorodes (Nyl.) Zahlbr.; Calicium lenticulare v. cladoniscum (Ach.) Schaer.; Calicium cladoniscum Ach.; Calicium lenticulare v. sphaerocephalum Zahlbr.; Calicium quercinum v. spaerocephalum Wahlbg.).
    Tal sub forma unei cruste subtiri aproape compactã, cornos, verucos (sau poate sã lipseascã), alb sau alb-cenusiu. Ascomate cu pediceli de 0,7-1,5 (-3) mm. lungime, negri, disc convex, de 0,3-0,6 mm.  , negru, alb-brumat sau nu. Ascospori negri sau brun-negriciosi, elipsoizi, l-septati, la mijloc ± strangulati, de 5-15 x 3-6(-7) µm.  Corticol.  - (s'bor.-) mieur. (med.mo.).

    227. Calicium salicinum Pers.
    (Calicium lichenoides (L.) Schum.; Calicium sphaerocephalum Ach.; Calicium trachelinum Ach.;   Calicium salicinum v. trachelina Vain.; Calicium sphaerocephalum v. fritzei  Zahlbr.; Calicium salicinum v. xylonellum Wahlbg.; Calicium salicinum v. xylonellum (Wahlbg.) Trevis.).
    Tal subtire, verucos, alb pânã la cenusiu sau lipseste. Ascomate lung pedicelate, de -1,5 mm lungime, la început rotunde apoi capãtã forma unei cupe, negre de 0,4-0,8 mm  ,  pediceli negri, uneori în partea superioarã rosii-brunii. Ascospori elipsoizi, la mijloc strangulati, la capete rotunjiti, de culoare cenusiu-închisã pânã la neagrã, de 8-15 x 4-7 µm. Pe trunchiurile arborilor bãtrâni; caract. Calicion viridis  ern. & Hada  1944.  - bor. - med.mo.

    228. Calicium trabinellum Ach.,
    Tal indinstinct pânã la bine dezvoltat, alb. Ascomate negre, scurt pedicelate, pedicelii rar depãsesc 0,5 mm. înãltime. Apotecii de 0,2-0,4 mm  , gãlbui sau verzui brumate. Ascospori bruni, elipsoizi, 1-septati, la mijloc strangulati, de 6-10 x 4-5 µm.  Corticol; me.- f. acidoph., photoindiff., me. hygroph., anitroph.; în Calicietum glaucelli Kalb 1969.  - bor.- mieur.h'mo.

    229. Calicium viride Pers.
    (Calicium hyperellum f. viride Cromb.; Calicium hyperellum Ach.; Calicium viride f. cretzoiui (Nadvorn.) Keissler; Calicium cretzoiui Nadvorn.; Calicium hyperellum f. filiforme Mig.; Calicium viride f. subathallinum (Vain.) Räs.).
    Talul poate fi endofloidic, subtire si alb-cenusiu sau superficial, bine dezvoltat, verucos sau granulos, verde-gãlbui. Ascomate pedicelate (Fig. 12 f), pediceli de 1-1,5(-peste 2) mm. lungime, la partea inferioarã negri strãlucitoari, la cea superioarã cenusii sau în totalitate negri, disc brun negricios, cenusiu sau negru, uneori în tinerete verde-brumat, plat sau usor convex, de 0,5-0,8 mm.  . Ascospori bruni sau verzi- negri, elipsoizi, l-septati, la mijloc pot fi sau nu usor strangulati, de 8-16 x 4-6 µm. Corticol, pe scoartã de conifere: me.- f. acidoph., anombroph., photoindiff., anitroph.; caract. Calicion viridis  ern. & Hada  1944. - bor.- mieur.mo.- med.mo.

    D. 2. 1. 2. Cyphelium Ach.
    Tal crustos, verucos pânã la ± areolat, gros sau subtire, superficial sau imers, cenusiu, galben, verzui sau bruniu-galben. Cortex de 10-35 µm grosime, format din hife întretesute, adesea întrepãtrunse cu cristale gãlbui sau incolore. Fotobiont: Trebouxia. Ascoma: apoteciu negru, sesil sau imers. Excipulul propriu are grosimi diferite, este brun-negricios, adesea spre interior alb pruinos, rar cu o margine lateralã redusã. Hamatecium: parafize simple. Asce clavate, cilindrice sau larg clavate, cu un singur învelis functional, sporii incluzându-se într-o masã neagrã (macedium). Ascospori 1-septati, rar submuriformi, larg oblongi sau ± globosi, cu o constrictie în dreptul septului, cu pereti subtiri, brun-întunecati, netezi sau cu ornamentatii.
    Ecologie. Pe scoartã si lemn.

    230. Cyphelium inguinans (A.L.Sm.) Trevis.
    (Acolium tympanellum S. Gray).
    Tal granulos, cenusiu; apotecii sesile pânã la aproape pedicelate, cu disc negru, alb-pruinos, cu margine neagrã care mai târziu dispare, de 1-2 mm.  ; ascospori brun-întunecati, 1-septati, putin strangulati, la capete rotunjiti, de 10- 20 x 7-12 µm. Pe trunchiuri de copaci, în special conifere; în Calicietum viridis Hillmann 1925, Lecanactidetum abietinae Hilitzer 1925. - bor.- smed.h'mo (-med.h'mo).

    231. Cyphelium tigillare Ach.
    (Acolium tigillare S. Gray; Cyphelium viridescens Vain.; Cyphelium tigillare f. prominulum Trevis.
    Tal bine dezvoltat, aproape compact, granulos, uneori la margine lobat, galben sau verde-gãlbui. Apotecii imerse, disc negru si cu o margine neagrã indistinctã. Ascospori negri-bruni, elipsoizi, 1-septati, usor strangulati, de 15-25 x 8-11 µm. Lignicol, rar corticol pe conifere; me.(-f.)acidoph., anitroph.; caract. Xylographetum parallela Šmarda 1940; Cyphelietum tigilaris (Smarda 1940) Klem. 1955.  - bor.- smed. h'mo.

D. 2. 1. 3. Thelomma A. Massal.

    Tal crustos, verucos-granulos, corticat; cortex cu hife perpendiculare pe suprafatã, adesea cu capetele umflate si brunii; fotobiont: Trebouxia; medula J + (albastru-negru). Ascoma: apoteciu imers; excipulul propriu redus lateral formând un guler bazal la marginea hipoteciului; hipoteciu negricios- brun, subtire; asce cilindrice, cu un singur învelis functional dizolvându-se într-un stadiu timpuriu; ascospori 1-septati, rosu-bruni, brun-negri, elipsoizi, rotunjiti la capete si adesea strangulati la mijloc, cu suprafata aproape netedã, prin uscare formând un macedium negru; conidiomata nu se cunoaste.

    232. Thelomma ocellatum (Körb.) Tibel.
    (Acolium ocellatum Körb.; Cyphelium calciforme (Flot.) Zahlbr.; Cyphelium ocellatum (Körb.) Trevis, Flora 45 (1862) 4).
    Tal verucos-granulos, brun- cenusiu sau alb-cenusiu; apoteciu imers în verucozitãti, verde, pruinos cu discul de 0,5- 1 mm.  . Ascospori de 12-18 x 9-17 µm. Habiteazã pe substrat lignicol; ex.- f. photoph., mo. nitroph.; în Lecanorion variae Barkm. 1958.  - s'bor.- mieur.subalp./pralp.

    D. 2. 2. Coniocybaceae Reichenb. (1857)
    Tal prãfos soredios sau lipseste. Apotecii pedicelate, pedicel ± lung, pal sau rosietic-brun, disc globos pânã la obconic. Ascospori globosi pânã la elipsoid- cilindrici, pali, cu pereti incolori, uneori cu negi minusculi, (1-)5 septati, se înglobeazã într-o masã sporiferã bine dezvoltatã, palã pânã la pal-brunã.
    
    D. 2. 2. 1. Chaenotheca (Th.Fr.) Th. Fr. (l860)
    Tal crustos, superficial sau imers, fãinos, granulos, verucos sau scvamulos, cenusiu, cenusiu-verzui, galben-auriu sau bruniu. Fotobiont: Dictyochloropsis, Stichococcus, Trebouxia sau Trentepohlia. Ascoma: apoteciu pedicelat; pedicel scurt pânã la lung si subtire constând din hife brune dispuse periclinal, capãtul globos pânã la obconic. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu ± bine dezvoltat. Hamatecium: parafize moderat ramificate persistând sã creascã în masa ascosporalã. Asce cilindrice, elipsoide sau neregulate, dizolvându-se încã de timpuriu. Ascosporii formeazã o masã sporiferã globoasã brunã pânã la pal-brunã. Ascosporii deloc sau rar 1- 5-septati, elipsoid-cilindrici, cu peretii ± grosi, netezi sau cu ornamentatii ramificate neregulat. Conidiomata lipseste.
    Ecologie. Mai ales pe scoartã si lemn, rar pe sol si roci, mai ales în situatii calcicole cu umiditate ridicatã si luminã de nivel scãzut.
    Observatii. Diferã de Calicium prin masa ascosporilor neagrã si ascosporii exclusiv elipsoizi, fotobiont Trebouxia; diferã de Microcalicium prin masa ascosporilor verzui-neagrã sau întunecat-brunã, saprobiont sau se dezvoltã pe alti licheni.

    233. Chaenotheca bruneola (Ach.) Müll.- Arg.
    (Chaenotheca servitti Nádvorn. [61/ nr. 373]; Calicium bruneolum Ach.; Chaenotheca xyloxena Nádvorn. [61/ nr. 373]; Chaenotheca trichialis f. albida Zahlbr. [A.Z.C.L. I: 580, VIII: 155], [61/ nr. 373]).
    Tal foarte subtire, verucos, alb-verzui; ascomate cu pediceli de 2-4 mm. lungime si 0,1 mm  , negri- lucitori; capituli sferici, de 0,2-0,3 mm  , bruni, brun-brumati; ascospori elipsoid- cilindrici, bruni, de 3-4 µm  .
    Ecologie. Pe lemn putred de conifere (busteni sau trunchiuri) si pe lemn de arbori foiosi, rar corticol.
    Element floristic: -bor.- med.mo.

    234. Chaenotheca chlorella (Ach.) Müll.-Arg.
    [89/ nr. 234]. (Chaenotheca cartusiae (Harmand) Lettau [61/ nr. 382]).
    Tal crustos- verucos pânã la solzos, cenusiu, cenusiu-brun sau galben-murdar; ascomate scurt pedicelate, pediceli negri, de 0,3-0,5 mm. lungime; capituli de 0,2-0,3 mm.  , pe margine de culoare galben-verzuie si discul brun; ascospori bruni, de 3-7 µm  . Lignicol pe variate specii de pãdure si corticol; mo. acidoph., (mo. photoph.-) ex. schioph., me. anombroph., f. hygroph., anitroph.; - bor. mieur.

    235. Chaenotheca chrysocephala (Turner) Th.Fr.
    (Lichen chrysocephalum Ach.; Cyphelium chrysocephalum Chevall.; Chaenotheca chrisocephala f. flava (Harmand) Zahlbr.; Chaenotheca chrysocephala f. fulva Zahlbr.; Chaenotheca chrysocephala f. filiaris (Ach.) Blomb. et Forss.; Chaenotheca chrysocephala f. intermedia (Harmand) Zahlbr.; Chaenotheca chrysocephala f. melanocephala (Nyl.) A. L. Smith.; Chaenotheca chrysocephala f. holochrysea Zahlbr.; Chaenotheca laevigata Nádvorn.).
    Tal galben, galben-auriu, mai rar galben verzui. Ascomate lung pedicelate, pediceli de 0,5 mm lungime, negre, capitulii sferici, de 0,2-o,4 mm  , galben-verde brumati; ascospori elipsoid- cilindrici, brunii, de 3-6 µm   sau de 4-18 x 5-8 µm. Pe scoartã de foioase (Quercus, Ulmus etc.); me.-f. acidoph., anombroph., photoindiff., anitroph.; în Calicion viridis  ern. & Hada  1944, caract. Lecanactidetum abietinae Hillmann 1925, în Chaenothecetum ferrugineae Barkm. 1958.  - bor.- med.- h'mo.

    236. Chaenotheca cinerea (Pers.) Tibel.
    (Chaenotheca schaereri (D`Notrs.) Zahlbr.; Calicium schaereri D`Notrs.; Chaenotheca trichialis f. cinerea (Pers.) Keissler; Calicium cinereum Pers.
    Tal foarte subtire, verucos-granulos, alb sau alb-cenusiu. Ascomate scurt pedicelate, negre. Pediceli bruni, la partea inferioarã mai deschisi la culoare, de 0,5 mm. lungime. Ascospori simpli, bruni, de 4-6 µm.  . Pe scoartã de foioase (Quercus, Ulmus etc.); mo. photoph.- ex. schioph., anitroph.; - mieur.

    237. Chaenotheca ferruginea (Turner & Borrer) Mig.
    (Calicium ferrugineum Turner ex A.L.Sm., Chaenotheca melanophaea (Ach.) Zwackh.; Chaenotheca melanophaea v. ferruginea (Turner) Sandst.).
    Tal crustos, verucos sau granulos, alb sau alb-gãlbui. Ascomate lung pedicelate, de 1,5-2,5 mm. lungime, negre- lucitoare (nu sunt brumate), capetele sferice. Ascospori brunii, elipsoid-cilindrici, simpli, de 3-8 (-10) µm  .
Corticol: pe Pinus, Larix, Betula etc. si lignicol; f. acidoph., photoindiff., anitroph.- (mo.) nitroph; caract. Chaenothecetum ferrugineae Barkm. 1958.  - bor.- med.mo.

    238. Chaenotheca furfuracea (L.) Tibell.
    (Coniocybe furfuracea (L.) Ach.; Coniocybe furfuracea v. vulgaris Schaer.; Coniocybe furfuracea f. denudata J. Steiner; Chaenotheca furfuracea var. sulphurella Fr.; Coniocybe sulphurea (Retz.) Nyl.).
    Tal crustos, subtire, verucos-fãinos, cenusiu-albicios, galben, verde-gãlbui; prototal negru; ascomate numeroase, cu pediceli de 0,3 (-1)-2 mm. lungime, la bazã bruni sau negri; capituli galbeni pânã la albiciosi sau bruni, la exterior prãfuiti galben, rotunzi, de 0,2-0,5 mm  . Ascospori elipsoid-cilindrici, incolori sau galbui, de 2-3 µm. Pe lemne în putrefactie, la baza trunchiurilor arborilor bãtrâni; pe sol, muschi; anitroph.; caract. Chaenothecetum furfuraceae Kalb 1969, în Calicietum glaucelli Kalb 1969 corr. Wirth "Calicietum abietini", Lecanactidetum abietinae Hilitzer 1925. - bor.- med.mo.

    239. Chaenotheca gracilenta (Ach.) Mattson & Middelb.
    (Cybebe gracilenta (Ach.) Tibell; Coniocybe gracilenta Ach.).
    Tal cornos-granulos; prototal indistinct. Ascomate cu pedicelii negru-bruni, de -3 mm. lungime. Ascospori incolori sau gãlbui, elipsoid-cilindrici, de 2-3 µm. Lignicol, în special pe lemne în putrefactie, uneori corticol; în Calicietum glaucelli Kalb 1969 corr. Wirth. "Calicietum abietini".  - bor.- mieur.- med.h'mo.

    240. Chaenotheca hispidula (Ach. Zahlbr.
    (Chaenotheca phaeocephala v. hispidula Vain.).
    Tal indinstinct, imers; alge: Trentepohlia; apotecii capitat-conice pânã la ovale,pedicelul deasupra verde-galben pruinos, în partea inferioarã negru, de 0,5-1 mm. înãltime; excipulul si marginea capitulului bine dezvoltate; ascospori de 5-7,5 µm. Lignicol si corticol în pãduri colinare si submontane; în Calicion viridis Cern. & Hadac 1944. - mieur- med.(mo.).

    241. Chaenotheca phaeocephala (Turner) Th.Fr.

(Cyphelium phaeocephalum Körb. ; Cyphelium phaeocephala f. ecrustacea Keissler; Chaenotheca suzai Nadv.).

    Tal solzos pânã la verucos, brun-oliv pânã la oliv-cenusiu; alge chlorococcoide. Apotecii de - 1,3 mm. înãltime, capitat-conice pânã la lenticulare, pedicel de 0,06-0,1 mm. lãtime, adesea numai deasupra verde-galben pruinoase, deasemenea nepruinoase; excipulul si marginea capitulului bine dezvoltate. Ascospori de 5,6-7,2 µm.
Lignicol si corticol,în zone submontane rar montane; mo.-me.acidoph., f.anombroph., anitroph.; în  Calicion viridis Cern. & Hadac 1944. - bor.- smed.(-med).
    
    242. Chaenotheca trichialis (Ach.) Th.Fr.
    (Cyphelium trichialis De Not.; Chaenotheca trichiales f. candelaris (Kremp.) Dalla Torre et Sarnth.; Chaenotheca trichiales f. filiformis (A. Massal.) Th. Fr. ; Cyphelium trichialis f. filiforme A. Massal.; Chaenotheca trichiales f. nudiuscula (Schaer.) Keissler; Cyphelium flexile Körb.; Chaenotheca aeruginosa (Turner) A.L.Smith., Chaenotheca stemonea Zwackh; Chaenotheca stemonea f. viridis Zahlbr.; Chaenotheca stemonea f. alba Zahlbr.; Cyphelium stemoneum De Not.; Phacotrum stemoneum Trevis.).
    Tal crustos- pulverulent sau verucos-solzos pânã la granulos, alb, alb- cenusiu, alb-verzui, uneori galben sau verde. Ascomate pedicelate, brun-negricioase pânã la negre; pedicelii adesea brumati; capitulii rotunzi, pe partea inferioarã alb-brumati. Ascospori sferici, simpli, bruni, de 3-6 µm  . Lignicol si corticol pe conifere si foioase; mo.-f.acidoph., (me.) f. hygroph., anombroph., mo. photoph.- f. schioph., anitroph., în Arthonietum pruinatae Almb. 1948, Lecanactinetum abietinae Hilitzer 1925.  - bor.- med.-mo.

    D. 2. 2. 2. Sclerophora Chev. (1826)
    Tal imers sau foarte subtire, verucos; Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apotecii, în tinerete sesile, globoase si galben-pruinose (umede devin translucide) apoi pedicelate; pediceli galbeni, verzi, bruni sau rosietic-bruni. Excipulul propriu bine dezvoltat formând un guleras distinct în partea inferioarã; capãtul este globos pânã la obconic. Asce cilindrice, cu un singur învelis functional, J - si se dizolvã în stadiu timpuriu. Ascospori globosi, pali, cu pereti incolori, cu negi minusculi sub formã de zimti; masa sporalã bine dezvoltatã, palid-brunã când este maturã. Conidiomata nu se cunoaste.
    Se deosebeste de Chaenotheca prin ontogenie si prin absenta pigmentilor în peretii ascosporilor.

    243. Sclerophora nivea (Hoffm.) Tibel
    (Coniocybe pallida (Pers.) Fr.; Coniocybe nivea (Hoffm.) Arnold; Coniocybe nivea v. pallida (Pers.) Arnold; Coniocybe nivea v. coniophaea Keissler; Coniocybe obscuripes Nyl.; Conyocybe pallida v. obscuripes Zahlbr.; Coniocybe nivea v. farinacea Sydow.; Coniocybe farinacea Nyl.).
    Tal subtire, verucos, alb. Ascoma cu pediceli de 0,5- 1 mm. înãltime si capitulul globos pânã la obconic. Ascospori de 4-6 µm  . Pe scoartã tânãrã, crãpatã si pe lemnul foioaselor; (me.) anombroph., hygroph.;  - (s'bor.-) mieur.- med.mo.

    D. 2. 3. Microcaliciaceae Tibell (1984)
    Tal imers printre algele din lichenul pe care paraziteazã, saprobic sau are mod de viatã liber. Fotobiont lipsã. Ascoma: apoteciu sesil sau pedicelat, negru. Excipulul propriu bine dezvoltat, întunecat la culoare, paraplectenchimatos sau cu hife care au pereti grosi. Asce larg elipsoide, cu un singur învelis functional, lichefiindu-se la maturitate. Ascospori de la 1 pânã la 3 (-7) septati, larg elipsoizi pânã la cilindrici, albastru-verzui; masa sporiferã cenusiu-neagrã.

    D. 2. 3. 1. Microcalicium Vain. (1927)
    Tal imers, inaparent. Fotobiont lipsã. Ascoma: apoteciu de 0,6-1,8(-2,5) mm  , negru, sesil sau pedicelat, întunecat negru, cu suprafata aspru granularã. Excipulul propriu bine dezvoltat, paraplectenchimatos sau cu hife care au pereti grosi, în sectiune rosu-brun, N + (verzui). Hamateciu: parafize împrãstiate, cu pereti grosi. Asce larg elipsoidale, cu un singur învelis functional, lichefiindu-se la maturitate. Ascospori 1- septati, elipsoizi, cu riduri spiralate, masa sporiferã (macedium) întunecat brunã sau cenusiu neagrã, lipsitã de hife sclerotizate. Conidioma picnidie ± globoasã si sesilã, neagrã. Celulele conidiogene ± cilindrice.

    244. Microcalicium arenarium (Hampe ex A. Massal.) Tibell
    (Calicium arenarium (A. Massal.) Hampe ex Körb.; Coniocybopsis arenaria (A. Massal.) Vain.; Chaenotheca arenaria Zahlbr. apud Engl.).
    Tal imers, inaparent. Fotobiont lipsã. Ascoma: apoteciu de 0,6-1,8(-2,5) mm., pedicelat, cu capãtul de 0,14-0,28 mm.   si pedicelul de 0,08-0,12 mm.  . Ascospori de 6,7-8,2 x 2,3-2,9 µm. Parazit pe Stichococcus sau pe alte alge verzi, Psilolechia lucida si Psilolechia clavulifera sau comensualistic, în locuri umbroase si umede, uneori pe roci silicioase sau în grote, mai ales muntoase; caract. Psilolechietum lucidae (Lecideetum lucidae) Schade 1934 ex Klem. 1955.  - s'bor.- mieur.(-med.mo.)

    D. 2. 4. Mycocaliciaceae A. Schmidt (l970)
    Tal fãrã fotobiont (saprobiont) sau tal propriu, aproape indistinct, se asociazã ± liber, fotobint chlorococcoid sau Trentepohlia. Ascoma: apoteciu de la scurt la lung pedicelat, cu discul negru, bruniu-negru pânã la olivaceu-brun. Asce ± cilindrice, cu un singur învelis functional, uneori cu centrul apexului penetrat de un canal îngust persistent pânã la maturitate. Hamateciu lipseste sau este format din parafize simple pânã la împrãstiat ramificate. Ascospori aranjati uniserial în asce, pot fi simpli, 1 pânã la 3(-7) septati, elipsoizi pânã la oblongi sau fusiformi, nu sunt agregati în masã sporiferã sau masa uscatã a sporilor este întunecat-brunã.

    D. 2. 4. 1. Chaenothecopsis Vain. (l927)
    Tal de obicei indistinct, saprobiont sau lichenicol, se asociazã ± cu alge coloniale. Fotobiont, când este prezent, chlorococcoid sau Trentepohlia. Ascoma: apoteciu scurt sau lung pedicelat, capitulul obovoid pânã la lenticular. Excipulul propriu alcãtuit din hife aranjate periclinal sau din hife întretesute; pedicelul ± incolor în partea centralã, de obicei brun, rosietic sau cenusiu în partea exterioarã (hife aranjate periclinal pânã la neregulat); hamateciu lipseste. Asce cu 8 spori, ± cilindrice, cu centrul apexului penetrat de un canal îngust, persistent pânã la maturitate. Ascospori de 5-10 x 2-4 µm, simpli sau 1-septati, elipsoizi pânã la oblongi sau fusiform- elipsoizi, bruni (septul incolor pânã la brun întunecat), suprafata adesea prevãzutã cu negi minusculi, nu sunt agregati în masã sporiferã. Picnidia anamorfã, situatã pe peretii exteriori printre masa sporiferã calicialã sau uneori se naste pe pediceli lungi. Celule conidiogene îngust ampuliforme pânã la subcilindrice, ridicate izolat, enteroblastice, acrogene. Conidia în formã de nuia pânã la oblong-elipsoidã, simplã, incolorã. Ch: ascoma prezintã diversi pigmenti.
    Ecologia. Muscicol pe scoartã uscatã, lemn bãtrân sau pe arbori morti; uneori pe scvamulele de Cladonia, lemn stricat de iascã sau ascuns în roci.
    Observatii. Se distinge de Calicium, Chaenotheca si Microcalicium prin ascospori care nu formeazã masã sporiferã stearpã iar de Stenocybe prin structura centrului apexului ascei si prin aceea cã Stenocybe are spori mari.
    Speciile semnalate din România, pânã în prezent, sunt numai cele cu ascospori 1-septati, septul mai palid sau egal de întunecat cu peretele exterior, sunt mai mici de 10 µm lungime si 3,5 µm lãtime.

    245. Chaenothecopsis pusilla (Ach.) A. Schmidt.
    (Calicium floerkei Zahlbr.; Calicium pusillum Flörke; Embolidium italicum Sacc.; Calicium floerkei v. alboatrum Zahlbr.; Chaenothecopsis subpusilla (Vain.) Tibell; Chaenothecopsis alboatra Nádvorn.; Calicium floerkei v. subtile Zahlbr.).
    Apoteciu de 0,12 -0,28 mm. lãtime, pedicelat, de 0,4-1 mm. înãltime; pedicelul în mod obisnuit verzui sau cenusiu- brun- întunecat, de 0,04 - 0,08 mm  , partea internã a acestuia întunecat cenusie sau brunie, K -, N -; pigmentul rosu din apoteciu, dacã este, cu K- sau K + (întunecat). Ascospori de 5-7 (-8,5) x 2 - 2,5 (-3) µm, 1-septati, septul usor colorat, mult mai pal decât peretele exterior, suprafata ± netedã. Pe lemn la variati arbori (Alnus, Betula, Castanea, Quercus, Pinus); se asociazã cu celule algale globoase, (uneori comensualistic cu Calicium glaucellum); în Calicion viridis  ern. & Hada  1944. - bor.- mieur.h'mo.

    246. Chaenothecopsis pusiola (Ach.) Vain.
    (Calicium lignicola (Nádv.) A. Schmidt; Calicium lignicolum Nádv.; Calicium pusiolum Ach.; Calicium pusiolum f. ornicola (J. Steiner) Keissler; Calicium ornicolum J. Steiner).
    Ascoma de 0,4 - 0,8 mm. înãltime, negrã sau rar pedicelul brun în partea inferioarã; capãtul de 0,15-0,38 mm. lãtime; pedicel de 0,04 -0,1 mm  , interiorul, în parte cu pigmenti difuzi, verzui- gãlbui, (dizolvati) K + (purpuriu). Ascospori de 5,4 - 7,8 (-9,5) x 2,2 - 2,7 (-3) µm, 1-septati, cu sept incolor sau pal-brun si mult mai subtire decât peretele exterior, suprafata netedã.
    Ecologia. Pe lemn de Pin nativ (rar Betula), de obicei pe tal de Chaenotheca brunneola, mai ales asociat cu Stichocococcus. - bor.- mieur.h'mo.

    247. Chaenothecopsis viridireagens (Nádv.) A.Schmidt
    (Calicium viridireagens Nádv.).
    Ascoma: apoteciu negru, de 0,1 - 0,24 mm. lãtime, pedicelat, pedicelul de 0,5 - 1,2 mm. înãltime, 0,04 - 0,07 mm  , în partea superioarã ± de culoare rosieticã; epiteciu si pedicelul în general brune sau oliv-brune, la început partial putin rosietic; hipoteciu brun- rosu sau oranj-rosu, partea rosieticã K + (oliv-cenusiu sau ruginiu); pigmentul rosu din apoteciu K + (verzui sau albastru- verzui). Ascospori de (5-) 6-7 x 2-2,7 µm, 1-septati, septul mai palid decât peretele exterior. Parazit pe tal de Chaenotheca trichialis (acesta are ca fotobiont: Stichococcus), rar pe lemn.

    D. 2. 4. 2. Mycocalicium Vain. (l890)
    Tal inaparent. Fotobiont lipsã. Ascoma: apoteciu pedicelat, negru; pedicelul lucios, negru sau întunecat; partea superioarã de la obconicã pânã la lenticularã; pedicelul contine hife paralele, întunecat- brune pânã la albastru- cenusii. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu ± bine dezvoltat, întunecat-brun, pseudoparenchimatos sau cu hife radiare. Hamateciu: parafize simple pânã la împrãstiat ramificate în partea de sus grupându-se si formând himeniu. Asce cilindrice cu sporii aranjati uniserial, nu se elibereazã sau masa uscatã a sporilor este întunecat-brunã. Ascospori simpli, elipsoizi pânã la larg subfusiformi, netezi sau ornamentati, cu negi minusculi. Conidiomata nu se cunoaste.
    Observatii. Se poate confunda cu speciile de Chaenothecopsis la care însã vârful ascei este pãtruns de un canal îngust.

    248. Mycocalicium polyporaeum Vain.
    (Calicium polyporaeum Nyl. [A.Z.C.L. I: 616, VIII: 161, X: 118], [61/ nr. 359]).
    Aparent, talul lipseste. Apotecii aglomerate, negre, nebrumate, capitulii de 0,3-0,5 mm.  . Ascospori palid-bruni, de regulã simpli, exceptional imprecis 1-septati, de l0-15 x 3-4 µm; macedium slab convex, negru.
Pe Polyporus.

    249. Mycocalicium subtile (Pers.) Szatala
    (Calicium subtile Ach.; Calicium subtile Pers.; Mycocalicium subtile f. minus Szatala; Calicium subtile f. minutella Keissler; Mycocalicium minutellum Nádv.; Mycocalicium subtile v. minutellum Szatala; Calicium parietinum (Ach. ex Schaer.) D. Hawksw.; Mycocalicium parietinum Vain.; Calicium parietinum v. minutellum Nyl.; Calicium subtile v. cinerascens Keissler).
    Tal inaparent. Fotobiont lipsã. Pedicelul apoteciului de 0,4-0,8 mm. înãltime, negru-lucitor, disc de 0,16-0,32 mm  . Ascospori de 5,5-9 x 2,3-4 µm; masa uscatã a sporilor întunecat- brunã. Pe lemn uscat; saprobic, nu lichenizeazã; me.-f. acidoph., hygroph., anombroph., photoindiff., anitroph.;  - bor.- med.

    D. 2. 4. 3. Phaeocalicium A. Schmidt (1970)
    Tal imers, inaparent. Fotobiont lipsã (saprobic). Ascoma: apoteciu pedicelat, negru pânã la bruniu- negru. Capãtul obovoid pânã la lenticular sau puternic constrâns. Excipulul propriu bine dezvoltat, persistent, compus din hife întunecat brune, aranjate periclinal. Asce cilindrice formându-se izolat din hife ascogene cu crozier, învelis cu un singur strat, vârful puternic si uniform îngrosat, persistent pânã la maturitate, cu sporii aranjati uniserial. Ascospori simpli sau 1-septati, elipsoizi, cu apexul rotunjit, întunecat-bruni, netezi sau negosi, nu sunt agregati în masa sporiferã.
    Ecologia. In special pe rãmurelele plantelor vasculare, mult mai rar pe briofite.

    250. Phaeocalicium populneum (Brond. ex Duby) A. Schmidt (l970)
    (Calicium populneum De Brond.; Embolidium populneum Vain.).
    Ascoma cu pedicel scurt, de 0,3-0,6 mm. lungime si - 0,08 mm.  , negru sau olivaceu-brun, partea exterioarã cu hife incolore, partea internã K + (rosu); capãtul ascomei globos, negru, de -0,3 mm.  . Ascospori 1-septati când sunt maturi, netezi, de 10-13 x 4-6 µm. Pe ramurile si rãmurelele de Populus; subneutroph.- neutroph., anitroph.;  - bor.- mieur.

    251. Phaeocalicium praecedens (Nyl.) A. Schmidt (l970).
    (Calicium praecedens Nyl.; Calicium praecedens v. compressula (Szatala) Zahlbr.; Calicium compressulum (Nyl.) Cretz.; Mycocalicium compressulum Szatala).
    Ascoma cu pedicel lung de 0,5-1,3 mm. si de 0,05-0,1 mm.  , negru la exterior si rosietic-brun spre interior, K + (verzui); capãtul ascomei de 0,15-0,35 mm. lãtime, are formã de titirez sau lenticular. Ascospori de 12-17 x 5-7 µm, simpli, uniserial aranjati în ascã. Pe trunchiuri si ramuri, mai ales de Populus tremula. - mieur.- smed.co.

    D. 2. 4. 4. Stenocybe Nyl. ex Körb.
    Talul lipseste. Fotobiont: lipsã. Hifele împreunã cu substratul formeazã o crustã cornoasã cenusiu-verzuie. Ascoma: apoteciu negru pânã la olivaceu-brun, lucios, lung pedicelat, pediceli subtiri, de -1,5 mm. lungime, adeseori curbati; capãtul obovoid. Excipulul propriu bine dezvoltat, format din hife întunecat-brune, aranjate periclinal; disc scobit, cu margine groasã si deschiderea în formã de por. Asce cilindrice, cu grosime uniformã spre vârf, cu un singur învelis functional, ± persistent pânã la maturitatea ascosporilor. Ascospori 1 sau 3- septati, elipsoizi, rar elongat-fusiformi, la ambele capete ascutiti, de culoare rosie-brunã, uniserial aranjati în asce.

    252. Stenocybe major (Nyl.) Körb.
    (Stenocybe euspora (Nyl.) Anzi).
    Tal si fotobiont lipsã; apotecii de 0,8-1,6 mm. înãltime; pediceli de -0,1 mm.  , capãtul de 0,4(0,5) mm. lãtime; ascospori de 20-32 x 7-10 µm, întunecat- bruni. In locuri umede si umbroase, pe copaci cu muschi hepatici, la baza trunchiurilor acestora, în special conifere; saprobic sau parazit; me.-f. anombroph.;  centr. Europ.
    
    253. Stenocybe pullatula (Ach.) B. J. Steiner
    (Stenocybe byssacea (Fr.) Körb.; Stenocybe pullatula f. tremuricola Zahlbr.; Stenocybe tremuricola Norrlin apud Lojka).
    Apotecii în tinerete rotunde, pedicelate, de -0,6(0,8) mm. înãltime; pediceli de 0,07 mm. , capãtul de 0,15 mm.  ; ascospori de (10)14-21 x (3,5)4-5(6) µm, cenusiu-bruni, alungiti, simpli sau 1-septati, mai târziu 3-septati.
Pe scoartã de foioase; me. acidoph., mesoph.- f.hygroph., photoindiff., anitroph.;  - bor.- mieur.(-smed.)

    D. 2. 5. Sphaerophoraceae Fr. (l831)
    D. 2. 5. 1. Sphaerophorus Pers. (1794)
    Tal fruticos, erect sau ± decumbent. Ramificatii cilindrice sau aplatizate, numeroase, adesea în tinerete fragile. Cortexul condroid cu celule al cãror lumen are 1-2 µm  . Fotobiont: trebouxioid. Medula are hife orientate longitudinal si cu pereti grosi. Ascoma: apoteciu dispus apical sau subterminal pe ramificatii. Excipulul talin sfâsiat si rãrit. Hipoteciu negricios-brun. Asce cu 8 spori, cilindrice, de tip Calicium; peretii se dezintegreazã devreme. Ascospori simpli, globosi, cu epispor întunecat, granular, brun când este uscat. Conidioma: picnidie. Conidia baciliformã.
    Ecologia. Pe roci acide, scoartã cu muschi, în locuri umede.

    254. Sphaerophorus fragilis (L.) Pers.
    (Sphaerophorus fragilis f. pulviniformis Vain.).
    Tal în formã de rozetã, repetat ramificat, alb-cenusiu pânã la bruniu, mai ales de -3 cm. înãltime. Medula cu R -. Apotecii sferice, negre, de 1 mm   si deschidere micã; ascospori rotunzi sau usor elipsoizi, de 7-l6 µm  ; Ch.: ± Squamat-S., ± Hypothamnol-S. Pe roci acide, în locuri umede sau umbroase, rar pe sol; subneutroph., f. acidoph., ex.- f. photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; caract. Umbilicarion cylindricae Gams 1927, în Parmelie.tum omphalodis Du Rietz 1921. -arkt.- alp.

    255. Sphaerophorus globosus (Huds.) Vain.
    (Sphaerophorus coralloides Pers.; Spharophorus globiferus DC.).
    Tal sub formã de arbust sau coraloid, de 5-7 cm. înãltime, alb- cenusiu pâmã la bruniu, ramificatiile de la vârf furcate, de culoare albã. Apotecii rotunde; ascospori de 9-l5 µm; medula J + (albastru), P -/K- sau ±  (gãlbui), C -; Ch.: Sphaerophorin, Squamat-S., ± Thamnol-S., ± Hypothamnol-S.
    Ecologie, sociologie. Pe solul de pe rocile acide, umbrite sau expuse; mo.- f. acidoph., ex.- mo. photoph.- ex. schioph., f.-ex. hygroph., anitroph.; caract. Peltigeretalia Klem. 1950 (în  Loisleurio- Alectorietum ochroleucae Du Rietz 1925). - (arkt.atl.-)bor.- subatl.- mieur. subatl.- med.mo., oz.

    256. Sphaerophorus melanocarpus (Sw.)DC.
    (Sphaerophorus compressus Ach. ).
    Tal tufos, de 3-6 cm înãltime, ultimile ramificatii comprimate lateral, cenusiu-verzui, la bazã de obicei rosu-carmin; medula K -, J -. Apotecii rotunde, negre, de 1 mm.  . Ascospori rotunzi sau elipsoizi, simpli, colorati întunecat, de 7-l6 µm  . In locuri umbroase, pe roci acide, uneori cu muschi, alteori pe solul subtire de pe roci; me.-f. acidoph., ex. schioph.- mo. photoph., f.- ex. hygroph., substrathygroph., anitroph.; - mieur.atl.- med.mo., oz.

    D. 2. 6. Sphinctrinaceae M. Choisy (1950)

    D. 2. 6. 1. Sphinctrina Fr. (l828)
    Talul lipseste (rar posibil tal autonom). Apoteciu sesil (uneori pedicelat), negru, lipsit de pruinã, cu discul globos pânã la obovoid. Excipulul propriu bine dezvoltat. Asce cilindrice, cu un singur strat al peretilor functional, J -, se dezintegreazã într-un stadiu mai timpuriu sau mai întârziat. Ascospori globosi pânã la elipsoizi, simpli, aranjati uniserial în ascã, cu peretii subtiri, brun-întunecati, cu învelis gelatinos (când sunt semimaturi); ascosporii maturi adesea cu ornamentatii, cute si veruce; se acumuleazã într-o masã sporiferã neagrã.

    257. Sphinctrina anglica Nyl.
    (Sphinctrina pinicola Körb.; Sphinctrina microcephala (A.L.Sm.) Rehm. non Nyl.; Lichen microcephalus A.L.Sm. et Sowerb.).
    Tal sub forma unei cruste foarte subtire, verucoasã, cenusie sau brun-cenusie. Apotecii foarte mici, scurt pedicelate. Asce cu 8 spori, cilindrice, rotunjite la vârf, de 60-75 x 8-9 µm. Ascospori elipsoizi, uniserial dispusi în ascã, la început incolori apoi bruni, de 8-13 x 6-9 µm. Lignicol sau foarte rar corticol, paraziteazã pe Lecanora.
- s'bor.- mieur.

    258. Sphinctrina tubaeformis A. Massal.
    (Sphinctrina microcephala Nyl. non A.L.Sm. et Sowerb.).
    Tal sub forma unei cruste foarte subtiri, verucoasã, cenusie sau brun-cenusie. Apotecii ± pedicelate, de -0,4 mm. înãltime, pediceli bruni, scurti, pânã la inexistenti, de asemenea ± adsperse; capãtul de 0,35 mm. lãtime, negricios pânã la brun-închis; ascospori elipsoizi, ascutiti, rosu- bruni de 10,5-15 x 6,5-8,5 µm. Lignicol; anitroph.;  - mieur.- subatl.- med.-mo.

    259. Sphinctrina turbinata (Pers.) D' Not.
    (Sphinctrina gelasinata (With.) Zahlbr.).
    Apotecii sesile sau foarte scurt pedicelate, de -0,4 mm. înãltime, foarte mici, capãtul de -0,4 mm. lãtime, negru lucios pânã la brun-întunecat; excipulul (în sectiune) K + (rosu); ascospori rotunzi, de 5,5-7,5 x 4,5-6,5 µm, rosu-bruni. Parazit pe Pertusaria; anitroph.; în Pertusarietum hemisfericae Almb. 1948 ex Klem. 1955.  - s'bor.- med.-mo.

    D. 3. GRAPHIDALES  C. Bessey (1907)
    Tal crustos, imers pânã la superficial, efuz sau delimitat, neted, rimos sau crãpat areolat. Ascoma: apoteciu ± sesil sau imers, cu discul ± circular, în general elipsoid, elongat (lireliform), uneori ramificat sau stelat, izolat sau confluent. Asce clavat-cilindrice, de tip Opegrapha, fisitunicate, cu 1-4-8 spori, uneori aparent cu mai multi spori. Ascospori de la 3- septati pânã la multiseptati sau muriformi, elipsoizi, aciculari, fusiformi, îngust-clavati, acicular-fusiformi, incolori sau palid bruni pânã la rosu-bruni.

    D. 3. 1. Asterothyriaceae W. Watson ex R. Sant. (1952)
    (Solarinellaceae V zda & Poelt (1991)
    Tal crustos, imers sau superficial, foarte subtire, putin diferentiat. Fotobint: Cystococcus sau formã de Leptosira. Apotecii dispersate sau 2 pânã la 5 confluente, ± imerse sau sesile, bej, brune, oliv-brune, brun-negre, umezite cenusiu-brune, rar oranj pânã la roz, concave, urceolate pânã la plate, la exterior cu margine subtire rezultatã din ruperea talului; excipulul puternic dezvoltat; himeniu si ascele J + (galben pânã la rosu-brun); epihimeniu incolor pânã la colorat; parafize izolate rar ramificate si unite, deasupra nu capitat îngrosate; asce cilindrice sau clavate, cu pereti subtiri, deasupra cu tolus putin dezvoltat; ascospori elipsoizi pânã la oblong-elipsoizi, septati, uneori în dreptul septelor constrânsi, pânã la muriformi, cu învelis subtire, gelatinos.

    D. 3. 1. 1. Gyalidea Lettau (1937)
    260. Gyalidea lecideopsis (A. Massal.) Lettau
    (Gyalecta lecideopsis A. Massal.; Lecidea hyalina (Hepp) Nyl.; Gyalecta albocrenata (Arnold) Lettau).
    Tal subtire, alburiu; apotecii de 0,3-0,6 mm., disc rosu-brun, cenusiu-brun pânã la negru, adânc concav, marginea nedivizatã, usor coloratã sau cu 5-10 colti divizati, bruni pânã la negru-bruni sau ± alburii; ascospori muriformi, de 20-30 x 10-15 µm. Pe sisturi usor calcaroase; basiph., substrathygroph., anitroph.;  - mieur.- pralp.- smed.-mo.
    Observatii: Este asemãnãtor cu Gyalecta însã nu este înrudit; se distinge prin structura apoteciilor si prin simbioza cu alge verzi.

    D. 3. 1. 2. Solorinella Anzi
    Tal redus sau prezent numai în jurul apoteciilor; apotecii imerse, cu disc negru-brun; excipul palid; hipoteciu incolor, cu un strat de alge verzi coccoide; parafize foarte delicate, la capete îngrosate, ± septate; asce îngust-clavate, cu multi spori, cu tolus, peretii J -; ascospori 1- septati, elipsoizi.

    261. Solorinella astericus Anzi
    Tal sub forma unei stelute mici cu 4-5 colturi triunghiulare, în jur de 1 cm.  , fixat de substrat în centru, fata superioarã albã, marginea revolutã în jos. Apotecii imerse în centrul acestor stelute, disc brun- negricios; parafize simple; ascele contin multi spori; ascospori 1-septati, drepti sau curbati, de 11-17 x 3-4 µm. Pe sol calcaros arid; basiph., xeroph., f. photoph.; în Toninion sedifoliae Hada  1948 si în as. efemere de muschi. - mieur. ko.(-smed.).

    D. 3. 2. Gomphillaceae W. Watson ex Hafellner (l984)

    D. 3. 2. 1. Sagiolechia A. Massal. (1854)
      Tal crustos, subtire, efuz sau endosubstratal; Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu semiimers pânã la sesil, disc negru-rosietic sau negru, concav pânã la convex, uneori umbonat sau giros. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu proeminent, devine puternic fisurat radiar si crenat (la apoteciu bãtrân), negru, lucitor (când îmbãtrâneste devine mai pal pânã la aproape alb sau bãltat); în sectiune în partea exterioarã este întunecat-brun si incolor în interior. Epiteciu întunecat-brun, K -. Himeniu incolor, cu J + (albastru pânã la rosu). Hipoteciu incolor sau întunecat-brun. Hamateciu: parafize septate, simple sau moderat ramificate, frecvent anastomozate, celulele 1-3 apicale adesea umflate si strâns legate într-o matrice densã; perifizele pot fi sau nu prezente. Asce cu 8 spori, uneori sterile (nedezvoltate), cilindrice, peretii cu J + (albastru), domul apical cu K/I -. Ascospori 3-septati (la maturitate), îngust-elipsoizi, incolori, adesea cu un perispor subtire. Conidiomata: picnidie.

    262. Sagiolechia protuberans (Ach.) A. Massal.
    (Lecidea protuberans Schaer.).
    Tal ± endolitic, proaspãt adesea ± rosietic, în herbar îsi schimbã culoarea (verde-albicios pânã la cenusiu-ocru-gãlbui); apotecii de -0,4-0,8(1)mm., semiimerse, mai târziu sesile, disc negru, umezit rosu-brun, concav pânã la plat, mai târziu convex, cu margine neagrã sau palidã, nedivizatã; ascospori 3-septati, de 12-28 x 6-9 µm. Calcicol; basiph., mo. photoph.- ex. schioph., anitroph.;  - arkt.- med.- mo.

    D. 3. 3. Graphidaceae Dumort (l822)
    Tal crustos, efuz, subtire, imers, semiimers pânã la superficial. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu imers pânã la superficial, elongat si lireliform, uneori ramificat, cu margine care îmbracã discul lãsând o crãpãturã ± lãrgitã (de forma unui slit). Hamateciu: parafize simple, cu celulele apicale clavate si brunii. Asce clavate pânã la subcilindrice, nu sunt fisitunicate, contin 1-3-8 spori. Ascospori multiseptati (compartimentele au lumenul rotunjit pânã la lenticular) sau muriformi, incolori la început, repede devin înãuntrul ascei palizi pânã la rosu-brunii.

    D. 3. 3. 1. Graphina Müll.-Arg.
    263. Graphina anguina Müll.-Arg.
    Tal uniform, conturat, albicios sau palid-gãlbui, subtire tartros, fin negos sau rugos. Ascomate liniare, foarte fine, înghesuite, de obicei ramificate, în formã de jghiaburi înguste (epiderma scoartei- substratului- este usor desprinsã); excipulul de regulã puternic, negru; hipoteciu incolor sau palid bruniu; epiteciu brun închis; parafize subtiri, usor curbate; ascospori de 30-75 x 13-20 µm, muriformi, incolori, J + (violet). Corticol. - mieur.- smed.
    Observatii: Se aseamãnã cu  Arthothelium, se deosebeste prin excipulul redus, ascospori de -36 µm lungime, J-.

    D. 3. 3. 2. Graphis Adans. (1763)
    Tal crustos, efuz, imers pânã la superficial. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu imers pânã la superficial, de obicei elongat (lireliform), simplu, ramificat sau stelat. Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu de obicei negru, opac, proeminent si viguros dezvoltat, uneori brãzdat longitudinal, rareori pal. Himeniu J -. Hipoteciu subtire, pal. Hamatecium: parafize simple. Asce cu 8 spori, J -, clavate pânã la subcilindrice, nu fisitunicate, se deschid prin crãparea apexului. Ascospori septati transversal, lumenul compartimentelor rotunjit pânã la lenticular, J + (violet). Conidiomata: picnidie.

    264. Graphis elegans (Borrer ex A.L.Sm.) Ach.
    (Graphis elegans f. stellata Leight.).
    Tal cornos sau verucos, cenusiu, albastru-cenusiu sau alb-cenusiu, K + (galben pânã la rosu), P + (galben pânã la oranj). Apoteciile au formã alungitã, sunt simple, drepte sau curbate; ascospori 8-12-septati, de 32-55 x 6-12 µm, de obicei la ambele capete rotunjiti; Ch.: Norstictin-S. Corticol: pe scoartã de foioase. - mieur.-atl.- med.subatl.

    265. Graphis scripta (L.) Ach.
    (Graphis scripta v. vulgaris Körb.; Graphis scripta v. abietina Rabenh.; Graphis abietina Rabenh.; Graphis scripta f. acerina Arnold; Graphis scripta v. serpentina f. acerina Arnold; Graphis serpentina f. acerina Szatala Graphis scripta f. betuligera Ach.; Graphis scripta v. cerasi (Pers.) Ach.; Graphis pulverulenta f. cerasi Szatala; Graphis scripta v. cretacea Zahlbr.; Graphis scripta v. dispersa (Haszl.) Zahlbr.; Graphis scripta v. divaricata Leight.; Graphis scripta v. vulgaris f. divaricata Sandst.; Graphis scripta v. limitata f. divaricata Hazsl. ; Graphis scripta f. flexuosa Ach.; Graphis scripta v. pulverulenta f. flexuosa Ach.; Graphis scripta v. fraxinea Arnold; Graphis scripta v. limitata Ach. ; Graphis scripta v. limitata f. radiata Arnold; Graphis scripta v. limitata f. stellata Arnold; Graphis limitata f. stellata Arnold; Graphis scripta v. macrocarpa Ach.; Graphis scripta f. minor Arnold; Graphis scripta v. vulgaris f. minor Hepp; Graphis scripta v. pulverulenta (Pers.) Ach.; Graphis pulverulenta  v. stellaris Dalla Torre et Sarnth.; Graphis scripta v. stellaris Meyer;  Graphis scripta v. radiata Leight.; Graphis serpentina f. cretacea (Hazsl.) Szatala; Graphis serpentina Ach.; Opegrapha scripta v. serpentina Schaer.; Graphis scripta v. serpentina f. cretacea Szatala; Graphis scripta f. spathea (Ach.) Rabenh.; Graphis serpentina f. spathea Ach.; Graphis scripta v. varia Ach.).
    Tal subtire (uneori sub forma unor pete marginate de o linie neagrã prototalinã), neted sau verucos, alb pânã la cenusiu. Apotecii alungite, la început imerse, mai târziu superficiale, simple sau ramificate, uneori în formã de stea, pruinoase sau nu; parafize la capete brune; ascospori la început incolori, la urmã bruni, 5-l5 septati (Fig. 17: e), de 25-70 x 6-10 µm. Pe scoartã netedã, în special pe foioase; (subneutroph.) mo.- (me.) acidoph., me.- f. hygroph., mo. photoph.- ex. schioph., anitroph.; caract. Graphidetalia scriptae Hada  1944, Graphidion scriptae Ochsner 1928 în  Pyrenuletum nitidae Hillmann 1925, Opegraphetum rufescentis Almb. 1948 ex Klem 1955, Opegraphetum viridis Almb. 1948, Pertusarietum (wulfenii) hymeneae Almb. 1945, Pertusarietum hemisphaericae Almb. 1948 ex Klem. 1955, Opegraphetum vermicelliferae Almb. 1948).  -s'bor.- med.

    D. 3. 3. 3. Phaeographis Müll.- Arg. (1882)
    Tal crustos, subtire, imers sau partial superficial, hifele J + (albastru). Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu simplu, ± ramificat sau stelat, elongat (lirelat), imers sau în parte emergent. Excipulul talin de obicei nu se distinge. Excipulul propriu brun pânã la opac, negru si lucios continuîndu-se pânã dedesubt. Disc dilatat, negru, mat, uneori ± alb-pruinos. Himeniu incolor, J -, cu numeroase incluziuni sub formã de cristale. Hamatecium: parafize simple, cu celule apicale clavate si brunii. Asce cu 8 spori, de tip Graphis, nu sunt fisitunicate, K/I -. Ascospori multiseptati, cu lumenul compartimentelor lenticular, incolori la început si devenind repede, înãuntrul ascei palizi pânã la rosu-brunii, J + (purpuriu). Conidiomata: picnidie.

    266. Phaeographis dentritica (Ach.) Müll.-Arg.
    (Graphis dentritica Ach.; Graphis dendritica v. genuina Hazsl.; Graphis scripta v. serpentina f. genuina Hazsl.).
    Tal subtire sau bine dezvoltat, alb sau cenusiu, ± verucos, K + (rosu), P + (galben pânã la oranj); apotecii alungite, ascutite la capete sau rotunjite, brun-negricioase, imerse, drepte sau curbate, simple sau ramificate, disc pruinos; himeniu de 80-120 µm; ascospori la început incolori, apoi bruni, 5-9 septati, de 26-40(50) x 7-10 µm. Ch.: Norstictin-S. Pe scoartã netedã de foioase. - mieur. atl.- med. subatl.

    267. Phaeographis inusta (Ach.) Müll.-Arg.
    (Graphis inusta Ach.; ? Phaeographis incesta Müll.- Arg.).
    Tal subtire, neted sau granulos, cenusiu sau alb, R -; apotecii imerse, liniare, la capete rotunjite, simple sau ramificate, disc plat negru si mãrginit de tal; hipoteciu incolor; parafize la capete brune; himeniu de 45-70 µm; ascospori îngust-elipsoizi, la un capãt mai ascutiti, brun-întunecati, 3-5 septati, de 16-25 x 7-9 µm. Corticol. - mieur.-atl.

    D. 3. 4. Thelotremataceae (Nyl.) Stizenb. (1862)
    Tal crustos, uniform pânã la verucos. Fotobiont: Trentepohlia sau Trebouxia. Ascoma: apoteciu urceolat pânã la ± peritecioid, imers, cu discul concav pânã la plat, negru, uneori pruinos. Excipulul propriu este prezent. Hipotciu negru-brun. Asce cilindrice, cu un singur învelis care se dizolvã într-un stadiu timpuriu, nu sunt fisitunicate, contin (1-) 4- pânã la 8 spori. Ascospori îngust elipsoizi pânã la larg fusiformi sau larg elipsoizi, septati sau muriformi, incolori sau bruni pânã la întunecat bruni sau purpuriu negriciosi, uneori cu pereti grosi si lumenul loculelor ± lenticular, lipsiti de perispor distinct sau învelis gelatinos.

    D. 3. 4. 1. Diploschistes Norman (1853)
    Tal crustos, uniform pânã la crãpat- areolat, cenusiu-alb, neted pânã la verucos, uneori pruinos; medula J + (albãstrui). Fotobiont: Trebouxia. Ascoma: apoteciu ± în formã de periteciu (urceolat mai târziu), imers; disc negru, uneori pruinos. Excipulul talin prezent, uneori nu se distinge aproape deloc de tal sau este gros si pruinos. Hipoteciu negru-brun sau negricios. Asce elongat- clavate pânã la subcilindrice, nu sunt fisitunicate, contin (1-) 4 -8 spori. Ascospori larg elipsoizi, bruni pânã la întunecat-bruni sau purpuriu- negri, muriformi, netezi, lipsiti de un perispor distinct sau învelis gelatinos.

    268. Diploschistes gypsaceus (Ach.) Zahlbr.
    (Diploschistes albissimus (Ach.) Dalla Torre et Sarnth.; Diploschistes cretaceus (Ach.) Lettau; Diploschistes ochrophanes Lettau).
    Tal bine dezvoltat, de -2 mm. grosime, ± areolat, fãinos, alb pânã la cenusiu- galben, mat, pruinos, K -  J/K -, CaCl + (rosu- carmin). Apotecii negre, brun-pruinoase, cu margine bine dezvoltatã; ascospori 5-septati (4-7 septe transversale si 1-2 longitudinale), de 33- 57 x 16-24 µm. Calcicol; basiph.; caract. Protoblastenietea immersae Roux 1978, în  Xanthorietum (Caloplacetum) elegantis Motyka 1925). - bor.- med.

    269. Diploschistes muscorum (Scop.) R. Sant.
    (Diploschistes bryophilus (Ach.) Zahlbr.; Diploschistes bryophilus f. parasiticus (Sommerf.) Szatala; Diploschistes scruposus Norman v. bryophilus Müll.-Arg.; Urceolaria bryophila Ehrh.; Urceolaria scruposa Ach. v. bryophila Ach.; Diploschistes bryophiloides (Nyl.) Zahlbr.; Diploschistes gypsaceus Zahlbr. f. bryophiloides Zschacke; Diploschistes scruposus Norman f. bryophiloides Nyl.).
    Tal crustos, subtire (sub 1 mm. grosime), galben-cenusiu, cenusiu, cenusiu-albicios pânã la cenusiu bruniu, K + (galben), CaCl + (rosu); medula J + (violet). Apotecii imerse, poriforme, cu discul cenusiu sau gãlbui-cenusiu, slab pruinos sau mat, de 0,3-0,8 mm. lãtime, cu margine subtire care mai târziu dispare; ascospori câte 4/ascã, muriformi (5 septe transversale si 1- 2 orizontale), de 20-35 x 8-15 µm; Ch.: Lecanor-S., Diploschistes- S.
Pe sol calcaros si muschi, în tinerete parazit pe Cladonia (mai ales pe lobii talului); ex.- f. photoph., mo. acidoph., neutroph.; caract. Psoretalia decipientis Mattick ex Follm. 1974, în Toninietum saedifoliae Hada  1948, Toninio- Psoretum decipientis Stodieck 1937, Cladonietum convolutae Kaiser 1926).  - bor.- med.

    270. Diploschistes scruposus (Schreb.) Norman
    (Diploschistes ptychochrous Lettau; Urceolaria scruposa Ach.; Diploschistes scruposus v. albus (Rabenh.) J. Steiner; Diploschistes scruposus v. arenarius (Schaer.) Müll.- Arg.; Urceolaria scruposa v. arenaria f. punctata H. Olivier; Diploschistes scruposus v. arenarius f. punctatus H. Olivier; Diploschistes scruposus f. punctatus (H. Olivier) Zahlbr.; Diploschistes scruposus f. dealbatus (Ach.) Zahlbr.; Diploschistes scruposus f. plumbeus (Ach.) Zahlbr.; Diploschistes scruposus v. violarius (Nyl.) Lettau; Diploschistes violarius Zahlbr.).
    Tal verucos, fãinos, crãpat-areolat sau solzos (uneori la margine lobat), cenusiu, cenusiu- alburiu sau galben- cenusiu, K -, foarte rar K + (galben), ClCa + (rosu), J/K + (violet). Apotecii circulare (uneori neregulate), negre sau negre-cenusii, în formã de urnã, cu discul albastru pruinos. Epiteciu si hipoteciu brune. Ascospori, adesea câte 4 într-o ascã (rar 6 sau 8), bruni, muriformi, cu (4-7 septe transversale si 1-2 longitudinale, de (24-) 25-29(-35) x 10-15(-16) µm. Saxicol: pe roci silicioase; rar pe muschi sau alte plante; mo.- me. acidoph., (ex. schioph.), mo.- ex. (f.) photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; caract.  Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972, în Parmelietum somlöensis Klem. 1955, Lecanoretum rupicolae Hillmann 1923, Pertusarietum corallinae Frey 1922), Aspicilietum cinereae Frey 1922).  - bor.- med.

    D. 3. 4. 2. Thelotrema Ach. (1803)
    Tal uneori imers, în general ± superficial, crustos- cornos, neted, cenusiu, cenusiu-verzui, cenusiu-albãstrui sau cenusiu-rosietic (la umbrã crem pânã la brun- roscat); cortex uniform sau exfoliat, uneori cu cristale interne; prototalul lipseste. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu urceolat pânã la ± peritecioid, imers în verucozitãtile semisferice late de cca. l mm., deschizându-se la vârf printr-un por larg de 0,1-0,3 mm.  , adesea cu negi în relief; disc concav pânã la neted, negru, uneori pruinos. Excipulul talin distinct, întreg sau erodat, de obicei curbat spre interior. Hipoteciu negru-brun, gros. Asce cilindrice, cu un singur învelis, dizolvându-se într-un stadiu timpuriu, contin 1 pânã la 8 spori. Ascospori îngust- elipsoizi pânã la larg- fusiformi, septati sau muriformi (peste 9 septe; unele sau toate compartimentele împãrtite longitudinal), incolori sau bruni, cu pereti adesea grosi si lumenul compartimentelor ± lenticular, lipsiti de un perispor distinct.

    271. Thelotrema lepadinum Ach.
    Tal cornos, neted, cenusiu, cenusiu- verzui, cenusiu-albãstrui sau cenusiu rosietic, pe un prototal subtire, alb. Apotecii imerse, hemisferice, late de cca. 1 mm., deschizându-se la vârf printr-un por larg de 0,1-0,3 mm., disc negru, concav, cenusiu- pruinos. Ascele contin 1-8 spori (de regulã 4-8); ascospori fusiformi, multiseptati sau muriformi, de 40-140 x 11-25 µm. Corticol: mai ales pe foioase si Picea, mai rar pe roci; mo.- me. acidoph., mo. anombroph.- mo.(me.) ombroph., ex. schioph., anitroph.; caract. Thelotremetum lepadini Hilitzer 1925, în Biatoretum stiriacae (Almborn 1948) Klem. 1955, Pertusarietum (wulfenii) hymeneae Almborn 1948. - s'bor.-subatl.- med. mo.(oz.).

    D. 4. GYALECTALES Henssen ex D. Hawksw. & O. Eriksson (l986).
    D. 4. 1. Gyalectaceae (A. Massal.) Stizenb. (l862)
    Tal crustos, subtire, superficial sau imers în substrat (Belonia) si adesea indistinct, membranos sau descvamat, granular sau neted, uniform, uneori crãpat, efuz. Fotobiont: Trentepohlia sau Trebouxia. Ascoma: apoteciu peritecioid (deschidere punctiformã) sau cu deschidere mai largã, uneori periteciu, la început imers în scvamulele granulare ale talului apoi emers; excipulul propriu deschis la culoare; discul apoteciului ± neted pânã la puternic concav sau urceolat, fãrã excipul talin, cu discul albicios-galben pânã la oranj-rosu, cu înfãtisare ceruitã, palid cãrniu, oranj sau brun când este umed, translucid si semiopac. Excipulul propriu incolor, în cele din urmã pseudoparenchimatos sau bine dezvoltat, persistent, alb pânã la cenusiu sau de aceeasi culoare cu discul; uneori la partea superioarã întunecat la culoare. Asce cu 8 spori, îngust cilindrice, cu pereti subtiri, fãrã apex îngrosat si lipsit de structurã apicalã. Ascospori fusiformi pânã la elipsoizi, 1-septati pânã la pluriseptati-aciformi sau muriformi, incolori, netezi, lipsiti de perispor.

    D. 4. 1. 1. Belonia Körb. ex Nyl. (l852)
    Tal ± iesit din substrat, subtire sau uniform, prototal indistinct; fotobiont: Trentepohlia. Apotecii imerse în verucozitãtile talului, aproape sferice, cu excipulul incolor, în partea superioarã întunecat si cu deschidere punctiformã. Asce cilindrice, cu 4-8 spori. Ascospori aciformi sau îngust fusiformi, multiseptati (15-20 septe), cu locule cilindrice.

    272. Belonia herculana Hazsl.
    (Belonia hungarica Hazsl.; Belonia herculina Keissler; Verrucaria herculina Lojka; Segestrella herculina Rehm.).
    Ascoma peritecioidã, la început imersã în verucozitãtile talului apoi semiimersã, gãlbuie pânã la roz-brunã (cel putin umezitã devine foarte deschisã la culoare). Parafize bifurcate si persistente. Asce cu 8-spori, cilindrice, de 150-180 x 16-18 µm. Ascospori aciformi, incolori, multiseptati (20 septe circulare), de 100-140 x 2-3 µm. Corticol.;  smed. (Balcani).

    D. 4. 1. 2. Dimerella Trevis. (1880).
    (Microphiale Zahlbr.).
    Tal crustos, superficial, ecorticat, subtire si adesea indistinct, membranos sau descvamat granular, palid-cenusiu. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu sesil, la început marginat, concav-urceolat pânã la plat, albicis-galben pânã la oranj-rosu. Excipulul talin lipseste; excipulul propriu incolor, în cele din urmã pseudoparenchimatos. Himeniu J + (albastru). Hamateciu: parafize distincte, neramificate, septate, cu celule apicale ± umflate. Asce cu 8 spori, îngust-cilindrice, cu peretii subtiri, cu K/J + (albastru pal); apexul nu este îngrosat si nu are structurã apicalã internã. Ascospori fusiformi pânã la elipsoizi, 1-septati, incolori, netezi, lipsiti de perispor.

    273. Dimerella lutea (Dicks.) Trev.
    (Microphiale lutea (Dicks.) Zahlbr.).
    Tal foarte subtire (uneori aproape lipseste), granulos, cenusiu-albicios sau cenusiu-verzui. Apotecii la început în formã de urnã, apoi devin plate sau usor convexe, cu margine întreagã, cu discul galben închis sau oranj, de 0,6- 1,8 mm. Ascospori îngust- elipsoizi, de 8-11 x 2-3,5 µm; himeniu J/K + (albastru apoi violet).
Pe scoartã de foioase; subneutroph.- me. acidoph., me. (ex.) hygroph., substrathygroph., anitroph.- (mo.) nitroph.;
- mieur. subatl.- med.

    274. Dimerella pineti (Ach.) V zda
    (Microphiale diluta (Pers.) Zahlbr. ; Biatorina pineti A. Massal.; Microphiale membranacea Zahlbr.;  Lecidea pineti Kremp.; Dimerella diluta (Pers.) Trevis.; Gyalecta diluta (Pers.) Blomb.).
    Tal subtire, cenusiu- verzui; talul steril cu picnoconidii hemisferice, galben-brune. Apotecii de -0,4(0,5) mm., la început în formã de urnã, apoi plate, disc roz-gãlbui, cu margine; ascospori 1-septati, de 9-14 x 2-3,5 µm.; picnospori de 6-7 x 1,8- 2,5 µm. Pe scoartã de foioase (Alnus, Corylus etc.) si pe scoartã de Picea, ± pe sol, rar saxicol sau lignicol; me. acidoph., me.- f. hygroph., anitroph.- mo.  nitroph., mo. subtrathygroph; în Graphidion scriptae Ochsner 1928. - bor.- atl.- med.

    D. 4. 1. 3. Gyalecta Ach. (1808)
    Tal crustos, neted, uniform, uneori ± crãpat, efuz sau indistinct. Fotobiont: Trentepohlia. Ascoma: apoteciu cu disc ± neted pânã la puternic concav sau urceolat, frecvent cu înfãtisare ceruitã, palid, de culoarea cãrnii, oranj sau brun, translucid si semiopac (când este umed). Excipulul talin lipseste. Excipulul propriu bine dezvoltat, persistent, alb pânã la cenusiu si de aceeasi culoare cu discul. Ascele au peretii subtiri, lipsite de aparat apical sau tholus, cu 8 spori. Ascospori elipsoizi pânã la fusiformi, septati transversal pânã la muriformi, incolori. Conidiomata: picnidie incolorã pânã la brunã.

    275. Gyalecta foveolaris (Ach.) Schaer.
    Tal verucos, alb sau cenusiu- albicios pânã la cenusiu- gãlbui, R -. Apotecii de -0,6 mm., ± imerse pânã la adprese, disc concav galben-rosietic pânã la oranj-brun, cu margine albã. Asca cu 8 spori. Ascospori 3-septati, de 18-21 x 6-7 µm. Himenium J/K + (albastru apoi murdar). Pe sol calcaros, pe muschi si resturi de plante; caract. Megasporion verrucosae Kalb. 1970. -arkt.- smed.mo.

    276. Gyalecta jenensis (Bartsch.) Zahlbr.
    (Gyalecta cupularis Schaer.; Lecidea cupularis (Hedw.) Ach.).
    Tal foarte subtire, aproape fãinos, alb sau cenusiu deschis, R -. Apotecii sesile, de 0,4 -1,2(1,5) mm. lãtime, la început închise în tal apoi capãtã formã de urnã, disc oranj, oranj-roz, cu margine groasã, zimtatã. Asce cu 8 spori. Ascospori elipsoizi, 3-septati mai târziu devin muriformi, de 13-25 x 7-10 µm. Pe roci calcaroase si pe sol calcifer; basiph., mo. photoph., ex.- f. schioph., me.- f. hygroph., substrathygroph.- subhygroph., anitroph./ mo. nitroph.; caract. Gyalectetum jenensis Kaiser em Roux & Wirth 1978.  - (arkt.) bor.- med.-mo.

    277. Gyalecta leucaspis (A. Massal.) Zahlbr.
    Tal fin areolat pânã la fãinos, roz sau oranj deschis, în herbar cenusiu-verde; apotecii la început ca niste urne apoi plate, de culoare brun-rozã, discul alb-pruinos, marginea la bãtrânete cu 5-10 colti; ascospori aproape aciformi, 5-9-septati, de 30-50 x 4-4,4 µm. Pe roci calcaroase si dolomitice; basiph., anitroph.; caract. Gyalectetum leucaspidis Wirth & Cl. Roux 1980. - mieur. pralp.- med. mo./ alp.

    278. Gyalecta subclausa Anzi
    (Gyalecta elegantula Müll.-Arg.; Gyalecta rosellovirens Nyl.; Lecidea rosellovirens Hue.).
    Tal subtire, pulverulent (uneori pseudoareolat), alburiu pânã la roz. Apotecii de -0,3 mm. lãtime, închise în tal, uneori foarte disperse, cu disc întunecat galben-verzui; ascospori de 10-16 x 6-10 µm., putin muriformi, larg elipsoizi pânã la rotunzi. Pe roci calcaroase; basiph., mo. photoph., ex. schioph., anitroph.;  - mieur.- smed. (pralp.).

    279. Gyalecta truncigera (Ach.) Hepp
    (Secoliga abstrusa Körb.; Gyalecta abstrusa (Wallr.) A. Massal.).
    Tal foarte subtire, verucos (uneori inobservabil), cenusiu-brun, în herbar devine verde. Apotecii de 0,3-0,5(0,7) mm., sesile, la început punctiforme, mai târziu lãtite, disc galben-brun pânã la brun- întunecat, cu margine care mai târziu dispare. Ascospori elipsoizi, la ambele capete ascutiti sau rotunjiti, muriformi, (cu cel putin 5 septe), de l7-28 x 6-9 µm. Pe scoartã, mai ales la baza trunchiurilor de foioase; subneutroph.- mo. acidoph., mo. substrathygroph., anitroph./ mo. nitroph.; caract. Gyalectetum ulmi Hilitzer 1925, în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958.  - s'bor.- med.

    280. Gyalecta ulmi (Sw.) Zahlbr.
    (Lecanora rubra Ach.; Phialopsis rubra Körb.; Gyalecta rubra (Hoffm.) A. Massal.).
    Tal subtire, granulos, alb sau alb-cenusiu. Apotecii de -2 mm. lãtime, usor pruinoase, disc brun, brun rosietic sau rosu-sanguin, cu margine puternicã, albã, zimtatã. Ascospori 3-septati, elipsoizi, incolori, de 15-25 x 5-8 µm. Corticol, la baza trunchiurilor de foioase, rar pe roci calcaroase sau dolomitice; mo. acidoph., ex. schioph., mo. photoph., anitroph.; caract. Gyalectetum ulmi Hilitzer 1925). - s'bor.- med.

    D. 5. LECANORALES   Nannf. (1932)
    Tal de la crustos-lepros, crustos-areolat, neted, granulos, verucos, uniform sau lobat pe margini sau scvamiform pânã la foliaceu, filamentos, microfruticos, fruticos, fixat de substrat prin rizine, prin hife ale stratului medular, uneori printr-un umbilic sau printr-un disc adeziv. Fotobiont: în general chlorococcoid sau Trentepohlia, uneori cyanobacterie (Nostoc, Stigonema, Rivulariaceae, Scytonemataceae, Hypomorpha). Ascoma: apoteciu imers sau sesil, cu toatã fata inferioarã fixatã de tal sau scurt stipitat, în general cu disc circular, uneori linear, elipsoid sau poligonal, în general cu deschidere largã, rareori numai în aparentã pyrenocarp, cu sau fãrã margine talinã. Hamateciu: parafize subtiri, simple si libere sau de la moderat ramificate în treimea superioarã pânã la bogat ramificate si anastomozate, puternic conglutinate, uneori apexul umflat si pigmentat. Asce cu (4-)8 sau mai multi spori, de tip: Acarospora, Thelocarpon, Candelariella, Lecanora (Fig. 16 II: 4), Lecidea (Fig. 16 II: 5), Rhizocarpon (Fig. 16 II: 8), Biatora (Fig. 16 II: 2), Bacidia (Fig. 16 II: 1), Porpidia (Fig. 16 II: 7), Trapelia, Cladonia, Umbilicaria. Ascospori de la simpli sau multiseptati pânã la muriformi, de la incolori pânã la închis colorati, cu pereti subtiri.

    D. 5. 1. Acarosporaceae Zahlbr. (1906)
    Tal subtire, imers în substrat sau superficial de la crustos verucos, crustos- areolat pânã la subscvamiform, rar lobat sau scvamulos; cortexul superior paraplechtenchimatic, cortexul inferior lipseste; fotobiont: chlorococcoid, prezent în jurul verucozitãtilor si in jurul apoteciilor incluzându-se în marginea lor. Ascoma: apoteciu biatorin, convex, incolor, palid-gãlbui pânã la brun sau negru, imers, rar ± sesil; excipul talin de la indefinit si subtire pânã la ± proeminent; epiteciu de la incolor, pal, rosu-brun pânã la brun-negru; hamateciu: parafize subtiri, simple, nu adglutinate sau ramificate si anastomozate (la Strangospora) sau perifize dispuse în jurul ostiolei si pe peretii laterali, ocazional pseudoparafize simple, bifurcate sau lipsesc (Thelocarpon). Asca cu 50-300 ascospori, în formã de sticlã (mai îngustatã în partea superioarã), clavatã, cu perti subtiri, domul apical distinct, uneori apexul nu îngrosat- tip Lecanora. Ascospori incolori, mici, simpli, rotunzi sau elipsoizi.
        
    D. 5. 1. 1. Acarospora A. Massal.
    Tal crustos-areolat, scvamulos, uneori radiar-lobat, de obicei  minuscul si evanescent formând o crustã subtire cu verucozitãti sau ridicãturi globoase pânã la conice; prototal nu; structurã heteromerã, fata superioarã întotdeauna corticatã, fixat de substrat prin hifele stratului medular. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu biatorin, convex, brun pânã la negru, imers pânã la ± sesil; excipul talin de la subtire si indistinct pânã la ± proeminent; epiteciu de la incolor, pal, rosu-brun pânã la brun-negru; regiuna himenialã întotdeauna înconjuratã de un strat cu alge; hamateciu: parafize subtiri, simple, neaglutinate; asce cu de la 50 pânã la 300 spori, clavate, cu pereti subtiri, cu discul apical distinct; ascospori simpli, incolori, rotunzi, elipsoizi, ± elongati, mici.

    281. Acarospora badiofusca (Nyl.) Th. Fr.
    (Acarospora badiofusca v. lepidioides Vain.; Acarospora badiofusca v. transylvanica H. H. Magn.).
    Tal scvamulos lobat, galben-brun, cenusiu-brun, castaniu-brun, rosu-brun pânã la negru, R -. Apotecii de -1,5(2) mm., la început imerse, sub forma unor puncte, mai târziu sesile, câte 1 (2-3) într-o scvamulã, discul rosu-brun, rosu-negru sau brun-negru, plat sau convex; himeniu J + (albastru); ascospori de 3-6 x 1,5-2,5 µm. Saxicol, în general pe roci silicioase; subneutroph.- neutroph., ex.- f. photoph., mo. nitroph., în Lecanoretum demissae Wirth 1969.  - arkt.- alp. (pralp.).

    282. Acarospora bullata Anzi
    Tal areolat lobat, de 1-2  (rar 5) cm. lãtime, areole de 0,4- 2,2 mm. convexe, oliv-brune, pruinoase; lobi de 1-2 mm. lungime si 1 mm. lãtime, putin bombati, mai rar plati; tal CaCl + (rosu); apotecii de 0,3-1,8 mm., plate sau convexe, disc brun pânã la negru-brun; asca contine în jur de 20 spori; ascospori de 3-4(5) x 1,5-2 µm. Saxicol, pe roci calcaroase sau silicioase neutral/bazice;  mieur.

    283. Acarospora cervina A. Massal.
    (Acarospora cervina f. percaena (Schaer.) A. Massal.; Acarospora percaena Stnr.; Acarospora glaucocarpa v. percaena Körb.; Acarospora glaucocarpa Körb. v. depauperata (Körb.) A.L.Smith; Acarospora glaucocarpa (Wahlenb.) Körb.; Acarospora glaucocarpa v. typica H. Magn.; Acarospora glaucocarpa f. alba Krmph.; Acarospora glaucocarpa f. condensata Hazsl. ).
    Tal lobat sau scvamulos-lobat, verde- brun, brun, cenusiu, castaniu-brun, cenusiu-brun sau rosu brun; lobii cu marginea pruinoasã, fata inferioarã deschisã la culoare sau albã; R -. Apotecii 1- 4 într-o scvamulã, rosii-brune sau brune pânã la negre, de 0,5-1(-2,5) mm  ; hipoteciu alb-cenusiu; himenium de 65(-85)-100 µm grosime, J + (albastru). Ascospori de 4-6(-8) x 1,7-2 µm. Calcicol; caract. Placocarpetum schaereri Klem. 1955 em. Roux 1978, în Acarosporetum glaucocarpae Klem. 1955, Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em Roux 1978. - mieur. (subko.) med.

    284. Acarospora fuscata (Nyl.) Arnold
    (Acarospora fuscata f. macra (Harmand) Boistel).
    Tal scvamulos sau scvamulos-lobat, de culoare deschisã sau brun, rosu-brun sau galben-brun, pe partea inferioarã brun închis sau negru, K -, CaCl + (rosu). Apotecii numeroase, aproape acoperite de tal; disc la început sub forma unui punct, mai târziu concav sau plat, de 0,2-0,6(-1) mm.  , rosu- brun pânã la negru, mai închis la culoare decât talul; hipoteciu putin gãlbui; asca contine 100-200 spori; ascospori de 4-5,5(-6) x 1-1,5 µm. Saxicol: pe roci silicioase; (subneutroph.-), mo.- me. acidoph., mo.- ex. photoph., a.- mo. nitroph.; caract. Rhizocarpetea geographici Wirth 1972;  - bor.- med.(mo.).

    285. Acarospora heppii (Näeg.ex Hepp) Nägeli in Körb.
    (Lecanora heppii Nyl.).
    Tal de obicei indistinct sau foarte subtire, brun pânã la cenusiu; apotecii  numeroase, de 0,2-0,4 (-0,5) mm., rosii-brune, grupate câte 2-3; himeniu peste 115 µm grosime, incolor sau usor bruniu-gãlbui, J + (albastru), ascele + (rosu-brun); ascospori cu vacuole la capete încât par biloculari, de 3-6 x 1,5-2,5 µm. Pe roci calcaroase, ocazional pe roci silicioase; subneutroph.- basiph. (ex. schioph.)mo.- ex. photoph.;  - bor.- smed. (?med.).

    286. Acarospora impressula Th.Fr.
    Tal crãpat areolat, areole colturoase, plate sau bombate, brun pânã la negru-brun, nu pruinos, dedesubt întunecat la culoare; R -; apotecii 1-5 într-o areolã, de formã neregulatã, colturoase sau alungite, rar rotunde, imerse, cu marginea abia vizibilã sau lipseste deschise la culoare, concave pânã la plate, de -0,4 mm.; himenium  de 60-80 µm (rar 100 µm), I + albastru; parafize 1,5- 2 µm; ascospori de 3-4 (-5) x (1,5)2-2,5 µm. Saxicol; me acidoph., ex.-f. photoph., ombroph.; în Acarosporetum sinopicae Wirth 1972, Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944. - s'bor.- mieur.

    287. Acarospora laqueata Stiz. in Flagey
    Tal cu margine lobatã, de -7 cm., cenusiu-brun, umezit brun-castaniu; lobi de 1-2 mm. lungime si 0,5 mm. lãtime, concavi; cortex CaCl -. Apotecii de 0,2-0,5 mm., numeroase, imerse, 1 sau 2 într-o areolã, disc concav sau plat; hipoteciu cenusiu; himenium J + (albastru); asca cu 100-200 spori; ascospori de 4,5-5 x 1,7-2 µm. Pe roci calcaroase.  med. (smed. co.).

    288. Acarospora macrospora (Hepp) Bagl.
    (Acarospora macrospora ssp. murorum (A. Massal.) Clauz. & Cl. Roux; Acarospora murorum Mass; Acarospora castanea Körb.; Acarospora squamulosa Trev.).
    Tal scvamos- areolat pânã la aproape crãpat- areolat, areole de 0,5- 5 mm., rosu-brun pânã la bruniu, rar ocru, verzui-brun; R  -; apotecii 1-3 (8) într-o areolã, ± imerse sau cu margine talinã puternicã, de -1 mm., rosu-brune, concave sau plate; parafize peste 2 µm lãtime; asca contine sub 100 spori; ascospori de 7-12 x 3-6 µm. Pe roci calcaroase, în statiuni mo.- me. (f.) bogate în luminã; basiph., me. xeroph., mo. nitroph.; în Caloplacetum cirrochroae Poelt ex. Breuer 1971, caract. Hymenelio coeruleae- Farnoldietum juranae Keiser 1926 em. Klem. 1955. - bor.- med.

    289. Acarospora nitrophila H.H. Magn. v. nitrophila
    (Acarospora nitrophila f. subrufa H. H. Magn.).
    Tal scvamos- areolat sau scvamulos-lobat, scvame  de 0,4- 2,5 mm., mai ales convexe, mai ales brun- întunecat; R -. Apotecii de -1,2 mm., 1 sau 3-5 într-o areolã, la început sub forma unor puncte, disc cu asperitãti, plat sau putin concav, mai rar usor convex, rosu-brun pânã la negru, margine subtire; hipoteciu incolor sau galben; himeniu de 70-130 µm, J + (albastru sau rosu); parafize de 1,5-2(2,5 µm, deasupra -5(6) µm; ascospori de 3-5 x 1,5-2 µm. Pe roci silicioase, sisturi, pietre gresoase etc. în statiuni luminoase; mo.-me subneutroph., ex.- f. photoph., mo.- me. nitroph.;  - arkt. -med.

    290. Acarospora nitrophila v. praeruptorum (H.H. Magn.) Clauzade & Cl. Roux
    (Acarospora praeruptorum H. H. Magn.; Acarospora aequatula H. H. Magn.).
    Tal cu areole brun-roscate, de 1-2 mm. lãtime si scvame mai deschise la culoare sau brun-castanii; cu reactivii specifici -; himenium de 100-125 µm grosime, J + (rosu-palid); apotecii rare, câte 1-3 într-o areolã, de 0,2-0,4(-0,6) mm., rosii-brune; ascospori de 3-5 x 1,5-2µm. Saxicol: pe roci silicioase; me. acidoph.- subneutroph., mo.- ex. photoph.; caract. Acarosporetalia sinopicae Creveld 1981.  - mieur.- smed. co.

    291. Acarospora oligospora (Nyl.) Arnold
    (Acarospora glebosa Körb.).
    Tal scvamos-lobat, scvame de 0,5-1(1,5) mm., rotunde, ± convexe, oliv pânã la brun- întunecat, pe partea inferioarã palizi; R -; apotecii numeroase, câte 1 într-o areolã, la început imerse si concave, apoi superficiale, plate sau convexe, negru-brune, de -0,6(-1) mm.; ascele contin pânã la 100 spori; ascospori de 9-13 x 5-6 µm. Pe roci si sol; subneutroph.- neutroph., ex.- f. photoph., mo. nitroph; în Lecidelletum carpaticae Wirth 1981.  - mieur.- smed.

    292. Acarospora peliscypha  Th. Fr.
    (Parmelia peliscypha Wahlenb.; Acarospora peliscypha Harmand).
    Tal scvamulos, scvamule lobate, de 0,5- 3 mm., brunii pânã la întunecat brune, adesea lucioase, cu lobi bombati, pe partea inferioarã neagri, K -, Ca Cl + (rosu); apotecii într-o parte a talului lipsesc, într-altã parte foarte numeroase, de -1,4 mm., întunecat-rosu-brune, cu margine talinã evidentã si rotundã; hipoteciu cenusiu-alburiu; himeniu J + (verde-albastru) sau (galben-brun); asca cu 100-200 spori; ascoscospori de 4-6 x 1,5-2 µm. Pe roci silicioase îmbogãtite suplimentar în nitrogen; mo.-me. acidoph., f. photoph., mo.(-me.) nitroph.; în Umbilicarion cylindricae Gams 1927, caract. Ramalinetum capitatae Frey 1933.  - arkt.- alp.

    293. Acarospora romanica Codoreanu
    Tal areolat-scvamulos, scvamule sub formã de granule, pe partea superioarã rosu-brune, pe cea inferioarã deschise la culoare, cu reactivii specifici -. Apotecii la început imerse, mai târziu foarte putin ridicate, câte 1 într-o areolã, rosii- brune, de 1-2,3 mm.  ; himenium de 165 µm grosime, J + (albastru); hipoteciu incolor; epiteciu brun; ascospori de 5-7 x 3 µm. Pe roci silicioase;  smed. co. (România).

    294. Acarospora sinopica (Wahlenb.) Körb.
    Tal ruginiu-rosu pânã la ruginiu-brun, areolat, areole marginale puternic lãrgite dând talului aspect lobat (placodioid); R   -, Ch.-; apotecii punctiforme ± imerse, rar 1, mai des câte 2-6  într-o areolã, disc de 0,1-0,2 (rar 0,5-0,7) mm.; himeniu J + (galben-rosu); ascospori elipsoizi, de 3-3,5 x 1,2-1,6 µm.  Saxicol, pe roci bogate în ioni minerali (comun pe roci silicioase); f. euriök., me.- f. acidoph., mo.- f. photoph., anitroph.; caract. Acarosporetalia sinopicae Creveld 1981, Acarosporion sinopicae Wirth 1972 si Acarosporetum sinopicae Hilitzer 1924.  - arkt.- smed. mo.

    295. Acarospora smaragdula (Wahlenb.) Th. Fr.
    (Acarospora murina Sandst.; Acarospora isotorquensis Alstrup.; Acarospora flavorubens Bagl. et Car.; Acarospora smaragdula v. lesdainii (Harmand) H. H. Magn.; Acarospora lesdainii Harmand ex A.L.Smith; Acarospora smaragdula v. lesdanii f. fulvoviridula H. H. Magn.; Acarospora smaragdula v. foveolata Körb.).
    Tal scvamulos-lobat, galben- brun, bruniu, rar rosu-brun, dedesubt negricios, CaCl -, K +; apotecii imerse, 3-7 într-o areolã, punctiform (de 0,2-0,3 mm.) sau rar disc lãrgit (-8 mm), brun sau neagru; himeniu J + (brun sau rosu-galben); parafize de 1-1,5 µm grosime; ascospori de 3-4 (-4,5) x 1-2,5 µm.; Ch.: Norstictin-S.
    Ecologie, sociologie. Pe roci granitice si sistoase; subneutroph. -mo. acidoph., mo.- ex (f.) photoph.; caract. Ramalinetum capitatae Frey 1933.  - arkt.- mieur.- mo./ alp.- med. mo./ alp.

    296. Acarospora veronensis A. Massal.
    (Acarospora fuscata ssp. discreta Th.Fr.; Acarospora discreta (Ach.) Th.Fr.).
    Tal areolat- scvamos, areole de 0,2-1,4 mm., rosu-brune, întunecat-rosu-brune, R -; apotecii 1-3(4) într-o areolã, de 0,1-0,5(0,6) mm., rosii-brune pânã la brun-întunecate, concave, fãrã margine; himeniu de 60-100 µm grosime, J + (rosu-brun) sau (albastru); ascospori de 3-5 x 1,5-2 µm. Saxicol: pe roci silicioase, subneutroph.- mo. acidoph., ex. f. photoph., (a.-) mo. nitroph., în Lecidelletum carpaticae Wirth 1981, Aspicilietum cinereae Frey 1922, Buellio- Rhizocarpetum Wirth 1972, caract. Parmelion conspersae  ern. & Hada  1944;  - bor.- med.

    297. Acarospora versicolor Bagl. et Car.
    (Acarospora cinerascens J. Steiner; Acarospora cineracea Hue., Wedd.).
    Tal areolat- lobat, lobi plati pânã la convexi, de 0,5-2 mm., ± pruinosi, pe partea inferioarã de la bruniu pânã la rosu- brun; R  -; apotecii 1 sau 2-3 într-o areolã, de 0,2-0,5(-1) mm.  , negre- brune, plate; hipoteciu cenusiu; himenium de 90-130 µm grosime, I + albastru; parafize de cca. 1,5 µm grosime; ascospori de 4-7 x 1,5-2 (-3,5) µm. Saxicol: pe roci silicioase bogate în minerale; subneutroph., thermoph., mo. (-me.) nitroph.; în Lecidelletum carpathicae Wirth 1972, Caloplacetum teicholitae Wilm. 1966.  - mieur.- med.

    D. 5. 1. 2. Biatorella de Not. (1846)
    298. Biatorella germanica A. Massal.
    Tal crustos, subtire, albastru-cenusiu pânã la alb-cenusiu, prototal alb; apotecii mici, sesile sau imerse, brun-roscate, de 0,4-0,6 mm  , disc convex pânã la hemisferic; hipoteciu de 35-45 µm grosime, ± galben-bruniu, brun sau în micã parte usor rosietic-galben, fãrã învelis marginal; himeniu si zona centralã de 100-150 µm grosime, oranj deschis; parafize subtiri, de 1-1,5 µm grosime, în partea superioarã ramificate; asce de 60-65 x 15-18 µm, contin pânã la 100 spori; ascospori simpli, incolori, sferici, foarte mici, în jur de 3,5-4,5 µm  . Calcicol.
smed.
    Observatii. Se aseamãnã cu Biatorella fosarum (Dufour) Th Fr. de care se deosebeste prin forma sporilor (nu sunt sferici).

    D. 5. 1. 3. Maronea A. Massal. (1856)

    299. Maronea constans (Nyl.) Hepp
    Tal crustos, de 1-3 cm, la început subtire, uniform, apoi ±  cornos-granulos, cenusiu alburiu pânã la cenusiu- brun, fixat de substrat prin hifele stratului medular, prototal de culoare închisã; R -; fotobiont: chlorococcoid; verucozitãtile fertile proeminente, apotecii simple, la început imerse si plate apoi concave, fãrã excipul propriu, cu margine talinã îmbrãcatã într-un cortex cartilaginos alburiu, disc brun-negru pânã la negru, ± plat, de 0,5-1(-1,2) mm.; hipoteciu incolor, sub el un strat cu alge; epihimeniu întunecat-brun; parafize simple sau ramificate, la vârf uneori septate; himeniu incolor, K + (purpuriu sau violet-brun); ascospori de 5-6,5 x 2,5-3,5 µm, simpli sau indistinct 1-septati, hialini, elipsoizi pânã la sferici. Corticol: pe scoartã netedã (fag); mo. (me.) acidoph., ex. photoph.;  -mieur. (subatl.)- smed.

D. 5. 1. 4. Pleopsidium Körb. (1855)

    Tal crustos placodioid, marginile lobate si mijlocul granulos, pe fata superioarã galben sau verde-gãlbui, pe partea inferioarã alb; fotobiont: chlorococcoid, celule algale prezente în jurul bazei granulatiunilor talului si în jurul apoteciilor, pãtrund si în marginea lor. Ascoma: apoteciu biatorin, galben-brun pânã la brun-întunecat, imers pânã la ± sesil; excipul talin distinct, ± proeminent; epiteciu pal-rosietic sau rosu-brun; hamateciu: parafize subtiri, simple, nu adglutinate; asce cu pânã la 100 spori, clavate, cu pereti subtiri; ascospori incolori, mici, elipsoizi, simpli.

    300. Pleopsidium chlorophanum (Wahlenb. in  Ach.) Zopf.
    (Acarospora chlorophana (Wahlenb.) A. Massal.; Acarospora flava Trev.; Lecanora chlorophana Ach.).
    Tal distinct lobat, la mijloc areolat, de -2 cm., partea de deasupra a areolelor ± boltitã si netedã, galbenã sau verde- gãlbuie, partea inferioarã albã, K -; apotecii numeroase, de 1-2,5 mm., deschise sau închise la culoare, discul la urmã devine convex si marginea dispare; asca contine în jurul a 100 spori; ascospori de 3-4 x 1,5-1,7 µm; himeniu J + (albastru intens). Saxicol: pe stânci silicioase, verticale, mai ales în arealele alpine; me.- f. acidoph., mo.- ex. photoph., anitroph.; caract. Acarosporo sinopicae- Pleopsidietum chlorophanae (Wirth 1972) Creveld 1981 (Acarosporetum sinopicae- chlorophanae), în Chrysotrychetum chlorinae Schadae 1934 ex Wirth 1972 (=Leprarietum chlorinae Gams 1927).  - arkt.- alp.

    301. Pleopsidium flavum (Bellardi) Körb.
    (Acarospora oxytona (Ach.) A. Massal.; Acarospora chlorophana v. oxytona (Ach.) Fr.
    Tal areolat-lobat, galben, partea superioarã a areolelor fin încretitã (la lupã); apotecii semiimerse, mai închise la culoare decât talul, disc plat, cu margine care nu dispare; ascospori de 4-5 x 1,7-2 µm. Pe suprafata stâncilor (roci silicioase) atârnate sau verticale, în zone alpine; caract. Lecanoro rupicolae-Pleopsidietum flavi Motyka 1926 (Lecanoro sordidae- Acarosporetum oxytonae);  - arkt.- alp./ pralp., (subco.).

    D. 5. 1. 5. Polysporina V zda
    Tal slab dezvoltat, rar formeazã o crustã subtire, brunã sau cenusie. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii lecideine (nu îmbrãcate de tal pe margini), imerse pânã la ± sesile, câte 2 sau mai multe la un loc, disc concav, negru; excipulul talin indefinit; epiteciu de la pal, rosu-brun pânã la negru-brun; hamateciu: parafize subtiri, spre capete ramificate formând epiteciu; asca contine pânã la 200 spori; ascospori mici, simpli, elipsoizi pânã la ± elongati.

    302. Polysporina lapponica (Ach. ex Schaer.) Degel.
    (Acarospora lapponica (Ach.) Th. Fr.; Acarospora lapponica v. lojkeana H. H. Magn.;  Polysporina dubia (H. H. Magn.) V zda; Sarcogyne dubia H. H. Magn.).
    Tal strãin, mai ales areolat crãpat sau solzos, C - sau C + rosu, ± Gyrophor-Acid; tal propriu numai sub apotecii, slab dezvoltat, întunecat-rosu-brun; apotecii parazite pe tal strãin sau pe tal propriu de 0,3-0,5 mm., disc negru, slab pânã la puternic mãrginit; excipulul propriu cu suprafatã largã, 20-30 µm grosime; himenium de 120-150 µm înãltime; epiteciu 15-25 µm, negru-brun; asca contine mai mult de 100 spori; ascospori de 4-5,5 x 2-3 µm.
Saxicol: pe roci granitice, sistoase etc.; subneutroph.- mo.(me.)acidoph., ex.- f. photoph.; în Lecidelletum carpaticae Wirth 1981, Aspicilietum cinereae Frey 1922; - bor.- med.
    303. Polysporina simplex (Davies) V zda
    (Biatorella simplex (Davies) Branth. et Rostr.; Lecanora simplex Nyl.; Sarcogyne simplex (Dav.) Nyl.; Sarcogyne simplex v. strepsodina H. Olivier; Sarcogyne simplex f. goniophila Zahlbr.; Sarcogyne privigna A. Massal. v. goniophila (Flörke) Cretzoiu; Sarcogyne privigna v. goniophila (Stnr.) H.H. Magn.).
    Tal lipsã sau foarte subtire si crustos, cenusiu; apotecii numeroase, uneori câte 2 sau mai multe la un loc, negre, de 0,3-1 mm., cu margine îngrosatã; himeniu de (65) 100-120 (-200) µm grosime, incolor, J + (rosietic-galben sau rar albastru închis); epiteciu negru; parafize de 1-1,5(-1,7) µm grosime; asce de 65-80(-150) x 15-17(-20) µm; ascospori 200 sau mai multi/ ascã, elipsoizi pânã la cilindrici, simpli, incolori, de 3-4(-5) x 1,5 µm. Saxicol: pe roci silicioase (granite), sisturi calcifere, deseori în locuri expuse prãfuirii; subneutroph., me. acidoph., mo.- f. photoph.; în Aspicilietum cinereae Frey 1922; - arkt.- med.

    D. 5. 1. 6. Sarcogyne Flot. (1851)
    Tal endolitic sau epilitic, uneori lipseste; apotecii imerse, sesile, alipite sau foarte scurt stipitate, lecideine; excipulul propriu evident, brun-întunecat sau carbonaceu; ascospori 100- 300/ ascã, elipsoizi pânã la sferici. Saxicol.

    304. Sarcogyne clavus (Ram.) Kremp.
    (Biatorella clavus (DC.) Th.Fr.).
    Tal indistinct; apotecii de 1-3 mm., 1 sau 3-5 împreunã, la început imerse, plate, negre sau rosii-brune, cu margine neagrã, proeminentã, de 0,3-0,7(1) mm. înãltime, neregulat-crãpatã mai târziu subtire; excipulul de 35-75 µm grosime; hipoteciu în general bruniu; himeniu de 85- 115 µm; asce cu numerosi spori; ascospori de 4-5 x 2 µm; himeniu J + (albastru). Saxicol: pe roci silicioase; subneutroph.- mo. acidoph., xeroph., mo.-ex. photoph., anitroph.-/ mo. nitroph.; în Umbilicarietum hirsutae  ern. & Hada  1944, Lecanoretum demissae Wirth 1969;
-  s'bor.- med.

    305. Sarcogyne privigna (Ach.) A. Massal.
    (Biatorella privigna (Ach.) Sandst.; Sarcogyne privigna (Ach.) Anzi).
    Tal inobservabil; apotecii întunecat rosu-brune pânã la rosu negre, umezite întunecat rosii, de 0,5-1 mm., disc plat pânã la convex, cu margine proeminentã, neagrã, netedã; excipulul de 18-30 (45) µm grosime; himeniu de 60-95 µm; epihimeniu galben pânã la rosu-brun; hipoteciu ± incolor pânã la palid bruniu; ascospori de 3,5-6 x 1-1,5 µm. Saxicol: pe roci silicioase; subneutroph., me. xeroph., mo.-f. photoph., mo. nitroph.; - s'bor.- smed.- mo. (-med.-mo.).

    306. Sarcogyne regularis Körb.
    (Biatorella pruinosa Mudd.; Sarcogyne pruinosa (A.L.Sm.) Körb.; Lecanora pruinosa Nyl.; Biatorella pruinosa v. decipiens Th.Fr.; Sarcogyne pruinosa f. decipiens A. Massal.; Biatorella pruinosa v. intermedia Lettau; Sarcogyne pruinosa v. intermedia (Körb.) H. H. Magn.; Biatorella pruinosa f. nuda Zahlbr.; Sarcogyne pruinosa f. nuda (Nyl.) H. H. Magn.; Biatorella distinguenda  Zahlbr.; Biatorella platycarpoides Th. Fr.; Biatorella pruinosa v. platycarpoides Zahlbr.; Sarcogyne pruinosa v. platycarpoides (Anzi) H. H. Magn.; Sarcogyne pruinosa v. macrocarpa B. de Lesd.; Sarcogyne pruinosa v. macroloma (Flörke) H.H. Magn.).
    Tal subtire alb sau cenusiu, adesea lipseste; apotecii de -1 (1,8) mm., sesile pânã la imerse în rocã, plate, disc rosu-brun pânã la negricios, umed rosu-brun pânã la întunecat rosu, rar negru, cu margine, uneori atât discul cât si marginea, alteori numai discul albastru-alb pruinos; hipoteciu aproape incolor sau galbui; epihimenium rosu-brun pânã la brun; ascospori de la elipsoizi pânã la cilindrici, de (3-)4-6 x 1,5-2 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe roci calcaroase, sisturi calcifere etc.; în Aspicilion calcareae Albertson 1950, Rinodinion immersae Roux 1978, Rinodino-confragosae- Xanthorietalia elegantis Creveld 1982.  - arkt.- med.

    D. 5. 1. 7. Sarcosagium A. Massal.
    Tal subtire crustos, cenusiu pânã la verzui, cu alge verzi coccoide. Apotecii roz pânã la brun- rosii, cu margine îngrosatã; excipulul paraplectenchimatic, spre interior cu hife împleticite. Parafize simple pânã la sãrãcãcios ramificate, deasupra îngrosate. Asce uniforme, cu pereti subtiri, fãrã tolus, K/J + (albastru). Ascospori foarte mici, simpli, cilindrici. Ch -.

    307. Sarcosagium campestre (Fr.) Poetsch. & Schiederm.
    (Biatorella campestre (Fr.) Almq.).
    Tal subtire, putin dezvoltat, alburiu-cenusiu pânã la verzui; apotecii de 0,3(0,5)mm., cãrnii-rosietice pânã la roz-brunii, plate pânã la concave, de la început cu margine, sesile; excipul puternic dezvoltat; ascospori cilindrici, de 5-8 x 2-3,5 µm. Pe sol, muschi, resturi de plante, lemn; mo. basiph.- subneutroph., ex. schioph.- ex. photoph.  - bor.- smed.

    D. 5. 1. 8. Sporastatia A. Massal. (1854)
    Tal crustos areolat, cenusiu pânã la brun, marginea areolelor uneori lãrgitã, cu prototal negru; fotobiont: alge verzi coccoide; apotecii imerse, negre, plate pânã la usor convexe, cu margine subtire; excipul îngust, în exterior sau în general brun; hipoteciu incolor pânã la bruniu; himenium în partea superioarã verde-albãstrui, I + albastru; parafize în general simple, la capete ± îngrosate; asce clavate, tolus K/I + albastru; ascospori peste 100/ asca, aproape rotunzi; picnospori scurti, în formã de bastonas; Ch: Gyrophor-S.

    308. Sporastatia polyspora (Nyl.) Grummann
    (Biatorella cinerea Th.Fr.; Sporastatia cinerea (Schaer.) Körb.; Sporastatia morio Körb. v. cinerea Körb.).
    Tal areolat, la margine lobat, albastru-cenusiu sau galben-alburiu, prototal negru, lobi plati sau usor bombati, K -, CaCl -; K + CaCl + (rosu); apotecii de 0,3-0,6 mm., imerse, cu margine subtire care mai târziu dispare; hipoteciu brun sau negru-brun; parafize la capete negru-brune; ascospori rotunzi, de 4-5 x 3-4 µm; himeniu J + (albastru intens), ascele J + (rosu sau albastru). Saxicol: pe roci silicioase în areal alpin; caract. Sporastatietum polysporeae Fry 1923, Rhizocarpion alpicolae Frey 1933 ex Klem. 1955. - mieur.- smed.co.

    309. Sporastatia testudinea (Ach.) A. Massal.
    (Biatorella testudinea (Ach.) A. Massal.; Sporastatia morio (Ram.) Körb.; Biatorella testudinea v. coracina Th.Fr.; Lecidea morio v. coracina Schaer.; Sporastatia testudinea f. coracina (Sommerf.) H. H. Magn.; Biatorella testudinea v. pallens Th.Fr.; Sporastatia testudinea f. pallens (Mont. in Fr.) H.H. Magn.).
    Tal cu forma aproape rotundã, prototal negru, lobat, lobii de la mijloc plati sau granulosi, luciosi si usor bombati; medula K -, CaCl -, K CaCl + (rosu); apotecii de 0,3-1 mm  , imerse, disc negru, plat sau usor convex, cu margine subtire; hipoteciu  aproape incolor; ascele contin multi spori; ascospori de 3-4 x 2-3 µm. Himeniu J + (albastru), ascele + (rosu). Saxicol: pe roci silicioase; caract. Sporastatietum testudineae Frey 1923.  - mieur.- smed.co.

    D. 5. 1. 9. Strangospora Körb. (1860)
    Tal indistinct si imers în substrat pânã la crustos-cornos, verucos, alb sau brun-cenusiu. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu lecidein, imers pânã la superficial, fãrã margine, cu discul rosu-brun, brun pânã la negru; excipulul foarte redus sau lipsã; hipoteciu incolor sau palid; hamatecium: parafize ramificate si anastomozate, la capete  neîngrosate; asce cu multi spori, tolus J + (albastru) - tip Lecanora; ascospori simpli, incolori, rotunzi; Ch-.

    310. Strangospora moriformis Stnr.
    (Biatorella moriformis (Ach.) Th.Fr.; Biatorella improvisa (Nyl.) Almqu.; Biatorella trabicola Zahlbr.; Strangospora trabicola Körb.).
    Tal cornos, alb sau brun-cenusiu, umezit devine verde-murdar. Apotecii de 0,5-0,8 mm.  , convexe, fãrã margine, de obicei lucioase, negre sau brune-negrii, umezite devin negre-albãstrui-rosii sau brune; hipoteciu incolor; ascospori rotunzi, de 2,5-3,5 µm  , himeniu J + (albastru). Lignicol si corticol pe Pinus, rar Picea sau uneori pe foioase; mo. (-me.) acidoph., ex.- f. photoph., mo. (-me.) nitroph.; caract. Calicion viridis  ern. & Hada  1944. - bor.- mieur.

    311. Strangospora pinicola (A. Massal.) Körb.
    (Biatorella pinicola (A. Massal.) Anzi ).
    Tal foarte subtire, cenusiu-deschis, nu rareori aproape lipseste. Apotecii foarte mici, de 0,2-0,3 mm  , imerse, discul convex, fãrã margine, rosu-brun, brun sau la urmã negru; hipoteciu incolor; asce cu multi spori; ascospori rotunzi, simpli, incolori, de 3-4 µm  ; himeniu J + (albastru). Corticol pe conifere si lignicol; mo. (-me.) acidoph., ex.- f. photoph., mo. (me.) nitroph.; în Buellietum punctatae Barkm. 1958, Lecanoretum variae Barkm. 1958; -  mieur.

    D. 5. 1. 10. Thelocarpon Nyl. (1853)
    Talul propriu nu este dezvoltat, de obicei fin si foarte putin observabil, imers în substrat sau uneori formeazã o crustã subtire cu ridicãturi ca negii, împrãstiati, de 0,1-0,16 mm   si 0,15-0,2 mm. înãltime, conici sau globoasi, galben pruinos si cu centrul întunecat; fotobiont: chlorococcoid, cu celule algale prezente de jur împrejurul bazei negilor talini si în jurul apoteciilor (la speciile lichenizate); mai pot fi specii nelichenizate- ciuperci saprofitice si parazitice); ascospori foarte mici, în peritecii, rar în apotecii, verzui-galbeni pânã la gãlbui.

    312. Thelocarpon epilobum Nyl.
    In general algele lipsesc, nu este lichenizat. Ascoma: apoteciu ± peritecioid, globos pânã la conic, cu deschidere îngustã, de cca. 100 µm  , peretele incolor sau palid de 15-30 µm grosime; hamatecium: perifize dispuse în jurul ostiolei si pe peretii laterali si parafize subtiri simple; asce egale în lungime cu perifizele si parafizele, de 135 x 18-21 µm; J -; gelul himenial J + (galben-rosu, rar albãstrui), K/J + (albastru); asca contine 50 pânã la 300 spori, are forma de sticlã (adesea mai îngustatã în partea superioarã), peretii subtiri, apexul îngrosat usor sau neîngrosat, tolusul intern sau meniscul persistã mult dupã descãrcarea ascosporilor. Ascospori mãrunti, de 4-7(-12) x 1,7-2,5(-3) µm, incolori, elipsoizi sau ± elongati, oblongi, simpli, 1-2 gutulati sau pseudoseptati. Conidiomata: picnidie, ocazional formându-se într-un strat algal subtire sau în umflãturi separate; peretele complet incolor; celulele conidiogene simple, acrogene; conidia oblongã si simplã. Pe roci calcaroase, micasist, cremene si cãrãmidã, lemn putred sau pe sol, pe crusta sau pe talul distrus al altor licheni (ex. Peltigera, Solorina, Baeomyces); acidoph., ex. schioph.- ex. photoph., anitroph.; - bor.- mieur.

    D. 5. 2. Agyriaceae Corda (1838)
    Tal crustos, imers sau usor superficial, efuz, cu goniociste (granule minuscule, discrete, brune sau întunecat-brune pânã la negre). Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu semi-imers pânã la superficial, emergent pânã la sesil, îngust elongat, lirelat, angular, rotund pânã la linear, umbonat sau giros, cu discul convex la maturitate sau în formã de slit, ± plat; excipulul talin lipseste; excipul propriu de la subtire pânã la bine dezvoltat, în totalitate sau numai în partea superioarã negru-brun, carbonaceu sau întunecat-brun, mai deschis la culoare în partea interioarã; hipoteciu  de la incolor pânã la brun întunecat sau brun-negru; himeniu J + (albastru); hamateciu: parafize simple cu celule apicale clavate si brunii sau moderat ramificate, cu vârful brun, conglutinate (formeazã epiteciu); asce cu 8 spori, la început cilindrice apoi elongat- clavate, cu un singur strat al învelisului functional, cu domul apical distinct (în K/J + (albastru), fãrã camerã ocularã, ± tip Trapelia; ascospori elipsoizi pânã la oblong-elipsoizi, simpli sau muriformi, incolori sau mai târziu cenusii- brunii, lipsiti de perispor distinct îngrosat.

    D. 5. 2. 1. Ptychographa Nyl. (1874)

    313. Ptychographa flexella (Ach.) Coppins
    (Lythographa flexella (Ach.) Zahlbr.; Xylographa flexella (Ach.) Nyl.; Xylographa flexella f. virescens Nyl.) Zahlbr.; Leptographa flexella (Ach.) M. Choisy; Lecidea flexella (Ach.) Hedl.).
    Tal indistinct sau crustos, subtire, alb, epifloidic, rar endofloidic, necorticat, se prinde de substrat cu hifele stratului medular. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii superficiale, alungite sau colturoase, negre, de 0,5 mm  .; hipoteciu brun pânã la negru-brun; parafize moderat ramificate (cu vârful brun, conglutinate, formând epiteciu); asce cu 8 spori; ascospori simpli, incolori, cu pereti subtiri, de 4-8 x 2-4 µm; himeniu J/K + (rosu). Lignicol (pe trunchiurile copacilor), rar saxicol.  - bor.- mieur. h'mo (-smed.h'mo).

    D. 5. 2. 2. Xylographa (Fr.) Fr. (1838)
    Tal crustos, imers sau usor superficial, efuz cu granule minuscule, discrete. Fotobiont: chlorococcoid. Ascocarpi sesili, alungiti, drepti sau ramificati, rosu-brunii pânã la negri; excipul brun pânã la bruniu; hipoteciu incolor; himeniu incolor, J + (albastru); parafize subtiri, neramificate, imperceptibil la vârf brune; epihimeniu brun; asce cu 8 spori, clavat- cilindrice, cu tolus puternic, asemãnãtor tipului Trapelia; ascospori simpli, elipsoizi incolori, foarte bãtrâni brunii; Ch.: Stictin- S, Norstictin- S.

    314. Xylographa minutula Körb.
    (Xylographa parallela v. minutula Lettau).
    Tal epifloidic, subtire, alburiu pânã la cenusiu, fãrã sorale; apotecii rotunde pânã la lineare, negre, de -1 mm. lungime si - 0,25 mm. lãtime; ascospori elipsoizi, de 10-15 x 7-8 µm. Pe scoartã; me.- f. acidoph.; în Parmeliopsidetum ambiguae Hillmann 1925.  - bor. mieur.

    315. Xylographa parallela (Ach.) Behlen & Deiberg.
    (Xylographa abietina (Pers.) Zahlbr.; Xylographa parallela Behlen & Deiberg.; Xylographa abietina v. parallela (Behlen &. Deiberg.) Redg.; Xylographa abietina v. difformis Zahlbr.)
    Tal inobservabil, imers sau superficial, crustos, alb-cenusiu; apotecii numeroase, asezate paralel între fibrele lemnului (substratului), ± rotunde, alungite pânã la stelate, de -2 mm. lungime si 0,2-0,3 mm. lãtime, disc putin convex, negru sau negru-brun; epiteciu rosu-brun întunecat; hipoteciu incolor; parafize simple, cu vârful brun; ascospori incolori, simpli, de (10-)11-17 x 5-7(-8) µm.; Ch.: Stictin- SSy, Norstictin-S. Lignicol, în special pe rãsinoase (la baza trunchiurilor); me.- f. acidoph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.; în Xylographetum vitiliginis Kalb 1970, Parmeliopsidetum ambiguae Hillmann 1925, caract. Calicietum glaucelli Kalb 1969 corr. Calicietum abietini Wirth = Xylographa parallela Ass. Smarda 1940= Cyphelietum tigillaris (Smada 1940) Klem. 1955.  - bor.- smed.- h'mo.

    316. Xylographa vitiligo (Ach.) J. R. Laudon
    (Xylographa spilomatica (Anzi) Th.Fr.; Xylographa corruscans Norman)
    Tal crustos cenusiu-albicis, cu numeroase sorale rotunde, de - 0,8 mm. lãtime, albe-cenusii, brunii pânã la verzui-albãstrui, K + (galben); apotecii lipsã pânã la numeroase, de formã alungitã, rosii-brune, ± concave, îngust marginate, de -1 mm. lungime si -0,25 mm. lãtime, drepte sau curbate; epiteciu brun; hipoteciu incolor; ascospori simpli, incolori, de 8-12 x 4-6 µm.; Ch.: Stictin -S. Lignicol, în special pe rãsinoase; me. hygroph.; caract. Xylographetum vitiliginis Kalb. 1970.  - bor.- smed.h'mo.

    D. 5. 3. Alectoriaceae (Hue) Tomas (1949)
    Tal fruticos, erect, decumbent sau pendul, ramificatii cilindrice si netede, ocazional compresate si striat-crestate cãtre bazã si axile, la Bryoria anizo sau izotomic dichotomice; soralia prezentã, mai frecvent cea tuberculatã si fisuralã; pseudocifele  deasemenea prezente, vizibile, fusiforme, albe, plate pânã la pronuntat ridicate sau lipsesc (la Bryoria). Cortexul este alcãtuit din hife periclinale, arachnoide, conglutinate, imerse (la Alectoria); hifele medulare, în mod obisnuit ornamentate (la Bryoria). Fotobiont: trebouxioid. Ascoma: apoteciu lateral, (rar la Alectoria). Excipulul talin  persistent, concolor cu talul. Asce clavate, cu pereti îngrosati, de tip Lecanora, contin 4-(6-)8 spori. Ascospori simpli, elipsoizi, incolori sau bruni, fãrã sau cu perispor distinct.

    D. 5. 3. 1. Alectoria Ach. (1810)
    Tal fruticos, erect, decumbent sau pendul, verzui-galben sau brun-negru; ramificatii cilindrice si netede, ocazional compresate si striat-crestate cãtre bazã si axile; la unele subspecii pronuntat dilatate si dorsiventral compresate. Isidia si soredia lipsesc. Pseudocifele întotdeauna prezente, vizibile, fusiforme, albe, plate pânã la pronuntat ridicate. Cortexul alcãtuit din hife periclinale, arachnoide, conglutinate, imerse. Fotobiont: trebouxioid. Ascoma: apoteciu lateral, rar. Excipul talin persistent, concolor cu talul. Asce clavate, cu pereti îngrosati, cu 2 pânã la 4 spori, de tip Lecanora. Ascospori simpli, elipsoizi, cu perispor distinct, incolori sau bruni. Conidiomata: picnidie.

    317. Alectoria nigricans (Ach.) Nyl.
    (Alectoria thulensis Th.Fr.).
    Tal fruticos barbat, ascendent fatã de substrat, de 3-9 cm. lungime, cu axele cilindrice pânã la capete, de culoare mat-neagrã; cortex K + (galben), N + (rosu), P + (galben); medula K + (galben), C + (rosu), N + (rosu), P + (galben). Apotecii rare, cu disc brun sau negru, marginea mai târziu dispare. Asca contine 2-3 spori. Ascospori incolori sau bruni, de 21-35 x 15-20 µm.; Ch.: Alectorial-S, Barbatol- S. Pe sol sau roci mai ales în zonele alpine, rar la baza arborilor; caract. Loisllerio- Alectorietum ochroleucae Du Rietz 1925 (cuprinde si Thamnolietum vermicularis Gams 1927).  - arkt.- alp.

    318. Alectoria ochroleuca (Hoffm.) A. Massal.
    (Bryopogon ochroleucus  v. rigidus Hazsl.]; Bryopogon ochroleucum Link; Evernia ochroleuca v. rigida Fr.; Alectoria ochroleuca v. typica Gyeln.).
    Tal fruticos ascendent, de 1-8 cm lungime, galben si capãtul terminatiilor negru, K -. Apotecii brune sau brun-rosietice. Asca contine 2-4 spori. Ascospori bruni, de 28-46 x 14-28 µm; medula KC -, UV -, CK + (galben); Ch.: Diffracta- S . Saxicol: pe roci sau sol în zonele arealului alpin; me.- ex. acidoph., f. ombroph., anitroph.; caract. Loiseleurio- Alectorietum ochraceae Du Rietz 1925, Peltigeretalia Klem. 1950.  - arkt.- mieur. alp.

    319. Alectoria sarmentosa (Ach.) Ach.
    Tal pendul, lung-barbat, ajunge pânã la 50 cm lungime, axe cilindice, filiforme, groase pânã la 1 mm  , palid-gãlbui sau cenusiu-gãlbui, abundente, K + (rosu-brun), soredii mici, liniare, de culoare ceva mai deschisã decât a talului; apotecii laterale; asce cu 2-4 spori; ascospori elipsoizi, la început incolori apoi bruni, de 28-42 x 14-24 µm.; medula KC - sau KC + (roz), UV + (albãstrui-alb); Ch.: ± Alectoron-S, Squamat-S. Corticol: pe conifere (sporadic pe fag), pe sol sau pe roci, mai ales în arealul alpin; mo.- me. (f.) acidoph., (ex. schioph.-) mo.-ex. photoph., anitroph.; în Usneion barbatae Ochsner 1928, Evernietum divaricatae Frey 1952 ex Barkm. 1958 em. Bibinger 1970. - bor.- smed.- mo (-med.mo.).

             D. 5. 3. 2. Bryoria Brodo & D. Hawksw. (1977)
    Tal fruticos, erect, decumbent sau pendul, ramificatii cilindrice si netede, anizo sau izo- dichotomice; sorale frecvente, tuberculate sau fisurale; cifele pot fi sau nu; fotobiont: trebouxioid; hife medulare în mod frecvent ornamentate. Apoteciu lateral; excipul talin persistent, concolor cu talul; asce clavate, cu pereti îngrosati, cu (6-) 8 spori, de tip Lecanora; ascospori simpli, elipsoizi, incolori sau bruni, fãrã perispor.

    320. Bryoria bicolor (Ehrh.) Brodo & D. Hawksw.
    (Alectoria bicolor (Ehrh.) Nyl.; Evernia jubata v. bicolor; Bryopogon bicolor J. Steiner; Bryopogon jubatum v. bicolor Fr.; Alectoria jubata v. bicolor (Ehrh.) Tuck.; Bryopogon bicolor Ehrh.).
    Tal negru sau castaniu-brun, foarte bogat ramificat, rar de pânã la 10 cm. lungime, lipsit de sorale; apotecii foarte rare, disc negru-brun; hipoteciu incolor; epiteciu pal-brun; ascospori de 7-9 x 4-6 µm; medula P + (rosu); Ch. Alectorial-S, Atranorin, Thamnolic-S, Fumarprotocetrar. In locuri umbroase, printre muschii de pe stânci silicioase, rar pe trunchiuri de arbori (Picea, Betula); mo.- me. acidoph., anitroph.: în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928, Usneion barbatae Ochsner 1928 si în asociatii muscicole. - subatl. (smed. mo.), oz.

    321. Bryoria capillaris (Ach.) Brodo & D. Hawksw.
    (Alectoria capillaris (Ach.) Cromb.; Alectoria implexa v. capillaris Stizenb.; Alectoria jubata v. capillaris Ach.; Usnea capillaris Motyka; Alectoria implexa v. cana Flagey; Bryopogon jubatum v. canum Arnold ; Bryopogon jubatum  v.prolixum  f. canum Körb.; Alectoria cana (Ach.) Leight.; Alectoria cana v. setacea (Ach.) Räs.; Alectoria setacea Ach.; Bryopogon setacea Ach.; Bryoria setacea (Ach.) Brodo & Hawksw.).
    Tal barbat, filamentos (Fig. 7: j), subtire, moale, galben-verzui, cenusiu sau galben-brun, adesea fãrã sorale sau cu sorale izolate; cortex K si P + (galben), N + (oranj-rosu), medula P + (galben), sorale P + (oranj-rosu); Ch.: Alectorial, Usnin, Barbatol- S, ± Atranorin, Bryopogon, Psorom, Salazin. Pe trunchiuri: în special de conifere, rar pe lemn; mo.- me. acidoph., mo.- ex. photoph., f. hygroph. , f. ombroph., anitroph.; în Bryorio fuscencenti- Usneetum filipendulae Hillmann 1925, Evernietum divaricatae Frey 1952 ex Barkm. 1958 em. Bibinger 1970, Pseudevernietum furfuraceae Hillmann 1925.
- bor.- med.- mo.

    322. Bryoria chalybeiformis L.) Brodo & Hawksw.
    (Alectoria chalybeiformis (L.) Gray., Röhl.; Alectoria jubata v. chalybeiformis (L.) Ach.; Bryopogon jubatus  f. chalybeiformis Rabenh.; Evernia jubata v. chalybeiformis Fr.; Alectoria prolixa v.chalybeiformis (L.) Stizenb.).
    Tal fruticos, sub forma unor perinite, negru, axele de 4-12 cm. lungime, la capete de pânã la 0,2 cm.  , adesea cu sorale; medula P + (galben); soralele K + (galben apoi brun), P + (galben apoi rosu); Ch.: produse fenolice, Thamnolic si Alectorial- S. Pe roci silicioase si scoartã (în areale montane); acidoph., mo.- me. nitroph.; caract. Ramalinetum capitatae Frey 1923, Ramalinion capitatae Rübel 1933 (în Ramalinetum scopularis (Du Rietz 1925) Klem. 1955). - arkt.- alp.

    323. Bryoria fuscescens (Gyeln.) Brodo & D. Hawksw.
    (Alectoria fuscescens Gyeln., Bryoria jubata (L.) Ach. nume confuz; Alectoria jubata (L.) Nyl.; Bryopogon jubatus Link.; Alectoria jubata v. prolixa Ach.; Bryopogon jubatum v. prolixum Th. Fr.; Alectoria prolixa (Ach.) Nyl.; Alectoria astrobotniae v. taborensis Gyeln; Alectoria jubata f. sorediata Harmand; Alectoria jubata f. sublustris Dalla Tore et Sarnth.;  Alectoria positiva (Gyeln.) Motyka; Bryopogon positiva Gyeln.; Alectoria jubata v. positiva Gyeln.).
    Tal barbat, lung de pânã la 50 cm, brun-negru sau negru, rigid, pendul, fãrã sorale; axul si ramificatiile cilindrice, netede, cele de la bazã pornesc într-un unghi ascutit, la unele varietãti tal slab ramificat; medula K + (galben), P + (galben apoi rosu); sorale K + (galben), P + (galben); Ch.: Alectorial-S, Atronin, Thamnolic-S.
Corticol, rar lignicol; caract. Usneion barbatae Ochsner 1928, Hypogymnion physodis Beschel 1958, în Pseudevernietum furfuraceae Hillmann, 1925, Usneion barbatae Ochsner 1928 (în Alectorietum sarmentosae Frey 1927 = Bryorio fuscescenti- Usneetum filipendulae Hillmann 1925, Evernietum (Letharietum) vulpinae Frey 1937, Usneetum alpinae Frey 1952.).  - bor.- med.- mo.

    324. Bryoria implexa (Hoffm.) Brodo & Hawksw.
    (Alectoria implexa (Hoffm.) Nyl., Röhl; Alectoria jubata v. implexa Ach.; Alectoria subchariana Gyeln.; Bryoria pseudofuscescens (Gyeln.) Brodo & D. Hawksw.; Alectoria zopfii Asahina; Alectoria catharinae Räs.; Alectoria vrangiana (Gyeln.) Brodo & D. Hawksw.; Bryoria implexa f. fuscidula Arnold; Alectoria implexa f. fuscidula (Arnold) Zahlbr.; Alectoria fuscidula (Arnold) Ahln.; Alectoria implexa f. rubens; Alectoria rubescens Anders.).
    Tal albicios sau bruniu, pendul, moale si mãtãsos, axul si ramificatiile cilindrice, foarte subtiri, lungi pânã la 40-50 cm., cu numeroase sorale; K + (galben apoi rosu); Ch.: Gyrophor- S, ± Fumarprotocetrar- S, ± Atranorin.
Corticol; caract. Bryorio fuscescentis-Usneetum filipendulae Hillmann 1925, Usneion barbatae Ochsner 1928 (în Usneetum alpinae Frey 1923). - s'bor.- mieur. mo. (-smed. mo.) subco.

    325. Bryoria lanensis (Ach.) Brodo & D. Hawksw.
    (Alectoria lanensis (Ach.) Gyeln.; Alectoria lanensis f. achariana (Gyeln.) Zahlbr.; Alectoria achariana Gyeln.).
    Tal fruticos, rigid, sub 4 cm. lungime, negru, fãrã sorale, ramificatii de 0,1- 0,2 mm lãtime; tal KN -; cortexul si medula KN sau P -, în schimb contine foarte putin acid Alectorial si Thamnolic- S. Pe roci silicioase. -bor.atl.- smed.(atl.).

    326. Bryoria smithii (Du Rietz) Brodo & D. Hawksw.
    (Alectoria smithii Du Rietz.; Alectoria berengeriana Gyeln.; Alectoria berengeriana v. rigida f. grisea (Gyeln.) Zahlbr.; Alectoria csarnagurensis  f. grisea Gyeln. et Foriss; Alectoria berengeriana v. rigida f. subolivacea (Gyeln.) Zahlbr.; Alectoria csarnagurensis f. subolivacea Gyeln. et Foriss.).
    Tal fruticos, cu ramificatii scurte, foarte numeroase, brune pânã la brun- negre, cu sorale; R -; Ch.: putin Atranorin. Pe bolovani mari (roci) ± adãpostiti, rar corticol. - mieur.- atl./ subatl.- pralp.- oz.

    327. Bryoria subcana (Nyl. ex Stizenb.) Brodo & Hawksw.
    (Alectoria subcana (Stizenb.) Gyeln.; Alectoria subcana v. suborseola (Gyeln.) Motyka; Alectoria hainaldii Gyeln; Alectoria jubata v. subcana Nyl.).
    Talul fruticos, lung de pânã la 20-30 cm, lax, cenusiu spre brun (predominã cenusiul), axele se subtiazã treptat, nu pseudocifele, K -; sorale P + (rosu). Corticol (Betula, Pinus etc.). - bor.- med.mo.

    D. 5. 4. Bacidiaceae W. Watson (1929)
    Tal crustos, subtire pânã la gros, uniform, cu granule difuze, verucos sau areolat, rar papilat sau în parte lobat, uneori scvamulos, necorticat (homeomer) sau heteromer. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii rotunde, superficiale sau imerse, disc plat sau convex, de culoare deschisã sau întunecatã. Parafize simple, neseptate, la capete mãciucate. Hipoteciu incolor, deschis colorat sau întunecat. Asce de tip Lecanora, Bacidia, Biatora, Mycobilimbia (Fig. 16), contin câte 8 spori, uneori 16; ascospori în formã de nuia sau fir de pãr, curbati sau spiralati multiseptati, ascutiti la ambele capete sau numai la unul (Fig. 19: a- i).

    D. 5. 4. 1. Adelolecia Hertel & Hafellner (1984)
    328. Adelolecia pilati (Hepp) Hertel & Hafellner
    (Lecidea pilati (Hepp) Körb.; Lecidea lyngeana Zahlbr.; Lecidea subauriculata Lynge; Lecidea auriculata v. hardangeriana Vain. in Hav.).
    Tal subtire, cornos sau granulos, ocru- alb, albastru-alb, cenusiu. Apoteciu matur sesil, de 0,5-1,3(2,0) mm., negru pânã la negru-brun, Pd-, lipsit de excipul talin, disc la început concav sau plat, apoi convex, la maturitate partea de dedesubt este mai ridicatã decât suprafata talului; excipulul propriu de obicei bine dezvoltat, întunecat brun la capãtul exterior, spre interior pãtat galben-brun; parafize ramificate, se separã putin vizibil în K. Asce K/J + (albastru), domul apical lipsit de tub axial distinct; ascospori simpli, incolori, de 6-11 x 3-4,5 µm; medula P - sau P + (oranj), K - sau K + (verde gãlbui); Ch.: Atranorin, 2-Chlor-Emodin. Saxicol:.pe sisturi cristaline etc.; me. acidoph., anitroph.; în Acarosporion sinopicae Wirth 1972. - arkt.- h'alp.
    D. 5. 4. 2. Arthrosporum A. Massal.
    329. Arthrosporum populorum A. Massal.
    (Bacidia populorum (A. Massal.) Trevis; Arthrosporum acline (Flot.) A. Massal.; Bacidia aclinis (Flot.) Zahlbr.; Bilimbia populorum Vain..
    Tal slab dezvoltat, verucos-granulos, cenusiu-alburiu sau verde; apotecii de 0,3-1 mm  , la început plate si cu margine subtire, mai târziu convexe si aproape fãrã margine; hipoteciu aproape incolor, brun sau rosu; asca cu 8-16 spori; ascospori 3-septati, curbati, de forma unei pãstãi de fasole si la ambele capete rotunjiti (Fig. 19: h), de 10-18 x 4-5,5 µm; himeniu J + (albastru la început apoi violet), ascele J + (rosu). Corticol: mai ales pe Populus tremula dar si pe alte foioase (Syringa, Salix, Alnus, Sorbus etc.; (-mo. acidoph.), ex. (-f.) photoph., anitroph.-/mo.. nitroph.; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928.  s'bor.- med. mo.

    D. 5. 4. 3. Bacidia De Not. (1846)
    Tal crustos, homeo sau heteromer; fotobiont: chlorococcoid; apotecii rotunde, superficiale sau semi-imerse, disc plat sau convex, culoare deschisã sau întunecatã; parafize simple, la capete mãciucate; hipoteciu incolor, deschis colorat sau întunecat; asce cu 8-(uneori 16) spori, tip Bacidia (Fig. 16 I, 16 II: 1); ascospori incolori, 3-multiseptati, alungiti, ascutiti la ambele capete sau numai la unul, în formã de ac, nuia sau fir de pãr, drepti, curbati sau spiralati (Fig. 19: a- f).

    330. Bacidia abbrevians (Nyl.) Th. Fr.
    (Bacidia igniarii (Nyl.) Oxner .
    Apotecii mai mici, de 0,3-0,5 mm.; hipoteciu incolor sau gãlbui; parafize concrescente, capitate; himeniu J + (albastru apoi rosu sau rosu-violet); ascospori 3 (rar 7) septati, liniari, la capete rotunjiti, de 12-20 x 2-3 µm.
Corticol, pe foioase si conifere.
                                                                                
    331. Bacidia absistens (Nyl.) Arnold
    (Bacidia intermissa (Nyl.) Malme; Lecidea intermissa Nyl.).
    Tal granulos, deschis la culoare sau alb, slab dezvoltat; apotecii strangulate la bazã, disc plat apoi convex, pruinoase sau nu, de 0,3-0,8 µm  ; hipoteciu deschis colorat sau incolor; ascospori de 45-60 x 2,5-3 µm. Corticol: pe Alnus, Quercus, Fagus, Sorbus, Corylus, Picea etc.

    332. Bacidia arceutina (Ach.) Arnold
    Tal cornos-granulos sau neted, alb sau cenusiu, foarte slab dezvoltat; apotecii  brune sau negre, la început plate si cu margine, mai târziu convexe si fãrã margine, de 0,5 mm  ; hipoteciu galben- bruniu; epiteciu brun; parafizele la capete galbene sau gãlbui; himeniu J + (albastru apoi rosu sau violet murdar); ascospori în formã de nuia, 3-15 septati, drepti sau usor curbati (Fig. 19: b.), de 46-52 x 1-2 µm. Corticol: pe scoartã de foioase, rar lignicol; ex.-mo. photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958. - mieur.- subatl.- med.

    333. Bacidia assulata (Körb.) V zda
    (Bacidia intermedia (Stizenb.) Arnold; Bacidia effusa f. intermedia Zahlbr.; Bacidia intermedia Vain.; Bacidia rubella v. assulata J. Steiner).
    Foarte apropiat de 3. 4. 4. {4}  Bacidina phacodes. Apotecii gãlbui-rosietice, rar pânã la rosii ca tigla, plate, marginate. Excipulul incolor; hipoteciu deasupra palid (oranj) brun; himeniu de 45-60 µm; ascospori 3 (7) septati, de 34-54 x 1,5-2 µm.
    Ecologie. Pe scoartã de foioase, mai ales de Fraxinus, Sorbus, Fagus; subneutroph.- mo. (me.) acidoph., me. hygroph.
    Element floristic: mieur.- med.

    334. Bacidia bagliettoana (A. Massal. & De Not.) Jatta
    (Bacidia muscorum (Sw.) Mudd. ; Lecidea muscorum Ach.; Lecidea luteola v. muscorum H. Olivier;  Biatora muscorum Fr.; Bacidia muscorum v. chromatophila Vain.; Bacidia muscorum v. pratensa Zahlbr.; Bacidia muscorum f. viridescens (Stiz.) Arnold; Bacidia viridescens (A. Massal.) Norman).
    Tal cenusiu-albicios, verde sau alb, R -; apotecii cu disc de - 1 mm.  , mai târziu convex, negru, cu margine subtire care mai târziu dispare; hipoteciu rosu-brun întunecat; epiteciu negru; himeniu J + (albãstrui apoi rosu); ascospori baciliformi, drepti sau usor curbati, 3-7 septati (Fig. 19: f.), de 20-60 x 1,5-3 µm. Pe muschi si resturi de plante, adesea pe sol calcaros, rar corticol; basiph., xeroph.- mesoph.; în  Toninion sedifoliae Hada  1948.  - bor.-med.-mo.

    335. Bacidia banatica Zahlbr.
    (Bilimbia banatica Rehm. [61/ nr. 810]; Bacidia banatica (Rehm.) Hazsl.)
    Tal areolat, rosietic sau ruginiu-rosietic  când este proaspãt sau alburiu, galben-verzui când este uscat; apotecii rosii, pruinoase; hipoteciu brun; ascospori ovali, 3-septati, de 4 x 1 µm. Saxicol: pe roci marnoase; smed. co. (România).

    336. Bacidia caesiomarginata Kernst.
    Tal cornos-crustos, verde-cenusiu; apotecii numeroase, de mãrime mijlocie, la început concave sau plate, pruinoase, mai târziu convexe, fãrã margine, negre strãlucitoare; hipoteciu brun; epiteciu cenusiu-verzui; parafize la capete verzi; ascospori alungiti, la capete rotunjiti, drepti, 1-3 septati, de 11-19 x 3-4 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Pe muschi.

    337. Bacidia fuscoviridis (Anzi) Lettau
    (Bilimbia fuscoviridis Anzi; Lecidea fuscoviridis Nyl.; Bacidia fuscoviridis f. hygrophila (Stiz.) Zahlbr.; Bilimbia fuscoviridis f. hygrophila Arnold).
    Tal cenusiu pânã la albastru-verde, umezit verde, ± crãpat areolat, adesea steril, pe alocurea soredios prin rupere, picnocarpi de 16-22 x 6 µm; apotecii imerse sau superficiale, de 1 mm., roz pânã la brune, la început plate si cu marginea subtire, mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu deschis la culoare; ascospori fusiformi, 3-septati, de 12-19 x 4-5 µm; himeniu J + (rosu). Saxicol; basiph., mo.-me. ombroph.; în Acrocordietum conoideae Roux 1978. - mieur.- smed.

    338. Bacidia globulosa (Flörke) Hafellner & V. Wirth
    (Catillaria globulosa (Flörke) Th. Fr.; Biatora globulosa Körb.; Catillaria globulosa f. lignicola (Zw. ex Arnold) Zahlbr.; Biatorina globulosa Körb. v. lignicola Zw.).
    Tal foarte slab dezvoltat, aproape lipseste, cornos-granulos, alb, R -; apotecii mici, de 0,2-0,5 mm  , de la început convexe, fãrã margine, negre sau brun-negricioase; hipoteciu deschis colorat; parafize la capete brune pânã la negre; ascospori elipsoizi, 1-septati (Fig. 17: f), de 9-15 x 2-3,5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Corticol pe foioase, lignicol sau pe Polyporus etc.; mo-me. acidoph., ex.- f. anamorph., me. hygroph., (ex.schioph.) mo-(ex.) photoph., anitroph.-/mo.  nitroph.; în Chrysotrichetalia candelaris Wirth. 1980 (!Leprarietalia candelaris).
- bor.- med.(mo).

    339. Bacidia herbarum (Stizenb.) Arnold
    Tal foarte slab dezvoltat, alb sau cenusiu; apotecii de pânã la 1 mm  , la început concave sau plate si cu margine, mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu brun-gãlbui, rosu-gãlbui sau galben-brun; ascospori în formã de nuia, la un capãt mai subtiri, 3-15 septati, de 40-60 x 1-2 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu sau rosu-violet). Pe muschi, resturi de plante, pe sol bogat în calcar, pe scoartã bogatã în minerale; subneutroph. - bor.- mieur.

    340. Bacidia incompta (Borrerex Hook.) Anzi
    (Lecidea incompta Borrer; Scoliciosporum mollae A. Massal.; Bacidia incompta f. minor (Stiz.) Arnold; Bacidia incompta f. prasina J. Lahm in Th. Fr.).
     Tal cornos- granulos, cenusiu- alb pânã la verzui; apotecii de 0,3-0,8 mm.  , închis purpuriu brune pânã la negre, concave sau plate, cu margine subtire, mai târziu convexe, fãrã margine; epihimeniu rosietic; hipoteciu si excipulul rosu- brun; K + (purpuriu); himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori 3 rar 5 septati, de 15-30 x 2-3 µm. Habiteazã mai ales pe scoartã, pe muschi, resturi de plante, sol, lemn; subneutral; în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958. - bor.- smed.

    341. Bacidia laurocerasi (Delise ex Duby) Zahlbr.
    (Bacidia atrogrisea (Delise in Hepp) Körb.; Bacidia subacerina ssp. laurocerasi (Duby) Vain.)
    Tal areolat sau areolat-granulos, cenusiu-albicios sau verde-cenusiu, slab dezvoltat; apotecii negre sau negre-purpurii, de pânã la 1 mm  , la început concave apoi plate, cu margine iar mai târziu convexe, fãrã margine; hipoteciu la început incolor apoi galben, rosu sau brun; himeniu J + (albastru apoi rosu sau galben-rosu murdar); ascospori 3-15 septati, drepti sau usor curbati, la un capãt rotunjiti iar la celãlalt ascutiti, de 36-75 x 2-5 µm. Corticol: pe scoartã de foioase; mo.acidoph., mo.photoph., anitroph.; în Graphidetalia scriptae Hada  1944.
- mieur.- subatl.- med.

    342. Bacidia näegelii (Hepp) Zahlbr.
    (Bilimbia näegelii (Hepp) Krmphl.).
    Tal subtire, cornos, ± neted, deseori areolat, cenusiu-verzui sau alburiu; apotecii  de 0,5(0,8) mm., variat colorate, cenusii, albastru- cenusii, cenusii- brune, negricioase, la început concave sau plate, cu margine cenusie mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu incolor; epihimenium incolor sau brun, rosu-brun, violet brun  si care cel mai mult  cu K + (purpuriu), deschis verzui, cenusiu-verzui, albastru-verzui si care cu K +  (verde) sau incolor; hymeniu de 50-65 µm, cu J + (albastru); parafize simple sau bifurcate, de -5 µm grosime; ascospori 3(-5) septati, drepti sau usor curbati, de 13-24(-28) x 4-5(6) µm. Corticol: pe scoartã de foioase (Populus, Sorbus etc.), rar de conifere; subneutroph.-mo. (me.-) acidoph.; în Lecanoretum sambuci Wirth 1980, Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958. - s'bor.-med.

    343. Bacidia polychroa (Th.Fr.) Körb.
    (Bacidia fuscorubella (Hoffm.) Bausch. ; Bacidia acerina (Ach.) Arnold; Lecidea fuscorubella Röhl.; Bacidia fuscorubella v. acerina (Pers. ex Ach.) Vain.; Bacidia fuscorubella v. polychroa (Th.Fr.) Th.Fr.).
    Tal bine dezvoltat, plat- svamulos pânã la crustos granulos, alburiu pânã la verzui- cenusiu; apotecii de - 1,5 mm  , la început plate si cu margine subtire, mai târziu convexe, fãrã margine, disc brun, rosu- brun, rar negricios-brun (umezit aproape de margine mai întunecat la culoare decât restul); excipulul si hipoteciu deasupra bruniu, galben sau rosu-galben, în parte sau complet concolor cu apoteciu, K + (purpuriu, violet); parafize deasupra de - 5 µm grosime; epihimenium incolor pânã la (brun)- galbui; ascospori de obicei drepti, 3- 15 septati (Fig. 19: c), de 45-75 x 2,5-4 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu). Corticol: pe Populus tremula, Fraxinus etc.; mo. photoph., f.-me.  hygroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928, Acrocordietum gemmatae Barkm 1954, Lecanoretum sambuci Wirth 1980. - mieur.- subatl.- smed (-med).

    344. Bacidia propinqua (Stizenb.) Arnold
    Tal cornos, alb, slab dezvoltat; apotecii de 0,5-1 mm  , la început plate si cu margine apoi convexe; hipoteciu brun întunecat, negru sau rosu-brun; ascospori 3-15 septati, de 36-64 x 3-5 µm. Corticol: pe foioase (Quercus, Populus etc.).

    345. Bacidia rosella (Pers.) D.Not.
    (Lecidea rosella Ach.).
    Tal slab dezvoltat, granulos pânã la pulverulent, alb-cenusiu sau verde-cenusiu; apotecii de 1,5 mm.  , adesea mai mici, adprese pânã la sesile, galben-rosietice pânã la culoarea cãrnii, uneori usor pruinoase, disc plat cu margine groasã, de culoare deschisã, la urmã convex; hipoteciu incolor; epiteciu galben; himeniu deasupra cu un strat cornos; ascospori în formã de nuia, 11-15 septati (Fig. 19: d), de 60-85(-100) x 3-4(-5) µm; himeniu J + (albastru apoi violet), ascele J + (rosu-violet). Corticol, mai ales pe Fagus si Ulmus, uneori muscicol; subneutroph., mo. photoph.- ex. schioph., me. ombroph., me.- f. hygroph., anitroph; caract. Pyrenuletum nitidae Nyl. 1925, Lecanorion subfuscae Ochsner 1928. - mieur.- subatl.- med.- mo.

    346. Bacidia rubella (Hoffm.) A. Massal.
    (Bacidia luteola (Ach.) Mudd.; Lecidea luteola Ach.; Bacidia rubella v. luteola Th. Fr.; Bacidia luteola f. chlorotica Zahlbr.; Bacidia rubella f. chlorotica Vain.; Bacidia anomala A. Massal.; Bacidia effusa Zahlbr.; Bacidia luteola v. purpurascens Boistel; Bacidea luteola v. porriginosa H. Olivier; Bacidia rubella v. porriginosa Vain.; Bacidia luteola f. fuscopurpurascens (Harmand) Boistel; Bacidia rubella (Ehrh.) A. Massal. v. fuscopurpurascens (Harmand) Vain.).
    Tal granulos- isidios pânã la fin coralinic, cenusiu, cenusiu-verzui, galben-verzui sau alb; apotecii de 0,5-1 mm.  , la început concave sau plate si cu margine groasã apoi convexe si marginea dispare, galben- rosietice, rosii  ca tigla sau brun-rosii; hipoteciu si epihimeniu incolore pânã la gãlbui (palid-oranj); ascospori multi-septati, la urmã 15-septati, în formã de nuia (Fig. 19: a), de 45-75(84) x 2,5-3,5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu sau violet). Pe scoartã de foioase, rar muscicol; subneutroph. (mo. acidoph.), me.- f. hygroph., mo- f. photoph., anitroph.-/mo. nitroph.; în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958, Lecanoretum subfuscae Hillmann 1925, caract. Bacidia rubella- Aleurodiscus Ass. Ritschel. - s'bor.- med.(mo).

    347. Bacidia subincompta (Nyl.) Arnold
         (Bacidia affinis (Stiz.) Vain.; Bacidia atrosanguinea Anzi; Bacidia atrosanguinea v. corticola Th.Fr.).
    Tal cornos-granulos pânã la aproape isidios, granule pânã la 40-100 µm, cenusiu- verde în herbar alburiu. Apotecii de 0,7(0,9)mm., negre, plate, mai târziu bombate, cu margine care mai târziu dispare; hipoteciu cel putin deasupra rosu-brun K- sau K + (purpuriu); epihimeniu verde, verde-negricios pânã la oliv, rar incolor, K -; himeniu J + (rosu); ascospori baciliformi, cel mai mult 5-7 septati (Fig. 19: e.) , de 24-38(40) x 2,5-3,3 µm. Corticol: pe scoartã de foioase; mo. photoph.- ex. schioph.; în Acrocordietum gemmatae Barkm. 1958. - bor.- med.

    348. Bacidia trachona (Ach.) Lettau
    (Bilimbia trachona Trev.; Biatora trachona Körb.; Bacidia coprodes (Körb.) Lettau; Bilimbia coprodes Körb.; Biatorina seposita Th. Fr.).
    Tal slab dezvoltat, granulos pânã la uniform, cenusiu pânã la albastru- verzui sau bruniu; apotecii sesile, de -0,8 mm., negre, plate si cu margine, mai târziu convexe si marginea dispare; excipulul si hipoteciu rosu- brun; epihimeniu verde pânã la oliv; parafize la capete oliv-negre sau verzi; ascospori 8/ ascã, 1-3 septati, de 11-16(20) x 3-5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu); picnidii de 0,1-0,3 mm., negre, sesile, picnospori 3-5 x 1-1,5 µm. Saxicol:    pe calcar si roci silicioase bogate în minerale. - bor.- med.

    D. 5. 4. 4. Bacidina V zda 1990
    Foarte asemãnãtor cu  Bacidia însã talul este verzui sau verde- cenusiu, fin granulos, cu goniociste; picnidii cu picnospori firosi; ascospori în formã de nuia, cu septe indistincte.

    349. Bacidina arnoldiana (Körb.) V.Wirth
    (Bacidia arnoldiana Körb.).
    Tal slab dezvoltat, fãinos-granulos (granule 20-40 µm) sau crãpat, verzui, verzui- cenusiu; apotecii cenusii pânã la cenusiu-brune sau rosii-brune, ± plate, de 0,8 (1,0)mm., cu margine concolorã cu discul sau mai deschisã la culoare, umezite mai întâi marginea apoi discul devin întunecate; hipoteciu negru; parafize la capete galbene; epihimniu   gãlbui pânã la incolor; ascospori 1-3(7)- septati, de 27-45(-55) x 1-2 µm.; frecvent picnidii de 0,2 mm., alburii, roz-alburii pânã la (în herbar) bej, roz-brunii, hemisferice pânã la formã de strachinã; picnospori de 30-50 x 1-1,5 µm. Pe roci calcaroase, în pãduri la baza arborilor foiosi si de conifere, pe substrat umed; me. acidoph.- basiph.; în Acrocordion conoideae Roux 1978, si Graphidion scriptae Ochsner 1928. - mieur.- med.

    350. Bacidina egenula (Nyl.) V zda
    (Bacidia egenula (Nyl.) Arnold).
     Tal subtire, fãinos-granulos (granule de 20-60(90) µm), verzui, cenusiu, ocru-brun; apotecii cenusiu-brune, cenusii-negru-brune, rosu-brune pânã la negre, plate, marginate, mai târziu pânã la convexe, de -0,6 mm.; hipoteciu rosu-brun pânã la galben-brun; epihimeniu oliv, albãstrui-verzui sau aproape incolor; ascospori 3(7) septati, de 17-40 x 1,5-2 µm; picnidii simple; picnospori de 20-35 x 1 µm. Saxicol: pe roci silicioase. - mieur.

    351. Bacidina inundata (Fr.) V zda
    (Bacidia inundata (Fr.) Körb.; Bacidia arnoldiana Körb. v. inundata Körb.; Bilimbia inundata Körb.; Bacidia subinundata (Nyl.) Blomb. & Forss.; Bacidia inundata f. dissulta Vain.).
        Tal cenusiu pânã la alb- verzui, cel mai adesea crustos pânã la fin granulos, crãpat, cu prototal deschis la culoare; apotecii mici, de -0,6(0,8) mm, roz, brunii- rosii pânã la brunii, rar negricioase, plate trecãtor marginate; excipul violet-brun pânã la incolor; hipoteciu ± incolor rar deasupra bruniu; ascospori 3- 7 septati, drepti, de 20-45 x 1,5-2,5 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu sau violet). Pe roci submerse, adesea temporar pe pâmântul de pe rocile silicioase, rar pe lemn sau scoartã; subneutroph., ex. schioph.- mo.-(ex.) photoph., anitroph.-(mo) nitroph.; caract. Aspicilietea lacustris Drehwald 1995.  - bor.- med.-mo.

    352. Bacidina phacodes (Körb.) V zda
    (Bacidia phacodes Körb.; Bacidia albescens (Stizenb.) Bausch.; Gyalecta tarandina (Nyl.) Vain.; Bacidia albescens v. carneolutea H. Olivier).
    Tal slab dezvoltat, granulos-cornos, verde-cenusiu, verde sau alb; apotecii de -0,5 mm., la început plate si cu margini, mai târziu convexe si fãrã margine, albicioase, bej pânã la galben- rosietice, umede aproape incolore, numeroase; hipoteciu si excipulul incolore; himeniu incolor  sau deasupra galben-brun, J + (albastru apoi rosu.); ascospori în formã de fire, curbati, 3-15 septati, septe indistincte, de 20-35(45) x 1-2 µm. Pe muschi sau sol, trunchiuri putrezite si scoartã; subneutroph.-me. acidoph., mo. photoph., anitroph.; caract. Chrysotrichetalia candelaris Wirth 1980 (! Leprarietalia candelaris). - s'bor.-mieur. (subatl.)med.

    D. 5. 4. 5. Biatora Fr. (1817)
    Tal crustos, mai ales subtire si putin diferentiat de substrat, cornos pânã la areolat, rar foarte fin solzos, uneori steril, extrem de compact fin granulos sau soredios. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii superficiale sau imerse, cu discul circular, bruniu sau brun, rosu- brun, galben-brun, plat, cu margine indistinctã sau mai târziu de la moderat la puternic convex; excipul puternic dezvoltat, cu hife radiare, cartilaginos; himeniu în întregime incolor sau deasupra gãlbui, fãrã îngroseri granulare, J + (albastru); hipoteciu cartilaginos, incolor pânã la galben; parafize simple, neseptate pânã la abia ramificate, la capete mãciucate; asce cu 8 spori, clavate, de tip Biatora (tolus J + K/J + albastru) (Fig. 16 II: 2); ascospori simpli- 1(3) septati, elipsoizi, lanceolati, fusiformi, drepti sau curbati. Ch.: în general-, uneori Gyrophor-S, Argopsin. Pe sol, pe muschii de la baza copacilor bãtrâni, pe lemne în putrefactie sau alte substraturi care contin substante organice.

    353. Biatora cuprea (Smrft.) Fr.
    (Lecidea cuprea Sommerf.).
    Tal bine dezvoltat, areolat-cornos, alburiu, K + (gãlbui); apotecii de pânã la 1,5 mm  , rar mai mari, disc ocru-rosu sau cenusiu, fãrã margine; hipoteciu deschis la culoare la început apoi galben-brun sau brun; parafize întunecate la capete; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori de 10-22 x 3-6 µm. Pe sol descoperit, în special în zonele alpine si subalpine.

    354. Biatora fallax Hepp
    (Lecidea fallax (Hepp) Linds.)
    Tal cu foarte mici scvamule granuloase, P + (rosu), în parte C + (rosu); sorale putine, mai târziu perceptibile, deseori P -, C + (rosu); Ch.: Argopsin, Gyrophor-S. Pe scoartã la baza trunchiurilor, pe muschi; mo.- me acidoph., anitroph., ombroph. - mieur.- subatl.- smed.-mo.

    355. Biatora helvola Körb. ex Hellb.
    (Lecidea helvola (Körb. in Hellb.) Hedl.; Lecidea vernalis ssp. helvola (Hellb.) Th. Fr.; Lecidea helvola Th.Fr.).
    Tal subtire crustos, cornos, verde-cenusiu sau cenusiu-albicios, R -; apotecii de 0,3-0,7 mm., la început plate pânã la mediu boltite apoi convexe, brunii, galbene-brunii, roz-brunii, mai târziu (rosu)brune, de la început fãrã margine; hipoteciu incolor; parafize gãlbui; ascospori elipsoizi, de (9,5)11-18(22) x (3)3,5-4,5 µm, uneori 1-septati; himeniu J + (albastru), ascele J (rosu-violet); apoteciu în sectiune cu C volatilizabil + (cenusiu rosu); Ch.: Gyrophor-S.). Corticol, pe Pinus, Juniperus si foioase; subneutroph., f. hygroph., anitroph.; în Parmeliopsidetum ambigue Hillmann 1925, Biatora helvola ass. ; - bor.- mieur., h'mo.

    356. D. 5. 4. 5. Biatora porphyrospoda Anzi
    (Lecidea porphyrospoda (Anzi) Th.Fr.)
    Tal granulos, rosu-cenusiu sau cenusiu-brun, R -; apotecii cu discul de 0,5-0,7 mm.  , rosu sau purpuriu, la început plat si cu margine, mai târziu convex si fãrã margine; hipoteciu incolor; parafizele la capete brune; ascospori de 12-18 x 7-8 µm; himeniu J + (albastru, ascele mai târziu devin rosii). Corticol: pe Betula, Rhododendron etc. si lignicol.

    357. D. 5. 4. 5. Biatora turgidula (Fr.) Nyl.
    (Lecidea turgidula Fr.; Lecidea turgidula f. typica Th. Fr.; Lecidella turgidula Körb.; Lecidea turgidula f. phithyrophila (Sommerft.) Th.Fr.; Lecidea turgidula f. denudata (Schrad. ex Körb.) Grummann).
    Tal  foarte subtire, inobservabil, la început hipofloidic apoi superficial, alb, alb-cenusiu sau brun, R -; apotecii de 0,6(0,8) mm., aproape plate pânã la adesea convexe cu usoare escrescente neregulate, disc convex, negru pânã la brun- negru, umezit albãstrui, albãstrui-cenusiu pruinos, fãrã margine; hipoteciu incolor pânã la usor bruniu; epihimeniu bruniu, albastru-verde, oliv- negricios; ascospori de 6-12(15) x 2,5-4(5) µm; himeniu J + (albastru murdar). Lignicol si corticol pe Picea, Pinus etc. - bor.- mieur.(h'mo.)(med.h'mo.).

    358. Biatora vernalis (L.) Fr.
    (Lecidia vernalis (L.) Ach.; Biatora sphaeroides Schaer. f. vernalis Rabenh.; Biatora conglomerata Heyd. ; Lecidea vernalis f. microdiscus Zahlbr.; Biatora vernalis  f. microdiscus Hazsl. ; Lecidea vernalis f. pachyloma Zahlbr.; Biatora vernalis v. pachyloma Hazsl. ).
    Tal subtire, putin cornos, verucos pânã la granulos, cenusiu pânã la alb-verzui, R -; apotecii de -la 1 mm., de la început convexe, galben- rosii, galben- brune, brunii pânã la brune, C -; excipul cartilaginos, cu hife radiare; hipoteciu gãlbui; epihimeniu ± incolor; himenium J + (albãstrui apoi rosu sau rosu-brun); ascospori simpli (1-septati), de (10,5)12,5-20 x 4-6 µm. Pe muschi, resturi de plante, muschii de pe lemn, rar pe scoartã. - arkt.- bor.- mieur. h'mo./ alp.

    D. 5. 4. 6. Cliostomum Fr. (1825)

    359. Cliostomum corrugatum (Ach.; Fr.) Fr.
    (Catillaria ehrhartiana Th. Fr.; Catillaria graniformis (Hagen) Vain. [61/ nr. 870]; Biatorina ehrhartiana Mudd.; Catillaria erharthiana (Ach.) Th.Fr.; Catillaria graniforme (Hagen) Coppins).
    Tal granulos pânã la aproape verucos-areolat, alburiu, galben-cenusiu, în herbar ± ocru, cu alge verzi coccoide; apotecii gãlbui pânã la (roz) gãlbui (în herbar gãlbene),de  0,5-1,0 mm., la început plate si cu margine, mai târziu convexe, fãrã margine; în apoteciu Usnin-S; hipoteciu incolor; ascospori 1-septati (mult timp se mentin simpli), incolori, de 8-11 x 2,5-3,5 µm; picnoconidii de 0,2-0,6 mm. lãtime, în sectiune K + (purpuriu): picnospori de 3,5-4 x 1,5-2 µm. Pe lemn putred, la baza trunchiurilor arborilor foiosi; me. acidoph., ex. schioph.- mo. photoph., me. hygroph., anitroph; în Chrysotrichetalia chlorinae Wirth 1972 (Leprarietalia chlorinae). - s'bor.- mieur.(subatl.) (-smed).

    D. 5. 4. 7. Frutidella Kalb.
    360.  Frutidella caesioatra (Schaer.) Kalb.
    (Lecidea caesioatra Schaer.; Lecidea arctica Sommerf.; Lecidella arctica Sommerf.; Lecidea caesioatra f. pruinosa Vain.).
    Tal crustos- granulos cu granule mici, de 0,1-0,2 mm. grosime, alb pânã la întunecat-cenusiu, K ± (gãlbui), C -, P -; medula KC + (oranj); apotecii de -1 mm., albastru-negre, albastru- cenusii, hemisferice, disc convex, mai târziu fãrã margine; hipoteciu incolor pânã la  rosu-brun; parafize la capete verzi sau verzi-brunii; ascosporii de 12-18(25) x 5-7(9) µm; Ch.: Sphaerophorin. Pe muschii de pe roci, uneori saxicol; caract. Lecideetum limosae Klem. 1955, în Peltigeretalia Klem. 1950, Lecidomatetum demissae Frey 1923). - arkt.- mieur.- alp.

    D. 5. 4. 8. Lecania A. Massal. (1853)
    Tal crustos, subtire pânã la gros, uniform sau cu granule difuze, verucos sau areolat, rar papilat sau în parte lobat, fata superioarã netedã pãnã la verucos papilatã, ocazional cu soralia sau blastidia. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu sesil, la început cu discul plat, deseori devine ± convex, disc de 0,4-0,6(-1) mm  , pal pânã la negru-brun sau pânã la oranj, uneori pruinos. Hipoteciu incolor; parafize simple, subtiri, conglutinate, uneori moniliforme sau 1, 2 celule terminate cu scufie întunecat pigmentatã; asce de tip Bacidia, cu 8-16 spori; ascospori incolori, de la simpli la 1-3(-7) septati, ovali pânã la elongat-elipsoizi, cu pereti subtiri, lipsiti de perispor îngrosat.

    361. Lecania cuprea (A. Massal.) Boom & Coppins
    (Bacidia cuprea (A. Massal.) Lettau; Bacidia cuprea f. solvescens (Nyl.) Szatala; Bacidia albidocarnea v. alborubella (Nyl.) Zahlbr.; Catillaria herbidula (Nyl.) Hulting; Bacidia cupreorosella (Nyl. ex Stizenb.) Bausch.; Bacidia prasinoides Arnold; Lecidea prasinoides Nyl.; Lecidea prasinoides  v. circumfuscescens Nyl.; Bacidia circumfuscescens (Nyl.) H. Olivier).
    Tal alburiu, cenusiu-verzui pânã la arãmiu, granulos- verucos pânã la crustos; apotecii mici, de -0,4 mm., biatorine (putine alge în margine), oranj-roz, ocru-brun pânã la rosu-brun, uneori marginea întunecatã, plate apoi convexe, cu margine care treptat dispare; hipoteciu incolor; epihimeniu incolor pânã la bruniu; ascospori (1-)3(5) septati, lineari/ îngust fusiformi, de (11-)13-25(28) x 2,5-3 µm; himeniu J + (albastru); picnidii alburii, picnospori de 10-19 x 0,8-1,2 µm, puternic curbati. Saxicol, pe roci calcifere; (subneutroph.-) basiph., mo.-me. nitroph. - mieur.- med.

    362. Lecania cyrtella (Ach.) Th.Fr.
    (Lecidea cyrtella Ach.; Lecania cyrtellina (Nyl.) Sandst.; Lecanora cyrtellina Nyl.; Catillaria heterobaphia (Anzi) Lettau).
    Tal evanescent, fin cornos, cenusiu-verzui, uneori albicios, R -;  apotecii împrãstiate, ridicate deasupra talului, de -0,7 mm., rosii-brunii pânã la negricioase, plate,  la început cu margine subtire, apoi convexe, fãrã margine; epiteciu aproape incolor sau bruniu; hipoteciu incolor; himeniu J + (albastru); ascospori 8- 12 (16)? ascã, mai ales simpli sau 1-septati, alungiti sau de formã ascutitã, drepti sau usor curbati, de 10-17 x (3-)4-5 µm.  Corticol: pe scoartã netedã de foioase; subneutroph., ex. photoph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.; în as./ al. Xanthorion parietinae Ochsner 1928, caract. Lecanoretum symmictae Klem. 1953, Lecanoretum sambuci Wirth. 1980. - s'bor.- med.

    363. Lecania dubitans (Nyl.) A.L.A.L.Sm.
    (Lecania dimera (Nyl.) Th.Fr.; Lecanora dimera Th. Fr.).
    Tal subtire, aproape lipseste, alburiu-cenusiu. Apotecii de tip biatorinic, de -0,5 mm, rosii- brune pânã la negricioase, nepruinoase, cu margine alburie sau aproape concolorã cu discul si care mai târziu dispare; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; ascospori elipsoizi pânã la alungiti, la ambele capete rotunjiti, de obicei 1-septati, putin curbati, de 12-17 x 4-6 µm; himeniu J + (rosu ca vinul sau violet).  Corticol, pe foioase (Populus, Fraxinus, Sambucus etc.).

    364. Lecania erysibe (Ach.) Mudd.
    (Lecania erysibe Nyl.; Lecania erysibe v. rabenhorstii Mudd.; Lecania rabenhorstii Hepp; Lecania rabenhorstii Arnold; Biatorina proteiformis v.erysibe Körb.; Lecania erysibe v. proteiformis Boistel; Lecanora proteiformis Nyl.; Lecania erysibe v. albida B. de Lesd.; Lecania erysibe f. compacta (A. Massal.) Zahlbr.; Lecania erysibe f. nigrata Mah. et Gill.; Lecania erysibe v. inundata (Hepp ex Körb.) Zahlbr.; Biatorina erysibe Fr.).
    Tal cenusiu, verzui sau cenusiu-bruniu, ocru-brun, rar alburiu, de obicei subtire si slab dezvoltat mai târziu ajunge pânã la 0,5 mm. grosime formând o crustã cornoasã uniformã sau areolatã, granulos-solzoasã, rar netedã, sau rareori talul aproape dispare. Apotecii împrãstiate sau grupate la un loc, cel mai adesea de -0,8 mm  , imerse, la început cu disc plat, uneori convex, nepruinos sau usor pruinos, rosu ca vinul, galben-rosu sau bruniu, mai târziu devine mai închis la culoare, uneori negru, cu sau fãrã margine; epiteciu cornos, bruniu sau putin violet; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; himeniu J + (albastru); ascospori lung-elipsoidali, 1-septati, de 9-16 x 3,5-6 µm.
Pe ziduri, sol, roci bogate în minerale; caract. Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926 si Caloplacion decipientis Klem. 1950. - s'bor.- med.

    365. Lecania fuscella (Schaer.) A. Massal.
    (Lecania syringea (Ach.) Th. Fr.; Lecanora syringea Hue.; Lecania fuscella Körb.).
    Tal subtire, în mod obisnuit cornos, ± areolat, cenusiu sau cenusiu-albicios, rar ocru, K si CaCl -, de obicei putin dezvoltat, uneori aproape lipseste. Apotecii împrãstiate sau apropiate, de 0,5-0,6 mm., rareori mai mult, disc plat la început apoi convex, pruinos sau nu, rosu, roscat-bruniu, negricios sau negru, cu o margine brun-negricioasã; epiteciu de la aproape incolor pânã la brun, putin violet; hipoteciu incolor sau putin gãlbui; asce cu 8-16 spori; himeniu J + (albastru); ascospori lung elipsoidali, drepti sau curbati, obisnuit 3-septati, pot fi 7-15 septati, la ambele capete trunchiati, de 12-21 x 4-6 µm.  Corticol, pe scoarta foioaselor; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928, Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1926. - s'bor.- med.

    366. Lecania koerberiana J. Lahm
    (Lecanora koerberiana Stizenb.)
    Tal crustos-granulos sau solzos, nedelimitat sau aproape lipseste, cenusiu-verzui sau putin bruniu, R -. Apotecii de 0,2-0,6 mm  , apropiate, imerse la început apoi superficiale, mai întâi cu disc plat si de culoare rosie ca vinul apoi convex si de culoare negricioasã sau brun-negricioasã; epiteciu brun, putin violet; hipoteciu incolor sau putin gãlbui; himeniu J + (albastru); asce cu 8 spori; ascospori 3-septati, aproape complet curbati, la ambele capete rotunjiti, de 12-15 x 4-5 µm. Corticol: pe scoartã netedã; în Xanthorion parietinae Ochsner 1928, Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1926. - mieur.- smed.

    367. Lecania nylanderiana A. Massal.
    Tal cornos sau crustos, slab areolat, cenusiu-murdar sau ocru-murdar, foarte rar alb, mai târziu aproape lipseste. Apotecii împrãstiate sau apropiate, usor stipitate,  disc la început plat apoi convex, putin sau deloc pruinos, bruniu, brun-rosietic sau brun-negricios, cu margine subtire, întreagã, la urmã dispare, de 0,3-0,8 mm.  ; epiteciu brun, uneori aproape incolor; hipoteciu incolor; ascele cu 8 spori; ascospori 3-septati, incolori, drepti, la unul sau ambele capete rotunjiti sau putin ascutiti, de 12-18 x 3,5-5,5 µm; himeniu J + (albastru). Saxicol; caract. Xanthorietum (Caloplacetum) elegantis Motyka 1925. - bor.- med.

    368. Lecania subalbens (Nyl.) Hazsl.
    Asemãnãtor ca diagnozã si ecologie cu Lecania erysibe.

    D. 5. 4. 9. Mycobilimbia Rehm.
    Tal crustos, de la subtire si cornos pânã la areolat. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii disciforme, plate sau convexe, de culoare deschisã sau întunecatã. Parafize simple, neseptate, la capete mãciucate. Hipoteciu de la incolor sau deschis colorat pânã la întunecat. Asce cu 8 spori, tip Mycobilimbia (Fig. 16 II: 6). Ascospori septati, alungiti, drepti sau curbati .
    Ecologie. Pe sol, pe muschii de la baza copacilor bãtrâni, pe lemne în putrefactie sau alte substraturi care contin substante organice.

    369. Mycobilimbia accedens (Arnold) V. Wirth. & Hafellner
    (Bacidia accedens (Arnold) Lettau; Bilimbia accedens Arnold; Bacidia hypnophyla ssp. accedens (Arnold) Th. Fr.
    Tal fãinos, granulos, cornos, cenusiu; apotecii de - 0,7 mm., negru- brune pânã la negre, convexe, la început cu margine subtire care apoi dispare; excipulul în tineretea apoteciului puternic dezvoltat; parafize predominant simple; hipoteciu deasupra rosu pânã la brun; himeniu peste 60 µm înãltime; epihimeniu verde-smaragd pânã la negru-verzui; ascospori (3)5-9 septati, de 30-45 x (5)6-7(9) µm. Pe substrat antropogen, muschi si resturi de plante în special pe sol calcaros, la baza trunchiurilor, rar direct pe roci; subneutroph.- mo. basiph., mo. nitroph.; în asociatii de muschi.;  - bor.- med.

    370.  Mycobilimbia berengeriana (A. Massal.) Hafelner & V. Wirth
    (Biatora berengeriana A. Massal.; Lecidea berengeriana (A. Massal.) Th.Fr.; Lecidea miscella Sommerf. non Ach.).
    Tal bine dezvoltat, areolat sau nu, alb sau verde-cenusiu, R -. Apotecii cu discul de pânã la 1 mm.  , negru, la început plat si cu margine neagrã bine dezvoltatã, mai târziu convex si fãrã margine; hipoteciu deschis la culoare; parafizele la capete galbene sau brune; himeniu J + (rosu); ascospori de 9-16(18) x 4-6 µm. Pe muschii ± degradati si pe sol în locuri calcifere; basiph., mo. photoph.; caract. Lecideetum limosae Klem. 1955. - arkt.-alp.

    371. Mycobilimbia fusca (A. Massal.) Hafellner & V. Wirth
    (Mycobilimbia tetramera (De Not.) Clauzade, Diederich & Cl. Roux (1989) non invalid; Bacidia fusca (A. Massal.) Du Rietz.; Bacidia obscurata f. fusca Zahlbr.; Bilimbia obscurata  f. fusca (A. Massal.) Vain.; Bacidia notarisiana  f. fusca Vain.; Bacidia obscurata (Sommerf.) Zahlbr.; Bilimbia notarisiana f. fusca Vain.; Bilimbia obscurata Th. Fr.; Bacidia tetramera (de Not.) Coppins (1988); Mycobilimbia obscurata (Smrft.) Rehm. (1890); Bacidia obscurata f. substipitata  Zahlbr.; Bacidia notarisiana f. substipitata Vain.; Bilimbia notarisiana  f. substipitata (Nyl.) Vain.; Biatora tetramera (De Not.) Coppins).
    Tal subtire, cornos, alb, verde-cenusiu sau cenusiu; apotecii de 0,8-1,5 mm  , rosii-brune sau brun-negricioase, la început plate si cu margine, mai târziu convexe, fãrã margine; hipoteciu incolor pânã la rosu-brun deasupra; parafize la capete galbene pânã la brune; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori fusiformi sau elipsoizi, drepti sau curbati, (1-) 3-septati, de 15-27 x (4,7)5-7,5(8) µm. Muscicol (mai ales pe roci calcaroase), rar corticol si saxicol; subneutroph., ex. acidoph., me-ex.photoph., anitroph.- (mo.) nitroph.;  - bor.-mieur.-mo- smed.-mo.

    372. Mycobilimbia hypnorum (Lib.) Kalb & Haffelner
    (Lecidea hypnorum Lib.; Lecidea templetonii Taylor; Lecidea atrofusca (Hepp) Mudd.; Biatora atrofusca Flot.; Lecidea fusca v. atrofusca Th. Fr.; Lecidea atrofusca v. persistens Zahlbr.).
    Tal subtire, neted sau granulos, verde sau alb-cenusiu, R -; apotecii de 0,5- 1 mm., negre, plate; hipoteciu incolor pânã la gãlbui sau bruniu; ascospori (simpli), 1-septati, rar 3-septati (Fig. 17: g), de 8,5-17(19) x 3,5-6(7) µm. Muscicol, rar corticol; subneutroph.- mo.basiph., mo.-me. phoyoph.; - arkt.- mieur.- mo./alp.-  med.-mo./alp.

    373.  Mycobilimbia lobulata (Smrft.) Haffellner
    (Toninia lobulata (Sommerf.) Lynge; Toninia syncomista (Flörke) Th.Fr.; Bilimbia milliaria v. terrestris Körb.; Thaelloedaema syncomistum (Flörke) Vain.; Toninia syncomista f. albomarginata Hazsl.; Toninia syncomista f. montanum H. Olivier; Thaloidima syncomistum f. montanum (Nyl.) Szatala).
    Talul mãrunt lobat (pânã la crustos granulos), destul de gros; lobi de 0,2- 1 mm, cenusiu-albi pânã la albastru cenusii sau brunii, cu marginea mai deschisã la culoare, R -. Apotecii de -0,6(0,8) mm., negre, plate sau convexe, cu margine care dispare mai târziu; hipoteciu rosu-brun sau rosu-negricios; epiteciu oliv, verde, verzui-cenusiu; parafize deasupra abia îngrosate, fãrã capison gelatinos pigmentat; himeniu J + (albastru apoi violet); ascospori aproape ascutiti, de obicei 3-septati, mai rar 1-septati, de 15-26(30) x 3-5(6) µm.
    Ecologie. Pe sol sau muschii de pe substrat bogat în calcar.
    Element floristic: - arkt.- alp./ pralp.

    374. Mycobilimbia sabuletorum (Schreb.) Hafellner
    (Bacidia sabuletorum (Schreb.) Lettau; Bilimbia sabuletorum Branth.; Bacidia hypnophila Zahlbr.; Bilimbia hypnophila (Ach.) Th. Fr.; Bilimbia hypnophyla f. ludens (Stzbg.) Th. Fr.; Bacidia sabuletorum v. kiliasii (Hepp) Stzb.; Bilimbia sabuletorum Arnold v. kiliasii (Hepp) Stzb.; Bacidia sabuletorum f. dolosa (Fr.) Zahlbr.).
    Tal granulos, cornos sau crustos, subtire, cenusiu, verzui sau alb. Apotecii la început concave sau plate, cu margine, mai târziu bombate si fãrã margine, la început rosii apoi brune pânã la negre, de 0,3-1 mm.; hipoteciu de la aproape incolor pânã la rosu-brun; parafize la capete brune sau brune-gãlbui; ascospori fusiformi, (3)5-7(11) septati (Fig. 19: i), de 18-40(-75) x (4)5-8 µm.; himeniu J + (albastru la început apoi violet închis) sau aproape rosu sau rãmâne albastru). Pe muschi si rãmãsite de plante, pe sol calcaros, la baza trunchiurilor arborilor, rar direct pe roci; subneutroph.-mo. basiph, f. photoph, mo.- f.nitroph.; - bor.-med.

    375. Mycobilimbia sphaeroides (Dicks.) V. Wirth
    (Biatora sphaeroides (Dicks.) Körb.; Biatora pilularis Körb.) Hepp; Catillaria sphaeroides (A. Massal.) Schuler; Bacidia sphaeroides (Dicks.) Zahlbr.; Bilimbia sphaeroides Körb.).
    Tal cornos-granulos, cenusiu-verzui. Apotecii sesile, de 0,5-1,2 mm., convexe, galbene sau galben-rosietice, uneori incolore, la început cu margine mai târziu fãrã; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori 1-septati la urmã 3-septati, adeseori rãmân mult timp simpli, incolori, elipsoizi sau îngust-elipsoizi, drepti sau usor curbati, la ambele capete rotunjiti (Fig. 19: g.), de (12-)15-17 x 4-6 µm.  Muscicol, rar direct pe roci silicioase; subneutroph.- mo. acidoph., f. substrathygroph., mo. ombroph., f. hygroph., anitroph. (mo. nitroph.). - bor.- smed.- mo.

    D. 5. 4. 10. Squamarina Poelt. (1958)
    Tal scvamulos, solzi lati, cu scoarta groasã, adeseori prevãzut cu rizine. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii adesea peste 2 mm. Asce de tip Bacidia. Ascospori elipsoizi, simpli.

    376. Squamarina cartilaginea (With.) P. James in Hawksw., P. James & Coppins
     (Squamarina crassa (Hudson) Poelt; Lecanora crassa (Huds.) Ach.; Squamaria crassa DC.; Psoroma crassum S. Gray.; Squamaria crassa (Huds.) Poelt.; Psoroma crassum (Weber) Körb.; Placodium crassum Th.Fr.; Lecanora crassa v. caespitosa Rabenh.; Lecanora crassa f. dealbata Mig.).
    Tal bine dezvoltat, solzos-lobat, uneori pielos, lobi de pânã la 0,5 mm. grosime, bombati pânã la concavi asezati mai ales neregulat sau ca tiglele pe casã, brunii, galbeni sau verde- gãlbui, pe fata inferioarã bruni; tal P-, K -, C -, medula P - sau + (galben);  Apotecii pânã la 4 mm., plate sau usor convexe, brune pânã la rosu-brune, cu margine care mai târziu dispare; ascospori de 10-15 x 4-6 µm.; Usnin-S, ± Psorom-S. Saxicol: pe roci silicioase si calcaroase, muscicol pe roci calcaroase; basiph. (ex.) f. photoph., (anitroph.) mo. nitroph.; caract. Toninio-Psoretum decipientis Stodieck 1937 (Fulgensietum fulgentis Gams 1938), în Toninion sedifoliae Hada  1948, (Toninietum candidae Kaiser 1926). - mieur.- subatl.-med.

    377. Squamarina gypsacea (A.L.Sm.) Poelt.
    (Lecanora gypsacea (A.L.Sm.) Th. Fr.;  Lecanora fragilis (Scop.) Zahlbr.; Lecanora gypsacea Müll.-Arg.; Psoroma gypsaceum A. Massal.; Placodium fragilis A.L.Sm.).
    Tal crustos solzos, lobi de 2-5 mm. (1 mm. grosime), concavi albi-verzi pânã la ocru-oliv, alb bordurati. Apotecii de pânã la 10 mm., adesea ocru- galbene, asezate între solzi, concave pânã la plate, la început pruinoase, fãrã margine; ascospori de 11,5-18,5 x 5-7 µm; medula P + (galben), K-, C-; Ch.: Psorom-S, Isousnin-S. Saxicol: pe roci calcaroase; caract. Toninio-psoretum decipientis Stodieck 1937 (=Fulgensietum alpinum Poelt 1951).
- mieur.-med., alp./pralp.

    378. Squamarina lamarckii Nyl.
    (Squamaria lamarckii (DC.) Poelt.; Lecanora lamarckii Rabenh.; Psoroma lagascae Körb.; Placodium lamarckii Nyl.).
    Tal bine dezvoltat, lobi de 1 mm. sau mai lati, alb-pruinos sau alb- gãlbui, pe partea inferioarã albastru- negriciosi, R. -. Apotecii cu disc de pânã la 6 mm  , pruinos, gãlbui, adesea lipsesc. Ascospori de 14 x 6 µm.
Saxicol: în special pe calcar, tericol; caract. Protoblastenietea immersae Roux 1978, Toninio psoretum decipientis Stodieck 1937 (=Fulgensietum alpinum Poelt. 1951).

    379. Squamarina lentigera Nyl.
    (Squamaria lentigera (Weber) Poelt.; Lecanora lentigera (Weber) Ach.; Psoroma lentigerum A. Massal.; Lecanora crassa v. lentigera Arnold; Psoroma lentigera (Weber) Körb.; Placodium lentigerum Th.Fr.).
    Tal în formã de rozete aproape rotunde, pe margini puternic lobate, uneori dintr-o singurã scvamulã, spre interior areolat- lobat, alb, verde-alburiu, bruniu-verzui, lobi cu marginea îndoitã, pe fata inferioarã albi; medula/ tal P -, K -, C -. Apotecii de -1,5 (2,5)mm., galben-brune, adesea brunii, ± plate, cu margine care mai târziu dispare; ascospori de 9-12 x 4-5 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; caract. Toninio-Psoretum decipientis Stodieck 1937 (= Fulgensietum fulgentis Gams 1938). - (arkt.atl.), mieur.-med.

    D. 5. 4. 11. Toninia A. Massal. (1852)
    Tal crustos-solzos, la margine lobat, fãrã rizine veritabile. Fotobiont: chlorococcoid. Apotecii rotunde si superficiale. Parafize simple, de obicei la capete mãciucate; hipoteciu deschis la culoare sau întunecat. Asce cu 8 spori si cu pereti subtiri. Ascospori 1- multi-septati, incolori, elipsoizi.

380. Toninia aromatica (A.L.Sm.) A. Massal.

    (Toninia fusispora (Hepp ex Körb.) Th. Fr.; Toninia conglomerata (Ach.) Boistel; Thalloidima acervatulum Körb.; Thalloidima conglomeratum A. Massal.; Toninia aromatica A. Massal. v. acervulata (Nyl.) Th.Fr.).
    Tal mic, solzos-lobat, lobii plati apoi convexi si granulosi, alb sau cenusiu. Apotecii imerse, la început plate si cu margine, mai târziu convexe si fãrã margine, negre, mate, de 0,4-1 mm.; hipoteciu rosu sau negru-brun; himeniu (mai ales ascele) J + (albastru apoi rosu). Ascospori de 12-16(-24) x (4-)5-6 µm. Saxicol; basiph., mo.- ex. photoph.;  - (arkt.) bor.- med.

    381. Toninia athallina (Hepp) Timdal
    (Catillaria athallina (Hepp) Hellb.).
    Tal de obicei endolitic, rar ca o crustã subtire, alb, cenusiu sau galben; apotecii de 0,3(0,5)-0,8 mm. negre, imerse sau sesile, la început plate si cu o margine subtire, mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu rosu- brun pânã la brun-violet; parafize capitate, de -6(8)µm; epiteciu oliv- brun pânã la verzui- negru; himeniu J + (trecãtor albastru); ascospori elipsoizi, 1-septati, la mijloc usor strangulati, de 10,5-13,5 x 3,5-7 µm.  Pionier pe roci calcaroase; basiph., ex. photoph.; caract. Rinodinion immersae Roux 1978. - (bor.)- mieur.- med.

    382. Toninia bornmülleri Zahlbr.
    (Thalloidima bornmülleri J. Steiner).
    Tal de -1-2 cm., solzos, solzi multiramificati, concavi, granulosi, albastru-verzui. Apotecii de 2-3 mm., disc plat, negru sau cenusiu, pruinos, cu margine neagrã. Epiteciu negru; hipoteciu rosu-brun. Ascospori 1-septati, de 8-10 x 2-3 µm. Saxicol: pe roci calcaroase;  smed. co. (România).

    383. Toninia candida (Weber) Th.Fr.
    (Lecidea candida Ach.; Thaloidima candida Th. Fr.; Thalloidima candidum A. Massal.; Toninia candida v. collematicola DC.).
    Tal granulos, alb, la mijloc scvamulele asezate ca tiglele la casã, R -. Apotecii de -2 (4) mm., plate sau usor convexe, negre, pruinoase, la urmã mate, cu margine rotunjitã. Hipoteciu aproape incolor sau rosu-bruniu; parafize la capete brune sau albastre; himeniu J + (albastru la început apoi aproape rosu). Ascospori în general 3-septati, rar 1-septati, de 16-24 x 3-4 µm. Pe substrat bogat în calcar; basiph., ex.- f. photoph., me. xeroph. (subhygroph.); caract. Toninietum candidae Kaiser 1926. - mieur.- med.- mo.

    384. Toninia cretzoiui Boul. de Lesd.
    Tal slab dezvoltat; apotecii numeroase, sesile, -1 mm., negre, pruinoase, disc plat, cu margine; epiteciu violaceu-închis; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; himeniu J + rosu; ascospori 1-3 septati, drepti, de 21-26 x 4-5 µm. Saxicol: pe roci calcaroase;  smed. co. (România).

    385. Toninia cumulata (Smrft.) Th.Fr.
    Tal areolat-granulos, cenusiu- albicios, K + (galben). Apotecii de 0,2-0,4 mm.; ascospori de 12-18 x 4-6 µm.  Saxicol: pe roci calcaroase; basiph.; photoph.;  - mieur.- smed. co.

    386. Toninia diffracta (A. Massal.) Zahlbr.
    Tal cartilaginos, solzos-lobat sau cornos-granulos, cu solzi asezati în rozete, albastru-albicios sau alb. Apotecii de -1,5 mm., negre, în formã de farfurie apoi plate, pruinoase; hipoteciu brun; epiteciu brun; himeniu K + (purpuriu-violet); ascospori 1-septati, eliptici, la ambele capete rotunjiti, de 18 x 3-4 µm.; Ch. - sau Terpenoiden. Pe roci calcaroase si sol bogat în calcar; basiph., ex.-f. photoph.;  -mieur.- med.

    387. Toninia loitlesbergeri Zahlbr.
    Tal scvamulos, aproape lobat; scvame verucoase sau netede, opace, albãstrui-cenusii, pe margine ochraceu-cenusii, K + (rosu). Apotecii foarte mici, negre, la început plate si cu margine apoi convexe si marginea dispare; hipoteciu deschis la culoare; himeniu J + (albastru); ascospori 1-septati, de 10-14 x 3-4 µm. Saxicol; smed. co. (România).

    388. Toninia philippea (Mont.) Timdal
    (Catillaria philippea (Mont.) A. Massal.; Kiliasia philippea (Mont.) Hafellner; Catillaria lutosa A. Massal.; Catillaria riparia (Müll.-Arg.) Zahlbr.; Kiliasia riparia (Müll.-Arg.) Hafellner).
    Tal puternic dezvoltat, crãpat pânã la granulos- areolat, areole plate pânã la bombate, nu netede, gãlbui- cenusiu pânã la cenusiu- verzui, brun, bruniu, R -. Apotecii  de 0,2-0,8 mm., negre, imerse, plate pânã la convexe, cu margine care dispare; hipoteciu brun pânã la negru; parafize la capete negre; himeniu de 50- 75 µm înãltime; asce cu 8 spori; ascospori 1-septati, de 11-16,5 x 4-7 µm. Saxicol: pe roci calcaroase, în statiuni bogate în luminã.
- (bor.-) mieur.- med.

    389. Toninia rosulata (Anzi) H. Olivier
    (Toninia melanocarpizans Zahlbr.)
    Tal de - 5 cm., la margine ± lobat, cu lobi rotunzi sau neregulati, de 1-2 mm. lungime, pe alocuri verucos, alb, cenusiu pânã la verzui, fãrã soredii sau isidii, R -. Apotecii de -3 mm., negre, umezite brun-negricioase, plate, cu margine neagrã; himeniu incolor, în partea superioarã cenusiu sau aproape violet- negricios, J + (albastru apoi verde-cenusiu); parafize tari, la capete mãciucate; ascospori 8/ ascã, asezati aproape pe 2 rânduri, incolori, 1-septati, ascutiti la capete, de 18-28 x 3-5 µm. Pe roci calcaroase. smed.co.

    390. Toninia sedifolia (Scop.) Timdal
    (Toninia coeruleonigricans (Lightf.) Th. Fr.; Thaloidima versiculare A. Massal.; Biatorina coeruleonigricans Th. Fr.; Lecidea vesicularis Ach.; Thalloidima coeruleonigricans (Lighft.) Poetsch.; Toninia coeruleonigricans f. subcandida (Ach.) Boistel).
    Tal plisat, neted, mat pânã la lucios oliv-verzui, oliv-brun pânã la brun sau albastru-verzui, R -. Apotecii de -3 mm., plate sau la urmã usor convexe, la început pruinoase si marginate, mai târziu marginea dispare; hipoteciu brun pânã la rosu-brun; himeniu + (albastru apoi rosu); ascospori 1-septati, de 12-24 x 3-5 µm. Pe calcar si sol calcaros; basiph., me. xeroph.; caract. Toninio sedifoliae Hada  1948 (Toninion coeruleonigricantis), în Toninio- Psoretum decipientis Stodieck 1937. - (arkt.) bor.- med.

    391. Toninia squalescens (Nyl.) Th.Fr.
    (Thalloidima squalescens J. Steiner; Thalloidima rimulosum Th. Fr.).
    Tal granulos, granule convexe, cenusiu sau cenusiu- gãlbui, K + (brun-murdar), C -. Apotecii de 0,5-0,8 mm., disc negru, convex; hipoteciu incolor sau bruniu; himeniu J + (violet murdar); ascospori 1-septati, de 7-10 x 4-6 µm. Pe sol si muschii de pe stâncile cu sol acid; photoph., me. xeroph., subneutroph.- mo. acidoph.; în Megasporetum verrucosae Frey 1927. - bor.- mieur.- mo./alp.- med.mo./alp.

    392. Toninia squalida (Schleich.) A. Massal.
    (Toninia squarosa Th. Fr.).
    Tal svamulos, brun sau castaniu brun, mat, scvamule de la usor concave pânã la usor convexe, R - distinct. Apotecii negre, de -1,5 mm., la început plate si marginate, mai târziu convexe si fãrã margine; hipoteciu incolor pânã la bruniu; epihimeniu oliv-verde pânã la verde; himeniu, în special epihimeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori aciformi, 3-7 septati, de 23-42 x 2,5-4,5 µm.  Pe sol acidofil si pe muschi de stânci si sol acid, în areale alpine; în Megasporetum verrucosae Frey 1927. - bor.- mieur.- mo./ alp.- med.mo./ alp.

    393. Toninia tabacina (A. Massal.) Flagey
    (Thalloidima tabacinum A. Massal.).
    Tal cartilaginos, brun, pe partea inferioarã negru. Apotecii negre, la început cu discul plat apoi convex sub formã de scut; epiteciu brun-negricios; hipoteciu bruniu pânã la brun; ascospori simpli pânã la 1-septati, de 10-15,5(20) x 3,5-5,5(6,5) µm. Pe sol si roci calcaroase; basiph.; în Tonininietum candidae Kaiser 1926, Toninio sedifoliae Hadac 1948 si Toninio- Psoretum decipientis Stodieck 1937. - (bor.) mieur.- med.
    Observatii. Se aseamãnã cu Toninia tristis (Th. Fr.) Th.Fr.

    394. Toninia toniniana (A. Massal.) Zahlbr.
    Tal rozaceu, lobat, ± sub formã de rozete, lobi plati pânã la convexi, de regulã fin crãpati si cu granule fine; apotecii de -1,5 mm., ± plate si marginate, ± des pruinoase; hipoteciu brun; ascospori 1- septati, de 9,5- 17 x 3,5-5 µm. Saxicol si tericol (sol calcaros); basiph., ex.- f. photoph., ex. thermoph., me. xeroph., mo. ombroph., anitroph.; caract. Toninio- Psoretum decipientis Stodieck 1937. - s'mieur.- med.

    395. Toninia tumidula (A.L.Sm.) Zahlbr.
    (Lecidea mesenteriformis Vain.).
    Tal granulos-areolat pânã la solzos-lobat, cu lobi convexi pânã la plati  alb sau albastru-verzui, R -. Apotecii de -1,5 mm, la început plate si cu margine apoi convexe si marginea dispare; hipoteciu ± brun; epiteciu brun pânã la oliv; himeniu J + (albastru); ascospori mai ales simpli, uneori 1-septati, uniform alungiti, de 10- 18 x 3,5 -5 µm; Ch.: Atranorin.  Saxicol.  - s'mieur.- med.

    396. Toninia verrucarioides ( Nyl.) Timdal.
    (Toninia boissieri (Müll.-Arg.) Arnold; Toninia kolax Poelt.; Catillaria verrucarioides Zahlbr.).
    Tal scvamulos, cu solzi de - 2 mm., plati pânã la usor convexi, bruni-întunecati pânã la întunecat-cenusii, parazit pe licheni cu cyanobacterii (Placynthium nigrum). Apotecii  de - 1 mm., plate, marginate, uneori usor pruinoase; epihimeniu brun-întunecat, uneori verzui. Asce cu 5-8 spori. Ascospori incolori, elipsoizi pânã la baciliformi, rotunjiti la capete, 3- septati, de 10,5-19(20) x 3,5-5 µm. Pe substrat calcaros, în zone montane pânã în cele alpine; în Verrucario- Placynthietum nigri Kaiser 1926.  - (arkt.) bor. - med.

    D. 5. 5. Candelariaceae Hakulinen (1954)
    Tal crustos, granular, nodular sau verucos, indistinct sau uneori placodioid si delimitat, gãlbui, galben-verzui, galben-oranj sau microfruticos sau folios galben-verzui pânã la galben de crom. Fotobiont: chlorococcoid. Cortexul inferior si superior pseudoparenchimatos. Ascoma: apoteciu sesil; excipul talin persistent; excipul propriu rudimentar sau nu existã; epiteciu galben-brun, granulos; himeniu J + (albastru); hipoteciu incolor; parafize simple (uneori ramificate), cu apexul umflat; asce cu 8-32 spori, clavate, cu dom apical, J + (albastru), partea inferioarã penetrând prin cupola apicalã (tip Candelaria). Ascospori incolori, elipsoizi, ± cilindrici, cu capetele rotunjite, drepti sau curbati.

    D. 5. 5. 1. Candelaria A. Massal. (1852)
    397. Candelaria concolor (Dicks.) J. Steiner
    (Candelaria concolor f. citrina Dalla-Torre et Sarnth.).
    Tal mic si delicat, de 0,3-1,5 cm. lãtime, crustos- placodioid, lobi foarte mici, de 0,1-0,4 mm., bine vizibili numai cu lupa, erecti, imbricati, pe fata superioarã galbeni si cu marginile sectate si acoperite de sorale galbene, fata inferioarã albã si cu rizine; aproape permanent steril (apotecii galbene, lecanorine cu marginea netedã sau cornoasã; parafize la capete galbene; asce cu 16-50 spori, de tip Candelaria; ascospori simpli sau 1-septati de 8-10 x 4-6 µm); picnospori elipsoizi. Corticol, mai ales pe foioase, uneori lignicol; caract. Xanthorion parietinae Ochsner 1926.  - s'bor.- med.(mo.).

    D. 5. 5. 2. Candelariella Müll.-Arg.(1894)
    Tal crustos placodioid, cornos sau granulos, gãlbui, galben-verzui, galben-oranj, fãrã rizine. Fotobiont: chlorococcoid. Ascoma: apoteciu sesil, cu excipul talin persistent. Asce cu 8-32 spori, de tip Candelaria. Ascospori incolori, simpli, cu pereti subtiri.

    398. Candelariella aurella (Hoffm.) Zahlbr.
    (Candelariella heidelbergensis (Nyl.) Poelt.; Lecanora heidelbergensis Nyl.; Candelariella cerinella (Flörke) Zahlbr.; Candelariella subsimilis J. Steiner; Gyalechia aurella Körb.; Caloplaca vitellina v. aurella Ach.).
    Tal subtire, crustos-cornos, galben sau galben- verzui, K + (rozaceu), adesea lipseste. Apotecii de 0,3-0,5 mm., plate, la urmã putin convexe, galbene sau negre, cu margine zimtatã. Hipoteciu incolor; epiteciu galben; asce cu 8 spori; ascospori simpli si 1-septati, de 14-21 x 4-7 µm. Pe roci, mortar, scoartã, sol si alte substraturi calcifile; în Caloplacion decipientis Klem. 1950.  - arkt.- med.

    399. Candelariella medians (Nyl.) A.L.A.L.Sm.
    (Candelariella granulata (Schaer.) Zahlbr.).
    Tal în formã de rozete de - 3 cm., pe margini lobat (crustos-placodioid), spre mijloc cornos-granulos, gãlbui, la margine galben, cu lobii ± bombati, K - sau + (usor roz). Apotecii rar; galbene sau negre, de -1 mm.; hipoteciu incolor; epiteciu brun; asce cu 8 spori; ascospori de 10-17 x 5-8 µm. Calcicol; basiph., xeroph., ombroph., ex.- f. photoph., me.- f. (ex.) nitroph.; în Physcio nigricantis- Candelarielletum mediantis Nowak 1960, Caloplacetum saxicolae (Du Rietz 1925) Kaiser 1926.  - s'mieur.- med. (mo.).

    400. Candelariella reflexa (Nyl.) Lettau
    Tal de la fãinos pânã la gros cornos- solzos, lobi verzui- galbeni pânã la galbeni, cu sorale grupate, soredii galbene, de 20-40(60) µm.; K -. Apotecii de 0,3-0,4 mm. (rar mai mari), galbene sau oranj, convexe; hipoteciu incolor; epiteciu brun; asce cu 8 spori; ascospori de 10-17 x 4,5-5,5 µm, simpli si 1-septati. Pe scoarta foioaselor si muscicol; mo. acidoph., ombroph., ex. photoph., anitroph.-/ mo. nitroph.;  - mieur.- med.

    401. Candelariella vitellina (Hoffm.) Müll.-Arg.
    (Candelariella flavovirella (Nyl.) Lettau; Candelaria vitellina A. Massal.; Lecanora vitellina Ach.; Lecidea vitellina Kicks.; Caloplaca vitellina (Ehrh.) Müll.- Arg.; Candelariella vitellina f. corruscans Lettau; Candelariella vitellina f. arcuata (Hoffm.) Lettau; Candelariella vitellina f. athallina Zahlbr.; Candelariella athallina (Wedd.) Du Rietz).
    Tal crustos granulos pânã la areolat, rar foarte gros si areole aproape ca niste pernite, gãlbui, galben, rar rosietic sau bruniu-galben, K + (roz-oranj sau rosu). Apotecii numeroase, de 0,5-1,5 mm. mai ales concolore cu talul, disc plat sau usor convex, cu margine; hipoteciu incolor; epiteciu galben; parafizele la capete mai ales neîngrosate; ascele contin 12-32 spori; ascospori la început simpli apoi 1-septati, de 9-15 x 4,5-6,5 µm. Pe roci silicioase, rar lemn si scoartã; mo.-ex. acidoph., ombroph.- mo. anombroph., mo.- f.photoph., mo.-me. (f.) nitroph.; caract. Rhizocarpetea geographici Wirth 1972, în Candelariella vitellina- Lecanora muralis ass.). - arkt.- med.

    402. Candelariella xanthostigma (Pers.) Lettau
    (Candelariella vitellina v. xanthostigma Elenk. [61/ nr. 1750]).
    Tal crustos subtire, de 0,07-0,15 mm. grosime, pânã la granulos, cu granule de 30-110(150) µm, galbui pânã la oranj galben, cu isidii, fãrã soredii. Apotecii mai mici de 1 mm., plate sau usor convexe, verzi-gãlbui pânã la negre, cu margine; asce cu 12-32 spori; ascospori de 10 x 4 µm; Ch.: Pulvin-A, Calycin, ± Pulvin- A.- Dilacton.
Corticol: pe arbori foiosi de pe lângã sosele si lignicol; subneutroph.- me. acidoph., (mo.) ex. photoph., anitroph.-/mo. (me.) nitroph.; caract. Physcietalia adscendentis Hada  1944 em. Barkm. 1958. - (arkt.) bor.- med.

    D. 5. 6. Catillariaceae Hafellner (1984)
    Tal crustos, de la areolat si evanescent pânã la rimos, scvamulos, alburiu, cenusiu, verzui, bruniu, negricios sau galben pânã la oranj- rosu. Cortexul lipseste sau este rudimentar. Fotobiont: Trentepohlia, alge oranj pânã la galben-brune sau în general cu alte alge verzi. Ascoma: apoteciu variat colorat, de obicei evident pruinos. Excipulul talin lipseste; excipulul propriu bine dezvoltat. Hamateciu: parafize simple sau rar sãrãcãcios bifurcate, septate, spre capete abrupt umflate si brune. Asce cu 8 (-16) spori, subcilindrice pânã la clavate, partea superioarã K/J + (albastru), tip Catillaria, Bacidia, Biatora. Ascospori 1-septati, incolori.

    D. 5. 6. 1. Catillaria A. Massal. (1852)
    Tal crustos, puternic dezvoltat pânã la imers, alb, cenusiu, brun, negricios; fotobiont: diferite alge verzi coccoide; apotecii în general negre pânã la închis brune, fãrã margine talinã, cu sau rar cu bordurã puternicã; excipulul în general bine dezvoltat; parafize simple pânã la ramificate, la capãt incolore pânã la pigmentate; hipoteciu incolor pânã la brun-negru; asce aproape cilindrice pânã la calavate, tolus J + ,K/J + (albastru), de tip Biatora sau în parte de tip Bacidia?; ascospori 1-septati; Ch.-.

    403. Catillaria chalybeia (Borrer) A. Massal.
    (Lecidea chalybeia Borrer).
    Tal slab dezvoltat, mai ales oliv-cenusiu, oliv-brun, cenusiu pânã la negru, rar deschis la culoare, crãpat-areolat, R -, medula + (albastru). Apotecii sesile, de 0,2-0,5(1) mm., brune pânã la negre când sunt umede, convexe, cu o margine subtire nedistinctã. Hipoteciu de la bruniu pânã la brun-negricios; himeniu de 45- 60 µm, în partea inferioarã albastru-verzui J + (albastru intens); ascospori îngust- elipsoizi, 1-septati, de (8)9,5-12,5 x 2,5-3- 4 µm. Saxicol: pe roci silicioase, aproape de lacuri, cursuri de apã; subneutroph.- mo. acidoph., mesoph.- hygroph. (ex.. schioph.) mo.- ex. photoph., anitroph.-/ mo.- me. nitroph. - bor. (atl.) mieur.- med. (mo.).

    404. Catillaria chloroscotina (Nyl.) Arnold
    Tal de obicei slab dezvoltat, granulos, uneori areolat. Apotecii negre, în general cu discul plat, cu margine, de 0,5-0,8 mm  . Parafize la capete negre; hipoteciu  negru sau albastru; epiteciu negru-brun; asce cu 8 spori; ascosspori 1-septati, incolori, de 9-14 x 3-4 µm. Pe roci silicioase.

    405. Catillaria constristans (Nyl.) Zahlbr.
    (Catillaria sphaeralis Körb.; Catillaria dufourei (Ach. ex Nyl.) Vain.; Lecidea dufourei Ach. ex Nyl.; Catilaria duforea Vain.).
    Tal granulos-cornos, rosu-cenusiu; apotecii negre, de la început convexe si fãrã margine; ascospori ascutiti la unul din capete, de 9-18 x 3-5 µm. Pe muschi si sol bogat în humus (de deasupra rocilor).

    406. Catillaria croatica Zahlbr.
    Tal slab dezvoltat; apotecii închise la culoare si cu margine; himenium I + albastru; ascospori de 11 x 3-4 µm. - smed.

    407. Catillaria diaphana (Körb.) Lettau
    (Biatorina diaphana Körb.).
    Tal slab dezvoltat, neted, rosu-brun-murdar, umezit devine întunecat; apotecii de 0,2-0,4 mm., concave la început apoi plate, cu margine, umezite rosii pânã la brunii; ascospori 1-septati, adesea la mijloc strangulati, la capete rotunjiti sau ascutiti, de 8-12 x 5 µm. Pe granit. - smed.

    408. Catillaria dolosa (A.L.Sm.) Zahlbr.
    (Biatorina elaeina Rehm.; Biatorina elaeiza Hazsl.; Lecanora elaciza Nyl.; Catillaria discretula Lettau).
    Tal granulos, oliv pânã la brun; apotecii la început plate si cu margine apoi convexe si fãrã margine, de culoare brun-negricioasã; hipoteciu incolor; ascospori de 11-12 x 5-6 µm. Saxicol; - smed.

    409. Catillaria endodesmia (Müll.-Arg.) Zahlbr.
    Tal subtire, granulos, lobat sau nu, galben-albicios; apotecii de 0,4-0,7 mm., umezite brune sau rosii-brune, la început plate apoi convexe; epiteciu incolor sau indistinct rosu-brun; hipoteciu rosu-brun sau incolor; asce cu 8 spori; ascospori simpli si 1-septati, incolori, la ambele capete ascutiti, de 10-13 x 4-5 µm. Pe roci calcaroase.
- smed.

    410. Catillaria erysiboides (Nyl.) Th.Fr.
    Talul lipseste; apotecii de 0,2-0,4 mm., gãlbui, galben- brune pânã la rosii- galbene, plate si cu o margine subtire la început apoi convexe si fãrã margine; excipulul puternic dezvoltat; epihimeniu palid; hipoteciu incolor sau galbui; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori 1-septati, de 8-15 x 3-5 µm. Lignicol; me. f. acidoph., mesoph.- me. hygroph., anitroph.; - bor.- mieur.

    411. Catillaria lenticularis (Ach.) Th.Fr.
    (Lecidea lenticularis (Fr.) Körb.; Biatorina hepii A. Massal.; Lecidea lenticularis Ach.; Catillaria lenticularis f. acrustacea Hazsl.; Biatorina lenticularis Körb.; Catillaria lenticularis f. erubescens Th.Fr.; Biatorina lenticularis f. erubescens Flot.; Catillaria lenticularis v. transsylvanica Szatala; Catillaria lenticularis f. sulphurea Zahlbr.).
    Tal lipsã sau slab dezvoltat, cornos, granulos sau lobat, cenusiu, brun sau negru, R -. Apotecii de - 0,4(0,5) mm., rosii- brune, brune pânã la brun-negre, umezite gãlbui pânã la rosu-brune, la început plate si cu margine întunecatã, mai târziu bombate si fãrã margine. Hipoteciu brun sau incolor; parafizele la capete brune; himeniu de 40-60 µm., J + (albastru apoi rosu); ascospori 1-septati, alungiti, de 8-12 x 3-4 µm. Saxicol; basiph., ex. schioph.- ex. (f.) photoph., mo. nitroph.; caract. Xanthorietum substellaris Schindler 1935. - mieur.- med.

    412. Catillaria lojkana (Nyl.) Zahlbr.
    (Biatorina lojkana J. Lahm).
    Tal slab dezvoltat, de culoare deschisã; apotecii întunecate la culoare, convexe, fãrã margine, de 0,2-0,3 mm.; hipoteciu incolor; epiteciu întrerupt întunecat; ascele cu 8 spori; himeniu J + (albastru apoi rosu-gãlbui); ascospori oblongi, 1-septati, de 10-16 x 2-3 µm. Pe dolomit. - smed.

    413. Catillaria minuta (A. Massal.) Lettau
    (Biatorina arnoldi Kremp.; Lecidea arnoldi (Kremph.) Nyl.; Catillaria minuta f. luteella (Nyl.) Zahlbr.).
    Tal indistinct; apotecii  de -0,4 mm. oranj brunii pânã la rosu- brunii, marginate, de la început superficiale, mai târziu cu disc convex; hipoteciu incolor pânã la galbui; epihimeniu galben; parafize izolate numai la capãt bifurcate; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori 1-septati, în dreptul septului strangulati, la ambele capete rotunjiti, de 10-18 x 4-6,5 µm. Calcicol; ex. schioph.- mo. (ex.) photoph., mo.- me. hygroph.; - (s') mieur.- smed. mo.

    414. Catillaria nigroclavata (Nyl.) Schuler.
    (Lecidea nigroclavata Nyl.; Catillaria nigroclavata v. baliola  f. viridiascens (Nyl.) Zahlbr.; Catillaria nigroclavata f. viridiascens (Nyl.) Servit).
    Tal subtire, cenusiu, cenusiu-brun, R -; apotecii -0,4 mm., plate cu margine subtire, mai târziu convexe si fãrã margine, brune pânã la negre; hipoteciu  deasupra bruniu (rar brun) dedesubt incolor; parafize la capete pigmentate brun; himeniu J + (albastru); ascopori alungiti, adesea simpli, de (7)8-10 x 2(2,5-3,5)4 µm. Corticol: pe scoartã de Populus tremula, Juniperus, Pinus si lignicol; subneutroph.- mo. acidoph., xeroph.- me. nitroph.; în Physcietum adscendentis Frey & Ochsner 1926. - s'bor.- med.

    415. Catillaria picila (A. Massal.) Coppins
    (Biatora picila A. Massal.; Lecidea anomaloides A. Massal.; Catillaria anomaloides Lettau).
    Tal indistinct; apotecii întunecat brune pânã la negre, umezite rosu-brune, cu margine întunecatã, ± rotunde, plate, la urmã convexe, de - 0,8 mm; hipoteciul si excipulul rosu-brune (violet), K + (purpurviolet); ascospori lineari, simpli pânã la 1-septati, de 10-16(20) x 3-4,5(5)µm. Saxicol: pe roci calcaroase; ex. schioph.- mo.(ex.) photoph., mesoph.- me. hygroph.  -mieur.- med.

    416. Catillaria rhyparophaea (Nyl.) Zahlbr.
    Tal slab dezvoltat, uneori granulos, albastru-închis; apotecii convexe, la început cu margine care mai apoi dispare, de 0,5-0,7 mm.; hipoteciu incolor; himeniu J + (albastru apoi rosu-gãlbui); asce cu 8-spori; ascospori 1-septati, de 10-12 x 2,5-3,5 µm.  Saxicol;  smed. co. (România).

    417. Catillaria schumanni Körb. ex J. Steiner
    Tal slab dezvoltat, aproape granulos, verde-gãlbui; apotecii de 0,3-0,4 mm., foarte târziu devin convexe si marginea subtire dispare; hipoteciu rosu-brun-negricios; parafize la capete rosu-brun-întunecate; ascospori de 8-10 x 3-4 µm. Tericol.

    418. Catillaria silvestris (Arnold) Lettau
    Tal slab dezvoltat, pulverulent, brun-gãlbui; apotecii rosii-brune, cu margine subtire; ascospori de 8-11 x 3-4 µm.  Saxicol.

    419. Catillaria zschackei Eitn.
    Tal putin gelatinos; apotecii cu discul convex si fãrã margine; himeniu J + (albastru apoi negricios); ascospori 1-septati, de 5 x 2 µm. Pe sol;  smed. co. (România).

    D. 5. 6. 2. Catinaria Vain.

    420. Catinaria atropurpurea (Schaer.) V zda & Poelt.
    (Catillaria atropurpurea (Schaer.) Th.Fr.; Biatorina atropurpurea A. Massal. [61/ nr. 863]; Lecidea atropurpurea Leight.).
    Tal subtire, adesea lipseste, uneori fãinos- granulos, cenusiu-verzui; apotecii în  de 0,2- 0,6 mm., rosii-brune, brune-negre, rosu-negre, negre, concave, mai târziu plate pânã la convexe, cu margine subtire care mai târziu dispare; hipoteciu usor bruniu; epihimeniu gãlbui pânã la brun; parafize la capete brune; himeniu J + (albastru apoi rosu); ascospori 8/ascã, elipsoizi, rotunjiti la capete, 1-septati, la mijloc usor strangulati, cu pereti grosi, de (9)10-15 x 4,5-7 µm. Pe lemn si scoartã de foioase, rar de conifere; subneutroph.- mo.(me.) acidoph., hygroph., anitroph. (mo.) nitroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928. : -bor.- med.- mo.

    D. 5. 6. 3. Fellhanera V zda

    421. Fellhanera bouteillei (DeA.L.Sm.) V zda
    (Catillaria bouteillei (DeA.L.Sm.) Zahlbr.).
    Tal granulos pânã la pulverulent, verzui. Apotecii de -0,3 (0,4) mm., roz-brunii pânã la galbene sau bej, plate sau convexe, cu margine subtire, alburie; hipoteciu incolor; epiteciu deschis la culoare; ascospori 1-septati, în dreptul septului strâmtorati, de 10-15 x 3-5 µm. Corticol, mai ales pe ramuri tinere si acele coniferelor; (me.-) f. hygroph., ex. skioph., mo. photoph., anitroph; caract. Fellhaneretum bouteillei. - subatl.- med.- mo.

    D. 5. 7. Cladoniaceae Zenker (1827)
    Tal primar (bazal) crustos cu granule necorticate, rotunde sau scvamulos, ocazional sorediat; fata superioarã, în mod obisnuit corticatã, cea inferioarã fãrã cortex, fãrã rizine; fotobiont: trebouxioid; medula bistratificatã cu alge glomerulare; tal secundar fruticos - pseudopodetii si podetii- simple sau ramificate care pot avea terminal, pe margine sau fata superioarã un fel de cupe (Fig. 7: h, i). Ascomata: apotecii ± peltate adesea formând mãnunchiuri apicale, situate în vârful podetiilor, în cupe sau rar sesile, la baza scvamulelor; excipulul talin lipseste; excipulul propriu adesea ridicat în afarã; himeniu rosu, pal sau întunecat- brun; hamateciu: parafize; asce de tip Cladonia, elongat-clavate, îngrosate spre vârf, cu 8 spori, tolusul J + (albastru), la iesire un strat gelatinos; ascospori simpli sau 1 pânã la 3-septati, elongat-fusiformi, oblongi sau ovoizi.

422. Cladonia amaurocraea (Flörke) Schaer.

    (Cladonia amaurocraea f. oxycera (Ach.) H. Olivier; Cladonia amaurocraea v. ramosa  f. bolacina ? Fuss; Cladonia amaurocraea f. celotea Ach.; Cladonia destricta Nyl. f. adpressa Sandst.).
    Podetiu albastru- cenusiu, galben ca paiul sau galben- verzui, neted sau granulos, în întregime fãrã sorale sau solzi, în formã de cupã îngustã sau se terminã ascutit, de 2-12 cm înãltime, cu cortexul neted sau putin fisurat; solzii talului bazal dispar de timpuriu; apotecii brune. Pe roci, printre bolovani, pe sol descoperit sau din pãduri; mo.- ex. acidoph.; caract. Cladonietum stellaris Du Rietz 1925. - arkt.- bor. mieur. alp.

    423. Cladonia arbuscula (Wallr.) Rabenh.
    (Cladonia sylvatica (L.) Hoffm.; Cladonia arbuscula ssp. arbuscula; Cladonia sylvatica f. arbuscula Walbr.; Cladonia sylvatica f. glaucescens Harmand; Cladonia arbuscula ssp. mitis (Sandst.) Ruoss.; Cladina mitis (Sandst.) Hustich.; Cladonia sylvatica v. mitis Küs.; Cladonia mitis Sandst.; Cladonia mitis f. prostrata Sandst.; Cladonia arbuscula f. pygmaea Sandst.; Cladonia sylvatica f. pygmaea Sandst.;  Cladonia rangiferina f. pygmea Sandst.; Cladonia rangiferina v. sylvatica Hoffm.; Cladonia sylvatica f. sylvestris Oed.; Cladonia arbuscula f. sorediata Sandst.; Cladonia sylvatica f. sorediata Sandst.; Cladonia squarrosa (Wallr.) Ruoss.).
    Podetiu putin svelt, neted, terminatiile cu vârfurile îndoite sau nu, de 7-10 cm. lungime, gust amãrui, culoare galbenã sau verde-gãlbuie; talul K - sau + (foarte slab galbui), K+ CaCl + (galben); apotecii mici, brune; ascospori de 7-13 x 2-3,5 µm. Tericol; mo.- ex. acidoph. (-subneutroph.) caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950. - (arkt.) bor.- mieur. (smed. mo.)

    424. Cladonia bacilliformis (Nyl.) Dalla Torre & Sarnth.
    Solzii talului bazal mici, pe fata superioarã galbeni, pe cea inferioarã albi sau galbeni-alburii, adeseori fãrã soredii, cu K + (gãlbui); podetiu de -3(-15) mm. înãltime, nu ramificat, nu formã de cupã si adesea steril; Ch.: Barbat S. Pe lemn si scoartã de conifere, pe lemne în putrefactie, pe sol bogat în humus etc.; caract. Cladonietum coniocraeae Duvign. 1942 ex James et al. 1977.

    425. Cladonia bellidiflora (Ach.) Schaer.
    (Cladonia bellidiflora f. coccocephala (Ach.) Vain.; Cladonia bellidiflora f. tubaeformis (Wallr.) Vain.; Cladonia bellidiflora f. subuliformis (Wallr.) Rabenh., Vain.; Cladonia bellidiflora f. polycephala (Ach.) Dalla Torre et Sarnth.).
    Solzii talului bazal pe fata superioarã de culoare verde, verde-cenusie sau verde-gãlbuie iar pe cea inferioarã albã; podetiu de - 8 cm. lungime si 4 mm. lãtime, de obicei puternic solzos, galben sau galben- verzui iar solzii de la bazã galben-verzui; apotecii izolate sau confluente, rosii-purpurii; ascospori de 9-12 x 2,2-3,5 µm. Pe sol si roci ± acidice, în pãduri sau în locuri deschise (adesea înzãpezite); caract. Empetro- Cladonietum stellaris Du Rietz 1925.  - arkt.- bor.- mieur. alp.

    426. Cladonia botrytes (Hag.) Willd.
    Solzii talului bazal foarte mici, pe fata superioarã de culoare verde sau gãlbuie pe cea inferioarã albã; podetiu de 0,2-1 cm. înãltime, simplu sau ramificat, galben sau galben-verzui, fãrã cupe sau cu cupe înguste, granulos sau la bazã solzos, fãrã soredii; tal K -; apotecii rosii. Pe trunchiuri de copaci în putrefactie (în pãduri bãtrâne) sau pe sol; caract. Cladonietum cenoteae Frey 1927. - bor.- mieur.- h'mo.

    427. Cladonia caespiticia (Pers.) Flörke
    (Cladonia caespiticia f. corticola Sandst.).
    Solzii talului bazal sub forma unor frunze mici imbricate, pe fata superioarã de culoare verde, verde-albãstruie si pe fata inferioarã albã; K -; podetiu scurt (pânã la 1 cm lungime), fãrã scvame, cel mult granulos, fãrã sorale, cu cupe slab dezvoltate si cu margine dintatã; apotecii pe marginea cupei, de culoare rosie pânã la brunã; ascospori de 8-16 x 3-4 µm. La baza trunchiurilor arborilor, pe lemne în putrefactie sau pe sol; (subneutroph.-) me.- mo. (f.) acidoph.; în Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955.  - mieur.- subatl.- smed.(-med.-mo.).

    428. Cladonia cariosa (Ach.) Spreng.
    (Cladonia cariosa f. corticata (Vain.) Harmand; Cladonia caespiticia f. corticata Sandst.).
    Solzii talului bazal mici de 1-5 mm. lungime si 1-2 mm. lãtime, pe fata superioarã cenusiu-verzui, pe cea inferioarã albi; podetiu scurt, de 1-3 cm. lungime si 1-2 mm. lãtime, nu formeazã niciodatã o cupã distinctã, cenusiu-verzui pânã la alb, la început cornos sau negos, fãrã sorale, cu sau fãrã solzi; apotecii terminale, brune sau negre-brunii; picnidii pe fata superioarã a solzilor sau la marginea lor. Pe sol nisipos calcifer sau nu prea acid, în locuri larg deschise, expuse la soare; mo.(me.) acidoph., neutroph.; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950. -arkt.- smed.- mo. (med.mo.).

    429. Cladonia carneola (Fr.) Fr.
    (Cladonia carneola f. prolifera Flot.; Cladonia chlorophaea f. prolifera Arnold).
    Solzii talului bazal digitati, pe fata superioarã verzi sau brun-verzui, pe cea inferioarã albi; podetiu în formã de cupã, de 2-4 cm. înãltime, brun sau negricios la partea inferioarã si fãinos gãlbui în partea superioarã; apotecii mari, asezate pe marginea cupei, rosii, mai târziu galbene brunii. Pe sol bogat în humus, pe lemn în putrefactie, în pãduri sau în locuri deschise; me.-ex. acidoph., me. substrathigroph., anitroph.; caract. Cladonietum cenoteae Frey 1927. - (arkt.-) bor.- mieur.h'mo.

    430. Cladonia cenotea (Ach.) Schaer.
    (Cladonia cenotea v. crossata (Ach.) Nyl.).
    Solzii talului bazal mici, pe fata superioarã verde-cenusii, pe cea inferioarã albi; podetiu de 2-10 cm. lungime, pânã sus cu soredii fãinoase, la capãt în formã de cupã deschisã; apotecii brune sau rosii-brune, asezate pe marginea cupei. De regulã tericol: pe sol bogat în humus, pe muschii de pe lemnul gãunos, putrezit, rar corticol; ex.- me. acidoph., mesoph.- me. substrathygroph.; caract. Cladonietum cenoteae Frey 1927.  -(arkt.-) bor.- smed.- mo. (-med.- mo.).

    431. Cladonia cervicornis (Ach.) Flot.
    (Cladonia cervicornis ssp. cervicornis; Cladonia cervicornis ssp. pulvinata (Sandst.) Ahti; Cladonia cervicornis ssp. verticillata (Hoffm.) Ach.; Cladonia verticillata Hoffm.; Cladonia verticillata v. cervicornis Flot.; Cladonia cervicornis  f. verticillata Schaer.; Cladonia gracilis  f. verticillata Hoffm.; Cladonia verticillata v. evoluta  f. aggregata Zahlbr.).
    Solzii talului bazal de 2-12 mm. lungime, pe fata superioarã brun-cenusii pânã la bruni; podetiu de 4-5 cm. lungime, se terminã în formã de cupã din mijlocul cãreia iau nastere alte cupe. Tericol; mo.- me. acidoph., mo.- ex. photoph.; caract. Lecideetum uliginosae Langerf. ex Klem. 1955, Baeomycion roseis Klem. 1955.
- bor.-med., subatl. (ssp. cervicornis); - mieur.atl.- med. (ssp. pulvinata);  - arkt.- med. (ssp. verticillata).

    432. Cladonia ciliata Stirt.
    (Cladonia ciliata v. tenuis (Flörke) Harmand; Cladonia sylvatica v. tenuis Kus.; Cladonia sylvatica v. silvestris f. tenuis Flörke).
    Podetiu svelt, de pânã la 10 cm înãltime, gustul foarte amar, cenusiu, cenusiu-verzui, alb sau brun, terminatiile sunt putin numeroase, lungi, foarte vizibil curbate într-o parte; tal K + (verde sau galben); ascospori de 7-13 x 2-3,5 µm. Tericol; me. acidoph.- neutroph.; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950. - bor.- atl.- mieur.- subatl.- med. atl.

    433. Cladonia coccifera (L.) Willd.
    (Cladonia coccifera f. cornucopioides (S. Gray.) Sandst., Vain.; Cladonia cornucopioides f. coccifera Hoffm.; Cladonia coccifera f. coronata Delise;  Cladonia coccifera f. minuta Stnr.; Cladonia coccifera v. stemmatina  f. minuta Sandst.; Cladonia coccifera v. stemmatina Ach.; Cladonia coccifera v. extensa H. Olivier; Cladonia coccifera v. stemmatina f. extensa (Ach.) Sandst.).
    Tal bazal cu solzi verzi-gãlbui pe fata superioarã si albi-gãlbui pe cea inferioarã, fãrã soredii, rar la margine cornos-soredios; podetiu de 1-5 cm înãltime, galben, galben-cenusiu-verzui sau rar cenusiu-alb (ocru-galben sau bruniu la bazã), neted sau cornos-granulos; apotecii mici, convexe; ascospori de 8-12 x 2,5-3,5 µm.
Pe sol, adesea printre muschi si pe roci, mai ales în locuri larg deschise; mo.- me. acidoph., f.- me. substrathygroph.; în Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921, Umbilicarietum deustae Hillmann 1925, Cladonion arbusculae Klem. 1950. - (s')bor.- (subatl.)- mieur. (subatl.)- med.mo.

    434. Cladonia coniocraea (Flörke) Spreng. em Sandst.
    (Cladonia fimbriata v. coniocraea Vain.; Cladonia coniocraea f. ceratodes Dalla Torre et Sarnth.; Cladonia coniocraea f. expansa (Flörke) Sandst.; Cladonia coniocraea f. odontata (Flörke) Sandst.; Cladonia coniocraea f. phyllostrata Vain.; Cladonia coniocraea f. pycnotheliza Sandst.; Cladonia pycnoteliza Nyl.; Cladonia coniocraea f. truncata (Flörke) Dalla Torre et Sarnst.; Cladonia fimbriata f. truncata Vain.; Cladonia fimbriata v. apolepta subv. coniocraea f. truncata Vain.; Cladonia coniocraea f. subpelucida Aigr.).
    Solzii talului bazal mici, de 2- 5 mm., pe fata superioarã verzi-oliv sau bruni, pe fata inferioarã albi; podetiu de 2-3 cm. înãltime subulat, trunchiat, fãrã sau cu cupe înguste, în întregime fin fãinos soredios (ca si cupele în interior); apotecii brune sau brun- roscate; Ch.: Fumarprotocetrar-S. Pe sol acid de pe trunchiuri putrede, lemne vechi, la baza arborilor, stânci, peste muschi; caract. Cladonion coniocraeae Duvign. 1942 ex James et al. l977. - bor.- smed.(-med).

    435. Cladonia convoluta (Lam.) Anders
    (Cladonia endiviifolia (Dickson) Fr.; Cladonia foliacea v. convoluta (Lam.) Vain.).
    Tal cu lobi mari, de 15-40 x 2-10 mm., pe margini cu fibrile alburii, fata superioarã gãlbui-oliv-verde, fata inferioarã ± gãlbuie, P + (rosu), K -, KC + (gãlbui), Ch.: Usnin-S. Pe sol, în special calcaros; subneutroph.- mo. basiph., xeroph.; caract. Cladonietum convolutae Kaiser 1926, Toninion sedifoliae (coeruleonigricantis) Hada  1948.  - s'mieur.- subko.- med.

    436. Cladonia cornuta (L.) Hoffm.
    (Cladonia gracilis Willd. v. cornuta Boistel; Cladonia deformis f. cornuta Torsell.; Cladonia cornuta f. cylindrica (Schaer.) Vain.; Cladonia cornuta f. phylloteca Mig.; Cladonia fimbriata Fr. v. apolepta Vain. f. cornuta Zahlbr.; Cladonia fimbriata f. cornuta Nyl.; Cladonia fimbriata Fr. v. subulata  f. abortiva Harmand).
    Solzii talului bazal mici si rari; podetiu de 2-12 cm. lungime, adesea simplu, la capãt rotunjit sau ascutit, cenusiu-verzui pânã la brun, în întregime sau numai în partea superioarã cu soredii fãinoase verzi-cenusii; apotecii brune. Pe sol bogat în humus si lemn putred în pãduri de conifere; me.- ex. acidoph.; în Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - (arkt.) bor.- mieur.mo.

    437. Cladonia crispata (Ach.) Flot.
    (Cladonia crispata v. dilacerata Schaer.; Cladonia gracilis v. dilacerata Flörke; Cladonia crispata v. gracilescens (Rabenh.) Vain.; Cladonia crispata v. infundibulifera (Schaer.) Vain.; Cladonia crispata v. virgata (Ach.) Vain.).
    Solzii talului bazal crestati, persistenti sau mai târziu dispar, fãrã sorale, de culoare cenusiu-verzuie pânã la brunã pe fata superioarã iar pe cea inferioarã albã; podetiu de - 10 cm. lungime, se terminã cu cupe în formã de pâlnie, cu sau fãrã solzi, K -; apotecii brune, asezate la marginea pâlniei. Pe sol si lemne în putrefactie, în pãduri sau locuri deschise; me.- ex. acidoph.; în Cladonietum mitis Krieger 1937; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - arkt.- mieur.

    438. Cladonia decorticata (Flörke) Spreng.
    (Cladonia decorticata f. scyphifera Heuf.).
    Solzii talului de - 0,5 cm. lungime, subtiri, cenusiu-verzui sau cenusiu-albi, la bazã adesea bruni; podetiu de 1-4 cm. lungime si 0,5-2 mm. lãtime, cenusiu, brun sau alb- cenusiu, la bazã negru-brun, simplu sau putin ramificat, cu soredii sau putin cornos, la partea superioarã cu solzi, la capãt ascutit sau rotunjit, nu în formã de cupã; apotecii terminale, în formã de gãmãlie, brune sau rosii-brune. Pe sol si pietris, în special în locuri larg deschise; mo.- f. acidoph.  - bor.- mieur.

    439. Cladonia deformis Hoffm.
    (Cladonia deformis f. crenulata Ach.; Cladonia crenulata  f. deformis L.; Cladonia deformis f. cyathiformis Kov.).
        Solzii talului bazal mici, rari sau lipsesc, pe fata superioarã verde-cenusii, pe cea inferioarã albi pânã la galbeni; podetii în formã de trompetã, de 3-8 cm înãltime, adesea fisurate în lungime sub formã de benzi, la bazã corticate, netede sau granuloase, spre vârf uniform fin-fãinoase; cupele cu margine dreaptã, dintatã, în interior fãinos-soredioase; apotecii punctiforme, rosii-purpurii. Pe sol bogat în humus, pe lemn putred; ex.- me. (mo.) acidoph., substrathygroph.; în Cladonietum stellaris Du Rietz 1925, ulterior în Cladonietum cenotheae Frey 1927 ex Frey 1959.  - (arkt.-)bor.- mieur.

    440. Cladonia digitata (L.) Hoffm. em Schaer.
    (Cladonia digitata f. brachytes (Ach.) Mig.; Cladonia digitata f. cephalotes H. Olivier; Cladonia digitata f. ceruchoides Vain.; Cladonia digitata f. denticulata H. Olivier; Cladonia fimbriata f. denticulata Flörke; Cladonia digitata f. glabrata Vain.; Cladonia digitata v. monstrosa Vain.;  Cladonia digitata v. monstruosa f. macrophylla Harmand; Cladonia major f. macrophylla Flot.; Cladonia digitata  v. monstruosa f. prolifera Mig.; Cladonia gracilis v. chordalis f. digitata Anders.).
    Solzii talului bazal rotunzi, de pânã la 1 cm  , pe partea superioarã cenusiu-verzui pe cea inferioarã albi, K + (galben sau trecãtor brun); podetiu în partea inferioarã solzos sau granulos, în partea superioarã galben-fãinos, se terminã sub formã de cupã; apotecii pe marginea cupei, rosii; ascospori de 10-14 x 3-4 µm. La baza trunchiurilor arborilor, pe lemn putred si pe sol bogat în humus; ex.- mo. acidoph., mesoph.- me. substrathygroph.; caract.  Cladonion convolutae Kaiser 1926.  - bor.- med.

    441. Cladonia ecmocyna  (Gray) Leight.
    (Cladonia ecmocyna ssp. ecmocyna; Cladonia gracilis v. ecmocyna (Ach.) Vain.).
    Solzii talului bazal foliosi, oliv-verzi sau cenusiu-verzui; podetiu pânã la 15 cm. înãltime, cu capãtul ascutit sau în formã de cupe înguste, adesea cenusiu-verzui, cu sau fãrã scvame; marginea cupei cu ecrescente; Ch.: ± Atranorin. Tericol: în zone alpine înzãpezite, printre bolovani si în pãduri subalpine; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950. - arkt.- alp.

    442. Cladonia fimbriata (L.) Fr. em Sandst.
    (Cladonia minor (Hag.) Vain.; Cladonia fimbriata v. simplex f. minor Vain.; Cladonia fimbriata v. radiata (Schreb.) Coem.; Cladonia fimbriata v. prolifera (Retz.) A. Massal.; Cladonia verticillata v. evoluta f. prolifera Rabenh.; Cladonia verticillata v. cervicornis  f. prolifera Rabenh.; Cladonia carneola f. simplex Harmand; Cladonia cenotea f. simplex (Wallr.) Kremp.; Cladonia fimbriata v. simplex (Weiss.) Flot.; Cladonia fimbriata f. tubaeformis Ach.; Cladonia major Sandst.; Cladonia fimbriata f. major Vain.; Cladonia fimbriata v. simplex f. major Vain.).
    Solzii talului bazal în general mici, rotunjiti, putin sectati, verzi-cenusii sau verzi-oliv pe fata superioarã, albi pe cea inferioarã si uneori spre bazã bruni; podetiu de 2 (-3,5) cm. înãltime, galben-verzui, alb-cenusiu sau alb, uniform sau cu proliferãri scurte, fin-fãinos, soredios, spre vârf se lãrgeste sub formã de trompetã cu marginea întreagã sau dintatã si în interior fin fãinos-soredios, uneori numai la bãtrânete; apotecii situate pe marginea cupelor, brune, rar brun-rosietice sau brun-gãlbui. Pe sol, lemne, scoartã si muschi; me.- (f.) acidoph., în Cladonietum cenotheae Frey 1927 ex Frey 1959.  - (arkt.-) bor.- med.

    443. Cladonia foliacea (Huds.) Willd.
    (Cladonia alcicornis (Leightf.) Th.Fr. incl. v. damicornis (Ach.) Th.Fr.; Cladonia foliacea v. alcicornis (Leightf.) Schaer.; Cladonia alcicornis Flörke).
    Solzii talului bazal de 0,5-4 cm., fimbriati, plati sau curbati spre fata superioarã, galben-verzui pe fata superioarã, gãlbui, alb-gãlbui sau albi pe fata inferioarã, la margine fãrã sau cu rizine albe, cenusii sau negre; podetiu de 7 mm. pânã la 1 cm. lungime sau lipseste, fãrã sau cu cupe cu proliferãri din centru, si cu marginea dintatã sau scvamatã; apotecii brune; tal K - sau + (usor gãlbui); Ch.: Usnin-S. Pe sol, în locuri expuse luminii, în special pe sol calcifer, calcaros (v. convoluta), uneori si pe cel depus peste substrat acidic; neutroph.- mo. (me.) acidoph., me. xeroph.; caract. Cladonietum foliaceae Klem. 1955.  - mieur.- subatl.- med.

    444. Cladonia furcata (Huds.) Schrad.
    (Cladonia furcata ssp. furcata; Cladonia furcata v. corymbosa Nyl.; Cladonia furcata v. racemosa Flörke f. corymbosa H. Olivier; Cladonia furcata v. fruticosa; Cladonia furcata v. fruticosa f. racemosa; Cladonia furcata v. fruticosa f. recurva Hoffm.; Cladonia furcata v. fruticosa f. sticta; Cladonia furcata v. fruticosa f. subulata; Cladonia furcata f. palmaea (Ach.) Nyl. [A.Z.C.L. IV: 527, VIII: 452, X: 386], [61/ nr. 1365]; Cladonia furcata v. pinnata Flörke; Cladonia furcata v.pinnata f. foliolosa (Delise) Vain.; Cladonia furcata v. pinnata f. recurva Hoffm.; Cladonia furcata v. recurva Hoffm.; Cladonia furcata f. rigidula  ter. recurvum; Cladonia furcata v. pinnata f. regalis H. Olivier; Cladonia furcata f. regalis Kov.; Cladonia furcata v. pinnata f. truncata Flörke; Cladonia furcata f. truncata Flörke; Cladonia furcata f. polyphylla (Flörke) Jatta.; Cladonia furcata v. racemosa Flörke; Cladonia furcata v. racemosa f. fissa Flörke; Cladonia furcata v. racemosa f. furcatosubulata Sandst.; Cladonia furcata v. racemosa f. stricta (Ach.) H. Olivier; Cladonia furcata v. racemosa f. stricta (Ach.) H. Olivier; Cladonia furcata f. stricta Ach.; Cladonia furcata v. palmaea (Ach.) Nyl.; Cladonia furcata ssp. subrangiformis (Scriba ex Sandst.) Abbayes; Cladonia subrangiformis Sandst.).
    Solzii talului bazal mici, de 2- 5 mm, pe fata superioarã verzi-oliv sau bruni, pe cea inferioarã albi, fãrã soredii; podetii de 2-12 cm. înãltime, scoarta netedã, dichotomic sau radiar ramificati, fãrã cupe, cu capete ascutite, adesea acoperite cu solzi (Fig. 7: i), culoare verde-cenusie, brunã sau brun-albicioasã; apotecii la capãtul podetiilor si culoare brunã; tal K + (brun-gãlbui). Pe substrat acid; în Cladonion arbusculae Klem. 1950, as. de Fanerogame si as. de muschi (ssp. furcata); caract. Toninion sedifoliae Hada  1948 (ssp. subrangiformis).  - bor.- med. (ssp. furcata); mieur.- med. (ssp. subrangiformis).

    445. Cladonia glauca Flörke
    Solzii talului bazal mici, digitati sau lobati; podetii de pânã la 10 cm. lungime, pânã la capãt cornos-soredioase, axa închisã sau putin deschisã; apotecii rosii brune. Pe sol acid în locuri deschise (în special pe sol pietros); ex.- me. (mo.) acidoph. caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950. - (s'bor.)- mieur.

    446. Cladonia gracilis (L.) Willd.
    (Cladonia gracilis v. aspera Flörke;  Cladonia gracilis v. chordalis (Flörke) Schaer.; Cladonia gracilis. v. chordalis f. hybrida (Schaer.) Zahlbr.; Cladonia gracilis v. chordalis f. amaura Flörke "amura" Aigr.; Cladonia gracilis v. chordalis f. leucochlora Flörke; Cladonia gracilis f. leucochlora Flörke; Cladonia gracilis v. dilatata (Hoffm.) Vain.; Cladonia gracilis f. polyceras Malbr.; Cladonia gracilis ssp. elongata (Wulfen in Jacq.) Vain.; Cladonia elongata (Wulfen in Jacq.) Hoffm.; Cladonia gracilis v. elongata Jacq.; Cladonia gracilis f. macroceras Flörke; Cladonia gracilis f. elongata sf. macroceras Flörke; Cladonia gracilis v. nigripes (Nyl.) Ahti; Cladonia nigripes (Nyl.) Trass.; Cladonia gracilis ceratostelis Anders.; Cladonia gracilis v. esquamosa f. exoncera Anders.; Cladonia elongata v. esquamosa f. exoncera Ach.; Cladonia gracilis v. squamosa f. subdilacerata Vain. ; Cladonia elongata v. squamosa f. subdilacerata Vain.; Cladonia gracilis v. esquamosa f. centralis Anders.; Cladonia elongata v. esquamosa f. centralis Schaer.; Cladonia gracilis  f. platydactyla (Wallr.) Vain.; Cladonia elongata v. squamosa f. hugueninii Anders.; Cladonia gracilis v. squamosa Sandst.; Cladonia elongata v. squamosa Anders.; Cladonia cenotea f. squamosa Harmand; Cladonia cenotea v. crossata f. squamosa Mig.; Cladonia elongata v. squamosa f. ceratostelioides Kovar.).
    Solzii talului bazal foliosi, oliv-verzi, cenusiu-verzui sau bruni, mai târziu dispar; podetiu de (-3)5-8(-15) cm. lungime, neted, drept sau curbat, simplu sau ramificat, capãtul ascutit sau în formã de cupe înguste, neregulate, cu cortexul continuu sau areolat, fãrã sorale; apotecii marginale, la capãtul podetiului, mici, brune.
Tericol, în regiunea montanã superioarã; ex.- mo. acidoph.; în Cladonietum mitis Krieger 1937; caract. Empetro- Claudonietum stellaris Du Rietz 1925, Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - arkt.- smed.mo.

    447. Cladonia incrassata Flörke
    (Cladonia rangiferina f. incrassata Schaer. [59]).
    Solzii talului bazal mici, pe partea superioarã verzi sau bruni; podetiu de 3-4 cm. lungime, nu are formã de cupã, cenusiu sau galben-verzui, granulos sau fãinos, fãrã solzi, în partea superioarã curbat; apotecii rosii; ascosporii de 8-11 x 3,5-4 µm. Pe turbã, în special pe pereti verticali în crãpãturile turbei; f.- ex. acidoph., substrathygroph.;  - mieur.- subatl. (-smed.).

    448. Cladonia macilenta Hoffm. em Nyl.
    (Cladonia macilenta ssp. macilenta; Cladonia macilenta ssp. floerkeana (Fr.) V. Wirth; Cladonia floerkeana (Fr.) Flörke; Cladonia macilenta v. clavata Ach.; Cladonia macilenta v. styracella (Ach.) Vain. ; Cladonia floerkeana v. trachypodes Vain.; Cladonia floerkeana v. intermedia Hepp; Cladonia floerkeana v. carcata Nyl.; Cladonia bacillaris Nyl.; Cladonia bacillaris f. clavata (Ach.) Vain.; Cladonia bacillaris (Leight.) Arnold; ? Cladonia hungarica Vain.).
    Tal primar crustos scvamulos; scvame mici, cenusii sau verzi-cenusii pe fata superioarã si albe pe fata inferioarã, uneori digitate sau îndoite, K + (galben intens) sau K - (v. clavata); podetiu de 1-5 cm. înãltime, 2(-3) mm. grosime, cilindric, drept sau curbat, simplu sau la capãt ramificat, fãrã cupe, fin-fãinos, mai rar granulos-scvamos, galben-cenusiu pânã la alb, uneori la partea inferioarã mai întunecat- v. clavata-, cu sau fãrã soredii; apotecii terminale si laterale, rosii-purpurii; ascosporii de 8-15 x 2,5-3,5 µm. Pe sol bogat în humus, pe lemn putred, pe pietris etc.; ex.- me. (mo.) acidoph.; caract. Cladonietum coniocraeae Duvign. 1942 ex Jemes et al. 1977, în Cladonietum mitis Krieger 1937 si alte as. de Cladonia.  - s'bor.- smed. (-med: ssp. macilenta).

    449. Cladonia macrophylla (Schaer.) Stenh.
    (Cladonia alpicola (Flot.) Vain.; Cladonia alpicola f. foliosa (Smrft.) Vain.).
     Solzii talului bazal mari de pânã la 1 cm., aproape nedivizati sau lobati, pe fata superioarã albastru-verzui sau verzi, pe cea inferioarã albi; podetiu de 1-6 cm. înãltime si 1-5 mm. lãtime, la capãt ascutit, nu are formã de cupã; apotecii brune, cenusiu-albicioase sau cenusiu-brune; tal K -. Pe pãmânt si pietris în locuri larg deschise; ex.- me. acidoph.; caract. Stereocauletum alpini Frey 1937.  - arkt.- mieur. (alp.).

    450. Cladonia macrophyllodes Nyl.
    (Cladonia lepidota Nyl. v. macrophyllodes (Nyl.) du Rietz.).
    Solzii talului bazal persistenti sau mai târziu dispar, de 8-15 mm lungime, lobati sau fidati, pe fata superioarã verzi, verzi-oliv cu o nuantã albãstruie, verzi-albiciosi, verzi-cenusii, pe cea inferioarã albi sau cenusii iar mai târziu ± negricioasi; podetiu de 7-15 mm. înãltime, verde-albãstrui, uneori la bazã negricios, mai rar verde-oliv, mat sau putin lucios, fãrã soredii, fãrã sau cu cupe simple sau repetat proliferate din centru; apotecii brune, situate pe marginea cupelor; tal K + (galben); Ch.: Atranorin, Fumarprotocetrar-S. Pe sol acid, în areale alpine larg deschise; caract. Stereocauletum alpini Frey 1937.

    451. Cladonia ochrochlora Flörke em Sandst.
    (Cladonia fimbriata (L.) Fr. v. ochrochlora (Flörke) Vain.; Cladonia ochrochlora f. actinota Harmand; Cladonia ochrochlora f. flexuosa (Flörke) Sandst.).
    Podetiu de 4-5 cm. înãltime, verde-cenusiu, în întregime sau numai partial corticat, se terminã sub formã de cupã, fãrã soredii, margine dintatã sau cu proliferãri subulate; apotecii brun- galbene sau galbene ca ceara.
Pe lemn putred, pe butuci si pe muschi, pe fata umbritã a rocilor; în Cladonietum cenoteae Frey 1927.

    452. Cladonia parasitica Hoffm.
    (Cladonia delicata (Ehrh.) Flörke; Cladonia delicata f. quercina Vain.).
    Scvamele talului bazal mici, imbricate, cu marginile soredioase; podetii de 0,5-2 cm. lungime, simple sau în partea superioarã ramificate, de regulã fãrã cupe, de culoare albicioasã sau cenusiu-verzuie, cornoase sau acoperite cu solzi mici; apotecii mici, brune; tal K + (galben). Pe sol, la baza trunchiurilor de Quercus si Pinus si pe busteni putrezi; me.- f. acidoph.; caract. Cladonietum parasiticae (cel mai mult Cladonia digitata si Cladonia coniocraea).  - bor.- mieur. subatl. (-med. mo.).

    453. Cladonia phyllophora Hoffm.
    (Cladonia degenerans (Flörke) Spreng.; Cladonia degenerans f. euphorea Flörke; Cladonia degenerans f. lepidota Ach.; Cladonia lepidota  v. stricta Du Rietz; Cladonia degenerans sf. phyllophora Harmand).
    Solzii talului bazal pe fata superioarã cenusiu-verzui, pe cea inferioarã albi si la bazã  bruni pânã la negri sau mai târziu dispar; podetiu de pânã la 8 cm lungime, simplu sau ramificat, la bazã alb-pãtat, mai târziu granulos, pâslos, fãrã sorale, ascutit sau în formã de cupã; tal K - sau K + (usor gãlbui); apotecii brune. In special pe roci descoperite si sol mineral neacoperit, uneori pe lemne si scoartã, începând de la ses pânã în zona alpinã; mo.- me. acidoph.; în Cladonietum mitis Krieger 1937.  - bor.- mieur.

    454. Cladonia pleurota (Flörke) Schaer.
    (Cladonia coccifera v. pleurota Schaer.; Cladonia macilenta f. pleurota Nyl.; Cladonia pleurota  f. albida Vain.; Cladonia pleurota  f. cerina H. Olivier ; Cladonia pleurota v. decorata H. Olivier; Cladonia pleurota f. palmata Flörke).
    Podetiu în întregime sau partial alb-cornos si cu soredii, adesea fãrã solzi; cupa în întregime sau numai pe margine soreumaticã. Pe sol, roci, muschi si lemne, mai ales în locuri larg deschise; mo.-me. acidoph., meso- me. substrathygroph.; în Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921, Umbilicarietum deustae Frey 1922, alte asociatii de roci silicioase din Cladonion arbusculae Klem. 1950; caract. Cladonietum mitis Krieger 1937. - arkt.- mieur. (-med. alp.).

    455. Cladonia polydactyla (Flörke) Spreng.
    (Cladonia flabelliformis (Flörke) Vain.; Cladonia pyxidata Fr. v. neglecta A. Massal. f. polydactyla Anders.; Cladonia polydactyla f. perforata Sandst.; Cladonia polydactyla f. bactridioides Harmand; Cladonia gracilis v. chordalis f. polydactyla (Wallr.) Vain.; Cladonia gracilis f. polydactyla Walbr.).
    Solzii talului bazal pe fata inferioarã albi sau în micã parte gãlbui, pe fata superioarã albãstrii sau cenusii; podetiu în partea inferioarã solzos, de 1-5 cm. lungime si 1-2 mm. grosime, în mare parte cu soredii; tal K + (galben-oranj apoi violet); apoteciile se aflã pe marginea cupei, sunt mici, rosii; ascospori de 3-11 x 2,5-3,5 µm.
Pe sol, la baza copacilor si pe lemne putrede; f. acidoph., mo.photoph.- ex. schioph.; caract. Cladonietum cenoteae Frey 1927 ex Frey 1959. - mieur. (subatl.)(med.mo.).

    456. Cladonia portentosa (Dufour.) Coem.
    (Cladina portentosa (Dufour.) Follm.; Cladonia impexa (Harmand) de Lesd. [61/ nr. 1521]; Cladonia sylvatica v. impexa Küs.; Cladonia impexa f. laxiuscula (Delise) Vain.; Cladonia sylvatica f. laxiuscula Küs.; Cladonia impexa f. spumosa (Flörke) Mig.; Cladonia impexa f. condensata (Flörke) Coem.).
    Podetiu de 2-12 cm lungime si 1 mm  , cenusiu- verzui, cu vârful ramificat radiar, ultimele ramificatii foarte subtiri si scurte. Tericol; caract. Cladonietum mitis Krieger 1937. - mieur.- (s)med., subatl.

    457. Cladonia pyxidata (L.) Fr.
    (Cladonia pycnoclada (Gaudich.) Nyl.; Cladonia pyxidata f. accedens Zw.; Cladonia pyxidata f. epiphylla Ach.; Cladonia pyxidata v. communis f. epiphylla Flot.; Cladonia pyxidata v. neglecta A. Massal. f. epiphylla Ach.; Cladonia scvamosa f. epiphylla Arnold; Cladonia pyxidata v. neglecta (Flörke) A. Massal.; Cladonia chlorophaea f. pachyphyllina (Wallr.) Sandst.; Cladonia chlorophaea f. pachythallina Vain.; Cladonia pyxidata f. pachyphyllina Vain.; Cladonia pyxidata v. pocillum f. staphylea Harmand; Cladonia pyxidata v. neglecta f. staphyllea Ach.; Cladonia pyxidata v. neglecta f. polyphaema Anders.; Cladonia pyxidata v. neglecta f. lophyra Anders.; Cladonia pyxidata v. pocillum f. lophyra Ach.; Cladonia pyxidata v. pocillum (Ach.) Flot.; Cladonia pocillum (Ach.) J.O.Rich.; Cladonia pyxidata v. pocillum f. cerina (Arnold) Mig.; Cladonia pyxidata v. neglecta f. cerina Anders.; Cladonia pocillum f. cerina Arnold; Cladonia pyxidata ssp. chlorophaea (Flörke ex Sommerf) V. Wirth; Cladonia chlorophaea (Flörke ex Sommerf.) Flörke; Cladonia pyxidata v. chlorophaea Flörke; Cladonia chlorophaea Zopf. f. carneopallida (Ach.) Harmand; Cladonia chlorophaea f. carpophora Anders; Cladonia chlorophaea f. cristata (Flörke) A. Massal.;  Cladonia pyxidata v. chlorophaea f. costata Flörke; Cladonia chlorophaea f. costata Sandst.; Cladonia chlorophaea f. integra Schaer.; Cladonia pyxidata v. neglecta  f. integra Schaer.; Cladonia chlorophaea f. lepidophora Anders.; Cladonia chlorophaea f. mesoheta Anders; Cladonia chlorophaea f. myriocarpa Mudd.; Cladonia chlorophaea f. perithetum (Wallr.) Anders.).
    Solzii talului bazal de 2-7 (-13) mm. lungime, verzi-cenusii sau cenusii albãstrui pe fata superioarã si albi pe cea inferioarã; podetiu de 1-4 cm. înãltime, se lãrgeste treptat în cupe regulate, cu margine dintatã, netedã sau proliferatã, fãrã sorale, granulos -inclusiv cupele in interior- (ssp. chlophaea), în partea superioarã si interiorul cupei macrogranulos soredios sau fin granulos soredios); apotecii sesile sau pedicelate, dispuse pe marginea cupei, brune sau galben-brune. Ch.: ssp. pocillum Fumarprotocetrar-S., ± Atranorin; Cladonia pycnoclada tal K -, K + CaC + (galben). Pe sol mineral preferând locurile larg deschise, rar pe lemn putred;     mo. basiph.- mo.(me.) acidoph., în Peltigeretalia Klem. 1950, Cladonion arbusculae Klem. 1950, Toninion sedifoliae Hada  1948 (ssp. pyxidata); mo.- f. (ex.) acidoph., în Cladonietum arbusculae Klem. 1950 (ssp. chlorophaea); pe muschii de pe pietre calcaroase si sol calcaros, mo. basiph.- subneutroph., me. xeroph., mo.- f. photoph., în Toninion sedifoliae Hada  1948 (ssp. pocillum). - arkt.- med.

    458. Cladonia ramulosa (With.) J.R.Laudon
    (Cladonia pityrea (Flörke) Fr.; Cladonia pityrea f. halolepis (Flörke)  Vain.; Cladonia pityrea v. zwackhii Vain.).
    Solzii talului bazal subtiri, de 1-3 mm. lungime, pe fata superioarã albastri sau cenusiu-verzui, rar oliv-verzui, pe cea inferioarã albi, adesea cu soredii; podetiu de 0,5-5 cm., negru, acoperit cu solzi, în formã de cupã sau nu, ascutit sau nu, în partea inferioarã cu rugozitãti scvamoase, în partea superioarã fin fãinos soredios, galben; apotecii brun-roscate sau brun- gãlbui. Tericol; me. f. acidoph.; ex. photoindiff.; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1955. - (s'bor.-)mieur.- subatl.- smed.subatl(-med).

    459. Cladonia rangiferina (L.) Weber
    (Cladina rangiferina (L.) Nyl.; Cladonia rangiferina v. vulgaris Jatta; Cladonia rangiferina f. crispata Coem.; Cladonia rangiferina f. cimosa Vain.; Cladonia rangiferina f. densa Flot.; Cladonia rangiferina f. fuscescens Flörke; Cladonia rangiferina f. humilis Anders.; Cladonia rangiferina f. major (Flörke) Coem.; Cladonia rangiferina f. moldavica Cretzoiu; Cladonia rangiferina f. tenuior Vain.; Cladonia rangiferina f. patula Flot.; Cladonia rangiferina f. pumila Ach.; Cladonia rangiferina f. umbellata Anders.; Cladonia rangiferina f. alpestris Schaer.; Cladonia alpestris Vain.; Cladonia alpestris f. sphagnoides Vain.; Cladonia sylvatica f. sphagnoides Parr.; Cladonia sylvatica f. alpestris (L.) Leight.).
    Podetiu de -10(20) cm. lungime, bogat ramificat;  cenusiu, alb-cenusiu, alb, alb-gãlbui, sau albastru pânã la negru, ramificat unilateral, K + (galben) sau K -, KC + (galben); medula bistratificatã, între cele douã straturi aflându-se alge glomerulare; apoteciile mici, brune; ascospori de 8-15 x 2-3,5 µm, simpli, elongat fusiformi, incolori. Pe sol acid, în pãduri precum si în locuri larg deschise, în Cladonietum mitis Krieger 1937, Cetrarion nivalis Klem. 1955, Empetro- Cladonietum stellaris Du Rietz 1925, Cetrarion nivalis Klem. 1955. - (arkt.-)bor.- mieur(-smed.mo.).

    460. Cladonia rangiformis Hoffm.
    (Cladonia rangiformis v. foliosa Flörke; Cladonia rangiformis v. pungens f. foliosa H. Olivier [61/ nr. 1472]; Cladonia rangiformis v. muricata (Delise) Arnold ; Cladonia rangiformis v. muricata f. euganea (A. Massal.) Arnold; Cladonia rangiformis f. euganea H. Olivier; Cladonia rangiformis f. pungens (Ach.) Vain.; Cladonia pungens Flörke; Cladonia rangiformis v. pungens f. nivea Harmand; Cladonia pungens f. nivea Gasil.; Cladonia rangiformis v. pungens f. reptans Aigr.).
    Tal bazal cu solzi numai la început; podetii de pânã la 6 cm. lungime, delicate si ramificate alb-verzui, cenusii sau albastru-verzui, cu terminatii subtiri, cu axele închise; apotecii terminale. Pe sol; neutroph.- mo.(me.) acidoph., ex.- f. photoph., xeroph.; în Cladonietum convolutae Kaiser 1926, Cladonietum foliaceae Klem. 1955; caract. Cetrarion nivalis Klem. 1955, Psoretalia decipientis Mattick ex Follm. 1974.  -s'bor.- med.

    461. Cladonia rei Schaer.
    (Cladonia nemoxyna Ach.; Cladonia fimbriata Fr. v. nemoxyna Coem.; Cladonia nemoxyna f. fibula (Ach.) Evans.).
    Solzii talului bazal pe fata superioarã cenusiu-verzui, pe cea inferioarã albi; podetiu de 3-9 cm. înãltime, capetele subulate sau trunchiate, rar se terminã cu cupe înguste care au marginea dintatã sau cu proliferãri neregulate; gust nu amar. Pe sol mineral de pe marginea drumului si în locuri deschise, antropogene sau pe sol calcaros bogat în humus; subneutroph.- mo. acidoph.; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - s'bor.- mieur.

    462. Cladonia scabriuscula (Delise in Duby) Nyl.
    (Cladonia scabriuscula f. adspersa (Anders.) Flörke; Cladonia furcata v. scabriuscula  f. adspersa Flörke; Cladonia scabriuscula f. tenuior Anders.).
    Solzii talului bazal mici, pe fata superioarã verzi-oliv sau bruni, pe cea inferioarã albi; podetii de 3-10 cm. înãltime, de culoare alb-murdarã sau cenusiu albicioasã, ramificate sau nu, cu soredii sau isidii. Trãieste printre muschi pe roci abrupte, printre bolovani etc. în pãduri umede, locuri deschise, etc.; me. acidoph.- subneutroph.; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - bor.- mieur.subatl.

    463. Cladonia squamosa (Scop.) Hoffm.
    (Cladonia ventricosa (Huds.) Schaer.; Cladonia squamosa v. denticollis (Hoffm.) Flörke; Cladonia squamosa v. denticollis f. asperella Harmand; Cladonia squamosa v. denticollis f. callosa Delise; Cladonia squamosa v. denticollis f. squamosissima Vain.; Cladonia squamosa f. squamosissima Schaer.; Cladonia floerkeana v. carcata f. squamosissima Th.Fr.; Cladonia squamosa v. multibrachiata Vain.; Cladonia squamosa v. microphylla Schaer.; Cladonia squamosa v. phyllocoma (Rabenh.) Vain.; Cladonia coccifera f. phyllocoma Flörke; Cladonia deformis f. phyllocoma Rak.; Cladonia squamosa v. phyllocoma f. plumosa Sandst.; Cladonia squamosa v. denticulata f. plumosa (Sandst.) Anders.; Cladonia squamosa v. denticollis f. plumosa (Ach.) Harmand; Cladonia squamosa v. phyllocoma f. polychonia (Flörke) Sandst.; Cladonia squamosa v. polychonia Sandst.; Cladonia squamosa v. subsquamosa (Nyl. & Leighton) Vain.; Cladonia subsquamosa (Nyl.) Kremp. em Vain.]; Cladonia subsquamosa f. denudata Arnold; Cladonia subsquamosa f. granulosa Vain.; Cladonia subsquamosa f. luxurians Nyl.).
    Solzii talului pe fata superioarã cenusiu -verzui pânã la bruni, pe fata inferioarã albi, de obicei soreumatici, K + (galben); podetiu de pânã la 10 cm. lungime, cu solzi mici sau frunzosi, rar neted si fãrã solzi, se terminã în formã de trompetã sau nu; apotecii dispuse pe marginea cupei. Tericol; me.- ex. acidoph., mesoph.- ex. hygroph.; în Cladonietum cenotheae Frey 1959, Cladonietum mitis Krieger 1937, Parmelietum omphalodis Du Rietz 1921; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950, Empetro- Cladonietum stellaris Du Rietz 1925.  - arkt.- med.

    464.  Cladonia strepsilis (Ach.) Grognot
    (Cladonia strepsilis. f. sorediata Sandst.; Cladonia strepsilis f. subalcicornis Anders.; Cladonia strepsilis f. subsessilis Vain.).
    Solzii talului bazal de pânã la 2 cm., pe fata superioarã cenusiu-verzi, pe cea inferioarã albi sau gãlbui: CaCl + (verde intens); podetiu de 0,5-2 cm., simplu sau divizat neregulat, nud sau cu scvame, nu se terminã cu cupe; apotecii brune.  Pe roci acide si sol, în locuri însorite, în special în zone de coastã; mo.- me. acidoph. - (bor. atl.-)-mieur. subatl.- smed.

    465. Cladonia subulata (L.) Weber ex. F.H. Wigg.
    (Cladonia cornutoradiata (Coem.) Zopf; Cladonia cornutoradiata v. subulata (L.) Vain.; Cladonia subulata (L.) DC.; Cladonia furcata v. subulata Flörke; Cladonia furcata v. pinnata f. subulata Flörke); Cladonia cornutoradiata f. radiata Vain.; Cladonia cornutoradiata f. radiata sf. actinata Anders.).
    Podetii de 2,5-6(10)cm., UV -, P + (oranj-rosu), fãrã solzi sau la bazã sãrãcãcios solzoases, în general cenusii; adesea cu cupe. Tericol; (subneutroph.) mo.- me. acidoph.; în Lecideetum uliginosae Langer. ex Klem. 1955.  - bor.- med.

    466. Cladonia sulphurina (Michaux) Fr.
    (Cladonia gonecha (Ach.) Asah. em Schade; Cladonia deformis f. gonecha Ach.).
    Solzii talului bazal de 2-8 mm.; podetiu în mod obisnuit cupuliform si în formã de trompetã sau zdrentuit, sulfuriu- galben pânã la verzui- gãlbui; UV - sau UV + alb; Zeorin sau Squamat-S, Usnin-S. Pe sol bogat în humus, turbã si muschii de pe trunchiul coniferelor, în zone montane pânã în cele alpine. - arkt.- mieur.mo.

    467. Cladonia symphycarpa (Flörke)Fr.
    (Cladonia symphycarpia Sandst.; Cladonia cariosa  f. symphicarpa Hepp; Cladonia decorticata f. symphycarpa Heuf.)
    Solzii talului bazal bine dezvoltati, lobati, pe fata superioarã galben-verzui sau galben-cenusii, pe cea inferioarã albi; K + (galben la început apoi rosu sau rosu-brun); podetiu aproape lipseste, rar atinge 1 cm. înãltime, nu are formã de cupã, prezintã sau nu solzi; apotecii terminale, brune. Pe sol calcaros; caract. Cladonietum symphycarpiae Doppelbaur 1950, în Toninietum sedifoliae Hada  1948 . - arkt.- med.

    468. Cladonia turgida (Ehrh.) Hoffm.
    Solzii talului bazal lobati, ridicati în sus, pe fata superioarã galbeni pânã la albastru- verzui, pe fata inferioarã albi; podetii de 2-7 cm. lungime si 2-3 mm. lãtime, netezi sau putin granulosi, fãrã solzi, la capãt în formã de cupã sau ascutiti, fãrã soredii; apotecii rosii-brune. Pe solul din pãdurile umede, pe infiltratiile dintre roci etc.

    469. Cladonia uncialis (L.) Weber ex. F.H.F.H. Wigg.
    (Cladonia uncialis f. dicraea Vain.; Cladonia uncialis f. obtusata Vain.; Cladonia uncialis f. setigera Anders. ; Cladonia uncialis f. spinosa H. Olivier; Cladonia uncialis f. subobtusata Arnold; Cladonia uncialis f. turgescens Delise; Cladonia stellata (Schaer.) Körb.; Cladonia stellata Flörke ? turgescens?, Cladonia stellata Flörke ? uncialis? ; Cladonia uncinata f. brachiata (?)).
    Solzii talului bazal, de obicei lipsesc; podetiu ramificat repetat dichotomic, capetele ramurilor subulate, drepte sau recurbate, axele de regulã deschise, de pânã la 10 cm înãltime, galben sau galben-verzui, fãrã soredii si solzi; apotecii mici, terminale, brune. Pe sol acidic, pe roci, cel mai adesea în pãduri deschise; caract. Cladonion arbusculae Klem. 1950.  - arkt.- mieur.

    D. 5. 7. 2. Pycnothelia  (Ach.) Dufour (1821)
    470. Pycnothelia papillaria (Ehrh.) Dufour
    (Cladonia papillaria (Ehrh.) Hoffm.; Cladonia papillaria v. molariformis (Hoffm.) Schaer.; Cladonia papillaria f. papillosa Fr.).
    Solzii talului bazal formeazã o crustã cenusiu-verzuie sau alb-cenusie; podetiu de pânã la 5 mm. înãltime, galben-verzui sau brun; apotecii terminale, foarte rar asezate pe talul crustos, brune; ascospori 6/ ascã, 1-3 septati, de 9-15 x 2-3,5 µm. Pe solul de pe rocile plate, în vetre etc., adesea în locuri umede; mo.-me. acidoph., ± substrathygroph.; în Baeomycion roseis Klem. 1950.  - bor.- mieur.(-smed).

    D. 5. 8. Coccocarpiaceae (Mont. ex K. Müller) Henssen (1986)
    D. 5. 8. 1. Spilonema Bornet (1856)
    Tal filamentos sau minifruticos, negricios, fixat de substrat prin hife sub formã de rizine; fotobiont: Stigonema sau Hypomorpha, N + (purpuriu-rosu). Ascoma: apoteciu lateral, la capãtul ramificatiilor, sesil, brun pânã la negricios, convex; excipulul talin lipseste, excipulul propriu ± subtire; hipoteciu întunecat; parafize simple, groase si articulate; asce cu 8 spori, domul apical cilindric, J + (albastru); ascospori simpli, îngust elipsoizi, cu pereti subtiri, incolori.

    471. Spilonema paradoxum Born.
    Tal filamentos sau minifruticos, brun- negricios, ridicat în sus sau curbat, filamente de -4 mm. lungime si 1 mm. lãtime, la bazã cu rizine hifale albastru-verzui; apotecii de - 1 mm., sesile, brune pânã la negricioase, convexe, fãrã margine; hipoteciu incolor; himeniu de 55-60 µm, J/K + (albastru apoi violet închis); ascospori adesea slab dezvoltati, de 7-9 x 2,5- 3 µm. Saxicol: pe granit, sist, gresie, porfir etc.; subneutroph., photoph., mo. nitroph.;  - bor. -med.
                                     
    D. 5. 9. Collemataceae Zenker (1827).
    Tal crustos, solzos, folios-lobat sau microfruticos, cu sau fãrã rizine, mai rar fixat de substrat printr-un umbilic; homeomer, paraplectenchimatic (Fig. 11: A, B). Fotobiont: Nostoc. Apotecii discocarpe, rareori numai în aparentã pirenocarpe, imerse sau sesile, de cele mai multe ori lecanorine, mai rar biatorine, cu sau fãrã excipul propriu; parafize simple; ascele contin câte 8 spori; ascospori incolori, sferici sau aciculari, drepti sau undulat-spiralati, simpli, 1-multiseptati sau muriformi, cel mai adesea cu membrana subtire (Fig. 20).

    D. 5. 9. 1. Collema Weber ex F.H. Wigg. (1780)
    Tal folios, pielos, solzos sau aproape crustos, umezit devine gelatinos, fãrã rizine, fixat de substrat prin întreaga fatã inferioarã, homeomer, necorticat (Fig. 11 A), cu fotobiont: Nostoc. Apotecii circulare, la început imerse apoi superficiale, sesile sau scutiforme si îngustate la bazã, lecanorine, cu margine talinã homeomerã, paraplectenchimatic-corticatã sau necorticatã; excipul propriu lipsã sau existã, paraplectenchimatic sau format din hife împletite. Hipoteciu deschis colorat, format din hife des încâlcite sau paraplectenchimatic cu celule mari sau mici. Parafize simple, ± sudate între ele, mai adesea septate. Ascele contin 8 spori; ascospori incolori, cilindrici, aciculari, fusiformi, îngust-elipsoizi, ovali pânã la aproape cubici, la capete rotunjiti sau ascutiti, 1-pluriseptati devenind muriformi, cu pereti subtiri, fãrã învelis mucilaginos (Fig. 20). Excipulul picnoconidiilor imers în tal sau în verucozitãti.

    472. Collema auriforme (With.) Coppins & J.R.Laudon
    (Collema auriculatum Hoffm.; Collema auriculatum f. membranaceum (Krph.) Zahlbr.; Collema auriculatum f. papulosum (Ach.) Zahlbr.).
    Tal folios, neregulat lobat, verde-întunecat sau cenusiu- verzui pe fata superioarã, pe cea inferioarã cenusiu-verzui sau albastru-cenusiu; lobi scurti si lati, rotunjiti, adesea asezati ca tiglele pe casã. Apotecii rare, de 1,5 mm  , la început imerse, mai apoi sesile, rosii, plate sau usor convexe, cu margine. Asce cu 8 spori. Ascospori 3-5 septati, mai târziu muriformi, de (20)26-36 x (8)8,5-13(14) µm; himeniu J/K + (albastru). Saxicol: pe roci calcifere, în general pe muschi (în Neckero- Anomodontetum); basiph.- neutroph., ombroph., substrathygroph. (-subhydroph.), ex. schioph.- mo. photoph.;  -(bor.atl.)- mieur.(subatl.)- med.(mo.).

    473. Collema bachmannianum (Fink.) Degel.
    Tal bine dezvoltat, lobat, granulos, verde-brun sau verde-întunecat pe fata superioarã si mai deschis la culoare pe cea inferioarã. Apotecii  numeroase, de 1,5 mm  , cu marginea crenatã, persistentã, discul rosu, plat sau concav. Asce cu 8 spori; ascosporii la început 3-5 septati, la urmã muriformi, palid-galben-bruni, de 20-30(34) x 8-11(15) µm. Pe sol ± calcaros.

    474. Collema crispum (Huds.) Weber ex F.H.F.H. Wigg.
    (Collema cheileum Ach.; Collema granossum Lam. et DC.; Collema cheileum f. graniforme (Hoffm.) Ach.; Collema cheileum v. lividofuscum Zahlbr.; Collema cheileum v. metzleri Arnold).
    Tal folios-lobat, cartilaginos, verde-întunecat sau verde-negricios, umezit devine moale, unsuros; steril si cu isidii sau fertil cu apotecii de 1-2 mm., disc plat la început apoi convex, cu marginea zimtatã, rosu-brun; ascospori 3-septati sau în parte muriformi (Fig. 20: b), de 26-34 x 10-15 µm.  Pe roci calcaroase, pe sol calcifer, printre muschi; subneutroph.- mo. basiph., ex. schioph.-ex. photoph., substrathygroph., mo.-me. nitroph.;  - mieur. (subatl.)- med.

    475. Collema cristatum (L.) F.H. Wigg.
    (Collema multifidum (Scop.) Rabenh.; Collema melaenum Ach.; Collema multifidum v. complicatum Rabenh.; Collema multifidum f. jacobeaefolium Rabenh.; Collema multifidum v. marginale Rabenh.; Collema cristatum v. marginale (Huds.) Degel.); Collema granuliferum Nyl.).
    Tal folios lobat, lobi ascutiti, oliv- negru sau brun-negricios; J/K + (rosu); apotecii de -3 mm., brune, la început sub formã de urnã apoi plate si cu margine; ascospori de 18-32(43) x 8-12(13) µm si forme diferite; himeniu J/K + (albastru). Pe roci calcaroase, dolomite, sisturi calcifere etc., umede; basiph., xeroph., (substrathygroph.-) subhydroph., omproph., mo.- f. photoph., anitroph., mo. nitroph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955 corr. Wirth 1980, Collematetea cristati Wirth 1980, Collematetelia cristati Wirth 1980.
- bor.- med.

    476. Collema dichotomum (With.) Coppins
    (Collema fluviatile (Huds.) Steud.; Leptogium fluviatile (Steud.) Leight.).
    Tal cu lobi asezati ca tiglele de pe casã, cenusiu-verzui-albãstrui; apotecii asezate pe marginea talului, formã de urnã, disc rosu, cu margine dublã; ascospori elipsoizi, la început 3-septati, la urmã muriformi de 20-30 x 8,5-13 µm.  Saxicol: pe stânci umede; mo. acidoph.- subneutroph., f. hydroph., (mo.-) ex. photoph., anitroph.; în Verrucarion funckii Wirth 1972.  - bor.- mieur.- mo.

    477. Collema fasciculare (L.) F.H. Wigg.
    (Collema agregatum (Ach.) Röhl.; Collema conglomeratum Hoffm.).
    Tal monofolios sub formã de rozetã destul de dezvoltatã, negru-oliv sau brun, cutat, la margine întreg sau nu; J/K -. Apotecii numeroase, de mãrime mijlocie sau micã, plate sau usor convexe, brunii sau rosii, cu marginea întreagã sau cutatã; ascospori curbati în formã de S (Fig. 20: h), rar drepti, 9-16 septati, de 35-65 x 4,5-5 µm.
Pe lemne vechi de foioase si conifere, printre muschi si pe stânci; subneutroph., -mo.acidoph., mo.- ex. photoph., f. hygroph., substrathygroph., anitroph./ mo.nitroph.; caract. Lobarion pulmonariae Ochsner 1928.  - mieur.- subatl.- med.

    478. Collema flaccidum Ach.
    (Collema rupestre (Sw.) Rabenh.; Synechoblastus flaccidus Ach.; Leptogium rupestre A. Massal.; Collema furvum (Ach.) DC.; Collema rupestre f. granulosum Zahlbr.; Collema rupestre v. majus (Flot.) Zahlbr.).
     Tal folios, cu lobi mari, subtiri si rotunjiti, la mijloc asezati ca tiglele de pe casã formând o rozetã de 1-2 x 3-5 cm., uneori monofolios, verde-cenusiu, verde-întunecat sau verde bruniu pe fata superioarã, de culoare mai deschisã pe fata inferioarã; apotecii de 0,5-1,5 mm.  , cu disc brun-rosietic, plat la început apoi usor convex; ascospori elipsoizi, 3-5 septati sau muriformi, de (14-)26-34 x 6-6,5(10-12) µm. Saxicol (pe roci silicioase) sau corticol (foioase), rar pe muschi; subneutroph., ombroph., substrathygroph.- subhydroph.- me.- ex. hygroph., ex. schioph.- ex. photoph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955, Psoretalia decipientis Mattick ex Follm. 1974.  - (arkt.) bor.- med.

    479. Collema fragrans (A.L.Sm.) Ach. em Degel.
    (Leptogium microphyllum (Ach.) Leight.; Collema microphyllum Ach.).
    Tal foarte mic, de -0,5 mm., cu lobi de 0,3-1,5 mm., brun-verzui sau oliv-verzui, J/K + (rosu-brun); apotecii numeroase, mai ales în mijlocul talului, mici, de -0,7 mm., rosii, sub formã de urnã; asce clavate, în formã de parã, cu 8 spori; ascospori incolori, muriformi, de 16-30 x (6,5)8,5-17 µm. Corticol, în deosebi pe Fagus, însã si pe Populus, Ulmus etc., uneori pe lemn; subneutroph.- neutroph., ex. photoph., mesoph., mo. nitroph.;  - mieur. subatl.- med.

    480. Collema limosum Ach.
    (Collema glaucescens Hoffm.)
     Tal membranos, nelobat, indistinct mãrginit, de 1-3 cm., întunecat-oliv-verde, albastru-verde, brun-negru, neted pânã la verucos, fãrã isidii; apotecii de 2 mm.  , cu disc galben-rosu sau rosu-brun; ascospori 4-6/ ascã, de 26-34 x 10-15 µm, elipsoizi, la început 3-septati, mai târziu muriformi (Fig. 20: d); himeniu J/K + (albastru). Pe sol, mai mult pe argilã calciferã; mo.basiph.- (sub)neutroph., ex.- f. photoph., substrathygroph., nitroph.; în asociatii efemere de muschi. - (bor.-)- mieur.- submed.(-med.).

    481. Collema multipartitum A.L.Sm.
    Tal bine dezvoltat, lobat, lobi lineari, de 0,5-1,5 mm. lãtime, oliv-brun sau brun-negricios, J/K + (rosu); apotecii negre-rosietice, cu margine latã si cu discul plat sau convex; ascospori 8/ ascã, adesea usor curbati, de obicei 3-septati (Fig. 20: e), de 28-48 x 5-7 µm. Pe roci calcaroase, uneori pe dolomite sau sisturi calcifere; substrathygr., photoph., basiph., subhygroph., ex.- f. photoph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955 corr. Wirth. 1980. - mieur.- smed.(-med.).

    482. Collema nigrescens (Huds.) DC.
    (Collema nigrescens f. quinqueseptatum Zahlbr.; Collema vespertilio (Lightf.) Hoffm.; Synechoblastus vespertilio Hepp).
    Tal monofolios sau sub forma unei rozete de 2-5 cm. lãtime, cu lobi mari, scurti rotunjiti, ± radiali, uneori verucos sau cu isidii rotunde, oliv-verde pânã la bruniu; apotecii de 0,6-1 mm.  , numeroase, la început imerse, apoi sesile, cu discul rosu-brun si cu margine care mai târziu dispare; ascospori 5-12 septati (Fig. 20: g), de 25-50 x 3-4,5(-5,5) µm. Corticol, în special pe Acer, Sorbus, Fraxinus, Ulmus, Populus tremula;  subneutroph., -mo. acidoph., mo.-ex. photoph., f.hygroph., substrathygroph., anitroph./ mo. nitroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928; caract. Physcietum ascendentis Frey & Ochsner 1926. - bor.- atl.- mieur.- subatl.- med. mo., oz.

    483. Collema polycarpon Hoffm.
    (Collema polycarpum (Schaer.) Kremphl.).
    Tal folios, lobat, negru, sub formã de rozetã de 2-3(5) cm.  , lobi scurti, radiali, fãrã isidii; apotecii foarte numeroase, de -1 mm  , sesile, plate sau usor convexe, cu discul rosu-brun, la urmã negru si cu margine nedistinctã; ascospori fusiformi, 1-2-3-septati (Fig. 20: f), de 18-28 x 6,5-8,5 µm. Pe roci calcaroase; basiph., xeroph., (substrathygroph.) subhydroph., ombroph., mo.-f. photoph., anitroph.- mo.nitroph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955 corr. Wirth 1980. - arkt.- med.

    484. Collema tenax (Sw.) Ach.
    (Collema pulposum (Bernh.) Ach.; Collema pulposum v. confertum f. hyporrhizum Harmand; Collema pulposum f. nudum Flot.; Collema tenax v. vulgare  f. nudum (Schaer.) Flot.; Collema pulposum f. obscuratum Zahlbr.; Collema granulatum Röhl.; Collema pulposum v. granulatum Röhl.).
    Tal folios, lobat, în formã de rozete de 2-3 cm.  ; lobi rotunzi, erecti sau asezati ca tiglele de pe casã, uneori convexi, cenusiu-verzui, verde-negriciosi sau negri, umeziti devin negri; apotecii de 1-2 mm.  , la început imerse, apoi sesile, cu discul rosu-brun pânã la negru si cu margine indistinctã; ascospori 3-septati sau muriformi, de 14-32 x 6-12 µm; tal K + (rosu); himeniu J + (albastru). Pe sol ± calcifer; basiph.- subneutroph., ex. schioph.- f. photoph; în Toninion sedifoliae Hada  1948. - arkt.- med.
    485. Collema undulatum Laurer ex Flot.
    (Collema laureri (Flot.) Nyl. [61/ nr. 656]).
    Tal pielos, macrofolios, cel mai adesea de 3-6 cm., verde-bruniu sau negru, la margine lobat, lobi lungi, ± concavi, subtiri, fata superioarã lucioasã; J/K -; apotecii numeroase, de 0,5-1,5 mm.  , la început imerse apoi sesile, brun-rosietice, plate si cu margine; excipulul, himeniu si marginea talinã dezvoltate; ascospori îngust elipsoizi, la ambele capete rotunjiti, 3-septati (Fig. 20: c), de 17-30 x 6,5-9 µm. Pe roci calcaroase, dolomite, sisturi calcifere, sol calcifer etc.; basiph., substrathygroph.- subhydroph., mo.- f.photoph; în Collemation fuscovirentis Klem. 1955 cor. Wirth 1980.  - arkt.- mieur.-h'mo.- med.alp.

    D. 5. 9. 2. Leptogium (Ach.) Gray (1821)
    Tal cel mai adesea pielos, crustos si la periferie lobat, solzos, granulos-veruculos, foliaceu sau microfruticos, cu ramificatii cilindrice, simplu sau format din douã lamele suprapuse, umezit devine gelatinos, fata inferioarã nudã sau cu rizine pâsloase cu care se fixeazã de substrat,  paraplectenchimatic corticat numai pe o fatã sau pe ambele fete (Fig. 11: B). Fotobiont: Nostoc (cu celule în lanturi). Apotecii imerse la început apoi sesile sau scurt pedicelate, lecanorine, dispuse marginal sau superficial, cu disc lãrgit, circular; excipul paraplectenchimatic si contine alge; hipoteciu format din hife încâlcite sau paraplectenchimatic; parafize simple, alipite. Ascospori 8/ ascã, ovoizi, elipsoizi, în formã de navã, alungit fusiformi pânã la aciculari, drepti sau usor curbati, incolori, 3 pânã la multi-septati sau muriformi, cu membranã subtire.

    486. Leptogium byssinum (Hoffm.) Zw. ex Nyl.
    (Collema byssinum Zw. [61/ nr. 660]).
    Tal folios-lobat subtire cornos, putin granulos, granule de 0,2 mm., albastru- cenusiu pânã la cenusiu- verzui, oliv-brun pânã la brun- negru; apotecii biatorine, de 0,8 mm., brun-rosietice, ± imerse, mai târziu plate (pânã la usor convexe), cu margine îngustã; ascospori de 14-33 x 7-15 µm., multiseptati, cu 0- 1 sept longitudinal.
Pe sol argilos (terenuri cultivate etc.); subneutroph.- mo. basiph., substrathygroph.; - bor.- smed.

    487. Leptogium cyanescens (Rabenh.) Körb.
    (Leptogium tremalloides (L.) S. Gray.; Leptogium caesium (Ach.) Vain..
    Tal pielos, fragil, putin lucios, lobat, bleu-cenusiu pânã la albastru- cenusiu, pe fata superioarã cu isidii numeroase plate pânã la cilindrice, lobi adesea de 4-8 mm. lãtime convexi pânã la ± plati, dedesubt neted, mai deschis la culoare, uneori aproape galben; apotecii foarte rar, de mãrime mijlocie, discul plat, brun-rosietic, cu margine zimtatã; ascospori 8/ ascã, slab muriformi,  de 18-23(25) x 7-9(10) µm. Saxicol: pe stânci, printre muschi; subneutroph., ombroph.;  - (s')bor.- subalt.- med.(mo.), (oz.).

    488. Leptogium diffractum Kremp. ex Körb.
    (Leptogium placodiellum Nyl.).
    Tal pielos placodioid, sub formã de stea sau de rozetã rotundã, de 3-12 mm  , spre interior ± areolet (areole -0,4 mm), la margine lobat (lobi -0,5 mm. lãtime, putin bombati), oliv- brun pânã la brun-negru; apoteciile nu se cunosc. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., mo.-f. photoph., anitroph.; - mieur.- med.

    489. Leptogium gelatinosum (With.) J.R.Laudon
    (Leptogium scotinum Fr.; Leptogium sinuatum (Huds.) A. Massal.; Leptogium scotinum v. sinuatum Forss.).
    Tal pielos, lobat, lobi mari, cu marginea întreagã pânã la putin divizatã, fata superioarã sbârcitã pânã la cutat costatã, brun, rosu-brun, nu rar cenusiu; apotecii frecvent de -1(2) mm., disc concav pânã la plat, rosu-brun, cu margine; parafize la capete brunii; ascospori elipsoizi, muriformi (6-8 septe transversale si 2-3 longitudinale), la ambele capete ascutiti, de 24-48 x 8-17 µm. Pe sol nisipos si pe roci cu muschi; subneutroph.- mo. basiph., mo.(f.) photoph.;  - bor.- med.

    490. Leptogium lichenoides (L.) Zahlbr.
    (Leptogium atrocoeruleum A. Massal.; Leptogium lacerum S. Gray.; Leptogium lichenoides f. fimbriatum (Ach.) Zahlbr.; Leptogium lichenoides v. lophaeum (Ach.) Zahlbr.; Leptogium lacerum v. lophaeum Körb.; Leptogium lichenoides v. pulvinatum (Hoffm.) Zahlbr.; Leptogium atrocoeruleum v. pulvinatum Beltram).
    Tal pielos, micro folios, lung costat si cel putin spre capete cu isidii cilindrice, cu marginea franjuratã, albastru-cenusiu, brun-cenusiu pânã la brun; apotecii rar, de 0,3-0,5 mm.  , sesile, discul plat, brun-rosietic, adesea cu margine isidioasã; parafize la capete brune; ascospori muriformi, de 34-48 x 8-14 µm . Pe stânci  acidice si calcifere, printre muschi, pe sol si la baza arborilor bãtrâni; subneutroph.- mo. basiph., ex. schioph.- f. photoph., substrathygroph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955.  - arkt.- med.

    491.  Leptogium plicatile (Ach.) Leight.
    (Leptogium turgidum (Ach.) Crombie; Leight.; Collema plicatile Ach.; Leptogium cataclystum (Körb.) Harmand; Collemodium cataclystum Körb.; Collema cataclystum Harmand; Leptogium hydrocharum Zahlbr.; Collema hydrocharum Ach.; Leptogium plicatile v. firmum H. Olivier ).
    Tal pielos, uniform, lobat în formã de rozete de 3-5 cm.  , brun-oliv sau verde-bruniu, umezit devine verde-întunecat, adesea cu numeroase verucozitãti, lobii se acoperã unii pe altii, la capete lati, ± îndreptati în sus; apotecii rar, în formã de ulcior, la început cu deschidere ca un punct ce se lãrgeste mai târziu, disc concav apoi plat, rosu-brun, de -1 mm., cu margine la început groasã apoi subtire; ascospori 8/ ascã, elipsoizi, la început 3-septati apoi muriformi, de 20-35 x 8-14 µm. Pe roci calcaroase submerse si pe roci acidice irigate de apã calciferã; basiph.- subneutroph., mo.- ex. photoph., substratygroph.; caract. Collemation fuscovirentis Klem. 1955. - s'bor.- med.

    492. Leptogium saturninum (Dicks.) Nyl.
    (Leptogium saturninum A. Massal.; Mallotium saturninum A. Massal.; Mallotium tomentosum Körb.; Mallotium tomentosum (Dickson) S. Gray;  Collema myochroum Rabenh.; Mallotium myochroum A. Massal.; Leptogium saturninum f. furfuraceum Zschacke; Leptogium hildenbrandii Nyl.).
    Tal pielos, folios-lobat, de -5 (8) cm., lobi de 0,5-2 cm. lãtime, se acoperã unul pe altul, fata superioarã neagrã pânã la cenusiu- neagrã, cu isidii fãinos- granuloase pânã la cilindrice (coralinice), pe fata inferioarã alburiu, cu rizine; apotecii rare, sesile, cu discul de 0,5-1 mm.  , plat, brun-rosietic pânã la negru, cu margine galben-brunã; parafize la capete brune; ascospori 8/ ascã, elipsoizi, 3-septati la început apoi muriformi, de 20-32 x 10-11 µm. Corticol: pe scoartã de diferiti arbori, în special Populus tremula si saxicol; caract. Physcietum ascendentis Frey & Ochsner 1926. - bor.- subatl.- mieur.- subatl.- med. (mo.), (oz.).

    493. Leptogium subtile (Schrad.) Forss.
    (Leptogium minutissimum (Flörke) Fr. [A.Z.C.L. III: 165, VIII: 291, X: 253], [61/ nr. 672]).
    Tal pielos (nu este crãpat), sub formã de rozete mici de -0,5(1) mm., cu margine lucioasã, adesea ± rotund, ca o perinã de culoare cenusie pânã la aproape verzuie, lobi de -0,3 mm. lãtime, ridicati sau culcati; apotecii de -0,5(1)mm., sesile pânã la aproape imerse, sub formã de urne, disc rosu-brun, plat, cu margine lucioasã, adesea ± rotund; parafize la capete brune; ascospori elipsoizi, la ambele capete ascutiti, la început 7-11 septati apoi muriformi, de 20-30 x 6-12 µm. Tericol (pe rãmãsite putrede, pe argilã, pe vetre cu muschi) si corticol (pe trunchiuri bãtrâne de Populus tremula etc.). - bor. mieur.

    494. Leptogium tenuissimum (Dicks.) Körb.
    Tal folios, de -3 mm., crustos la mijloc, la margine digitat-lobat, verde sau negru-brun, lobi de - 0,2-0,3 mm., pe margini cu grupe de isidii cilindrice, coraloide; apotecii sesile sau rar imerse, de 0,2-0,4(-1,5) mm., disc plat, rosu-brun, cu margine care mai târziu dispare; parafize brune în partea superioarã; ascospori muriformi, de 24-36 x 9-14 µm; himeniu (mai ales ascele) J/K + (albastru-violet). Tericol, cel mai adesea pe sol calcifer printre muschi; subneutroph. (-mo.basiph.), (ex.) mo. schioph.- ex. photoph., substrathygroph.;  - bor.- med. (mo.).

    D. 5. 10. Ectolechiaceae Zahlbr. (1905)
    Tal crustos, granulos pânã la minuscul scvamulos, efuz; cortexul lipseste, la început prezent un strat cartilaginos; fotobiont: chlorococcoid; ascoma: apoteciu sesil, spre bazã vizibil constrâns, rotund, cu margine prominentã, disc concav pânã la plat; excipulul talin lipseste, excipulul propriu pseudoparenchimatos, întunecat-rosu-brun; hamateciu: parafize simple sau bifurcate, drepte, la capãt umflate si pigmntate întunecat-brun; hipoteciu brun-negru.

    D. 5. 10. 1. Lopadium Körb. (1855)

    495. Lopadium disciforme (Flot. Kullhem.
    (Lopadium pezizoideum (Ach.) Körb.).
    Tal crustos, granulos pânã la minuscul scvamulos, efuz, brun pânã la brun-cenusiu; cortexul lipseste, la început este prezent un strat cartilaginos; fotobiont: chlorococcoid, celulele globoase sau larg elipsoide, de 8-17 x 8-12 µm. Ascoma: apoteciu sesil, spre bazã distinct constrâns, discul de  0,5-1 mm.  , concav pânã la plat, negru; excipul talin lipseste; excipul propriu pseudoparenchimatos, întunecat-rosu-brun; hamateciu: parafize simple sau bifurcate, drepte, partea terminalã cu capetele umflate si pigmentate întunecat-brun; hipoteciu brun-negru; asce elipsoide pânã la clavat-cilindrice, contin câte un spor; ascospori muriformi, galbeni pânã la bruni de 48-120 x 20-46 µm; himeniu J + (albastru); parafizele si ascosporii J + (galben), ascele J + (albastru apoi rosu-brun). Pe scoartã, muschi, resturi de plante, în special în zone alpine si subalpine; mo.-me acidoph., mo.(-me.) ombroph., mo. photoph. (ex.schioph.), anitroph.; în Lobarion pulmonariae Ochsner 1928; caract. Megasporetum verrucosae Frey 1927.  - bor.- mieur.-mo.

    D. 5. 11. Eigleraceae Hafellner (1984)

    D. 5. 11. 1. Eiglera Hafellner (1984)
    Tal crustos; fotobiont: chlorococcoid; ascoma: apoteciu imers, tip Aspicilia; excipulul propriu abia evident cu exceptia pãrtii superioare întunecat albastru-verzui; hamateciu: parafize libere, septate, moderat furcate, uneori spre capãt lãrgite sau clavate, lipsite de capsulã pigmentatã; asce cu 8 spori, larg clavate, elipsoide, cu tolus amiloid; ascospori simpli, incolori, netezi, lipsiti de perispor îngrosat.

    496. Eiglera flavida (Hepp) Hafellner
    (Lecanora flavida Hepp; Aspicilia flavida (Hepp) Rehm.; Lecidea contraria Malme; Lecanora ochracea Jatta).
    Tal crustos foarte subtire, crãpat, palid- ocru, cenusiu-galben pânã la întunecat, K -, medula J + (albastru); apotecii negre, cu disc circular, de -0,4 mm., concav mai apoi plat; hipoteciu incolor; asce cu 8 spori; ascospori simpli, incolori, netezi, lipsiti de perispor îngrosat, de 12-18 x 7-10 µm; himeniu J + (albastru); asce si ascospori J + (rosu-brun). Saxicol: pe sisturi cristaline, roci calcaroase etc.; mo. basiph.- neutroph.; - bor.- med.

    D. 5. 12. Haematommataceae Hafellner (1984)
    Tal crustos, uniform, de obicei sorediat, partial sau ± în întregime fixat de substrat prin hifele talului; fotobiont: trebouxioid. Ascoma: adesea lipseste sau apoteciu sesil, ± imers, cu discul rosu sau brun; excipul talin de aceeasi culoare cu talul, adesea sau exclusiv sorediat; excipul propriu rosu sau brun; hipoteciu incolor; hamateciu: parafize ramificate si anastomozate sau rar simple, fãrã sau cu o foarte micã umflãturã la capete; asce clavate, de tip Lecanora sau cu un dom apical amiloid, contin câte 8 spori; ascospori de la fusiformi pânã la aciculari, multi-septati, incolori.

    D. 5. 12. 1. Haematomma A. Massal. (1852)

    497. Haematomma ochroleucum (Neck.) J.R.Laudon
    (Haematomma coccineum (Dicks.) Körb.; Haematomma coccineum  f. leiphaemum Körb.; Lepra leyphaema Mer.; Haematomma coccineum v. porphyricum (Pers.) Th.Fr.; Lepra leiphaema DC.).
    Tal alb, alburiu, cenusiu-albicios, cenusiu-verzui, usor ocru pânã la galben ca sofranul, pânã la margine granulos-fãinos soredios, cu prototal albicios, K + (gãlbui), P + (galben). Apotecii împrãstiate, punctiforme, de pânã la 3 mm  , imerse, cu discul plat sau putin convex, albastru-rosietic; epiteciu brun-rosietic, K + (violet); hipoteciu de obicei bruniu sau galben, K + (galben); ascospori aciculari, de forma unei suveici, 3-7 septati, de 30-70 x 5-7 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: Atranorin, Zeorin, Porphyril-S. Pe roci silicioase, sol, scoartã; mo.-me. acidoph. anitroph.; în Lecanoretum orostheae Hil 1927, Pertusarietum amarae Hillmann 1925, Pertusarietum hemisfericae Almb. 1948 ex. Klem. 1955; caract. Lecideetum lucidae Schade 1934 ex Klem. 1950;  - s'bor.- atl.- mieur. subatl.- med.

    D. 5. 12. 2. Loxospora A. Massal.  
    Tal crustos, cu sau fãrã soredii, albicios, cenusiu deschis, verzui-cenusiu; fotobiont: chlorococcoid; apotecii rosii brune, (K - purpuriu), ± pruinoase, plate, cu margine talinã; epihimeniu galben-brun pânã la rosietic; hipoteciu incolor pânã la palid- bruniu; himeniu J + (albastru); parafize simple pânã la ramificate; asce clavate pânã la îngust-clavate; ascospori aranjati spiralat în ascã, aciformi, septati; picnospori baciliformi. Ch.: Thamnol-S., Elatin-S.

    498. Loxospora cismonica (Beltram) Hafellner
    (Haematomma cismonicum Beltram; Lecanora haematomma Ach.).
    Tal subtire, nemarginat, neregulat rotund, alb; K - sau + (palid slab perceptil); apotecii risipite, de obicei rotunde, de - 0,8 mm., la început ca un mamelon apoi sesile, roz-brunii, disc concav apoi plat, pruinos, cu margine talinã albicioasã si care în cele din urmã dispare; epiteciu granulos, rosu spãlãcit; hipoteciu bruniu, K + (galben); ascospori spiralat-viermiformi, simpli pânã la 3-septati, de 30-35 x 5-6 µm; himeniu J + (albastru). Corticol; mo.-me acidoph., ex. schioph.- mo. photoph., anitroph.; în Thelotremetum lepadini Hillmann 1925. - mieur.- h'mo.

    499. Loxospora elatina (Ach.) A. Massal.
    (Haematomma elatinum (Ach.) A. Massal.).
    Tal subtire, în general nu fructificã, soredios; sorale în general crem pânã la cenusiu-verzui; apotecii sesile, mici, de -1 mm., bruniu-rosietice, cu margine cornos-fãinoasã care mai târziu dispare; hipoteciu incolor; ascospori 8/ ascã, spiralati, ca o nuia, 3-5 septati, de 45-50 x 4-5 µm; himeniu J + (albastru intens); tal K + (intensiv galben pânã la oranj), C + (galben), P + (oranj); Ch.: Thamnol-S, ± Elatin-S, ± (Squamat-S). Pe scoartã de Picea, Betula, Pinus; me.- f. acidoph., anitroph.; în Pseudevernietum furfuraceae Hil 1925, caract. Lecanactidetum abietinae Hilitzer 1925;  - s'bor.- mieur. h'mo. (oz.).

    D. 5. 13. Hymeneliaceae Körb.
    Tal crustos, imers sau superficial, neted pânã la areolat, placodioid (cu marginile lobate) pânã la scvamulos-lobat, efuz sau ± delimitat de prototal; în structurã anatomicã: cel cu fotobiont Trentepohlia nu este corticat, la cel cu fotobiont chlorococcoid stratul algal si medula nu sunt diferentiate sau cortexul este insuficient dezvoltat. Ascoma: apoteciu imers rar devine ± sesil, cu discul la început concav apoi ± plat; excipul talin subtire sau ± proeminent, lipsit de celule algale; excipulul propriu subtire, incolor sau gãlbui; parafize simple sau ± ramificate în partea superioarã (uneori sunt bogat ramificate si anastomozate, puternic conglutinate- Megaspora verrucosa-). Asce cu (4-) 8 spori, cilindric-clavate, clavate, de tip Lecanora; ascospori globosi pânã la elipsoizi, simpli, incolori, cu pereti subtiri, lipsiti de perispor distinct.

    D. 5. 13. 1. Aspicilia A. Massal. (1852)
    Tal crustos, neted, areolat pânã la placodioid. Apoteciu aspiciloid, imers, rareori ± sesil. Asce de tip Lecanora, contin 2-8 spori; ascospori globosi pânã la elipsoizi, simpli, incolori, cu pereti subtiri.
    Observatii. Din România, Zona VI (Muntii Banatului): jud. Caras- Severin: Valea Cernei la Bãile Herculane se mai semnaleazã: Aspicilia banatica Gyeln. [161].

    500. Aspicilia adunans Arnold
    (Lecanora lapponica Zahlbr.; Lecanora adunans Nyl.; Aspicilia glacialis Arnold).
    Tal granulos si lobat, alb sau alb-cenusiu, K +; apotecii negre, imerse, de 1 mm.   sau mai mari; epiteciu verde de smaragd; ascospori de 12-16 x 7-9 µm; himeniu J + (albastru apoi rosu-brun). Pe roci acidice (silicioase); caract. Lecideetum obscurissimae Frey 1933.

    501. Aspicilia aquatica Körb.
    (Lecanora aquatica (Körb.) Hepp; Lecanora amphibola Vain. ).
    Tal bine dezvoltat, areolat, neted sau verucos-lobat, adesea aproape scvamulos, alb-cenusiu sau verde-cenusiu, K -. Apotecii de - 1 mm  , de obicei imerse, concave apoi plate, cu disc negru si cu margine subtire; parafize la capete verzi sau brun-verzui; himeniu de (110)150-180(200) µm; picnospori de 12-15 µm lungime; ascospori 8/ ascã, elipsoizi, de 22-27(35) x 14-188 µm. Saxicol: pe rocile de la marginea râurilor si lacurilor; subneutroph., me.-f. hydroph., ex. schioph.- ex. photoph.; caract. Hymenelietalia lacustris Drehwald 1993, în Verrucarion praetermissae Cern. & Hada  1944 em Wirth 1972.  - (arkt.)bor.- med.-alp.

    502. Aspicilia caesiocinerea (Nyl. ex Malbr.) Arnold ex Malbr.
    (Lecanora caesiocinerea Nyl.).
    Tal cenusiu, cu reactivii -; medula J + (albastru). Apotecii cu disc circular, negru si cu marginea deschis coloratã; epiteciu verde-oliv; ascospori 6/ ascã, de (14)20-30(35) x 12-16(22) µm; himeniu de (80)120-150(200) µm, J + (albastru apoi rosu); picnospori de 6,5-9(12)µm. Saxicol, mai ales pe roci silicioase expuse; (subneutroph.) mo.-me. acidoph., mo.-f. photoph., (anitroph.) mo.-f. nitroph.; în Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972, caract. Aspicilietum cinereae Frey 1923.  - bor.- med.mo.

    503. Aspicilia calcarea (L.) Mudd.)
    (Lecanora calcarea (L.) Sommerf.; Lecanora calcarea v. concreta Hepp; Aspicilia calcarea Mudd. v. concreta Körb.; Lecanora pavimentans Nyl.; Aspicilia calcarea f. pavimentans Hazsl. [61/ nr. 1929]; Lecanora cinerascens Zahlbr.; Aspicilia calcarea f. cinerascens Hazsl.; Lecanora farinosa Nyl.; Lecanora calcarea v. concreta f. farinosa Zahlbr.; Lecanora calcarea f. opegraphoides DC.;  Aspicilia farinosa (Flörke) Arnold; Lecanora pavimentans v. stigmatophora Nyl.).
    Tal crustos, crãpat sau crãpat- areolat (la margine ± radiar-crãpat) neted, alb, cenusiu-gãlbui, albastru-albicios pânã la cenusiu-verzui, cu prototal cenusiu pânã la cenusiu-verzui. Apotecii de 0,4-0,8 mm., ± imerse, negre, plate, pruinoase, cu margine proeminentã, uneori cu disc mucilginos; hipoteciu incolor; parafize la capãt oliv-brune; ascospori 4 (mai rar 2, 3, 5, 6, foarte rar 8)/ ascã, de 18-30 x 14-22 µm; himeniu de -115 µm; picnospori de 11-22 x 1 µm. Saxicol: pe roci calcaroase; basiph., me. xeroph., anitroph./mo. nitroph.; caract. Aspicilion calcareae Albertson 1950 si Aspicilietum calcareae Du Rietz 1925 em. Roux 1978; - s'bor.- med.

    504. Aspicilia cervinocuprea Arnold
    (Lecanora cervinocuprea) Mig.)
    Tal brun pânã la rosu, la margine alburiu, R -, medula J + (rosu); apotecii mai închise la culoare sau concolore cu talul, mici, de obicei plate, brun-negre si cu margine; epiteciu brun; hipoteciu incolor; ascospori de 10-14 x 5-6 µm, ovoizi si uneori au picãturi de ulei.  Saxicol: pe roci silicioase. - mieur.- smed. co.

    505. Aspicilia cinerea (L.) Körb.

(Lecanora cinerea (L.) Sommerf.; Aspicilia cinerea v. vulgaris Körb.; Lecanora cinerea v.

alba (Schaer.) Flagey; Lecanora cinerea f. alpina Mig.; Lecanora cinerea f. macrocarpa (Räs.) Zahlbr.; Lecanora cinerea v. intermutans Nyl.; Lecanora intermutans Nyl.).
    Tal crustos areolat- crãpat (pânã la aproape crãpat), cenusiu, cenusiu-bruniu, pal-cenusiu, cu prototal negru; apotecii negre, de -1, 5 mm., concave, mai târziu plate, cu margine talinã groasã care mai târziu dispare; hipoteciu incolor; parafize la capete brune sau cenusiu-brune; ascospori 8 rar 6/ ascã, simpli, de 12-22(25) x 6-13 µm; himeniu de - 115 µm; picnospori de 11-22 x 1 µm, J + (albastru apoi galben si la urmã brun-rosietic). Saxicol, mai ales pe roci silicioase; mo.-me. acidoph., me. xeroph., ex.-f. photoph.; în Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972, caract. Aspicilietum cinereae Frey 1922; - bor.- med.- mo.

    506. Aspicilia contorta (Hoffm.) Kremp.
    (Aspicilia contorta ssp. contorta; Lecanora contorta Stnr.; Lecanora calcarea v. contorta Hepp; Aspicilia calcarea v. contorta Körb.; Aspicilia contorta ssp. hoffmanniana Ekman & Fröberg.; Lecanora hoffmanii (Ach.) Müll.-Arg.; Lecanora hoffmannii v. caesioalba Ach.).
    Tal brãzdat pânã la areolet, cenusiu pânã la oliv, ± alb pruinos, de obicei nu fãinos-cretos; prototal indistinct; apotecii 1-3/ areolã, imerse pânã la puternic proeminente, cu margine radial sfâsiatã, negre, pruinoase sau nu; ascospori elipsoizi, de 18-30 x 14-22 µm. Pe roci calcaroase, tigle si scoartã; basiph.- neutroph., mo. nitroph.; caract. Aspicilion calcareae Albertson 1950, Aspicilietum contortae Kaiser 1926 ex Klem. 1955;  -(s'bor.)- mieur.- med. (ssp. contorta); - s'bor. med. (ssp. hoffmanniana); -med. (Aspicilia cacuminum).
    Obsrvatii: diagnozã si ecologie asemãnãtoare are Aspicilia cacuminum Müll.-Arg.; deosebiri: ascospori sferici, de 15-19 µm  , aranjati în ascã pe 2 rânduri neregulate).

    507. Aspicilia coronata B. de Lesd.
    (Lecanora coronuligera Zahlbr.; Lecanora coronata (A. Massal.) Jatta; Aspicilia coronata (A. Massal.) Anzi).
    Tal endolitic pânã la semiendolitic, galben-cenusiu pânã la cenusiu-alb, cu mici verucozitãti sau areolat numai în vecinãtatea apoteciilor; apotecii de -0,4 mm., imerse la început apoi sesile, negre, pruinoase si cu margine; ascospori 2-4/ ascã, de 12-18 x 12 µm. Pe roci calcaroase; basiph.- neutroph., mo. nitroph.; - (s'bor.) mieur.- med.

    508. Aspicilia gibbosa (Ach.) Körb.
    (Lecanora gibbosa (Ach.) Nyl.; Lecanora subdepressa Nyl.; Lecanora gibbosa v. subdepressa Nyl.; Aspicilia subdepressa Arnold; Lecanora gibbosa f. ocellata Jatta).
    Tal gãlbui-cenusiu, verde-cenusiu pânã la albãstrui-cenusiu, verucos areolat (areolele mãrginite "dezbrãcat" de prototal negru), K - sau + (brun murdar); medula (în sectiune) izolatã, ± dens opacã, J + (albastru); apotecii izolate în areole, de 0,8 mm., la început imerse apoi sesile, plate, negre, cu margine (excipul indistinct, -25 µm); himeniu de 120-150(185)µm; ascosporii 4-8/ ascã, de 20-26 x 12-14(18) µm; himeniu J + (albastru la început, apoi rosu sau rosu brun). Saxicol:. pe roci silicioase, în locuri umbroase sau deschise; subneutroph.- me. acidoph., ex.- f. photoph., mo.- me. nitroph., caract. Aspicilietalia gibbosae Wirth 1972; photoneutroph., hydroph., mo. acidioph.- neutroph., caract. Aspicilietum lacustris Frey 1926 (v. subdepressa).  - mieur.

    509. Aspicilia laevata (Ach.) Arnold
    (Lecanora laevata (Ach.) Nyl.; Aspicilia depressa Lojka [61/ nr. 1905]).
    Tal subtire pânã la foarte subtire, indistinct pânã la puternic crãpat, rar crãpat-areolat, cu fata superioarã netedã, verde-cenusiu, oliv-cenusiu pânã la întunecat-cenusiu; medula P + (oranj), K + (gãlbui); apotecii numeroase, aglomerate, de 0,4 mm., plate pânã la usor concave, cu margine ± puternicã, care mai târziu dispare; ascospori de 13-17(23) x 9-13 µm.; Ch.: Stictin-S, ± Norstictin-S. Pe roci necalcifere (porfir etc.), în locuri umede si umbroase; mo.- me. acidoph., substrathygroph., ex. schioph.- mo. photoph., în Porpidion tuberculosae Wirth 1972.  - bor.- med. mo.

    510. Aspicilia leprosescens (Sandst.) Hav.
    (Lecanora leprosescens Sandst.).
    Tal crustos areolat, la început neted apoi cornos, R -; apotecii imerse, negre, cu margine alb-cenusie; hipoteciu incolor; parafize cu capetele galbene; ascospori 4-8/ ascã, de 20-30 x 14-16 µm. Saxicol: pe roci de coastã cu depuneri de gunoi natural; caract. Verrucarion marinum Klem. 1955.  - smed.

    511. Aspicilia myrinii (Fr. in Myrin) J. Steiner
    (Lecanora myrini (Th.Fr.) Tuck. ex M.A.Curt.; Lecanora myrini Nyl.; Aspicilia cinerea v. myrini Th. Fr.; Aspicilia cinerea f. polygonia Anzi).
    Tal alb, cenusiu- galben, în herbar ocru, granulos sau crãpat-areolat, gros, K + (galben apoi rosu); medula J + (albastru sau violet); apotecii de 0,8-1,5 mm  , plate, (umezite) negre, pruinoase sau nu; hipoteciu incolor; epihimeniu verzui-negru, albastru-negru, oliv; ascospori de 11-20 x 7-11 µm; himeniu J + (albastru); Ch.: Norstictin- S. Saxicol: preferential pentru silicati; caract. Lecideetum obscurissimae Frey 1933. - arkt.- alp.

    512. Aspicilia obscurata (Fr.) Arnold
    (Lecanora obscurata (Fr.) Nyl.).
    Tal întunecat- cenusiu gravat colorat verzui sau bruniu, neregulat crãpat- areolat, subtire, areole de -1 mm. lãtime; apotecii negre, la început imerse si plate apoi sesile si convexe, de - 0,7 (1,0) mm., cu margine proprie neagrã, puternicã; excipulul de 35-100 µm; ascospori 8/ ascã, de 14-19 x 8-12 µm. Saxicol: pe roci silicioase.
- bor.- mieur.

    513. Aspicilia recedens (Taylor) Arnold
    (Aspicilia bohemica Körb.; Lecanora bohemica (Körb.) H. H. Magn.; Lecanora recedens (Taylor) Nyl.; Lecanora griseola Th. Fr.; Lecanora bohemica f. fluviatilis (Körb.) Grummann; Lecanora recedens f. fluviatilis (Körb.) Mig.).
    Tal crustos- areolat, uneori granulos, alb-cenusiu pânã la cenusiu- plumburiu, adesea cu întepãturi brune pânã la brun-violete, areole ± netede; apotecii de -1 mm.  , brun-negre pânã la negre, de obicei imerse, discul plat sau usor convex, cu margine alb-cenusie; epihimeniu gãlbui- oliv; ascospori de (5-7)11-14 x (4-5)7-9 µm, adesea slab dezvoltati. Saxicol: pe roci silicioase umede; mo.(me.)acidoph., ex.- f. photoph., xeroph., (subhigroph.), mo. nitroph.; în Lasallietum pustulatae Hillmann 1925, Parmelietum conspersae C rn & Hada  1944, Ephebetum lanatae Frey 1922.  - bor.- mieur.

    514. Aspicilia verrucigera Hue.
    (Lecanora verrucigera (Hue.) Zahlbr.).
    Tal verucos-lobat, cenusiu, K + (galben); apotecii de 0,2-0,4 mm  , fãrã margine; asc